B.

Spaţii subterane care nu se extind până la suprafaţă (goluri oarbe)

B.1. Spaţii subterane verticale a = 900 > b
Dacă este satisfăcută condiţia de surpabilitate, unghiul de surpare şi extinderea pe
orizontală şi pe verticală a zonei surpate se vor calcula în funcţie de dimensiunile spaţiului
subteran creat, coeficientul de afânare şi proprietăţile mecanice ale rocilor înconjurătoare (fig.3.5.)
Ecuaţia de bază pentru determinarea parametrilor de mişcare, având în vedere că volumul
rocilor din prismele de surpare create în pereţii spaţiului subteran împreună cu volumul rocilor
care se surpă din bolta creată deasupra acestuia, trebuie să fie cel puţin egal cu volumul golului
iniţial plus volumul ocupat de rocile din zona surpată.
hm 2
�ah + ( 2a + m ) 2 (3.15)
ka - 1 3tg j'
Realizând substituţiile şi ordonând termenii se obţine o ecuaţie de forma:

Actg 2b + Bctgb + C = 0 (3.16)

în care:

A = 8h 2 ;
B = 3h 2tg j' + 8hm; (3.17)
3mhtg j'
C = 2m 2 -
ka - 1
j' = unghiul de frecare internă a rocilor surpate din tavanul spaţiilor subterane.
Valoarea unghiului ce delimitează zona de surpare va fi:

- B � B 2 - 4 AC (3.18)
b = arcctg
2A
Extinderea maximă pe orizontală a zonei de surpare (xs ) va fi:
xs = m + 2a sau (3.19)
xs = m + 2hctgb (3.20)
Înălţimea maximă a zonei de surpare, din tavanul, golului creat, va fi:
2a + m m + 2hctgb
h1 = = (3.21)
tg j' tg j'
 Fig. 3.5 Gol orb vertical.
Extinderea maximă pe verticală a zonei de surpare, de la limita inferioară a spaţiului

subteran creat, este dată de relaţia (în cazul particular ba = bc = b ):

m + 2hctgb
h1' = h + h1 = h + (3.22)
tg j'
Extinderea maximă pe orizontală a zonei de influenţă de gradul II va fi dată de relaţia:

x's = m + 2a' (3.23)

Realizând înlocuirile corespunzătoare vom obţine relaţia(în cazul particular b a = b c = b ):

' ' '

� m + 2hctgb �
x's = m + 2 �h+ ctgb'
� (3.24)
� tg j' �
 B.2. Spaţii subterane înclinate a �90o > b (fig.3.6)

Fig. 3.6. Gol orb înclinat

Extinderea maximă pe verticală a zonei de influenţă de gradul II, de la tavanul zonei de
influenţă de gradul I, va fi dată de relaţia:
2a' + m
h2 = (3.25)
f

Realizând înlocuirile corespunzătoare relaţia va deveni(în cazul particular b a = b c = b ):

' ' '

:
�� m + 2hctg b � �1
h2 = �
2�h+ ctgb' + m �
� (3.26)
�� tg j � �f
unde:
src c f
f = (3.27)
100
iar :
 h2' = h + h1 + h2 = h1' + h2 (3.28)

În relaţiile (3.15) - (3.28) semnificaţiile notaţiilor sunt următoarele:

b - unghiul minim de surpare;
ka - coeficientul de afânare al rocilor înconjurătoare
m - lăţimea spaţiului subteran creat;
h - înălţimea pe verticală a spaţiului subteran creat;
a; a' - extinderea maximă pe orizontală a zonei surpate respectiv a zonei mişcărilor intense
din acoperişul spaţiului subteran creat;
c; c' - extinderea maximă pe orizontală a zonei surpate respectiv a zonei mişcărilor intense
din culcuşul spaţiului subteran creat;
xs - extinderea maximă pe orizontală a zonei surpate la nivelul superior al spaţiului
subteran creat;
x's - extinderea maximă pe orizontală a zonei mişcărilor intense la nivelul superior al
spaţiului subteran creat;
h - înălţimea maximă a zonei de surpare, din tavanul spaţiului subteran creat iniţial ;
h2 - înălţimea maximă pe verticală a zonei mişcărilor intense, de la tavanul zonei de
surpare (de influenţă de gradul I);
h'1 – înălţimea maximă a zonei de surpare, din vatra spaţiului subteran creat iniţial;
h'2 – înălţimea maximă pe verticală a zonei mişcărilor intense, din vatra spaţiului subteran
creat iniţial;
j - unghiul de frecare internă a rocilor înconjurătoare;
s rc- rezistenţa de rupere la compresiune a rocilor de deasupra zonei surpate;
cf – coeficient de fisuraţie naturală (factorul Kiruna).
În cazul în care rocile din acoperişul spaţiului subteran nu sunt identice cu cele din culcuş,
deci:
ba �bc �b şi b'a �b'c �b'

relaţiile prezentate mai sus se vor modifica în mod corespunzător.