CAZURILE ȘI FUNCȚIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVULUI

NOMINATIV
- subiect: Fata merge la școală.
- nume predicativ: Acesta este Gabriel al nostru.
- atribut apozițional: Caietele elevului Popescu sunt aici. Ea, prietena mea, merge la mare.

ACUZATIV
- subiect: Au mai plecat dintre meseni.
- nume predicativ: Cadoul este de la părinți. Eu și tu suntem ca frații. Masa este de lemn.
- atribut substantival prepozițional: Cadoul de la părinți este frumos.
- atribut apozițional: L-am ajutat pe Popescu, adică pe elevul bolnav.
- complement direct: Îl ajut pe Gheorghe. I-am văzut pe frații tăi.
- complement indirect: Vorbim despre colegi. Ne bazăm pe Cosmin. (vb. este reflexiv)
- complement de agent: Muzeul este vizitat de către elevi.
- complement circumstanțial de loc: Elevii se duc la școală.
- c.c. timp: Ei s-au cunoscut la admitere.
- c. c. mod: Mama traversează cu grijă strada. Ei s-au înțeles fără ceartă.

DATIV
- nume predicativ: Copiii sunt aidoma părinților. Blocurile sunt conform proiectului.
- atribut apozițional: I-am dat lui Radu, elevului, nota zece.
- complement indirect: I-am dat băiatului mingea.
- c. c. loc: Am rămas țintuit scaunului. Stai locului!
- c. c. mod: Copiii au procedat conform regulamentului. Gabriel este blond, asemenea mamei lui.

GENITIV
- subiect: Ai Mariei au plecat la mare.
- nume predicativ: Pixul este al elevului. Noi suntem contra/ împotriva corupției.
- atribut substantival genitival: Caietele lui Andrei sunt ordonate.
- locuțuine prepozițională: Banca din fața lui Popescu este defectă.
- atribut substantival prepozițional: Caietele elevului, ale lui Popescu, sunt aici.
- complement direct: L-am ajutat pe al vecinului.
- complement indirect: Ei s-au năpustit asupra lui Dan. Nadia e deținătoare a medaliilor.
- compl. cir. loc: Înaintea intrării, a crescut un copac. În fața blocului avem o fântână.
- compl. circ. timp: Înaintea tezei, ne rugăm. În timpul tezei, ne concentrăm.
- compl. cir. mod: Sportivul înoată contra curentului.

VOCATIV
substantivul în vocativ nu are funcție sintactică, însă este element regent pentru:
a) atribut adjectival în vocativ: Dulce Românie, asta ți-o doresc!
b) atribut substantival genitival: Tineri ai mileniului III, luptați pentru o democrație reală!
Fata mamei, fii cuminte! Puiul mamei!
c) atribut adverbial – fără caz!
Tineri de mâine, nu vă pierdeți speranța!

Verbul
conjugările:
I vb terminate în A: a lucra, a sta, a dura
II vb terminate în EA: a părea, a vrea, a durea, a vedea, a plăcea
III vb terminate în E: a crede, a cere, a pierde
IV vb terminate în I sau Î: a fi, a dori, a uni, a hotărî, a urî
 Sintaxa frazei- procedeu
Se identifică în ordinea următoare
1 predicatele
2 subiectele
3 elementele de relație
4 se desparte fraza în propoziții
5 se numerotează
6 se stabilește felul propozițiilor

SUBIECTUL NEEXPRIMAT
1. subînțeles: pers a III-a, sg și pl.
2. inclus: pers I + a II-a, sg și pl.

COORDONAREA

Este raportul ce se stabilește între două propoziții de același fel ( sau între părți de propoziție de același fel)
- categorii:
1. copulativă:
prin conjuncții: și, nici, iar;
locuțiuni conjuncționale: precum și, nu numai ... ci și, nu numai că ... dar și, atât... cât și.
2. adversativă, atunci când conținutul propozițiilor se opune, fără să se excludă
- prin conjuncții adversative: dar, însă, iar, ci, și
- prin juxtapunere: Nu citește, scrie.
3. disjunctivă, conținutul se opune și se elimină reciproc:
- prin conjuncții: ori, sau , fie
- prin juxtapunere: Vrei, nu vrei, bea, Grigore, Agheazmă.

SUBORDONAREA

Se stabilește în frază între propoziția regentă și subordonata/-tele ei.

Regenta: propoziția de care depinde subordonata. Regenta poate fi propoziție principală sau secundară.
Subordonatele care depind de o propoziție regentă sunt legate între ele prin raport de coordonare sau de
subordonare.
- coordonare adversativă: Mi-a spus că m-a căutat, dar nu m-a găsit.
- subordonare: Mi-a spus că vine să-i dau caietul.
Există și cazuri în care o propoziție subordonată are două regente.
-A văzut și a spus ce s-a întâmplat.

Raportul de subordonare se realizează prin

1. conjuncții subordonatoare: să, că, dacă, deși, de, ca... să, încât, întrucât, deoarece, căci, fiindcă.

2. locuțiuni conjuncționale subordonatoare - au în alcătuire, de obicei ca ultim element, o conjuncție

subordonatoare, un pronume sau adjectiv relativ, sau un adverb relativ:
- cu toate că, până să, chiar dacă, până ce, din moment ce, de vreme ce, pe cât, ca și cum, ca și când, cât timp.
3. pronume sau adj. pron. relativ, interogativ sau nehotărât: cine, ce, oricine, oricât, etc.
4. adverb relativ, interogativ sau negativ: unde, încotro, când, precum
5. juxtapunere- mai rar: Ai carte, ai parte.

Propoziția subordonată subiectivă (SB)

Propoziția subordonată subiectivă îndeplinește, la nivelul frazei, rolul de subiect al verbului din regentă.
Deșteptul promite multe. (deșteptul = subiect)
Cine este deștept 1/ promite multe 2/ (Cine este deștept 1= subiectivă)
Nu-mi convine plimbarea. Nu-mi convine 1/ să mă plimb. 2/

Elemente regente:

1. Verbe personale ( nu au subiect în regentă)

- Cine este obosit, doarme.
- A venit cine a fost chemat.

2. Locuțiuni verbale personale

Bagă de seamă diferența /cine este atent/.

3. Verbe predicative impersonale precedate sau nu de pronume personal în Ac./ D. : a trebui, a părea, a fi (a se
întâmpla), a urma, a rămâne, a ajunge, a plăcea, a durea, a(-i) conveni, a(-i) veni, mă interesează.
Trebuie /să învăț temeinic/.
Mă doare /că mă neglijezi/.
Rămâne /să mai vorbim/.
Era /să alunece pe gheață/.

4. Verbe reflexive impersonale: se știe, se vede, se poate, se aude, se întâmplă, se pare, se crede, se cuvine, se
cade
Se zice /că arșița nu va mai dura mult/.
Se vede pe fața ta /ce ai în suflet/.

5. Verbe pasive impersonale: este știut, este spus, este admis, este cunoscut, este stabilit, a fost dat, a fost sortit.
Este știut /că vom susține examenul vara viitoare.
Mi-a fost dat /să îndur multe.

6. Expresii verbale impersonale: vb. cop. + adv. de loc/ locuț. adv. de mod/vb. la supin/ subst.
e bine, e rău, e ușor, a inutil, e dificil, e adevărat, e firesc, e sigur, e util, e de prisos, e cu neputință, e de
neimaginat, e de neînțeles, e de necrezut, e o mirare, etc.
Este posibil /să mai ningă/.

7. Locuțiuni verbale impersonale: a-i da prin gând, a-i trece prin minte, a-i veni la socoteală.
Nu îi trece prin minte /ce să facă în situații dificile/.

8. Adverbe (locuțiuni adverbiale) predicative: desigur, firește, poate

Desigur /că am înțeles /ce am de făcut.

Atenție!
Când în fața unui verb impersonal apare un subiect, acesta aparține subiectivei:

Oamenii 1/ trebuie 2/să fie buni1/.

Verbele a fi, a însemna, pot forma fraz după schema:

SB + PP (insuficientă) +PR

Dacă ai venit1/, înseamnă 2/ că poți 3/. 1- SB, 2 - PP , 3 – PR

înseamnă – impers. la stânga și cop. la dreapta
Ceea ce ai făcut1/ a fost2/ să ne certăm3/. 1- SB, 2 - PP , 3 – PR
este- impers. la stânga și cop la dreapta

Verbele a fi, a rămâne, a ajunge, a părea, pot fi atât impersonale predicative, cât și copulative personale, deci
pot fi regente atât pentru subiective cât și pentru predicative.
A ajuns1/ de îi numeri coastele2/. 1- PP, 2 - PR
a ajuns- vb. cop. personal
Ajunge1/ cât am stat pe messenger2/. 1- PP, 2- SB
a ajunge- vb. pred. impersonal
a fi + PR : Problema este 1/ că nu ai învățat2/.
a fi + SB: Era 1/ să cad2/.
a rămâne + PR: El a rămas1/ cum îl știi2/.

Elemente de relație
Conjuncții ( loc. conj.) subordonatoare:
că, să, ca ...să, dacă, de, cum că, cum de
Se zvonește cum că a uat-o razna.
E inutil ca în ajun să îngrași porcul.

Pronume ( adj.pron.) relativ:

cine, care, ce, ceea ce:
Ce ai spus m-a impresionat.
Nu-mi convine ce băiat mă place.

Pronume ( adj. pron) nehotărât: oricine, orice, oricare, oricât:

Oricine învață, știe.
Orice elev ănvață, știe.

Adverb relativ: unde, când, cum, cât, încotro: Nu se știe cât poate omul.
Topica:
- postpusă regentei
Nu se cunoaște ce au stabilit ieri.
- antepusă regentei
Ce au stabilit ieri, nu se cunoaște.
Punctuația
SB nu se desparte prin virgulă de regentă.
Când stă înaintea regentei și este reluată prin pronume demonstrativ, se desparte prin virgulă.

PREDICATUL VERBAL
- se exprimă prin verb predicativ la un mod personal (indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ), la
oricare dintre cele trei diateze.
- locuțiune verbală : mi-am dat seama, am luat-o la sănătoasa, etc
- adverb și locuțiune adverbială predicativă + că/ să
Poate că am greșit.
Desigur că ajung la timp.
De bună seamă că rămânem prieteni.
- interjecție:
Iepurele țuști! din tufiș.
Hai la școală.
Iată un tricou frumos.
PREDICATUL NOMINAL
- verb copulativ + nume predicativ
Verbe Copulative:
a fi = a exista, a se afla
a deveni = întotdeauna verb copulativ
a ajunge, a ieși, a se face - toate cu sensul a deveni
a rămâne, a părea, a însemna- toate cu sensul a fi

Numele Predicativ: simplu: Ioana este elevă.

multiplu: Maria este cuminte și serioasă.
N. P. se exprimă prin:
- substantiv în cazul N: Ea este colega mea.
- substantiv în cazul AC: Tortul este de ciocolată.
- substantiv în cazul G: Cartea este a fetei.
- substantiv în cazul D: El este asemenea părinților.
- locuțiune substantivală: Fotografiile sunt aduceri- aminte.
- pronume N: Băiatul este el.
- pron. Ac: Cartea este de la aceasta.
- pron G: Cartea este a fiecăruia.
- pron D: El este asemenea alor săi.
- numeral N: Prietenii mei sunt cei trei.
- numeral Ac: Cărțile sunt pentru amândoi.
- numeral G: Premiul este al celui de-al doilea.
- numeral D: Tu ești asemenea celor doi.
- adjectiv propriu-zis: Elevii sunt cuminți
- loc.adj.: Vecinul meu pare de treabă.
- adj. provenit din verb la participiu: Cerul este înnorat.
- adj. prov. din verb la gerunziu: Oamenii sunt suferinzi
- verb la infinitiv: Dorința lui este de a dansa.
- verb la supin: Lecția este de învățat.
- loc. verbală: Dorința mea este de a vă da seama de adevăr. Gestul lui este de nebăgat în seamă. .
- adverb de mod: Tu ești așa. Este frumos să saluți.
- loc. adv.: Este de prisos să-ți mai explic.
- interjecție: Este vai de cine nu învață!

PROPOZIȚIA SUBORDONATĂ PREDICATIVĂ - PR

PR – îndeplinește, la nivelul frazei, rolul de nume predicativ al unui verb copulativ in propoziția regentă.

Datoria noastră este învățătura.

Datoria noastră este să învățăm.
Vasul de cristal pare fragil.
Vasul de cristal pare că este fragil.

- vb. cop. se află în propoziția regentă, numele predicativ este înlocuit de propoziți predicativă.

Întrebări: cine, ce, care, cum + vb. cop. ?

Elemente regente:
- vb. cop. (a fi, a deveni, a se face, a ajunge, a ieși, a rămâne, a părea, a însemna)
Întrebarea este cine a pierdut.
A devenit ce a visat
A rămas cum îl știi.
A ajuns de nuțl mai recunoști.
El pare că s-a schimbat.
Asta înseamnă să mă pregătesc zilnic.
El a ieșit ce și-a dorit.

Elemente de relație (cuvinte de legătură)

conjuncții și locuțiuni conjuncționale:
- subordonatoare: că, să, ca///să, dacă, de, ca și cum, ca și când, după cum.
Voința ei a fost să plece azi.

pronume ( adj pron) relativ: care, cine, ce, ceea ce, cât(ă)
Problema este cui îi trimitem mesajul.

pronume (adj pron) nehotărât: oricine, orice, oricare:

Fă-te orice vrei.

adverb relativ: unde, când, cum, cât

Întrebarea este cât va rezista.

ATRIBUTUL

Partea secundară de propoziție care determină un substantiv, pronume sau un numeral cu valoare substantivală.

- întrebări: care, ce fel de, cât, câți, al/a/ai/ale cui?

Felurile atributului:
adjectival
substantival
substantival apozițional: Popa Tanda
substantival prepozițional: de maturitate
substantival genitival: al părinților
pronominal
verbal
adverbial
interjecțional

ATRIBUTUL PRONOMINAL ÎN DATIVUL POSESIV

El îți spală batista. (el spală batista ta)

El își inchipuie că poate să facă ce vrea. (marcă a diatezei pasive)

PROPOZIȚIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ

Reprezintă la nivelul frazei o realizare a atributului, deci determină un substantiv sau un substitut al acetuia,
aflat în propoziția regentă.
Am primit un mesaj ciudat. Am primit un mesaj care era ciudat.
Îmi amintesc ziua întâlnirii. Îmi amintesc ziua când ne-am întâlnit.

Elemente regente
- substantivul
Și-a exprimat dorința să ne vedem.
- pronume
Nu tot ce zboară se mănâncă.
- numeral cu valoare substantivală:
Al doilea, pe care nu-l urmase, avea ochii veseli.

PROPOZIȚIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DIRECTĂ- CD

Îndeplinește ș anivelul frazei f.s. de complement direct.

Complementul direct are ca element regent verbul tranzitiv (căruia i se pot adresa întrebările ce? pe cine?), sau
locuțiunea verbală tranzitivă.
A învățat a citi. A învățat să citească.
Nu știe cine vine.
N-a băgat de seamă cine vine. (loc. vb.)

- interjecția predicativă
Iată ce s-a întâmplat.