Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a traheei. Glanda tiroida este formata din doi lobi, lobul drept si lobul stang si o parte de legatura,
istmul.
Dintre glandele endocrine, glanda tiroida are o serie de particularitati unice. Dintre aceste faptul ca este
prezenta la ambele sexe si este singura glanda care poate fi usor observata si palpate in timpul unei
examinari clinice de rutina. Din punct de vedere biochimic hormonii tiroidieni sunt singurii care necesita
un oligoelemnt, iodul,pentru sinteza hormonilor active.
Hormonii sunt stocati intr-o zona extracelulara, unde exista un material foarte bogat in continut proteic,
denumit coloidul tiroidian. Majoritatea proteinelor din acest colloid este tireoglobulina. Tireoglobulina
contine ca parte a structurii ei primare cei doi hormone tiroidieni tetraiodotironina(T4 sau tiroxina) si
triiodotironina (T3). Pentru T3 si T4 nu exista receptori specifici pe membranele celulare. Hormonii
tiroidinei actioneaza in principal ca si hormonii steroizi, prin legarea pe receptori nucleari.
Hormonii tiroidieni actioneaza pe multe tesuturi ale organismului. Odat ce T4 si T3 parasesc plasma, ei
patrund in celula atat prin difuziune cat si prin transportul mediat prin caraus. Nu toate, dar majoritatea
actiunilor hormonilor tiroidieni apar prin legarea lor si activarea receptorilor nucleari din tesuturile tinta.
Multitudinea de actiuni a hormonilor tiroidienieni este oglindita de expresia ubicuitara a receptorilor
hormonilor tiroidieni (TRs).
Din punct de vedere biologic T3 este mult mai important fata de T4. Aceasta masura poate fi
surprinzatoare in masura in care concentratia de T4 este de 50 de ori mai mare decat cea de T3. Cu
toate acestea T3 are o activitate mai mare din 3 motive:
1. T4 este legat mai puternic de proteinele plasmatice decat T3 (T4 este liber 0,01-0,02% din
cantitatea plasmatica, iar T3 este liber 0,5% din cantitatea plasmatica)
2. Celulele transforma o parte din T4 –dupa ce a intrat in celula- in T3
3. Receptorii pentru hormonii tiroidieni (RT), localizati in nucleul celulei tinta, au o afinitate de 10
ori mai mare pentru T3 fta de T4. Prin urmare, T3 este responsabil de ocuparea a peste 90% din
RT intr-o stare de eutiroidie.
Efectul general al hormonilor tiroidieni este de a activa transcriptia nucleara a unui numar mare de
gene. Astfel, in aproape toate celulele organismului hormonii tiroidieni determina sinteza de enzime,
proteine structurale, proteine transportoare si alte substante. Rezultatul net al hormonilor tiroidieni
este cresterea generalizata a intensitatii functiilor in intregul organism.
Un efect important al hormonilor tiroidieni este de a stimula cresterea si dezvoltarea creierului in timpul
vietii intrauterine si in primii ani de duoa nastere. Daca fetusul nu secreta cantitati suficiente de
hormone tiroidieni cresterea si maturarea creierului inainte si dupa nastere sunt mult incetinite si
creierul poate avea dimenisuni mai mici decat normal.
Hormonii tiroidieni determina lipoliza pe de-o parte, dar pe de alta parte sunt implicate in cresterea
lipogenezei. Nivelele cresxute de T3 schimba balnata in favoarea lipolizei, cu mobilizarea generala a
grasimilor si pierderea rezervelor de grasime ale corpului.
Acest lucru duce la vasodilatatie in majoritatea tesuturilor corpului astfel crescand fluxul sangvin. Fluxul
sangvin creste la nivelul pielii in special datorita faptului ca cresterii nevoii de a elimina caldura din corp.
Ca o consecinta a cresterii fluxului sangvin, debitul cardiac creste de asemenea, cateodata crescand la
60% sau mai mult peste normal cand este present un exces de hormone tiroidieni si scazand pana la
50% in hipotiroidism.
g. Cresterea ritmului cardiac.
Se pare ca hormonii tiroidieni au un effect direct asupra excitabilitatii inimii, crescand ritmu cardiac.
Aceste effect este important deoarece ritmul cardiac este unul dintre parametrii fizici sensibili care se
folosesc in a determina daca un pacient are o secretie scazuta sau crescuta de hormone tiroidieni.
Cresterea activitatii enzimatice cauzata de cresterea productiei de hormoni tiroidieni duce la cresterea
fortei cardiace chiar si atunci cand este secretata o cantitate mica de hormone tiroidieni.
Cresterea ratei metabolsimului duce la cresterea consumului de oxygen si formarea de CO2. Aceste
efecte activeaza toate mecanismele care duc la cresterea frecventei si volumului respirator.
Ca urmare a cresterii apetitului si ingestiei de alimente , hormonii tiroidieni cresc atat rata producerii
seretiilor intestinale cat si motilitatea tractului gastrointestinal. Astfel, hipertiroidismul este insotit
adesea de diaree, iar hipotiroidismul poate duce la constipatie.
O crestere usoara cantitatii de hormone tiroidieni duce la cresterea excitabilitatii musculare, dar atunci
cand hormonii tiroidieni sunt in exces muschii devin slabiti datorita cresterii metabolismului proteic.
Lipsa de hormone tiroidieni duce la relaxarea usoara a muschilor dupa o contractie, iar contractia lor
este lenta.
Unul din semnele caracteristice ale hipertiroidismului este un tremor muscular fin. Aceste tremor este
produs de cresterea reactivitatii sinapselor neuronale in ariile maduvei spinarii ce controleaza tonusul
muscular.
Persoanele cu hipertiroidism au o constanta senzatie de oboseala, dar datorita efectelor excitatorii ale
hormonilor tiroidieni asupra sinapselor lor le este greu sa adoarma. Somnolenta excesiva caracterizeaza
hipotiroidismul, bolnavii ajungand sa doarma intre 12 si 14 ore pe zi.
La barbati, un exces de hormone tiroidieni poate duce la impotenta, iar hiposecretia poate duce la
scaderea libidoului.La femei, o secretie scazuta de hormone tiroidieni duce la menoragie si polimenoree.
Cu toate acestea, la unele femei secretia scazuta de hormoni tiroidieni poate duce la cicluri iregulate si
ocazional la amenoree.