Suntem în luna iulie anul domnului 1456.

Dupǎ cucerirea Constantinopolului de cǎtre Mohamed

al II-lea, situaţia militarǎ s-a schimbat radical. Acum nu mai putea intra în calcul alungarea
turcilor de pe teritoriul Europei prin campanii militare ofensive, tacticǎ atât de îndrǎgitǎ de Ioan
de Hunedoara, și s-a înscris nevoia imperativǎ a întǎririi sistemului defensiv al ţǎrii

0.20”-0.30” La începutul lunii iulie porţile de fier ale cetăţii Belgrad au fost închise. Pe dealurile
din împrejurimi au început să-și facă apariţia oștile otomane. Oastea turcească însuma
aproximativ 100 000 de soldați. Cetatea Belgradului care reprezenta cheia apărării Ungariei se
afla în faţa celei mai mari provocări.

1.04”- 1.42” Regalitatea maghiară parcă nici nu simţea pericolul care se apropia din sud. De ani
buni clasa politică era dezbinată iar regatul măcinat de război intern. Una dintre facţiuni dorea să
obţină supremaţia cu ajutorul unei alianţe cu austriecii, cealaltă se sprijinea pe nobilimea care
locuia în părţile estice. În fruntea celei din urmă s-a așezat nobilul hunedorean Ioan de
Hunedoara, erou al luptelor antiotomane. Populaţia care locuia părţile sudice și estice ale
regatului vedea în el garanţia siguranţei sale.

1.57” –2.20” Mohamed domnea peste un imperiu organizat și puternic. În anul 1453 a învins cu
oștirea sa imposibilul cucerind zidurile capitalei Imperiului Bizantin, Constantinopol, reușind
astfel să supună definitiv Peninsula Balcanică. De acum doar un singur punct mai indica
strălucirea puterii creștine, o singură cetate mai punea în pericol supremaţia lui Mohamed și
oferea speranţă locuitorilor din Balcani, aceasta era cetatea Belgrad.
4.13”- 4.25”

4.35”-5.10” Între timp Ioan de Hunedoara a reușit să organizeze o oaste de salvare formată din
10.000 de cavaleri în armură care la jumătatea lunii erau adunaţi pe malul nordic al Dunării.

6.16” – 6.20/6.30”-6.40”” Dar drumul către cetate era blocat. Flota turcă stăpânea fluviul și
pentru ca orice spargere a blocadei să fie imposibilă vasele de luptă au fost legate între ele cu
lanţuri.

6.50” –7.16/6.43”-6.45” Pe data de 14 iulie flota maghiară, mai puţin numeroasă, a atacat cu
toată forţa vasele care blocau fluviul și după o luptă sângeroasă a reușit să spargă blocada și să
distrugă flota otomană.

7.28” – 7.31”/ 7.35”-7.43” În cetate ajutorul a sosit în ultima clipă. Ioan de Hunedoara a preluat
conducerea. Capistrano a fost așezat în fruntea cruciaţilor, acesta fiind atenţionat de Ioan prin
gesturi ferme să aștepte porunca începerii luptei. Apărarea s-a pregătit pentru confruntarea
decisivă.

7.52”-8.10” Sultanul Mohamed privea cu încredere la ruinele Belgradului. Doar un singur asalt și
întreaga Europă se va deschide înaintea steagurilor profetului. Dar în inimile neînfricate ale
oștenilor turci s-a infiltrat și teama, în tabăra turcilor s-a răspândit foarte repede vestea că Ioan de
Hunedoara a reușit să pătrundă în cetate.

8.37”- 8.44”
8.21”-8.23”/ 8.52” – 8.57”/ 9.07”-9.10”/ 9.22”-9.25”/9.38”-9.43” Pe data de 21 iulie sultanul a
poruncit asaltul, așa că mulţimea înspăimântătoare s-a așejat în linie de bătaie.
Valurile atacatorilor turci nu s-au oprit nici o clipă. Oastea formată din ieniceri a pătruns până la
turnurile citadelei. Oastea maghiară extenuată și-a consumat toate rezervele, așa că toată lumea
trebuia să se așeze în prima linie.

9.27”-9.31”/ 9.50”-9.52” Iancu

9.43” –9.45”/ 9.48”-10.07”/ 10.18”-10.25” Atacul a continuat și noaptea, câmpul de luptă fiind
luminat de incendii.

12.51”-12.56” Trupurile neînsuflerţile ale luptătorilor dreptcredincioși zăceau cu zecile de mii în

șanţurile de apărare. Toată lumea credea că oastea creștină nu mai era capabilă să reziste încă
unui atac.

10.45”-11.12” În aceste condiții turcii pătrund în cetate. Avangarda armatei otomane era deja în
vârful turnului, iar sultanul spera să vadă fluturând acolo steagul semilunii. Însă legendarul erou
sârb Titus Dugovici într-un ultim efort se aruncă de pe ziduri împreună cu stegarul otoman.

11.13”-11.42” impulsionată oastea condusă de neobositul Ioan de Hunedoara au intensificat

atacul spulberând rândurile otomane

13.15” – 13.27” în ciuda interdicţiei primite de la Ioan de Hunedoara, Capistrano a decis să

părăsească cetatea. Părea că vrea să învingă de unul singur oastea otomană.
14.02”–14.25”Gestul călugărului a reînsufleţit oastea creștină, iar pe cea a turcilor a încremenit-
o.
15.03 – 15.12” Impulsionați cruciaţii au trecut râul cu un avânt fanatic atacând poziţiile turcilor.

15.46 – 15.51” Sultanul, după ce și-a revenit, i-a atacat pe cruciaţi cu cavaleria, lăsând tunurile
de asediu neapărate.

15.56 – 16.14” Ioan de Hunedoara știa că a sosit clipa decisivă. Acum era timpul să pornească la
atac. La porunca s-a oastea s-a aliniat în rânduri de bătaie.

17.23” – 17.46” Îndrăzneala i-a fost răsplătită. Bătălia a adus creștinilor o victorie strălucită.

18.50 – 18.57” Oastea otomană a fost distrusă, iar sultanul Mahomed nu a mai încercat să atace
Belgradul.

18.57 – 19.10”/19.15” Europa își sărbătorea salvarea. Glasul clopotelor vesteau în depărtare
faptul că zidul creștinătății rezistă încă și că de el s-a zdrobit oastea otomană.

19.15” – 19.36” Dar a sosit și groaznica veste ... Unul dintre cele bouă bastioane ale ţării a căzut,
Ioan de Hunedoara pierzându-și viaţa. Celălalt bastion, Belgradul, rezistat și a apărat
creștinătatea încă 70 de ani.
“Imagine sarcofag Alba Iulia” - Ioan de Hunedoara biruitorul hoardelor turcești își află odihna la
Alba Iulia, în inima Transilvaniei, de unde prin ochii și inimile noastre veghează în continuare la
apărarea hotarelor strămoșești.
6.43 – 6.45” – steag, urmat de corbul in zbor, urmat de portretul lui Ioan de Hunedoara