Acidoza tubulară renală este o afecţiune cu manifestare la nivelul rinichilor, prin care urina

produsă la nivel renal este mai acidă decât ar fi normal.

Măsurarea echilibrului acido-bazic al urinei se face cu ajutorul analizei pH-ului urinar, valorile
normale ale acestuia fiind de 4,8-7,8. Scăderea pH-ul sub valoarea de 4,5 va indica o urină
puternic acidă, ceea ce înseamnă prezenţa acidozei renale.

Cauzele bolii

Activitatea metabolică din celulele organismului uman se soldează cu apariţia unor substanţe
predominant acide. Mai precis, toate fenomenele care se desfăşoară în organism (metabolism,
digestie, respiraţie etc.) au ca rezultat producerea de substanţe acide.
Rolul rinichilor este de a ameliora această aciditate din organism, restabilind astfel un echilibru
(ce poartă numele medical de echilibru acido-bazic). Se poate spune asfel că rinichiul este unul
dintre cele mai importante organe, fără de care toate sistemele organismului nostru s-ar deregla.
Aşa cum am spus şi anterior, în acidoza renală rinichiul nu mai reuşeşte să contracareze
aciditatea, producându-se astfel o creştere anormală a ionilor de clor (acidoză hipercloremică).
Cauza acestui fenomen este dereglarea schimburilor de ioni de natriu, calciu, clor, hidrogen şi
bicarbonat la nivelul rinichiului. Factorii ce pot determina acest fenomen sunt multipli: factori
genetici, boli autoimune (tiroidita, lupusul eritematos sistemic, hepatita cronică, ciroza biliară),
dereglări ale glandei tiroide sau a glandelor paratiroide şi alte boli renale (pielonefrita, uropatia
obstructivă sau transplantul renal).

Efectele acidozei renale asupra sănătăţii

Acidoza renală se însoţeşte adeseori de apariţia pietrelor la rinichi, de nefrocalcinoză,

rahitism/osteomalacie şi de retard de creştere la vârsta copilăriei.

Aceasta dereglare a echilibrului acidobazic al organismului poate fi provocata de o productie crescuta de

acizi in organism sau printr-o pierdere de baze (bicarbonatul de sodiu, de exemplu). Acidocetoza, o forma

de acidoza metabolica, survine intr-un diabet zaharat prost stapanit si, intr-o masura mai mica, in post. O

acidoza metabolica poate, de asemenea, sa fie provocata de o pierdere de bicarbonati in caz de diaree

severa sau de intoxicatie cu aspirina. Dar cauza principala a acidozei metabolice o constituie eliminarea

insuficienta a acidului prin urina: atunci se vorbeste despre o acidoza renala.

Alcaloza cste o stare metabolica ce se carecterizeaza printr-un pH mai mare decât

valoarea normala, datorita unor pierderi primare de H sau datorita acumularii primare de
bicarbonat (hiperaldosteronism).

Definitie: perturbarea echilibrului acido-bazic in organism, cu predominanta componentei

alcaline, caracterizata prin cresterea rezervei alcaline a sangelui sau a altor umori din
 organism. Poate fi: a) compensata, cand cresterea rezervei alcaline nu este insotita de

cresterea pH-ului; b) decompensata, cand alcaloza se insoteste si de cresterea pH-ului

FIZIOPATOLOGIE

Pierderea H duce la cresterea concentratiei plasmatice a bicarbonatului (prin scaderea

consumului), cu alcaloza metabolica. În alcaloza metabolica prin pierderi primare de H,
compensarea este ineficienta.

Compensarea pe cale respiratorie. Cresterea nivelului plasmatic al bicarbonatului si

scaderea H determina hipoventilatie, cu hipercapnie si hipoxie. Hipoxia induce
hiperventilatie (compensarea este ineficienta).

Compensarea pe cale renala. Hipercapnia stimuleaza anhidraza carbonica si creste

reabsorbtia bicarbonatului, cu agravarea alcalozei. Deshidratarea stimuleaza sistemul
renina-angiotensina-aldosteron, cu cresterea reabsorbtiei tubulare de Na, bicarbonat si
apa (în conditiile pierderilor de Cl prin varsaturi, Na se reabsoarbe cuplat cu bicarbonatul,
cu agravarea alcalozei.

Alcaloza metabolica prin acumulare primara de bicarbonat se întâlneste în

hiperaldosteronismul primar (boala Conn), ce se caracterizeaza prin:

> cresterea reabsorbtiei Na (sub forma de bicarbonat de sodiu) si, secundar, a apei
determina hiperhidratare extracelulara cu HTA;

> cresterea excretiei de H determina cresterea nivelului plasmatic al bicarbonatului

(alcaloza metabolica);

> cresterea excretiei de K determina hipopotasemie care induce agravarea alcalozei

metabolice, nefropatie kaliopenica, instalarea unui sindrom neuromuscular.

ETIOLOGIE

Varsaturi, adenom vilos, dupa intreruperea administrarii de diuretice de ansa si tiazidice,

fibroza cistica, hiperaldosteronism primar, sindromul Cushing, sindromul Liddle,
hipertensiune renovasculara, sindromul Bartter, sindromul Gitelman, administrare de
penicilina intravenos, transfuzii masive de sânge, hipomagnezemie, hiperplazia adrenala
congenitala.

SIMPTOME CLINICE
Simptomele sunt nespecifice. Datorita hipokalemiei pacientii pot relata mialgii, poliurie
si slabciune. Simptomele de hipocalcemie pot fi prezente: mâncarimi periorale, spasme
musculare.

EXAMEN OBIECTIV

Tetanie, semnul Chvostek, semnul Trousseau pot fi prezente. Examenul fizic este
important pentru a stabili cauza alcalozei metabolice, astfel examinarea trebuie sa includa
evaluarea tensiunii arteriale cât si a statusului volemic. De obicei alcaloza metabolica este
asociata cu hipertensiune, iar statusul volemic poate fi determinat prin examinarea
membranelor mucoase, prezenta sau absenta edemelor, modificari de greutate, turgorul
pielii.

> La persoanele bulimice, se pot depista eroziuni de smalt cât si carii dentare datorita
faptului ca aceste persoane isi provoaca varsaturi, expunându-si dintii la acidul gastric.

> Sindromul Cushing: obezitate, fata în luna plina, ceafa de bizon, hirsutism, vergeturi de
culoare violacee, acnee.

> Hiperplazia adrenala congenitala: copii sub 7 ani pot avea hipertensiune, modificari în
dezvoltare: baietii prezinta o dezvoltare sexuala prematura, iar fetitele pot fi sterile.

DIAGNOSTIC PARACLINIC

> dozarea ionilor de Cl din urina: concentratie mica, sub 20 mEq/l

> determinarea activitatii plasmatice a reninei si aldosteronului: activitatea reninei

scazuta si nivel plasmatic de aldosteron crescut în hiperaldosteronismul primar,
activitatea reninei scazuta si nivel plasmatic scazut de aldosteron în sdr. Cushing.

> CT pentru depistarea etilogiei hiperaldosteronismului primar

> ultrasonografie renala Doppler, angiografie renala, sunt utile pentru depistarea cauzei
hipertensiunii renovasculare.

TRATAMENT

Inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamida), acid clorhidric IV pentru alcaloze

metabolice severe, IEC, suplimente de potasiu, corticosteroizi,.

Pentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.

1. Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza;

2. Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta;

3. Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul);
4. Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza

barbat femeie copil pana in 12 ani

Interpreteaza date

Descriere

Dioxidul de carbon total este alcatuit din CO2 aflat in solutie sau legat de proteine, HCO3- , CO32- si H2CO3. In

practica, 80-90 % din CO2 total este reprezentat de ionul bicarbonat (HCO3-).

Bicarbonatul constituie cea de a doua fractiune anionica plasmatica, de aceea concentratia sa este un

indicator important al distributiei electrolitilor si al deficitului de anioni. Impreuna cu determinarea pH-ului

sanguin, dozarea bicarbonatului este utila in diagnosticul si tratamentul numeroaselor afectiuni insotite de

tulburari ale echilibrului acido-bazic de cauza respiratorie sau metabolica.

Cel mai frecvent, o valoare anormala a HCO3- semnifica o tulburare metabolica, mai degraba decat una

respiratorie; astfel, scaderea HCO3- indica acidoza metabolica (ex.: diabet cu cetoacidoza) si cresterea

HCO3- indica alcaloza metabolica (indusa, de exemplu, de varsaturi prelungite).

In acidoza respiratorie se produce ca mecanism compensator reabsorbtia HCO3- la nivelul tubilor renali, iar

concentratia serica a HCO3- se modifica in functie de presiunea partiala a CO2 (PaCO2):

- in faza acuta HCO3- creste cu 1 mmol/L pentru fiecare crestere cu 10mmHg a PaCO2;

- in faza cronica HCO3- creste cu 3.5 mmol/L pentru fiecare crestere cu 10mmHg a PaCO2.

Pe de alta parte, in alcaloza respiratorie mecanismul compensator este reprezentat de cresterea excretiei

renale a HCO3- , iar concentratia serica a HCO3- se modifica astfel:

- in faza acuta HCO3- scade cu 2 mmol/L pentru fiecare scadere cu 10mmHg a PaCO2;

- in faza cronica HCO3- scade cu 5 mmol/L pentru fiecare scadere cu 10mmHg a PaCO2.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea rezervei alcaline (HCO3-):

- impreuna cu determinarea pH-ului sanguin, dozarea bicarbonatului este utila in diagnosticul si tratamentul

numeroaselor afectiuni insotite de tulburari ale echilibrului acido-bazic de cauza respiratorie sau metabolica.
Pregatire pacient
Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial.

Metoda
Se foloseste metoda enzimatica (cu fosfoenolpiruvat carboxilaza).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; tubul trebuie sa ramana inchis

ermetic pana in momentul testarii, pentru a impiedica eliberarea CO2 in atmosfera.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.

Stabilitate proba - serul separat si pastrat in tuburi inchise ermetic este stabil cateva zile la 2-8o C.

Limite si interferente

Interferente analitice:

In cazuri foarte rare prezenta gamapatiei, in special IgM (macroglobulinemia

Waldenström) poate determina rezultate eronate.
 Imprimir
Ver / Descarca PDF

Versiunea en Español
Enlaces Relacionados nefrologia
Enlaces en PubMed
Comentarios
Votar
Añadir o favoritos

Nefrologia 2008; 28 (4) :433-438 | Doi.

On-line hemodiafiltration secvenţială (OL-S-HDF): o nouă opţiune

terapeutică
HEMODIAFILTRACION EN LINEA SECUENCIAL (HDF-OL-S): Una nueva terapéutica Opción.

Enviado o Revisar: 25 noiembrie 2009 | El Aceptado: 25 noiembrie 2009

JULIA KANTER , MARTA PUERTA CARRETERO , RAFAEL PEREZ GARCÍA , JUAN MANUEL LÓPEZ GÓMEZ , JOFRÉ
ROSA , PATROCÍNIO RODRÍGUEZ BENITEZ

Servicio de nefrologia. Unidad de hemodializa. GU Spitalul "Gregorio Marañón". Madrid, Madrid (España)

Correspondencia para Julia Kanter, Servicio de nefrologia. Unidad de hemodializa, GU Spitalul "Gregorio Marañón", Av. Gaspar
Aguilar, 90, 46017, Madrid, Madrid, España

Abstract Resumen
Context: Pe haemodiafiltration linie oferă cel mai La hemodiafiltración en Línea proporciona UNA alta
mare clearance-ul pentru toxinele greutate redusă şi eficacia depurativa de moléculas de mediano Coroana
de înaltă moleculare uremic, care este asociată cu un Gran y moleculare. Existe consenso sobre la
risc mai mic de mortalitate la pacienţii noştri. In necesidad menos de conseguir al 20 L de ultrafiltración
prezent, exista tot mai multe dovezi cu privire la en postdilución y tasas de reducción de mayores B2-
necesitatea de a obţine cel puţin 20 de ultrafiltrare pui microglobulina del 70%. muchos Desafortunadamente
în modul postdilution şi reducerea de 70% din beta-2- pacientes Tienen ONU siendo acceso inadecuado
microglobulina (B2M), cu toate acestea necesită un vasculare muy difícil lograr organizaţiile europene de
flux de acces vascular lui arteriale. Din pacate, nu standardizare volúmenes de complicaciones
reusim in aceste obiective, din cauza pacienţii noştri ultrafiltración păcat clínicas. El objetivo de trabajo
fiind mai vechi, cu diabet zaharat şi cu acces vascular Este FUE conseguir volumen ONU de ultrafiltración
săraci; în această situaţie, fluxurile de înaltă sange equivalente o L 20 en postdilucional, mediante la
sunt mai dificil de a obţine în detrimentul unor volume tecnica «Secuencial» (HDF-OL-S) comienza siendo y
mai mici de schimb postdilution. Scopul acestui studiu que postdilucional Cuando la PTM alcanza los 250
a fost de a evalua eficienţa OL-S-HDF pentru a obţine mmHg se trasforma en predilucional. Se realizó UNA
un volum echivalent ultrafiltrare la 20 L în OL- sedinta de hemodializa de alto flujo (HD-HF), UNA de
postdilution-HDF (OL-P-HDF). OL-SHDF iniţial începe hemodiafiltración postdilucional (HDF-OL-P) y otra
în modul postdilution schimbare predilution odată ce Sesion en modo secuencial o consecutivas 16
presiunea transmembranar (TMP) a ajuns la 250 pacientes Durante 3 semanas, en la sedinta de mitad
mmHg. Metode: Am efectuat un flux ridicat sesiune de Semana. Se compararon los rendimientos de
HD (HF-HD), un OL-P-HDF sesiune şi o sesiune de OL- eliminación de pequeñas y medianas moléculas entre
S-HDF in fiecare din cele 16 pacienţi adulţi care au
participat timp de 3 săptămâni consecutive.
comparat ratele clearance-ul de molecule mici şi
medii, cum ar fi ureea, creatinina, B2M, myoglobulin şi
nivelurile de albumină şi hematocritului între 3 tehnici
diferite. Am masurat presiunea de pre-filtru (PFP),
printr-un manometru set înainte dialyzer.
Principalele caracteristici ale sesiunilor sunt descrise în
tabelul N º 1. Nu a fost o diferenţă semnificativă în Kt
/ V, uree şi îndepărtarea creatininei între cele trei
tehnici. B2M şi ratele myoglobulin de clearance-ul au
fost semnificativ mai mare în ambele
hemodiafiltration decât în HF-HD (p = 0.000), însă nu
am găsit diferenţe între OL-P-HDF şi OL-S-HDF. Nu a
fost o corelaţie directă între PFP şi TMP de-a lungul
sesiunilor în fiecare tehnica (p <0.05). Am constatat
că PFP a fost mai bună decât TMP pentru a corela cu
nivelurile pre-dializa de albumină şi hematocritului şi,
de asemenea, cu procentul haemoconcentration la
sfârşitul sesiunilor. Concluzii: Acest studiu confirmă
faptul că OL-S-HDF este la fel de bun ca OL-P-HDF şi
ar putea fi o tehnică utilă pentru a trata pacienţii cu
fluxul sanguin acces sub nivelul optim pentru a obţine
pentru a atinge volume ultrafiltrare
obiectivelor. PFP ar putea oferi
suplimentare decât TMP.
las diferentes Técnicas. Se midió la presión prefiltro
Am (PPF) mediante manómetro predializador. Nr
encontramos diferencias en el Kt / V, tasa de
reducción de uree y las de creatinina entre 3 Técnicas.
La tasa de reducción de mioglobina B2-microglobulina
y FUE primarul significativamente Tanto en HDFOL-P
Rezultate: Como en-HDF OL-S con respecto a la HD-HF, nu
habiendo diferencias entre ambas Técnicas de HDF.
Existió UNA correlación directa entre y PTM PPF un lo
largo de la sedinta en Todas las Técnicas. La PPF
horaria se correlacionaba mejor que PTM con los
moduri niveles basales de albúmina sérica, y hematocrito
porcentaje de hemoconcentración al final de la Dializa.
La HDF-OL-es S UNA Tecnica de hemodializa con los
beneficios mismos de la que postdilucional permite
lograr volúmenes de ultrafiltración Dentro de los
objetivos planteados. Creemos podría ser Util en
pacientes con flujos sanguíneos limitados para que lo
cual habría diseñar nuevos Estudios. La PPF aporta
información complementaria a la PTM.
în cadrul
informaţii

Cuvinte cheie: On haemodiafiltration linie, presiune Palabras clave: Hemodiafiltración en Línea, Presión
transmembranar, fluxul de sânge, B2-microglobulină, transmembrana, Flujo sanguíneo, B2-microglobulina,
Myoglobulin Mioglobina

INTRODUCERE

Hemodiafiltration On-line (OL-HDF) este o procedura de dializă care se adaugă la caracteristică transport difuziv

standard de hemodializă (HD), o cantitate semnificativă de transport convective. transport convective permite

un clearance crescut de molecule medii şi mari dimensiuni, greu de indepartat de difuzie. O Păstrarea acestor

molecule uremic a fost dintotdeauna asociate cu diverse complicaţii cronice la pacienţii hemodializaţi. Mai multe

studii au arătat scăderi în aceste complicaţie atunci când procedurile de transport cu convectie mai sunt used.2-6

disparitate în rezultatele clinice ale procedurilor HDF raportate în literatura de specialitate pot fi contabilizate de

către componenta convective diferite. Hemodiafiltrations de 6-8 L de ultrafiltrat per sesiune sunt de multe ori în

comparaţie cu

HDS mai mult de 20 L. A fost raportat recent că riscul de mortalitate relativ ar putea fi diminuat la pacienţii

trataţi cu HDF, cu un transport convectiv mare, în comparaţie fie mare sau mic-flux HD.7, 8
 On-line postdilutional HDF (OL-P-HDF) este procedura cea mai eficientă clearance-ul renal în practica clinică,

fiind

mai eficientă, cu atât mai mare rata de perfuzie este. În acest sens, acordul începe să existe cu privire la

necesitatea de realizare a cel puţin 20 L de ultrafiltrare (UF) 9 şi ratele B2-M clearance mai mare de 70% .4,10

Cu toate acestea, perfuzie postdilutional este limitată de hemoconcentration plasma progresivă, în dialyzer.11

Atunci când o filtrare coeficient de 25% din real Qb este depăşită în procedura de OL-P-HDF, un

hemoconcentration va fi indus în dialyzer care vor interfera cu difuzie, cu o scădere ulterioară a clearance-ului

molecule mici şi o tendinţă de coagulare in capilare, care poate să scadă în continuare clearance.12 Coagularea a

circuitului sângele integral pot să apară uneori. creşteri TMP, şi valorilor extreme (> 300 mmHg) sunt asociate la

denaturarea proteinei si hemoliza, cu reducerea ireversibilă a dialyzer efficacy.13

Pentru a rezolva aceste probleme, sistemelor care combină avantajele de ambele modalităţi (pre şi postdilution)

şi încercarea de a minimiza dezavantajele lor au fost elaborate. Astfel de sisteme includ mixtă OL-HDF14 şi

mijlocul dilutional15, 16 proceduri, dar nu sunt încă disponibile sau materiale speciale care necesită o creştere a

costurilor. Există, de asemenea, proceduri secvenţiale convective combinarea hemofiltrare şi hemodiafiltration

care s-au dovedit a îmbunătăţi toleranţa hemodinamică a pacienţilor, precum şi ratele clearance-ul de molecule

de mediu weight.17 moleculare

Pacienţii a căror acces vascular pentru a permite un flux de sânge real (Qb) de 400 ml / min la OL-P-HDF nu va

avea probleme pentru menţinerea 100 ml / min de UF fără probleme tehnice, realizându-se astfel 24 L de

transport convectiv într-o 4 -oră sesiune. Mulţi pacienţi au în prezent un acces inadecvat vascular, în special cele

cu catetere locuieşte. UF ar trebui, prin urmare, să fie redus la 60 ml / min sau care urmează să fie transformate

în predilutional. Deoarece predilutional OL-HDF are o performanţă 1 / 2 la 1 / 3 mai mică decât postdilutional

OL-HDF pentru molecule mijlocii, 9 rate UF la fel de mare ca 300 ml / min (18 L / h) şi infuzii proporţionale, care

nu pot fi atins de toate maşinile, ar fi necesare.

Într-o încercare de a realiza ultrafiltrations echivalent cu 20 L din postdilution pentru aplicarea viitoare potenţial

la pacienţii cu qBS limitat, am dezvoltat o procedura numita «on-line secvenţială HDF» (OL-S-HDF). OL-S-HDF

începe cu infuzie din postdilution, la o rata de aproximativ 100 ml / min, şi o dată TMP ajunge la 250 mmHg,

perfuzia este manual schimbat la predilution, creşterea ratei de perfuzie cu 50% până la sfârşitul sesiunii (fig 1)..

Prin urmare, termenul "secvenţială", deoarece perfuzia nu ar fi simultane, dar secvenţială a lungul timpului, nu

necesita nici o filtre sau monitoare diferite de cele obişnuite. Scopul nostru a fost să analizeze performanţele

procedurii de OL-S-HDF în clearance-ul de molecule mici şi mijlocii, şi să-l compara cu hemodializa cu flux ridicat

(HD-HF) şi OL-P-HDF.
 Studiu de design

Acest lucru a fost un studiu controlat, prospectiv în cazul în care 16 pacienţi într-un program de hemodializa

cronica au fost randomizaţi dializată cu ajutorul HD-HF, OL-P-HDF, şi OL-S-HDF. Pacienţii au continuat pe

tehnica lor dializă standard de trei ori pe săptămână, precum şi procedurile de mai sus au fost efectuate în fiecare

pacient în sesiunea de la mijlocul săptămânii, timp de trei săptămâni consecutive. Procedurile au fost analizate şi

comparate între ele.

PACIENTI

Şaisprezece pacienţi adulţi diagnosticaţi stabilă a bolii renale cronice în curs de dializă de trei ori pe săptămână

la Unitatea de Hemodializa a Spitalului GU «Gregorio Marañón» au participat la studiu.

Criteriile de includere au fost: vârsta cuprinsă între 18 şi 80 ani; nivelului de hemoglobina în limite normale în

conformitate cu orientările europene pentru gestionarea anemiei; 18 Accesul vascular cu o QB3 de 300 ml / min;

şi uree recircularea în limite normale (mai puţin de 12%, măsurată la debit scăzut). Pacienţii cu condiţia acordul

pentru studiu. toleranţă Poor dializă a fost un criteriu de excludere.

MATERIALE

Un model de echipament Fresenius ® H400-S echipat cu un dispozitiv OCM (monitor clearance-ul online,

dialysance ionice) şi BVM (monitorizează volumul de sânge), precum şi o dialyzer HF80S (polisulfonă, 1,8 m2;

Fresenius ®, Hamburg, Germania), au fost utilizate în toate sesiuni. Aportable manometru de presiune digital

(Nagano ®) a fost plasat între pompa sânge şi dialyzer pentru a măsura presiunea de pre-filtru (PFP).

METODE

În toate sesiunile studiat, teoretic debitul sangvin adecvat pentru realizarea unei Qb real (calculat prin

echipamente de la pre-presiune negativă pompa) de 400 ml / min a fost menţinut. Dacă această cifră nu a fost

realizat, Qb a fost crescută până la o presiune - 200 mmHg a fost indus în linia arterială pre-pompa. Un debitul

baie (Qd) de 800 ml / min, un fluid dializă, cu o concentraţie de calciu de 3 mEq / L, şi o conductivitate total de

14 mS / cm, au fost utilizate. Durata sesiunii a fost ca de obicei, pentru fiecare pacient.

La sesiuni de OL-P-HDF, o rată de perfuzie de 25% din real Qb a fost folosit. sesiuni de OL-S-HDF început în

faza de postdilutional, de programare o rată de perfuzie de 100 ml / min fără a depăşi 30% din Qb, şi când a

ajuns la 250 mmHg TMP, lichidul de perfuzie a fost transferat la predilution la o rată de perfuzie cu 50% mai
mare decât cea anterioară (fig. 2).

Următorii parametri de laborator au fost măsurate înainte şi după dializă: uree, creatinina, B2-microglobulină,

mioglobinei, albumină, şi a hematocritului (Hct). Proba post-dializa a fost luat de la linia arterială după reducerea

vitezei de la pompa de 50 ml / min timp de 2 minute.

COLECTAREA DATELOR

Au fost măsurate şi înregistrate în timpul fiecărei sesiuni: calculat Qb real, linia de presiune arteriala (AP),

presiunea de linie venoasă (VP), TMP, PFP, şi modificări ale volumului plasmatic (de BVM), în fiecare oră. Pentru

a măsura eficacitatea diferitelor proceduri, rata clearance-ului de uree, creatinina, B2-microglobulinei,

mioglobinei şi au fost calculate. Kt final a fost măsurată în toate sesiunile folosind OCM (dialysance ionice) şi Kt /

V a fost estimată, calculul V prin formula Watson. Kt / V a fost calculată de la nivelul pre-şi post-uree sesiunea

folosind Daugirdas (1993) şi formule Maduell.

hemoconcentration Procent (HC) a fost calculat la sfârşitul sesiunii folosind următoarea ecuaţie: [(Post-dializă

Hct x 100) / Pre-dializă Hct] -100. Pentru a utiliza această formulă, hematocritului a fost măsurată înainte de

dializă în linia arterială şi, la sfârşitul şedinţei de dializă la ieşirea dialyzer.

STATISTICI

Valorile normale au fost exprimate ca medie (± deviaţia standard). Intervalul de valoare a fost înregistrată

uneori. Un test Chisquare sau test exact o Fisher atunci când este cazul lui au fost folosite pentru a compara

variabile calitative. Diferenţele între mijloace au fost testate folosind o analiză a varianţei (ANOVA). variabilele

Normalized au fost corelate între ele (Pearson coeficientul de corelare). O valoare a p <0,05 a fost considerată

semnificativă statistic. Datele au fost analizate cu ajutorul versiune de software SPSS 12 pentru Windows.

REZULTATE

Cei 16 pacienţi, 9 femei şi 7 bărbaţi, au avut o vârstă medie de 62 (± 14) ani, cu o greutate medie uscată de 67

(± 9) kg, Hct şi o medie de 35% (± 4.2). Toţi pacienţii au fost stabile şi au fost mai mult de 6 luni pe dializă.

Patru pacienţi au fost diabetici şi doi au avut un cateter, în timp ce toţi ceilalţi pacienţi au avut o fistula arterio-

venoase de funcţionare.

Durata Dializa a fost 219 (± 15) minute (min.-max 195 240.). Timpul mediu de tranziţie de la post la

predilution în OL-SHDF de la începutul sesiunii a fost de 127 (± 33) minute (min. 60 - max 165, si a avut o p
invers corelată cu nivelul iniţial HCT (= 0,005).

Tabelul I prezintă date din toate cele trei proceduri. Nu există diferenţe semnificative au fost găsite în Qb real a

ajuns în cele trei

proceduri sau în valorile hematocritului pre-dializa. Volumul de perfuzie a fost semnificativ mai mare în OL-S-

HDF decât în OL-PHDF. Hemoconcentration (% HC) a fost mai important în OL-P-HDF decât în OL-S-HDF, în care

a fost la rândul său, mai mare decât în HD-HF.

Nu există diferenţe au fost găsite în Kt (dialysance ionic), Kt / V, şi ratele de uree şi clearance-ul creatininei între

cele trei proceduri, în timp ce ratele clearance-ul B2-microglobulină şi mioglobinei fost semnificativ mai mare

pentru ambele OL-P-HDF şi OL-S -HDF, comparativ cu HD-HF (p <0.000). Nu au existat diferenţe între cele două

proceduri de HDF (tabelul II).

A existat o corelaţie directă între TMP şi PFP în timpul sesiunii în toate procedurile (p <0.05), cu o presiune de

145 mmHg TMP corespunzătoare unui PFP de 395 mmHg. Ambele presiuni a crescut treptat, spre sfârşitul în OL-

P-HDF (Fig. 3 şi 4). Ore PFP sa dovedit a avea o corelaţie pozitivă cu nivelurile de referinţă albumină serice (p

<0,03), valorile Hct (p <0.01), şi hemoconcentration la sută în pacient la sfârşitul şedinţei de dializă (p <0.01),

această constatare nu a fost demostrated pentru TMP. Rata clearance-ului de 2-microglobulina şi mioglobinei a

avut o corelaţie inversă cu TMP şi PFP (p = 0,003 şi 0,01).

Nu au apărut complicaţii clinice în oricare dintre sesiunile studiate. Numai prezenţa unor capilar coagulat la

sfârşitul sesiunilor OL-P-HDF necesară o creştere a dozei de heparină în această procedură.

DISCUŢIE

OL-HDF este procedura cea mai completă hemodializă clinice în prezent available.19 Modalitatea postdilutional

atinge cea mai bună performanţă în ceea ce priveşte clearance-ului de uremic toxins.14 Pentru a obţine rezultate

corespunzătoare cu această modalitate, ultrafiltrations mai mare de 20 L ar trebui să fie achieved.9 La pacienţii

cu un acces vascular optim, ratele de fluxul de sânge mai mare de 400 ml / min poate fi realizate, care ar

permite pentru a ajunge în acel volum, în circa 4 ore, menţinând o fracţie de filtrare de 25%.

Aşa cum sa arătat de rezultatele studiului, clearance-ul şi îndepărtarea de molecule mici, cum ar fi uree si

creatinina sunt similare în

HD-HF şi procedurile de OL-HDF. În unele cazuri optime cu fracţii filtrare scăzut şi valori nu foarte mari

hematocritul, până la o crestere de 10% poate fi atins.

 Oricum, aceste proceduri nu sunt destinate pentru a creşte clearance-ul de molecule mici, dar că de molecule

medii şi mari, şi o creştere de până la 70% a fost într-adevăr considerată în ratele clearance-ului de B2-

microglobulină şi mioglobinei cu procedurile OL-HDF. Ar trebui subliniat faptul că dialyzer folosite în acest studiu

realizează în sine un nivel semnificativ de îndepărtare B2-microglobulina în hemodializă, deoarece prin

retrofiltration provoacă un adevărat interne OL-HDF.

Numărul de pacienţi cu acces vascular şi ratele ridicate fluxul de sânge sunt acum aproape o minoritate. Cu

teoretice

Ratele fluxul de sânge de aproximativ 300 ml / min este foarte dificil să se atingă 20 L de ultrafiltrare într-un

standard

timp de patru ore. Atunci când se face o încercare de a creşte perfuzie postdilutional la 100 ml / min, multiple

tehnice

apar probleme, inclusiv altitudinea TMP, parţială sau totală a sistemului de coagulare, precum şi un erformance

scăzut dialytic. În studiul nostru, aceste probleme au fost detectate şi legate cu PFP mai bine decât cu TMP, deşi,

după cum a arătat anterior, aceste două presiuni sunt legate în mod semnificativ. Factorii care contribuie la

apariţia acestor probleme includ valori ridicate hematocrit, hiperproteinemie, şi hiperlipidemie. Pe de altă parte,

în cazul în care o încercare este

făcut pentru a creşte debitul pompei, am putea contribui la aparitia unor complicatii, cum ar fi o scădere marcată

a tensiunii arteriale sau de linie, care este acelaşi lucru, o scădere în real Qb / raportului teoretice Qb şi

recircularea de acces vascular.

În studiul nostru, factor corelarea mai bune pentru a creşte PFP fost hematocritului şi progresivă

hemoconcentration timpul dializei. PFP a fost, de asemenea, legate de albuminemie de bază. PFP, uneori, a

ajuns la niveluri mai mari de 700 mmHg. La maşinile OLHDF viitor ar fi util să aibă un indicator de presiune

pentru a măsura PFP, care uneori este mai util decât TMP. În timp ce mulţi dintre pacienţii noştri au valori mari,

hematocritului şi niveluri normale albumină, în cazul în care o fracţie de filtrare de 25% este respectat fără

complicaţii clinice apar în OL-P-HDF, aşa cum se arată în studiul nostru.

În unele cazuri în care PFP şi PGT sunt semnificativ crescut, o intervenţie mai mare, probabil, există între cele

două tipuri de transport, cu o scădere de transport difuziv conduce la un clearance scăzut de molecule mici.

Acest fenomen a fost documentate în acest studiu, de asemenea, pentru moleculele mijlocii, cum ar fi B2-

microglobulină şi mioglobinei, atunci când ratele de clearance-ul a fost invers proporţională cu PFP şi TMP.

Creşterea în stratul de proteine în membrana capilară atunci când o fracţiune de filtrare de mare a fost aplicată ar

explica acest fenomen.

OL-S-HDF sa dovedit a fi mai bun decat HD-HF, dar similar cu OL-P-HDF pentru eliminarea molecule mijlocii.
Procedura secvenţială ar fi, astfel, similar, dar nu superioară la procedura de postdilutional, şi nu ar fi, prin

urmare, se recomandă pentru pacienţii stabil şi cu qBS optime. Există, totuşi, la pacienţii cu qBS limitat (<300

ml / min) care nu ajung dorit 20 L în data programată OL-P-HDF. Deşi acest studiu a inclus pacienţi cu qBS

relativ limitat (în medie Qb de 370 ml / min şi doar 31% dintre pacienţii cu Qb <350 ml / min), credem că la

pacienţii cu Qb <300 ml / min, OL-S-HDF ar putea fi o alternativă terapeutică pentru a realiza volume mai mari

cu spaţiile libere similare.

Atunci când trecerea de la postdilutional la perfuzie predilutional, rata de UF-perfuzie a fost majorat cu 50%, dar

credem că pentru a obţine o mai bună performanţă la pacienţii cu qBS limitat rată ar putea fi creşte în

continuare, chiar dublat, fără complicaţii. Trebuie remarcat faptul că sistemul de predilutional nu implică o

utilizare sporită de lichid de dializa, deşi sistemele de compensate reglare fluide la fluxul de sânge în prezent

există.

Din punct de vedere tehnic, schimbare în site-ul perfuzie este simplu şi nu necesită nici un accesoriu, astfel încât

să nu implica nici un cost suplimentar. Bazat pe cele de mai sus, credem că OL-S-HDF ar putea fi o procedură de

hemodializă util la pacienţii cu rate limitat fluxul de sânge (<300 ml / min). Studii suplimentare de această

procedură ar trebui să fie, prin urmare, proiectate.

Hemofiltrare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare , căutare
În medicină , hemofiltrare, de asemenea, hemofiltrarea, este o terapia de substituţie
renală similare cu hemodializa , care este folosit aproape exclusiv în terapie intensivă
setarea. Astfel, este aproape întotdeauna folosit pentru insuficienţă renală acută . Este o
terapie continuă lent în care sesiunile de obicei, ultima între 12 la 24 de ore şi sunt, de
obicei, efectuate zilnic. În timpul hemofiltrare, unui pacient de sânge este trecut printr-un
set de tuburi (un circuit de filtrare) printr-o maşină de la o membrană semipermeabile
(filtru) în cazul în care produsele uzate şi apă sunt eliminate. Înlocuire lichid, se adaugă
şi sângele este returnat pentru pacient.
Conţinutul
[hide]
 1 Principiul de hemofiltrare
 2 înlocuire compoziţia lichidului
 3 Hemodiafiltration
 4 intermitentă vs moduri continuă a tratamentului
o 4.1 On-line hemofiltrare intermitent (IHF) sau hemodiafiltration (IHDF)
o 4.2 hemofiltrare continuă (CHF) sau hemodiafiltration (CHDF)
 5 este on-line hemodiafiltration intermitent (IHDF) mai bine decât prin
hemodializă regulat?
 6 Referinţe
 7 A se vedea, de asemenea,

 8 Legături externe

[ edit ] Principiul de hemofiltrare

Ca şi în dializă , într-o singură hemofiltrare realizează libera circulaţie a substanţelor
dizolvate într-o membrană semi-permeabile . Cu toate acestea, mişcarea soluţiei cu
hemofiltrare este reglementată prin convectie, mai degrabă decât de difuzie. Cu
hemofiltrare, dializat nu se utilizează. În schimb, un rezultat pozitiv de presiune
hidrostatică a apei unităţi şi soluţi în filtrul cu membrană din compartimentul de sânge la
compartimentul filtrat, din care este drenat. Substanţe dizolvate, atât mici şi mari, sa târât
prin membrana la o rată asemănătoare de fluxul de apa care a fost proiectat de presiunea
hidrostatică. Deci, convectie depăşeşte rata eliminarea redusă a substanţelor dizolvate
mai mari (din cauza vitezei reduse de difuzie), văzut în hemodializă.

[ edit ] compoziţia fluidul de înlocuire

Un izotonice fluidul de înlocuire care se adaugă la sânge pentru a înlocui volumul
lichidului şi electroliţilor . Fluidul de înlocuire trebuie să fie de puritate mare, deoarece
este infuzat direct în linia de sânge a circuitului extracorporale. Fluid hemofiltrare de
înlocuire, de obicei, conţine lactat sau acetat ca generatoare de bază de bicarbonat, sau
bicarbonat în sine. Utilizarea de lactat poate fi ocazional problematic la pacienţii cu
acidoză lactică sau cu afecţiuni hepatice severe, pentru că în astfel de cazuri de conversie
de lactat de bicarbonat poate fi afectată. La pacienţii cu astfel de utilizare a bicarbonat ca
bază este de preferat.

[ edit ] Hemodiafiltration
Hemofiltrare este uneori utilizat în combinaţie cu hemodializă, atunci când este numit
hemodiafiltration . Sangele este pompat prin compartimentul de sânge a unei dialyzer
flux ridicat, şi o rată ridicată de ultrafiltrare este utilizat, astfel încât nu există o rată
ridicată de circulaţie de apă şi substanţe dizolvate din sânge pentru a dializat care trebuie
să fie înlocuit de un lichid de substituţie, care este perfuzat direct în linia de sânge. Cu
toate acestea, soluţia de dializă este, de asemenea a alerga prin compartimentul de dializat
dialyzer. Combinaţia este utilă pentru că, teoretic, rezultate bune în îndepărtarea
substanţelor dizolvate atât de mari şi mici greutate moleculară.

[ edit ] intermitentă vs moduri continuă a tratamentului

Aceste tratamente poate fi administrat intermitent, sau continuu. Aceasta din urmă se
face de obicei într-un decor secţii de terapie intensivă.

[ edit ] On-line hemofiltrare intermitent (IHF) sau hemodiafiltration

(IHDF)
Oricare dintre aceste tratamente pot fi date în unităţi de dializă în ambulatoriu, de trei ori
sau mai mult o săptămână, de obicei 3-5 ore per tratament. IHDF este folosit aproape
exclusiv, cu doar câteva centre folosind IHF. Cu ambele IHF sau IHDF, lichidul de
substituţie este pregătit on-line de la soluţia de dializă prin rularea soluţie de dializa
printr-un set de doua membrane pentru ao purifica înainte de infuzarea-l direct în linia de
sânge. În Statele Unite, agentiile de reglementare nu au aprobat încă crearea on-line de
fluid substituţie din cauza temerilor cu privire la puritatea sa. Din acest motiv,
hemodiafiltration este aproape niciodată utilizat într-un ambulatoriu stabilirea în Statele
Unite, ca din 2007. Utilizarea de sterile, pre-ambalate fluid de substituţie ar fi cost-
prohibitive în mediul economic actual.

[ edit ] hemofiltrare continuă (CHF) sau hemodiafiltration (CHDF)

Hemofiltrare este cel mai frecvent utilizate într-un cadru unitate de îngrijire intensivă, în
cazul în care acesta este fie dat ca tratament de 8-12 ore, aşa-numitele SLEF
(hemofiltrare lentă extinsă), sau ca CHF (hemofiltrare continuă, de asemenea, uneori
numit hemofiltrare continuă veno-venoase (CVVH) ) sau tratament continuu înlocuire
renală (CRRT). Hemodiafiltration (SLED-F sau CHDF sau CVVHDF), de asemenea,
este utilizat pe scară largă în acest mod. În Statele Unite, lichid de substituţie utilizate în
CHF sau CHDF comercial este pregătit, preambalate, şi steril (sau, uneori, este pregătit în
farmacia spitalului local), evitându-se aspectele legate de reglementare de creare on-line
de fluidul de înlocuire din soluţie de dializă.
Continuă cu terapii lent, debite de sânge sunt, de obicei în gama de 100-200 ml / min, iar
accesul este, de obicei, realizată printr-un cateter venos central plasat într-unul din mari
centrale vene . În astfel de cazuri o pompa de sange este utilizat pentru a conduce fluxul
de sange prin filtru. acces nativ pentru hemodializă (de exemplu fistule AV sau de viţe)
sunt improprii pentru CHF, deoarece şedere prelungită a acces ace necesare s-ar putea
deteriora accesează astfel.

[ edit ] Este on-line hemodiafiltration intermitent (IHDF) mai bine

decât prin hemodializă regulat?
Există controverse cu privire la posibilitatea intermitent hemodiafiltration on-line
(IHDF) dă rezultate mai bune decât hemodializa în ambulator. În Europa, mai multe
studii observationale au comparat rezultatele la pacienţii cu dializă obtinerea celor
obtinerea IHDF. Acestea au sugerat o rată de mortalitate mai mică şi alte rezultate
favorabile la pacienţii obtinerea IHDF faţă de cele obişnuite obtinerea hemodializă. [1] Cu
toate acestea, problema nu este soluţionat în acest moment, deoarece necesare studii
clinice randomizate controlate nu au fost efectuate. O altă problemă a fost că în mai
multe dintre studiile efectuate, IHDF a fost comparat cu dializă utilizând low-flux (mici
porilor) membrane, iar beneficiul găsit ar fi putut fi mai mult din cauza utilizarea unei
membrane cu flux ridicat decât la adăugarea de transport convective (filtrare) pentru
dializă. O revizuire recentă bază de date Cochrane [2] din studiile disponibile nu au putut
găsi un beneficiu clar, fie de IHF sau hemodializă IHDF vs în termeni de rezultate.

[ edit ] Referinţe