Sunteți pe pagina 1din 2

Drept financiar 2018-2019 – Seminar nr. 11 – Procedură fiscală 1 06-10.05.

2019

Aplicaţii practice

Indicaţi varianta/variantele conţinând afirmaţii adevărate:

1) Declaraţia de înregistrare fiscală:


a) are ca efect stabilirea obligaţiilor de plată ale contribuabilului.
b) are ca efect atribuirea unui cod de identificare fiscală.
c) se depune de persoana fizică în termen de 30 de zile de la începerea activităţii.
d) se depune la constituire în cazul „comercianţilor”.
2) Înregistrarea fiscală se realizează:
a) numai prin depunerea declarației de înregistrare fiscală.
b) în unele ipoteze din oficiu.
c) uneori prin depunerea declarației fiscale.
d) uneori la solicitarea plătitorului de venit.
3) Declaraţia de înregistrare fiscală:
a) se depune exclusiv de către comercianţii persoane fizice.
b) se depune de orice persoană juridică.
c) se depune la fiecare venit realizat în sistem de stopaj la sursă.
d) se depune numai de persoanele rezidente.
4) Înregistrarea fiscală încetează la data:
a) încetării calității de angajator.
b) pierderii certificatului de înregistrare fiscală.
c) încetării calității de subiect de drept fiscal.
d) decesului persoanei fizice.
5) Codul de identificare fiscală poate fi:
a) un număr de înregistrare fiscală în cazul persoanelor fizice.
b) un cod unic de înregistrare în cazul persoanelor juridice.
c) un cod de înregistrare fiscală în cazul comercianţilor.
d) un cod de identificare fiscală nou pentru plătitorii de TVA.
6) Certificatul de înregistrare fiscală:
a) este un înscris autentic, act de identificare.
b) este obligatoriu afişat la sediul persoanei juridice.
c) face menţiune despre creanțele fiscale ale contribuabilului.
d) se modifică prin emiterea unei declaraţii de menţiuni de către organul fiscal.
7) Registrul Contribuabililor:
a) se ţine de tribunalul competent, după domiciliul fiscal.
b) face vorbire despre vectorul fiscal.
c) priveşte doar contribuabilii activi.
d) se modifică din oficiu, când organul fiscal constată diferenţe faţă de situaţia de fapt.
8) Actul administrativ fiscal este:
a) întotdeauna un titlu de creanță.
b) întotdeauna un act nepatrimonial.
c) întotdeauna emis de organul fiscal.
d) contestabil doar dacă produce efecte juridice.
9) Actul administrativ fiscal poate fi afectat:
a) de sancțiunea inopozabilității.
b) de sancțiunea nulității exprese.
c) sub sancțiunea unei grave și evidente erori.
d) sub sancțiunea anulabilității.
10) Actul administrativ fiscal poate fi:
a) anulat de organul fiscal.
b) anulat de instanța de judecată.
c) modificat de către contribuabil.
d) înlocuit, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.
11) Sunt titluri de creanţă fiscală:
a) declaraţia de impunere doar dacă este depusă în termen.
b) decizia de impunere privind creanţele fiscale accesorii.
c) hotărârea judecătorească definitivă.
d) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenţiei.

Drept financiar – UAIC – Drept 2018-2019 1


Drept financiar 2018-2019 – Seminar nr. 11 – Procedură fiscală 1 06-10.05.2019

12) Declaraţia fiscală conţine:


a) datele de identificare ale contribuabilului şi plătitorului, în cazul impozitelor prin reținere la sursă.
b) datele de identificare ale contribuabilului şi suportatorului în cazul impozitelor indirecte.
c) în toate cazurile, baza impozabilă şi cuantumul impozitului datorat.
d) în toate cazurile, datele de identificare ale reprezentantului fiscal.
13) Declaraţia de impunere este un act:
a) de drept public.
b) solemn.
c) guvernat de formalismul ad validitatem.
d) patrimonial, cu titlu oneros.
14) Declaraţia fiscală nu se depune dacă:
a) nu sunt obligaţii de plată pentru perioada de raportare.
b) obligaţia s-a stins prin compensare.
c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere şi obligaţia fiscală.
d) contribuabilul a achitat sumele pe bază de ordin de plată.
15) Decizia de impunere cuprinde:
a) creanțele fiscale principale şi creanțele fiscale accesorii.
b) sub sancţiunea nulităţii, tipul de impozit datorat, baza de impunere şi cuantumul creanței fiscale.
c) sume de restituit către contribuabil.
d) măsurile de luat pentru a corecta situaţia contabilă.
16) Actul administrativ fiscal – titlu de creanţă fiscală:
a) produce efecte întotdeauna de la data comunicării.
b) produce efecte de la data ulterioară menţionată în act.
c) produce efecte de la data publicării pe site-ul organului fiscal.
d) produce efecte şi din oficiu, fără a fi comunicat.
17) Declaraţia de impunere şi decizia de impunere sunt:
a) acte pure şi simple.
b) afectate de termene suspensive pentru plată.
c) afectate de condiţia rezolutorie a verificării ulterioare.
d) afectate de condiţia suspensivă a verificării ulterioare.
18) Decizia de impunere se emite în următoarele ipoteze:
a) când declarația nu este titlu de creanță.
b) când declarația nu a fost depusă.
c) când declarația a fost greșit completată.
d) când organul fiscal estimează baza de impunere în lipsa unor informații contabile corecte.
19) Rezerva verificării ulterioare se aplică:
a) atât declarațiilor de impunere, cât și deciziilor de impunere.
b) atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice.
c) peste constatările unei inspecții fiscale.
d) în limita termenului de prescripție.
20) Este supus prescripţiei extinctive:
a) numai dreptul organului fiscal de a stabili impozite.
b) dreptul organului fiscal de a stabili contribuţii sociale.
c) dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale accesorii.
d) dreptul organului fiscal de a face compensarea.
21) Termenul de prescripţie pentru dreptul de a stabili creanțe fiscale:
a) curge de la data faptului juridic generator al impunerii.
b) curge de la un termen ulterior exigibilităţii creanței fiscale.
c) este egal cu 5 ani.
d) curge pe o perioadă mai mare de 5 ani.
22) Suspendarea termenului de prescripţie pentru dreptul de a stabili creanțe fiscale intervine:
a) prin depunerea unei declaraţii fiscale cu impozite diminuate.
b) prin efectuarea unui inspecţii fiscale, doar totale.
c) pe caz de forţă majoră.
d) prin actele de sustragere ale contribuabilului de la calculul creanţei fiscale.
23) Întreruperea termenului de prescripţie pentru dreptul de a stabili creanțe fiscale intervine:
a) în cazul în care contribuabilul face parte din forţele armate în stare de mobilizare.
b) prin acte de punere în întârziere.
c) prin depunerea unei declaraţii fiscale cu impozite diminuate.
d) prin constituirea ca parte civilă în procesul penal.

Drept financiar – UAIC – Drept 2018-2019 2

S-ar putea să vă placă și