Fisa Lucru Pedepse Si Individualizare 2018 2019

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -
FACULTATEA DE DREPT seminarii Drept penal parte generală,

Departamentul de Drept Public an univ.: 2018-2019, an studiu: II Licenţă, I.F.
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
Conf. dr. M.I. Mărculescu-Michinici, Lect. dr. M. Dunea postarea sau folosirea în orice alt mod / scop!
FIŞĂ de LUCRU pentru SEMINAR

Materie: Sancţiuni de drept penal – Pedepsele și individualizarea pedepselor
 Exerciții tip „Grilă”
1. Sunt sancţiuni penale neprivative de libertate aplicabile persoanelor fizice majore:

a) amenda judiciară, degradarea militară, obligarea la tratament medical;
b) avertismentul aplicat în cazul dispunerii renunţării la aplicarea pedepsei, confiscarea extinsă, stagiul de formare
civică;
c) amenda penală, degradarea militară, publicarea hotărârii definitive de condamnare.
2. Dacă la data pronunţării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, în locul
detenţiunii pe viaţă:
a) i se poate aplica pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani şi pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata
ei maxima (5 ani);
b) i se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani şi pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei
maxima (5 ani);
c) i se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani şi pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei
maxima (5 ani).
3. Ca pedepse abstracte aplicabile persoanei fizice, sunt pedepse principale relativ determinate, având
următoarele limite generale:
a) închisoarea cuprinsă între 15 zile și 30 de ani;
b) interzicerea exercitării unor drepturi între 1și 5 ani ;
c) amenda penală de la 3.000 lei la 2.000.000 lei.
4. În cadrul individualizării judiciare a pedepsei principale a amenzii pentru persoana fizică (art. 61 Cod
penal):
a) instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei, iar cuantumul
sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de
obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa;
b) instanţa poate stabili numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei, iar
cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a
condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa;
c) instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei, iar la stabilirea
cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut
sau urmărit.
5. In cazul săvârșirii infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 Cod penal, limitele speciale ale pedepsei
principale a amenzii sunt cuprinse între:
a) 1.800 lei – 150.000 lei;
b) 180 de zile-amendă – 300 de zile-amendă;
c) 300 lei - 20.000 lei.
1
6. Când pentru infracțiunea săvârșită (rămasă la stadiul de tentativă) legea prevede pedepse alternative
(închisoare sau amendă), iar tentativa este pedepsibilă, dacă instanța optează pentru pedeapsa amenzii,
aplicarea fracției de reducere cu ½ are efect:
a) numai asupra limitelor speciale ale zilelor-amendă;
b) asupra limitelor speciale ale zilelor-amendă, cât și asupra limitelor între care se va stabili cuantumul unei zile-
amendă;
c) numai asupra limitelor între care se va stabili cuantumul unei zile-amendă.
7. Atunci când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită în scopul obținerii unui folos patrimonial pedeapsa
închisorii alternativ cu amenda:
a) dacă instanța optează pentru aplicarea pedepsei amenzii, sunt aplicabile dispozițiile art. 61 alin. 5 Cod penal,
limitele speciale ale zilelor-amenda (prevăzute în alin. 4 Cod penal) putându-se majora cu o treime;
b) daca instanța optează pentru aplicarea pedepsei închisorii și decide să aplice alături de aceasta și pedeapsa amenzii
(art. 62 Cod penal), limitele speciale ale zilelor-amendă nu se determină în raport cu durata pedepsei închisorii
prevăzute de lege, ci în raport cu durata pedepsei închisorii stabilite de instanță;
c) daca instanța optează pentru aplicarea pedepsei închisorii și decide să aplice alături de aceasta și pedeapsa amenzii
(art. 62 Cod penal), limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.
8. Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de
lege este numai amenda ori instanţa optează pentru aplicarea acestei pedepse:
a) limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime;
b) limitele speciale ale zilelor-amenda se majorează cu o treime;
c) limitele speciale ale zilelor-amenda se pot majora cu cel mult o treime.
9. Dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte:
a) instanța poate înlocui pedeapsa amenzii cu pedeapsa închisorii, numai daca legea prevede pentru infracțiunea
săvârșită pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii;
b) instanța înlocuiește pedeapsa amenzii cu pedeapsa închisorii, indiferent dacă legea prevede pentru infracțiunea
săvârșită pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, sau numai pedeapsa amenzii, putând să dispună
condamnarea cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
c) instanța înlocuiește pedeapsa amenzii cu pedeapsa închisorii, indiferent dacă legea prevede pentru infracțiunea
săvârșită pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, sau numai pedeapsa amenzii, pedeapsa ce se
stabilește de instanță neputând fi decât cu executare efectivă.
10. Sunt pedepse principale privative de libertate:

a) detențiunea pe viață și închisoarea;
b) detențiunea pe viață și internarea într-un centru de detenție;
c) închisoarea și internarea medicală.
11. Este pedeapsa principală pecuniară:

a) amenda judiciară;
b) amenda contravențională;
c) amenda penală.
2
12. Constituie pedepse complementare aplicabile persoanei fizice:

a) interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară și afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare;
b) interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară și publicarea hotărârii definitive de condamnare;
c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice, degradarea militară și publicarea hotărârii de
condamnare.
13. Reprezintă o sancțiune penală infamantă aplicabilă persoanei fizice majore:

a) publicarea hotărârii definitive de condamnare;
b) consemnarea la sfârșit de săptămână;
c) confiscarea extinsă.
14. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi:

a) constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până
la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (privative sau neprivative de libertate);
b) este aplicabilă numai pe lângă o pedeapsa principală (închisoare sau amendă), aplicarea acesteia fiind obligatorie
când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită şi instanţa constată că, faţă de natura şi
gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară;
c) indiferent dacă regimul său de aplicare este obligatoriu sau facultativ, este necesar ca pedeapsa principală să fie
închisoarea sau amenda, indiferent de durata sau cuantumul acesteia.
15. Conform Codului penal în vigoare:

a) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării drepturilor
prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă accesorie;
b) în cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie având conţinutul prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune în
executare la data liberării condiţionate sau după ce pedeapsa principală a fost considerată ca executată;
c) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită
este detențiunea pe viață sau închisoarea şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii,
împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
16. Atunci când nu este prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, instanța poate dispune pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, când pronunță soluția de:
a) condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei amenzii;
b) amânare a aplicării pedepsei amenzii;
c) renunțare la aplicarea pedepsei.
17. În cazul reținerii săvârșirii de către un infractor major a infracțiunii de furt calificat – art. 229 alin. 2 Cod
penal (care se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani) – instanța poate pronunța, în considerarea întrunirii
tuturor condițiilor prevăzute de lege:
a) condamnarea (cu executarea pedepsei sau cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere), putând să dispună
și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi;
b) amânarea aplicării pedepsei principale, iar dacă s-a dispus și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor
drepturi, se va amâna și aplicarea acesteia;
c) renunțarea la aplicarea pedepsei, putându-se aplica infractorului un avertisment.
3
18. Dacă inculpatul a săvârșit tentativa unei infracțiuni de agresiune sexuală (art. 219 alin. 1 Cod penal,
pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi), este
legală soluția instanței:
a) de condamnare (cu executare) la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, caz în care executarea pedepsei
complementare a interzicerii exercitării unor drepturi va începe după executarea sau după considerarea ca executată a
pedepsei închisorii (regula în materie), iar pedeapsa accesorie se va executa din momentul rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată;
b) de condamnare la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (în
considerarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 91 Cod penal), caz în care executarea pedepsei complementare a
interzicerii exercitării unor drepturi va începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a
dispus suspendarea, executarea pedepsei accesorii de asemenea fiind suspendată;
c) de amânare a aplicării pedepsei principale a închisorii (stabilită pe o durată de 2 ani) și în egală măsură de amânare
a aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, cât și a celei accesorii stabilite pe lângă
pedeapsa închisorii.
19. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi și cea a publicării hotărârii definitive de
condamnare:
a) se aplică în mod facultativ, atunci când infracțiunea a fost comisă în timpul minorității, dar este judecată după
majorat;
b) când legea prevede aceste pedepse pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea acestora este obligatorie;
c) sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a acestor pedepse, constituie infracțiune.
20. Pedeapsa accesorie:

a) nu poate însoți pedeapsa principală a amenzii;
b) poate însoți pedeapsa principală a amenzii, numai dacă instanța a dispus și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării unor drepturi;
c) în cazul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale, se suspendă și executarea acesteia.
21. Degradarea militară:

a) constă în pierderea gradului sau a dreptului de a purta uniform, după caz;
b) poate fi aplicată condamnaţilor militari în activitate, în rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa principală aplicată
este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă;
c) este o pedeapsă complementară aplicabilă persoanei fizice, cu executare de la data rămânerii definitive a hotărârii
de condamnare.
22. Pedeapsa complementară a degradării militare (art. 69 Cod penal):

a) se aplică în mod obligatoriu condamnaţilor militari în activitate, în rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa
principală aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă, indiferent de forma de vinovăţie
care caracterizează din punct de vedere subiectiv infracţiunea comisă;
b) executarea acestei sancţiuni penale începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, indiferent de
regimul său de aplicare (facultativ sau obligatoriu);
c) poate fi aplicată condamnaţilor militari în activitate, în rezervă sau în retragere, pentru infracţiuni săvârşite cu
intenţie depăşită, chiar dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea mai mică de 5 ani.
4
23. Pedeapsa complementară a publicării hotărârii de condamnare:

a) se poate dispune atunci când instanța pronunță amânarea aplicării pedepsei;
b) se dispune obligatoriu în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa principală a detențiunii pe viață;
c) nu se poate dispune atunci când instanța pronunță renunțarea la aplicarea pedepsei.
24. Spre deosebire de degradarea militară:

a) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi nu se poate aplica persoanelor condamnate pentru
săvârșirea de infracțiuni cu subiect activ special;
b) a cărei executare începe, indiferent de regimul obligatoriu sau facultativ de aplicare, de la data rămânerii definitive
a hotărârii de condamnare, executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din
momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală (privativă sau
neprivativă de libertate) a fost executată sau considerată ca executată;
c) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi nu este incompatibilă cu o pedeapsă principală
(închisoare sau amenda) susceptibilă de amânarea aplicării pedepsei.
25. În cazul in care inculpatul major a urmărit obținerea unui folos patrimonial prin infracțiunea săvârșită, iar
pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda, in ipoteza pronunțării soluției de condamnare:
a) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă instanţa constată că, faţă de
natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară,
indiferent daca folosul patrimonial s-a realizat sau nu;
b) nu se poate dispune pedeapsa complementară a publicării hotărârii de condamnare;
c) limitele speciale ale pedepsei amenzii se pot majora cu o treime, iar daca instanța dă efect cauzei de majorare,
aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie.
26. Criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei (art. 74 Cod penal):

a) nu sunt avute în vedere de instanța penală, atunci când dispune renunțarea la aplicarea pedepsei;
b) sunt singurele criterii legale care ghidează instanța în stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei;
c) se impun instanței în procesul de individualizare pe caz concret, însă alături de acestea, legea prevede uneori și alte
criterii.
27. Constituie o circumstanță generală atenuantă legală:

a) starea de provocare;
b) acoperirea prejudiciului moral cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul
termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanţă într-un interval de 5 ani anterior
comiterii faptei;
c) excesul scuzabil de legitimă apărare.
28. Constituie circumstanțe generale atenuante legale:

a) excesul scuzabil în materia legitimei apărări și a stării de necesitate;
b) împiedicarea producerii rezultatului și împiedicarea săvârșirii infracțiunii;
c) excesul neimputabil în materia legitimei apărări și a stării de necesitate.
29. Poate constitui circumstanță generală atenuantă judiciară:

a) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea
5
persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune
ilicită gravă;
b) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;
c) conduita bună a infractorului înainte de comiterea infracțiunii.
30. Constituie circumstanță generală agravantă legală:

a) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
b) săvârşirea infracţiunii în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, când a fost
provocată în vederea comiterii infracţiunii;
c) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane.
31. Constituie o circumstanță generală agravantă legală:

a) săvârșirea infracțiunii de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
b) comiterea infracțiunii cu intenție premeditată;
c) săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor.
32. Când în cazul aceleiaşi infracţiuni (sancţionată cu pedeapsa abstractă a închisorii) sunt incidente:
a) o circumstanţă generală atenuantă obligatorie şi o circumstanţă generală agravantă legală, are prioritate cauza de
atenuare (limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime), după
care are loc valorificarea cauzei de agravare (limitele de pedeapsă rezultate în urma reducerii se majorează cu 2
ani);
b) o circumstanţă generală atenuantă judiciară şi o circumstanţă generală agravantă legală, reducerea cu fracţia de 1/3
a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită nu este obligatorie;
c) două sau mai multe circumstanţe generale atenuante, reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură
dată, indiferent de numărul acestora.
33. Constituie temei legal de agravare facultativă a pedepsei:

a) infracţiunea progresivă şi starea de recidivă postexecutorie;
b) infracţiunea continuată şi circumstanţele generale agravante;
c) infracţiunea de obicei şi urmărirea obţinerii unui folos patrimonial prin săvârşirea unor infracţiuni.
34. Renunţarea la aplicarea pedepsei:

a) se poate dispune dacă, în considerarea întrunirii tuturor celorlalte condiţii prevăzute de lege, infractorul a mai
suferit anterior o condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată;
b) dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei,
se descoperă că persoana faţă de care s-a luat această măsură săvârşise anterior rămânerii definitive a hotărârii o
altă infracţiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsă chiar după expirarea acestui termen, renunţarea la aplicarea
pedepsei se poate anula;
c) este o măsură de individualizare judiciară a avertismentului aplicat infractorului, în raport cu periculozitatea sa
socială şi cu gravitatea infracţiunii săvârşite.
35. Renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei:

a) reprezintă – din punct de vedere procesual penal – două moduri (distincte) de rezolvare a acţiunii penale;
6
b) nu produc efecte asupra executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea
judecătorească, spre deosebire de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, care produce efecte în cazul
acestor sancţiuni penale;
c) se pot dispune dacă pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de
cel mult 2 ani.
36. Amânarea aplicării pedepsei:

a) este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate, care se dispune printr-o hotărâre
judecătorească de condamnare a inculpatului;
b) se revocă dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana condamnată, cu rea-credință, nu respectă
măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse prin hotărâre;
c) este o măsură de individualizare judiciară a pedepsei (stabilite), care se dispune prin hotărâre judecătorească de
amânare a aplicării acesteia.
37. Renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere:
a) se pot anula, respectiv se pot revoca/se revocă în condițiile prevăzute de lege;
b) nu produc efecte asupra executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea
judecătorească, după caz, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de condamnare a
inculpatului;
c) nu sunt incidente în cazul infracțiunilor săvârșite de persoane juridice (care răspund penal).
38. În cazul săvârșirii unei infracțiuni sancționată legal cu pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare:
a) nu se poate lua față de un minor răspunzător penal la data săvârșirii infracțiunii o măsură educativă neprivativă de
libertate;
b) dacă legea prevede și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, aplicarea acestei pedepse este
obligatorie, indiferent de durata pedepsei închisorii stabilite, iar pedeapsa accesorie constă în interzicerea
exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d)-o) Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă de
instanță ca pedeapsă complementară;
c) nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei.
39. Termenul de supraveghere:

a) în cazul amânării aplicării pedepsei este de 2 ani și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare prin care s-a dispus această măsură;
b) în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere este de 4 ani și se calculează de la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus această măsură;
c) în cazul liberării condiționate din executarea pedepsei detențiunii pe viață este de 10 ani.
40. Liberarea condiționată:

a) sub aspectul naturii juridice, reprezintă un caz de amânare a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață;
b) se revocă dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere
sau nu execută obligaţiile impuse;
c) nu poate fi dispusă în cazul pedepsei detențiunii pe viață.
7
41. Revocarea liberării condiționate:

a) spre deosebire de anularea acesteia, se dispune ca urmare a existentei unor cauze anterioare hotărârii definitive de
condamnare pentru care aceasta s-a acordat;
b) poate fi obligatorie sau facultativă, după caz;
c) spre deosebire de revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, este doar obligatorie.
42. Liberarea condiționată și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere:

a) se pot revoca dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o infracţiune din culpă,
descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar
după expirarea acestui termen;
b) se pot dispune în cazul condamnării unei persoane juridice (răspunzătoare penal);
c) nu se pot dispune în cazul condamnărilor la amendă.

Fisa Lucru Pedepse Si Individualizare 2018 2019

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fisa Lucru Pedepse Si Individualizare 2018 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -

FACULTATEA DE DREPT seminarii Drept penal parte generală,

FIŞĂ de LUCRU pentru SEMINAR

 Exerciții tip „Grilă”

1. Sunt sancţiuni penale neprivative de libertate aplicabile persoanelor fizice majore:

10. Sunt pedepse principale privative de libertate:

11. Este pedeapsa principală pecuniară:

12. Constituie pedepse complementare aplicabile persoanei fizice:

13. Reprezintă o sancțiune penală infamantă aplicabilă persoanei fizice majore:

14. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi:

15. Conform Codului penal în vigoare:

20. Pedeapsa accesorie:

21. Degradarea militară:

22. Pedeapsa complementară a degradării militare (art. 69 Cod penal):

23. Pedeapsa complementară a publicării hotărârii de condamnare:

24. Spre deosebire de degradarea militară:

26. Criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei (art. 74 Cod penal):

27. Constituie o circumstanță generală atenuantă legală:

28. Constituie circumstanțe generale atenuante legale:

29. Poate constitui circumstanță generală atenuantă judiciară:

30. Constituie circumstanță generală agravantă legală:

31. Constituie o circumstanță generală agravantă legală:

33. Constituie temei legal de agravare facultativă a pedepsei:

34. Renunţarea la aplicarea pedepsei:

35. Renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei:

36. Amânarea aplicării pedepsei:

39. Termenul de supraveghere:

40. Liberarea condiționată:

41. Revocarea liberării condiționate:

42. Liberarea condiționată și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere:

S-ar putea să vă placă și