Sunteți pe pagina 1din 3

La om, procesul de digestie începe în gură, se continuă, apoi, în stomac (gaster),

intestinul subțire, cu segmentele: duodenum, jejunum și ileum (absorbția hranei


producându-se numai la nivelul intestinului subțire).

1. În gură, hrana este triturată mecanic, cu ajutorul dinților, și amestecată


cu salivă, care asigură alunecarea bolului alimentar prin esofag (Oesophagus)
în stomac. Saliva este produsă de către glanda parotidă (Glandula parotidea),
glanda sublinguală (Glandula sublingualis) și glanda submandibulară
(Glandula submandibularis), secreția salivară conține enzima ptialină (amilaza
salivară), care desface moleculele mari de polizaharide în molecule mai mici
de oligozaharide (de exemplu, desface amidonul în maltoză).
2. În stomac este un mediu acid (pH 2), prin acidul clorhidric produs de mucoasa
gastrică, la acest nivel se distrug germenii infecțioși și se produce
denaturarea proteinelor; pepsina desface moleculele de proteine în molecule
mai mici de peptide sau colagen (parte componentă esențială a țesutului
conjunctiv). De asemenea, în stomac este factorul care contribuie la
favorizarea vitaminei B12, la nivelul ileumului. Prin mișcările peristaltice ale
stomacului, hrana, parțial digerată, (Chymus), va fi dirijată spre orificiul piloric
(M. sphincter pylori), de unde ajunge în duoden.
3. Intestinul subțire este segmentul cel mai important de absorbție a hranei, în
duoden, aciditatea produsă de sucul gastric este neutralizată, prin bilă
(produsă de ficat), și prin secreția pancreasului (amilaza pancreatică). De
asemenea, în intestinul subțire este continuat procesul de digestie din gură,
prin desfacerea mai departe a zaharidelor prin enzimele lactază, maltază,
sucrază, în molecule și mai mici de glucoză, fructoză, galactoză și manoză,
molecule care pot fi deja absorbite prin peretele intestinului subțire.
Proteinele, parțial digerate în peptide, vor fi descompuse de enzima peptidază
(tripsină, chimotripsină și carboxipeptidază) în aminoacizi, care la fel pot fi
absorbiți, prin peretele intestinal. Grăsimile sau lipidele, care apar sub formă
de picături, vor fi la început emulsionate de bilă și lecitină în soluții cu particule
mai mici, care vor fi descompuse de enzima lipază, în acizi grași
(monogliceride), care pot traversa peretele intestinal, care este lipofil. Numai
80 % din hrană este valorificată de organism, în procesul de digestie,
absorbția se produce printr-un proces de difuzie, favorizat de așa numită
pompa osmotică a ionilor de sodiu și potasiu (Na+, K+), care funcționează prin
diferența de concentrație din sânge față de conținutul intestinal.
4. Intestinul gros (Intestinum crassum), resoarbe 19 % apă, din resturile de hrană
nedigerate sosite din intestinul subțire, aceste resturi fiind, apoi, eliminate prin
rectum și apoi anus.
5. Durata digestiei la om poate dura, după natura hranei, între 33 și 42 de ore.
Resturile ajunse în rectum, pot rămâne până la 5 zile, unde, de fapt, nu mai
are loc nici un proces de digestie.

1. Deşi media de înălţime a oamenilor este în jurul valorii de 1.70 metri, acest lucru nu
a împiedicat tractul digestiv să atingă lungimi de până la 10 metri, măsurat de la gură
şi până la anus. Pe lângă lungimea impresionantă, intestinul subţire poate atinge o
suprafaţă de peste 250 de metri pătraţi (suprafaţa întinsă se datorează numărului mare
de pliuri intestinale, numite vilozităţi, care au rol în absorbţia nutrienţilor).
2. După o masă mai bogată, starea de somnolenţă poate apărea din
cauza triptofanului, un aminoacid esenţial, ce se găseşte în cantităţi mai mari în carne.
O concentraţie mai mare de triptofan în sânge se poate obţine şi după ingerarea
alimentelor bogate în glucide.
3. Pe lângă funcţiile sale legate de digestie, stomacul este implicat şi în secreţia de
serotonină, cunoscut şi sub numele de hormonul fericirii. Deci ingestia alimentelor
preferate ne poate face mai fericiţi.
4. Din totalul de calorii ce le ardem de-a lungul unei zile, între 5% şi 15% sunt folosite
doar pentru a putea digera alimentele consumate. Consumul de carne sau de alcool
necesită ceva mai multe calorii fiind mai greu de digerat sau metabolizat.
5. Cunoscut pentru efectele sale contra îmbătrânirii, botoxul este folosit şi pentru
tratarea unei afecţiuni rare, acalazia, ce este însoţită de imposibilitatea de a înghiţi
alimentele (disfagie). O injecţie cu botox va duce la relaxarea sfincterului esofagului şi
pe lângă tratarea afecţiunii, cu siguranţă esofagul va arăta mai tânăr.
6. Sindromul Pica, ce se manifestă printr-o nevoie de a mânca cele mai ciudate lucruri
de la pământ sau clei de pe copaci, până la găinaţul de găină sau varul de pe pereţi,
afectează până la 30% dintre copii mici. Cauzele sau tratamentul rămân şi astăzi un
mister.
7. Sucul gastric conţine în proporţie de 99% apă. Restul e format din enzime, diferite
substanţe şi acid clorhidric. Deşi se găseşte într-o cantitate foarte mică, e destul de
puternic pentru a dizolva metale.
8. Organismul ne poate digera pe noi! Cu toţii am auzit pe la orele de biologie că
enzimele digestive sunt secretate sub o formă inactivă. Dacă s-ar secreta sub formă
activă, ar digera chiar organul ce le-a produs, nefăcând nici un fel de discriminare între
alimente şi organism.
9. Un avion la decolare poate genera până la 130 dB, un concert rock 110 dB. Am dat
aceste exemple pentru a putea face o comparaţie cu nivelul sonor produs de râgâitura
lui Paul Hunn din Anglia. Acesta în 2008 a fost înregistrat producând un zgomot de
107,1 decibeli doar printr-o simplă râgâitură. Câtă Cola trebuie să fi băut?
10. Una dintre marile probleme actuale ale omenirii este încălzirea globală. Se
încearcă rezolvarea acesteia prin descoperirea tot mai multor tehnologii verzi. În 2005,
un stat din Africa, Rwanda, a câştigat premiul Ashden, oferit pentru folosirea
tehnologiilor verzi. Invenţia s-a întâmplat într-o închisoare, care a folosit deşeurile
umane rezultate din digestie pentru a produce gaz metan pentru gătit. E posibil ca
produsul vizibil al digestiei să fie salvatorul omenirii!