Principiul legalității
2
Legea penală de
dezincriminare și efectele
aplicării acesteia
Condițiile aplicării legii
penale mai favorabile după
judecarea definitive a cauzei
2 componente analizate în art.1 (legalitatea încriminării) și art.
(legalitatea sancțiunilor)
- potrivit art. 1, nicio persoană nu poate fi condamnată pentru o faptă
care nu era prevăzută care nu era prevăzută de legea penală la
momentul săvârșirii
- potrivit art. 2, nu se poate aplica o pedeapsă și nu se poate lua o
măsură educativă sau o măsură de siguranță dacă aceasta nu era
prevăzută de legea penală la momentul când a fost săvârșită fapta
+ nicio pedeapsă nu poate fi aplicată în afara limitelor generale ale
acesteia
1. legea de abrogare a normei care încrimina fapta respectivă, fără a o
prevedea în altă normă, nici chiar sub o altă denumire (art.4 Cp)
2. legea care modifică elementele constitutive ale unei infracțiuni,
inclusiv forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunii,
astfel încât o faptă determinată comisă sub imperiul legii vechi nu mai
constituie infracțiune potrivit legii noi (art. 3 din legea 178/2012)
Efectele aplciării- art 4-teza a II
Executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță
pronunțate în temeiul legii vechi precum și toate consecințele penale
ale hotărârilor judecătorești pronunțate cu privire la acestea încetează
prin intrarea în vigoare a legii noi. Așadar, încetează orice consecință a
săvârșirii faptei: judecata nu va avea loc, dacă s-au aplicat sancțiuni,
acestea nu vor fi executate-pedepse, măsuri educative și măsuri de
siguranță precum și toate consecințele penale ale hotărârilor
judecătorești privitoare la acestea. Față de un condamnat pentru o
faptă care a fost ulterior dezincriminată încetează orice interdicție sau
decădere, fiind considerat fără antecedente penale.
1) să existe o hot. definitivă de condamnare la o pedeapsă (detențiune
pe viață, amendă, închisoare) ori la o măsură educativă ori o hot.
definitive prin care s-a pronunțat o măsură de siguranță
2) până la executarea pedepselor, a măsurilor educative ori stingerea
executării într-un mod prevăzut de lege sau chiar după executarea
acestora să fi intrat în vigoare o nouă lege care să prevadă o pedeapsă
mai ușoară sau sancțiuni mai ușoare (măsuri educative, măsuri de
siguranță)
3) Pedeapsa aplicată în baza legii vechi să fie mai grea ca natură decât
cea prevăzută de legea nouă sau să depășească maximul special
prevăzut de legea nouă
Consecințe- art. 6 (alin.1-3)
- când pedeapsa aplicată în temeiul legii vechi este amenda sau
închisoare iar legea nouă prevede pentru aceeași infracțiune tot
amenda, respective închisoarea dar cu un maxim special mai redus,
acestea se vor reduce la maximul special prevăzut în legea nouă
- când pedepsa aplicată în temeiul legii vechi este detențiunea pe viață
iar legea nouă prevede pentru aceeași infracțiune doar pedeapsa
închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul

Principiul teritorialității-art
8 Teritoriu= întinderea de pământ, marea teritorială (12 mile de la liniile
Legea română se aplică
infracțiunilor săvârșite la
bordul navelor și
aeronavelor comerciale
române aflate în trecere
prin marea comercială
atunci când:
Princpiul personalității-
condiții
special al pedepsei închisorii prevăzut în legea nouă.
Când pedeapsa aplicată este închisoarea iar legea nouă prevede pentru
aceeași infracțiune numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu
amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut de legea nouă.
Ținând seama de pedeapsa deja executată, instanța va putea înlătura în
totul sau în parte executarea amenzii.
Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României
de bază), solul, subsolul, situate între frontierele de stat.
+ se consideră săvârșită pe teritoriul României orice infracțiune comisă
pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în
România
- infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când
pe acest teritoriu sau pe o navă sub pavilion românesc/aeronavă
înmatriculată în România are loc un act de executare, instigare sau de
complicitate sau când s-a produs, chiar în parte rezultatul unei
infracțiuni (criteriul ubicuității)
Excepții: legea penală română nu se aplică persoanelor care beneficiază
de imunitate de jurisdicție (șefi de state, șefi de guverne, miniștri de
externe, personal ethnic și administrative din cadrul misiunilor
diplomatice, reprezentanți ONU, agenți consulari-doar în legătură cu
actele săvârșite în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, militari ai unei
armate străine, aflate în trecere ori staționate în baza unui accord cu
statul român.
- infracțiunile săvârșite la bordul navelor sau aeronavelor străine
militare sau folosite în scopuri guvernamentale (aflate pe teritoriu cu
acordul statului român) nu cad sub incidența legii române.
- infracțiunile săvârșite la bordul navelor sau aeronavelor comercilae
folosite în scopuri comerciale intră sub incidența legii penale române,
cât timp se află în porturi sau aeroporturi românești însă nu și când se
află în trecere prin marea teritorială.
1) infracțiunea a fost săvârșită de un cetățean român sau de către o
persoană fără cetățenie cu domiciliul în România.
2) infracțiunea este îndreptată împotriva intereselor României sau
împotriva unui cetățean român sau personae juridice române
3) infracțiunea este de natură să tulbure ordinea și liniștea publică în
țară sau pe marea teritorială
4) exercitarea jurisdicției române este necesară pentru reprimarea
traficului ilicit de substanțe psihotrope
5) asistența statului român a fost cerută, în scris, de căpitanul navei sau
de către un agent diplomatic sau funcționar consular al statului al cărui
pavilion îl arborează nava
- 2 ipoteze
- prima ipoteză prevăzută de art 9, alin 1
Condiții:
1) infracțiunea să fie săvârșită în afara teritoriului țării
2) infracțiunea să fie de o anumită gravitatea: pentru sancționarea
 acesteia, legea penală română să prevadă pedeapsa detențiunii pe viață
ori închisoarea mai mare de 10 ani
3) Fapta să fie calificată ca infracțiune potrivit legii române. Nu se cere
ca fapta să fie calificată ca infracțiune potrivit legii locului unde a fost
comisă (dubla incriminare)
4) infractorul să fie cetățean român sau persoană juridică română în
momentul săvârșirii.
A doua ipoteză- art 9 alin 2
Condiții
1. Infracțiunea să fie săvârșită în afara teritoriului țării
2. Infracțiunea să fie sancționată de legea română cu pedeapsa închisorii
de cel mult 10 ani sau cu pedeapsa amenzii.
3. fapta să fie calificată ca infracțiune atât de legea română cât și de
legea țării unde a fost comisă. Condiția dublei incriminări nu poate
opera dacă fapta a fost comisă într-un loc nesupus jurisdicției vreunui
stat
4. infractorul să fie cetățean român sau persoană juridică română în
momentul săvârșirii.
+În ambele cazuri punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu
autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe
lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul care a
fost mai întâi sesizat sau a procurorului general al parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Termenul în care se poate
emite autorizația este de 30 de zile și poate fi prelungit, în condițiile
legii până la 180 de zile.

Principiul realității 1) infracțiunea să fie săvârșită în afara teritoriului României

(principiul protecției reale)- 2) infracțiunea să fie dintre cele arătate expres în art. 10: împotriva
art 10. intereselor României sau împotriva unui cetățean român sau a unei
Condiții personae juridice române.
3) fapta să fie calificată ca infracțiune potrivit legii române. Nu se cere
ca fapta să fie calificată ca infracțiune potrivit legii locului unde a fost
comisă (dubla incriminare)
4) infractorul să fie cetățean strain sau persoană fără cetățenie la
momentul sâvărșirii
5) actiunea penală se pune în mișcare cu autorizarea prealabilă a
procurorului general al parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casație și
Justiție care hotărăște asupra oportunității demersului.
6) fapta să nu facă obiectul unei procedure judiciare în statul pe
teritoriul căruia a fost săvârșită.
Principiul universalității-art 2 ipoteze
11 Prima ipoteză-condiții
1) infracțiune săvârșită în afara teritoriului României
2) infracțiunea comisă să nu facă parte dintre cele pentru care se aplică
principiul realității (infracțiuni contra statului român, împotriva unui
cetățean român sau persoană juridică română)
3) pentru infracțiunea comisă în străinătate statul român să își fi asumat
obligația să o reprime în temeiul unui tratat international
 4) infractorul să fie cetățean strain sau persoană fără cetățenie,
indifferent unde își are domiciliul
5) infractorul să se afle de bună-voie pe teritoriul României
A doua ipoteză- art 11alin 1 lit b si alin 2- pe lângă condițiile de mai sus
trebuie îndeplinite și următoarele 2
6) pentru infracțiunea comisă să se fi cerut extrădarea sau predarea
infractorului
7) extrădarea sau predarea infractorului să fi fost refuzată
Condiții în care se acordă I. Condiții cu privire la infracțiune
extrădarea 1) Fapta să fie incriminată de legile ambelor state (dubla incriminare).
Excepție- legea 302/2004-dacă pentru această faptă a fost exclusă
cerința dublei incriminări printr-o convenție internațională la care
România este parte.
2) infracțiunea săvârșită să atragă potrivit legislației statului român și a
statului solicitant o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an
iar, în vederea executării unei pedepse, de cel puțin 4 luni
3) dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea
potrivit legislației statului solicitant, acesta trebuie să dea asigurări
îndestulătoare că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie
comutată.
4) să fi fost respectat dreptul la un process echitabil, în sensul
Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale
II. Condiții cu privire la infractor
Nu pot fi extrădați
1) cetățenii români decât în baza convențiilor internaționale la care
România este parte și pe bază de reciprocitate. Cetățenii români pot fi
extrădați în baza convențiilor internaționale la care România este parte
și pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită cel puțin una din
următoarele condiții:
a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la
momentul formulării cererii de extrădare.
b) persoana extrădabilă are și cetățenia statului solicitant
c) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau mpotriva unui
cetățean membru al UE, dacă statul solcitant este membru al UE
+o condiție suplimentără este ca statul solicitant să dea asigurări
suficiente ca, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate,
persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în
România
2) persoanele cărora li s-a acordat drept de azil în România
3) persoanele care se bucură de imunitate de jurisdicție, în limitele
conferite prin convenții sau alte înțelegeri internaționale
4) persoanele citate din străinătate în vederea audierii ca părți, martori
sau experți în fața unei autorități judiciare române, în limitele
imunităților conferite prin convenția internațională

III. Condiții privind urmărirea penală sau executarea pedepsei

1) infracțiunea pentru care se cere extrădarea să nu fie una dintre alea

Regula specialității
extrădării
Definiția infracțiunii-art 15
Intenția directă
Intenția indirectă
Culpa simplă
Culpa cu prevedere
Intenția depășită
Persoanele juridice care nu
răspund penal pentru
infracțiunile săvârșite în
realizarea obiectului de
activitate sau în interesul
sau în numele PJ
Condiții privind existența PJ
pentru care acțiunea penală, atât potrivit în legislația română cât și în
legislația statului solicitant, poate fi angajată la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, iar această persoană se opune extrădării.
2) să nu fi intervenit potriivt legii române sau legii statului solicitant
prescripția răspunderii penale ori prescripția executării pedepselor.
3) nu se admite pentru o infracțiune pentru care a intervenit amnistia în
România, dacă statul român avea competența să urmărească fapta,
potrivit proprie sale legi penale.
4) cererea de extrădare este inoperantă dacă în statul solicitant s-a
acordat grațierea pentru pedeapsa aplicată infractorului.
-persoana extrădată nu poate fi judecată decât pentru infracțiunea
pentru care a fost extrădată.
Excepții- persoana extrădată poate fi judecată și pentru alte infracțiuni
anterioare predării
- cu acordul statului care a acordat extrădarea
- dacă după executarea pedepsei nu părăsește teritoriul în termen de 45
de zile de la liberare sau dacă revine după ce a părăsit teritoriul
- dacă renunță la acest beneficiu prin declarație data în fața
judecătorului, voluntar și în deplină conștiență de consecințe
Fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și
imputabilă persoanei care a săvârșit-o
- art 16 (3)- fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul prevede
rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei
- art 16 (4)- când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, desi nu îl
urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
- făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia și putea să
îl prevadă
- făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l acceptă, socotind fără
temei că el nu se va produce
-fapta constând într-o acțiune sau inacțiune produce un rezultat mai
grav care se datorează culpei făptuitorului.
-art 151: statul, autoritățile publice, instituțiile publice pentru
infracțiunile săvârșite în realizarea unei activități care nu poate face
obiectul domeniului privat
- persoana juridică trebuie să existe în momentul comiterii infracțiunii-
nu pot fi subiect active al infracțiunii acele entități care nu dobândiseră
personalitate juridică la momentul săvârșirii
- PJ aflată în lichidare poate fi subiect activ al infracțiunii până la
momentul încetării activității
- în cazul pierderii personalității juridice prin fuziune, absorbție, divizare
după comitarea infracțiunii, răspunderea penală și consecințele acesteia
se vor angaja
1) în sarcina PJ create prin fuziune
2) în sarcina PJ absorbante

Persoanele care prin faptele
lor pot antrena răspunderea
penală a PJ
Stabilirea formei de
vinovăție a PJ
Concursul între răspunderea
penală a PJ și răspunderea
penală a PF
Infracțiunea comisivă prin
omisiune
Elementul material
(sub formă de minispeță, de
analizat într-o normă
juidică)
3) în sarcina PJ create prin divizare sau care a dobândit o fracțiune din
patrimonial PJ divizate
- orice persoană fizică din conducerea PJ, orice prepus al PJ sau
persoană aflată sub autoritatea PJ și chiar de orice persoană care are o
relație de fapt sau de drept cu PJ și care acționează în realizarea
obiectului de activitate al PJ, în interesul PJ sau în numele acesteia.
- se are în vedere poziția persoanei fizice față de PJ
1) dacă persoana fizică este organul de conducere al PJ (individual sau
colectiv) forma de vinovăție a persoanei fizice în comiterea faptei este și
forma de vinovăție a PJ făptuitoare.
2) dacă persoana fizică este un prepus sau mandate al PJ, vinovăția PJ va
fi stabilită distinct și va fi reținută numai în măsura în care PJ, prin
organele sale de conducere a acceptat, tolerat, încurajat sau determinat
săvârșirea faptei.
Când indiferent de poziția persoanei fizice față de PJ, persoana fizică a
comis fapta în interes propriu, răspunderea penală a persoanei juridice
este exclusă.
Art 135- răspunderea penală a PJ nu exclude răspunderea penală a PF
care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.
- art. 17- infracțiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat
se consideră săvârșită și prin omisiune când:
1) există obligația legală sau contractuală de a acționa
2) autorul omisiunii, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară a creat
pentru valoarea juridică protejată o stare de pericol care a înlesnit
producerea rezultatului.
- acțiune sau inacțiune
- în variantă unică sau mai multe variante alternative
- în mai multe acțiuni reunite (infracțiunea de tâlhărie: luarea bunului
mobil și exercitarea violenței.
Exemple analizate
Insusirea, folosirea sau traficarea de catre un functionar public,
in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri
pe care le gestioneaza sau le administreaza se pedepseste cu
inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului
de a ocupa o functie publica.
- elemental material se prezintă sub forma unor acțiuni și se
realizează prin săvârșirea a cel puțin una dintre cele trei
variante alternative (luarea, folosirea, traficarea)
Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara
consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept, se
pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
- elemental material este reprezentat de ”luarea” si se prezinta sub
forma unei acțiuni
-art 329 Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor

Determinarea formei de
vinovăție prevăzute de lege
(sub formă de minispeță, de
analizat într-o normă
juidică)
Legitima apărare-art 19
defectuoasă de către angajaţii care gestionează infrastructura feroviară
….
- elementul material se prezintă sub forma unei acțiuni sau inacțiuni și
se realizează prin săvârșirea a cel puțin una dintre cele două variante
alternative (neîndeplinirea- inacțiune, îndeplinirea defectuasă-acțiune)
IDEM – infracțiunea de abuz în serviciu, neglijență în serviciu
Uciderea unei persoane se pedepsește cu…
- elementul material este reprezentat de uciderea și se prezintă sub
forma unei acțiuni. Rezultatul concret prevăzut de norma de incriminare
poate fi atins și printr-o inacțiune (omor comisiv prin omisiune: mama
care nu își hrănește copilul)
Reguli
- când în lege nu există nicio prevedere cu privire la forma de
vinovăție, înseamnă că acea faptă este infracțiune doar dacă este
săvârșită cu intenție.
- când faptele sunt sancționate ca infracțiuni și atunci când sunt comise
din culpă, prevederea formei de vinovăție a culpei se face în denumirea
marginală ori în cuprinsul textului incriminator prin folosirea termenului
”din culpă”, ” din neglijență”.
- când se prevede în lege producerea unei urmări subsecvente mai grave
decât cea sancționată când fapta este săvârșită cu intenție directă sau
indirectă denotă existența culpei cu privire la fapta mai gravă (intenția
depășită): lovituri cauzatoare de moarte, violul care a avut ca urmare
moartea victimei.
Condițiile atacului
1) Atacul să fie material
- când se obiectivează prin acțiuni fizice menite să vatăme în substanța
lor fizică valorile sociale ocrotite.
- atacul este material când se folosește forța fizică sau instrumente în
măsură să producă o modificare fizică a valorilor ocrotite
- condiția este subliniată pentru a-l diferenția de atacul verbal sau prin
scris
2) Atacul să fie direct
- condiția vizează raportul în spațiu între atac și valoarea ocrotită. Atacul
nu este direct dacă între agresor și valoarea ocrotită se află un obstacol
(gard, poartă) sau o distanță mare.
3) Atacul să fie imediat
- atacul este imminent când pericolul s-a ivit sau este pe cale să se
ivească (pericol iminent).
- caracterul imediat presupune atât iminența cât și declanșarea. Atacul
este imediat din momentul declanșării și până în momentul consumării,
perioadă în care apărarea este legitimă.
- în desfășurarea atacului sunt posibile întreruperi scurte în care
agresorul se reînarmează pentru intensificarea atacului, perioadă care
nu echivalează cu încetarea atacului.
4) atacul să fie injust
- să nu aibă temei legal (de arestarea)
- atacul permis sau ordonat de lege își păstrează caracterul just atâta
timp cât este efectuat în limitele prevăzute de lege. O acțiune, ce
reprezintă un atac provenit din partea unei autorități cu un vădit
caracter ilegal poate da naștere unei legitime apărări.
-riposta împotriva unui atac injust nu trebuie să fie exagerată, căci se
transformă în opusul ei, devine un atac injust care permite o apărare
legitimă.
- împotriva unui atac dezlănțuit de un iresponsabil se va acționa în stare
de necessitate dacă cel care ripostează cunoaște iresponsabilitatea
făptuitorului, adică comite fapta prevăzută de legea penală numai dacă
nu poate înlătura altfel pericolul. Dacă cel care se apără nu cunoaște
starea de iresponsabilitate a atacatorului, se va apăra prin mijloacele pe
care le consideră necesare. În acest caz, legitima apărare vine în concurs
cu eroarea de drept.
5) Atacul să fie îndreptat împotriva persoanei care se apără, ori
împotriva alteia sau împotriva unui interes general.
- atacul este îndreptat împotriva persoanei sau a drepturilor susceptibile
de un atac material, direct, injust (pot privi integritatea corporală, viața,
sănătatea, onoarea, averea)
- împotriva atacului poate risposta victim sau orice persoană prezentă
(nu se cere să existe un grad de rudenie. Nu are importanță dacă victim
se putea apăra singură sau nu dorea să se apere).
- atacul împotriva unui interes general poate să constea într-o stare,
situație, relație care interesează o organizație publică.

6) Atacul să pună în pericol persoana celui atacat ori interesul general.

Condițiile apărării
1) Apărarea se realizează printr-o faptă prevăzută de legea penală
2) Apărarea să fie precedată de atac
- apărarea trebuie să se desfășoarea după începutul atacului sau când
atacul devine actual
3) Apărarea să se îndrepte împotriva agresorului
4) Apărarea să fie necesară pentru înlăturarea atacului
-necesitatea se apreciază sub raportul întinderii și a intensității
- sub raportul întinderii, acțiunea este necesară când atacul a devenit
iminent sau actual și până când acesta a încetat prin dezarmarea
agresorului.
- apărarea este necesară și când infracțiunea s-a consumat dar există
posibilitatea diminuării efectelor. În cazul infracțiunii de furt, atacul
durează și în timpul în care hoțul se îndepărtează cu bunul furat iar cât
infracțiunea este flagrantă, apărarea este necesară pentru restabilirea
situației anterioare, prinderea hoțului și predarea către organele penale.
- sub raportul intensității apărarea este necesară cât a condus la
înlăturarea atacului și nu a depășit gravitatea atacului.

Starea de necesitate-art 20
Îndeplinirea unui drept sau
unei obligații prevăzute de
lege-art 21
Consilmțământul persoanei
vătămate-art 22
Excesul neimputabil-
definiție-art 26
- necesitatea atacului nu presupune exclusivitatea acestuia. Există
legitimă apărare și când cel atacat se putea apăra prin fugă
5) Apărarea să fie proporțională cu gravitatea atacului
-are în vedere respectarea unei echivalențe între actul de apărare și
atac, astfel că la un atac împotriva integrității corporale se poate
răăspunde cu o faptă de apărare ce privește integritatea corporală a
agresorului.
Condițiile privitoare la pericol
1) Să fie imediat
- când este pe cale să se prodfucă (imminent) sau când este actual.
2) Pericolul imediat să amenințe valorile sociale arătate în art 20 alin 2:
Viața, integritatea corporală, sănătatea persoanei, un bun foarte
important sau interesul general
3) Să fie inevitabil
- să nu poată fi înlăturat altfel decât prin comiterea faptei prevăzute de
legea penală
Condițiile acțiunii de salvare
1) Să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală
2) Acțiunea de salvare realizată prin comiterea faptei prevăzute de
legea penală să fi constituit singurul mijloc de înlăturare a pericolului
3) Prin acțiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave
decât acelea care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
4) Fapta să nu fie săvârșită de către sau pentru a salva o persoană care
avea obligația legală de a acționa
Condiții
1) săvârșirea faptei prevăzute de legea penală
2) exercitarea dreptului obligației să fie prevăzută de lege
Exercitarea unei obligații impuse de autoritatea competentă
1) săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală
2) îndeplinirea obligației să fie impusă de autoritatea competentă
3) îndeplinirea obligației să fie impusă în forma prevăzută de lege
4) îndeplinirea obligației să nu fie în mod vădit ilegală
1) săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală
2) persoana vătămată să fie titularul valorii juridice protejate
3) valoarea juridică vătămată sau pusă în pericol să facă parte dintre
acelea de care titularul poate dispune în mod legal
4) existența consimțământului persoanei vătămate
- în cazul depășirii limitelor legitimei apărări
Nu este imputabilă fapta săvârșită de persoana aflată în stare de
necessitate care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele
unei apărări proporționale cu gravitatea atacului
-în cazul depășirii limitelor stării de necessitate
Nu este imputabilă fapta săvârșită de persoana aflată în stare de
necessitate, care nu și-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că

Constrângerea fizică-art 24
Constrângerea morală-art
25
Minoritatea-art 27
Iresponsabilitatea-art 28
Intoxicația-art 29
pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut
produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Condiții
1) Să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane
- constrângerea poate proven din partea unei alte persoane, a unui
animal, a unui eveniment care îi răpește libertatea de mișcare sau îl
impinge la o activitate ca pe un instrument
- forța de constrângere trebuie să existe la momentul săvârșirii faptei
2) Constrângerea la care a fost supusă persoana să nu I se fi putut
rezista
3) Sub imperiul constrângerii fizice persoana să săvârșească fapta
prevăzută de legea penală.
1) Să se săvârșească fapta prevăzută de legea penală sub imperiul unei
constrângeri exercitată prin amenințare.
2) Să existe o acțiune de constrângere exercitată prin amenințare cu
un pericol grav
3)Pericolul grav să nu poată fi înlăturat decât prin săvârșirea faptei
pretense
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de un
minor care la moemntul comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale
pentru a răspunde penal.
- art. 114 minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal doar dacă se
dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.
Condiții
1) Să se săvârșească fapta prevăzută de legea penală
2) Făptuitorul, la momentul comiterii faptei, să nu îndeplinească
condițiile legale pentru a răspunde penal. Condiția este îndeplinită și
când minorul avea între 14-16 ani și nu se constatase săvârșirea faptei
cu discernământ.
Condiții
1)Făptuitorul să aibă incapacitatea psihică întelictivă și volitivă cu privire
la acțiunile sau inacțiunile lui
2) Starea de incapacitate psihică să existe în momentul săvârșirii faptei
- condiția este îndeplinită chiar dacă, după săvârșirea faptei, făptuitorul
și-a recăpătat capacitatea intelictivă și volitivă
- nu poate fi considerat în stare de iresponsabilitate cel care și-a
provocat starea sau a acceptat să I se provoace pentru a o invoca în
apărare
3) Incapacitatea psihofizică a făptuitorului să fie din cauza unei boli
psihive sau din alte cause
4) Fapta prevăzută în stare de iresponsabilitate să fie prevăzută de legea
penală.
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de
persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să își dea
 seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, din
cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive
Condiții
1) În momentul săvârșirii faptei, făptuitorul să se fi găsit în stare de
intoxicație produsă prin alcool sau alte substanțe psihoactive
2) Starea de intoxicație să fie involuntară
3) Starea de intoxicație să fie completă.
4. Fapta săvârșită în stare de intoxicație să fei prevăzută de legea penală

Eroarea de fapt-art 30- 1) să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, pentru că eroarea de
condiții fapt înlătură vinovăția, ori problema vinovăției se pune numai în
legătură cu o faptă prevăzută de legea penală
2) în momentul săvârșirii faptei, făptuitorul să nu fi cunoscut existența
unor stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al
faptei.
3) starea, situația sau împrejurarea care nu au fost cunoscute pot să
reprezinte un element circumstantial agravant al acesteia ori o
circumstanță agravantă.
- când starea, situația, împrejurarea este o condiție de existență a
infracțiunii, atunci caracterul penal al faptei este înlăturat.
- când starea, situația, împrejurarea reprezintă un element
circumstantial agravant, eroarea de drept va conduce la înlăturarea
răspunderii pentru forma agravantă ori la înlăturarea circumstanței
agravante.
- în cazul faptelor săvârșite cu intenție eroarea de drept înlătură
caracterul penal/răspunderea pentru forma agravantă iar în cazul
faptelor săvârșite din culpă eroarea va înlătura caracterul
penal/răspunderea pentru forma agravantă doar dacă aceasta nu este
rezultatul culpei

- eroarea de drept extrapenal (pe nedrept, contra dispozițiilor legale)

are aceleași efecte ca eroarea de fapt
Eroarea de drept penal-art - cauză de neimputabilitate
30 alin. 5 - când făptuitorul nu cunoaște sau cunoaște greșit caracterul ilicit al
faptei, din cauza unei împrejurări care nu poate fi nicicând evitată
(eroare invincibilă)
Cazul fortuit Condiții
1) Rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecința
intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința făptuitorului
2) Făptuitorul să fost în imposibilitatea de a prevedea intervenția
împrejurării care a produs rezultatul
3) Fapta care a produs rezultatul datorat intervenției imprevizibile a
unei energii străine să fie prevăzută de legea penală.
Limitele generale ale 30-400 zile-amendă
amenzii pentru persoane 10-500 lei/o zi-amendă
fizice Unei zile de amendă îi corespunde o zi de închisoare/o zi de muncă
neremunerată în folosul comunității.
Limitele special ale amenzii-
persoane fizice-art 61
Amenda care însoțește
pedeapsa închisorii-art 62
Înlocuirea pedepsei amenzii
cu pedeapsa închisorii
-art 63
Executarea pedepsei
amenzii prin prestarea unei
munci neremunerate în
folosul comuității-art 64
a) 60 și 180 de zile-amendă când legea prevede pentru infracțiunea
săvârșită doar pedeapsa amenzii
b) 120 și 240 de zile amendă când legea prevede pentru infracțiunea
săvârșită pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult
doi ani;
c) 180 si 300 de zile amendă când legea prevede pedeapsa amenzii
alternative cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani
- dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos
patrimonial iar pedeapsa prevăzută de lege este doar amenda sau dacă
instanța optează pentru aplicarea pedepsei amenzii când este prevăzută
alternative cu închisoarea, limitele special ale zilelor-amendă se pot
majora cu o treime
Dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui interes
patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii se poate aplica și pedeapsa
amenzii.
- aplicarea pedepsei amenzii este posibilă dacă pedeapsa principal
prevăzută de lege este închisoare iar, în cazul pedepsei alternative, dacă
instanța a optat pentru aplicarea pedepsei închisorii. În cazul în care a
aplicat pedeapsa amenzii, se pot majora limitele special cu o treime (cf.
61-5)
Condiții
1) aplicarea unei pedepse cu închisoarea
2) prin infracțiunea săvârșită să se fi urmărit obținerea unui folos
patrimonial.
- stabilirea sumei corespnzătoare unei zile amendă se face ținându-se
seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit
Dacă condamnatul cu rea-credință nu execută pedeapsa închisorii, în
tot sau în parte, numărul de zile-amendă neexecutate se înlocuiește cu
un număr corespunzător de zile de închisoare.
- este o sancțiune pe care judecătorul delegat o dispune față de
condamnatul care, desi are posibilitatea să își plătească amenda,
refuză să o facă (înlocuirea este obligatorie)
- înlocuirea se dispune și dacă amenda neexecutată a însoțit pedeapsa
închisorii. În acest caz, numărul de zile-amendă se vor adăuga la
numărul de zile de închisoare pe lângă care se aplicase amenda,
formând o singură pedeapsă.
- unei zile de amendă îi corespunde o zi de închisoare.
Dacă pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din
motive neimputabile condamnatului, instanța poate înlocui, cu
consimțământul persoanei condamnate, obligația de plată a amenzii
neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul
comunității. Obligarea condamnatului de a presta o muncă
neremunerată în folosul comunității este posibilă numai dacă starea de
sănătate a persoanei condamnate permite executarea unei astfel de
munci.
- unei zile de amendă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunității

Interzicerea exercitării unor
drepturi- noțiune și aplicare
(fără conținut)+ momentele
în care începe executarea
interzicerii
Degradarea militară
Condiții
1) existența unei hotărâri de condamnare la pedeapsa amenzii, fiind
îndeplinită condiția și dacă pedeapsa amenzii însoțește pedeapsa
închisorii (în acest caz executarea muncii se face după executarea
pedepsei închisorii).
2) persoana condamnată nu a achitat sau nu a achitat integral amenda
aplicată, fiind îndeplinită condiția și dacă persoana condamnată nu
efectuează plata lunară a amenzii eșalonate pe o perioadă de maxim 2
ani
3) persoana condamnată să își fi dat acordul pentru a presta o muncă
neremunerată în folosul comunității
4) starea de sănătate a persoanei condamnate permite prestarea unei
astfel de munci.
- dacă persoana condamnată nu își dă acordul pentru prestarea unei
munci neremunerate în folosul comunității pedeapsa amenzii
neexecutate se înlocuiește cu pedeapsa închisorii.
- dacă persoana condamnată nu execută munca neremunerată în folosul
comunității în condițiile stabilite de instanță zilele-amendă neexecutate
prin prestarea muncii se înlocuiesc cu un număr corespunzător de zile
cu închisoare.
- dacă până la executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul
comunității, persoana condamnată este condamnată definitiv pentru o
altă infracțiune, zilele-amendă neexecutate se înlocuiesc cu un număr
corespunzător de zile cu închisoare.
- este o pedeapsă complementară care constă în interzicerea exercitării
pe o perioadă cuprinsă între 1 an și 5 ani a unuia sau mai multor
drepturi prevăzute la art. 66 alin 1
- este aplicabilă numai pe lângă o pedeapsă principal (închisoarea sau
amenda)
- este obligatorie atunci când legea prevede această pedeapsă pentru
infracțiunea săvârșită și factultativă în lipsa unei astfel de prevederi
- art 68- trei momente de începere a executării interzicerii exercitării
unor drepturi
1) rămânerea definitivă a horărârii de condamnare la pedeapsa
amenzii
2) rămânerea definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
3) după executarea pedepsei închisorii, grațierea totală sau a restului
de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării
pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării
condiționate
- pedeapsă complementară ce constă în pierderea gradului militar și a
dreptului de a purta uniforma
- se aplică condamnaților militari activi, în rezervă sau în retragere
- se aplică obligatoriu în cazul infracțiunilor care au atras aplicarea
 pedepsei închisorii mai mare de 10 ani sau detențiunii pe viață (nu are
importanță forma de vinovăție)
- este factultativă când pedeapsa aplicată este închisoarea de cel puțin 5
ani (între 5-10 ani) iar infracțiunea a fost săvârșită cu intenție.
- nu se aplică în cazul condamnaților la pedepsa amenzii sau la
închisoare mai mica de 5 ani.
Publicarea hotărârii - se poate dispune, când, ținând seama de natura și gravitatea
definitive de condamnare infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana condamnată, instanța
apreciază că publicarea va putea contribui la prevenirea săvârșirii altor
infracțiuni
- este o pedeapsă facultativă
- nu pot fi publicate hotările prin care s-a dispus renunțarea la aplicarea
pedepsei sau amânarea pedepsei, deoarece acestea nu sunt hotărâri de
condamnare
- se publică în extras, în forma stabilită de instanță, într-un cotidian local
sau national, o singură data.
- se face pe cheltuiala persoanei condamnate
- nu va putea fi dezvăluită identitatea victimei și nici a altor participanță
dacă față de aceștia nu s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a
publicării hotărârii de condamnare

Pedeapsa accesorie - constă în interzicerea exercitării unor drepturi ce se execută din

momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la o pedeapsă
privativă de libertate și până când a fost executată sau considerate
exexutată.
- are același conținut ca pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării unor drepturi (art. 65 face trimitere la art. 66).
I. În cazul în care pedeapsa principală este închisoarea
- pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute la art.
66 cu excepția dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României
- aplicarea pedepsei accesorii depinde în acest caz de aplicarea
pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
- aplicarea pedepsei accesorii poate fi facultativă sau obligatorie (după
cum interzicerea acestor drepturi ca pedeapsă complementară poate fi
facultativă sau obligatorie)

II În cazul în care pedeapsa principală este detențiunea pe viață

- pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute la art.
66 inclusiv dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României
- nu este condiționată de interzicerea exercitării acelorași drepturi ca
pedeapsă complementară
- aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie (trebuie să se interzică
exercitarea a minimum 2 drepturi)

Executarea pedepsei accesorii

- după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când
pedeapsa principal a fost executată sau considerate executată.
- în cazul prescripției executării pedepsei închisorii are durata
 termenului de prescripție
-nu coincide întotdeauna cu durata executării pedesei
- în cazul detențiunii pe viață punerea în executare a pedepsei accesorii
privind interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul
României se face de la data liberării condiționae sau după ce pedeapsa a
fost considerate executată
Pedepse aplicabile - pedeapsa principală este amenda
persoanei juridice-art 36 - pedepse complementare:
1) dizolvarea
2) suspendarea activității sau a uneia dintre activități pe o perioadă de la
3 luni la 3 ani
2) închiderea unor puncte de lucru pe o perioadă de la 3 luni la 3 ani
3) interzicerea de a particpa la procedurile de achiziții publice pe o
durată de la 1 an la 3 ani
Amenda în cazul PJ - limite generale: 30 de zile-600 de zile-amendă
- cuantum: 100-5000 RON/zi

Limite speciale
a) 60 și 180 de zile-amendă când legea prevede pentru infracțiunea
săvârșită doar pedeapsa amenzii
b) 120 și 240 de zile amendă când legea prevede pentru infracțiunea
săvârșită pedeapsa închisorii de cel mult cinci ani ani, unică sau
alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 si 300 de zile amendă când legea prevede infracțiunea săvârșită
pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani
d) 240 și 420 de zile amendă când legea prevede pentru infracțiunea
săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani
e) 360 și 510 zile-amendă când legea prevede pentru infracțiunea
săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detențiunea pe
viață
- cuantumul zilei de amendă se face ținând seama de cifra de afaceri, în
cazul PJ cu scop lucrativ, sau de valoarea activului patrimonial în cazul PJ
fără scop lucrative

Dizolvarea PJ -se dispune când

1) persoana juridică a fost constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni
2) obiectul de activitate al PJ a fost deturnat în scopul săvârșirii de
infracțiuni
3) în caz de neexecutare cu rea-credință a unor pedepse
complementare prevăzute în art 136 alin 3 lit b-e
4) Se dispune și ca o sancțiune pentru întârzierea peste un anumit
termen (stabilit de instanță dar nu mai mult de 3 luni) a afișării sau
publicării hotărârii de condamnare.
Suspendarea activității PJ a) interzicerea desfășurării activității sau a uneia dintre activități în
realizarea căreia a fost săvârșită infracțiunea
b) se poate dispune în primă fază și ca o sancțiune pentru neexecutarea
cu rea-credință a publicării hotărârii de condamnare.
Persoanele juridice cărora
nu li se poate aplica
dizolvarea, suspendarea
activității sau plasarea sub
supraveghere judiciară
Afișarea hotărârii de
condamnare
Publicarea hotărârii de
condamnare
Reguli generale pentru
pedepsele complementare
ale PJ
Reguli de siguranță- condiții
generale
Interzicerea ocupării unei
funcții sau exercitării unei
profesiei- condiții
Obligarea la tratament
medical
Instituțiile publice, partidele politice, sindicate, patronate, organizații
religioase ori aparținând minorităților naționale consituite conform legii,
persoane juridice care își desfășoară activitatea în domeniul presei.
- pe cheltuiala PJ, în extras, în forma și locul stabilite de instanță.
- durata este stabilită de instanță pe o perioadă între o lună și trei luni
- pe cheltuiala PJ, în extras, în forma stabilită de instanță prin
intermediul presei scrise sau audiovizuale sau prin alte mijloace de
comunicare audiovizuală, desmnate de instanță. Numărul aparițiilor nu
poate fi mai mare de 10 în cazul în care publicarea se face prin presa
scrisă sau audiovizuală. În cazul publicării prin alte mijloace
audiovizuale, durata nu poate depăși trei luni.
- aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune
atunci când instanța constată că sunt necesare, față de natura și
gravitatea infracțiunii precum și față de împrejurările în care a fost
săvârșită
- aplicarea se face pe lângă pedeapsa principală a amenzii
- aplicarea este obligatorie când legea o prevede și facultativă în rest
- cele 6 pedepse nu se pot aplica cumulativ (dizolvarea PJ nu poate fi
aplicată decât singură)
- executarea pedepselor complementare începe de la rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare
- neexecutarea cu rea-credință a pedepselor complementare va fi
sancționată cu aplicarea pedepselor mai severe a suspendării și
dizolvării PJ
1) săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, nejustificată
2) prin săvârșirea faptei să se fi dat în vileag o stare de pericol a
făptuitorului privind posibilitatea comiterii altor fapte
3) înlăturarea stării de pericol să fie posibilă prin luarea măsurii de
siguranță
1) săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, nejustificată
2) fapta să fi fost săvârșită în exercitarea profesiei/meseriei sau în
desfășurarea activității
3) săvârșirea faptei să fie cauzată de incapacitate, nepregătire sau alte
cauze care îl fac inapt pentru ocuparea funcieiei, exercitarea
profesiei/meseriei
4) cauzele care îl fac inapt pe făptuitor pentru exercitarea
profesiei/meseriei să creeze o stare de pericol prin posibilitatea
săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală în viitor
5) instanța să aprecieze că înlăturarea stării de pericol și prevenirea
săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală este posibilă prin
luarea măsurii de siguranță
Noțiune: măsură de siguranță cu caracter medical ce constă în obligarea
făptuitorului, care din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de
consumul cronic de alcool sau alte substanțe psihoactive, prezintă

Internarea medicală
Condiții de luarea măsurii
confiscării special
Categorii de bunuri supuse
confiscării special-art 112
pericol pentru societate, de a se prezenta la tratament până la
însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture
starea de pericol.
Condiții
1) Măsura se ia numai față de făptuitor, adică persoana care a săvârșit o
faptă prevăzută de legea penală, indiferent dacă fapta este sau nu
infracțiune
2) Făptuitorul să prezinte o stare de pericol pentru societate din cauza
unei boli, inclusiv cea provocată de alcool sau alte substanțe psihoactive
3) Instanța să aprecieze că, prin obligarea făptuitorului la tratament
medical, starea lui anormală încetează și nu va mai comite fapte
prevăzute de legea penală
Noțiune: măsură de siguranță ce constă în internarea făptuitorului într-
o unitate medicală specializată până la însănătoșire sau ameliorare,
dacă este bolnav psihic, consumator cronic de substanțe psihoactive sau
suferă de o boală infecto-contagioasă și prezintă o stare de pericol
pentru societate
Condiții
1) Internarea se ia numai față de făptuitor, adică persoana care a
săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, indiferent dacă fapta este
sau nu infracțiune
2) Făptuitorul să fie bolnav psihic, consumator cronic de substanțe
psihoactive sau să sufere de o boală infecto-contagioasă și să prezinte o
stare de pericol pentru societate
3) instanța să aprecieze că starea de pericol poate fi înlăturată prin
luarea acestei măsuri.
1) Persoana a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată
2) Confiscarea se ia numai cu privire la bunurile care au legăturaă cu
săvârșirea fapte prevăzute de legea penală ori a căror deținere este
interzisă
3) instanța să aprecieze că prin luarea măsurii de siguranță este anihilat
pericolul social, ce decurge din deținerea anumitor bunuri, de a săvârși
noi fapte prevăzute de legea penală.
- odată identitifcate bunurile supuse confiscării, confiscarea este
obligatorie
1) bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală
2) bunurile folosite sau destinate spre a fi folosite la săvârșirea unei
fapte prevăzute de legea penală dacă sunt alte făptuitorului sau dacă,
aparținând unei terțe persoane aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
Excepție: nu pot fi confiscate aceste bunuri în cazul faptelor săvârșite
prin presă
3) bunurile folosite, imediat după săvârșirea faptei prevăzute de legea
penală, pentru a asigura scăprarea făptuitorului sau pentru păstrarea
folosului sau bunului obținut dacă sunt alte făptuitorului sau dacă,
aparținând unei terțe persoane aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
 4) bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea faptei
prevăzute de legea penală sau pentru a-l recompense pe făptuitor.
5) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală,
dacă nu sunt restite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc
la despăgubirea acesteia
6) bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală.
Condiții pentru luarea 1) persoana să fie condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni
măsurii de confiscare enumerate la art. 1121
extinsă 2) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă să fie
închisoarea de 4 ani sau mai mare
3) fapta să fie susceptibilă să îi procure un folos material
4) valoarea bunurilor dobândite într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă
este cazul, după săvârșirea faptei, până la data emiterii actului de
sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile dobândite de
aceasta în mod licit.
-în aprecierea valorii bunurilor se ține seama și de bunurile transferate
de către persoana condamnată sau de către un terț unui membru al
familiei sau unei PJ asupra căreia persoana condamnată deține
controlul.
5) instanța să aibă convingerea că bunurile respective provin din
săvârșirea infracțiunilor enumerate la art. 1121