CAMIL PETRESCU

Camil Petrescu (n. 9/21 aprilie 1894, București,

România – d. 14 mai 1957, București, Republica Populară
Română) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie,
nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și
rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al
romanului modern. Nicolae Manolescu scria că „Întreaga
poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea
curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”. Membru
titular al Academiei Române (din 1948).
S-a născut la București, în 9/21 aprilie 1894. Este fiul
lui Camil Petrescu (mort, se pare, înainte de nașterea
scriitorului) și al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din
familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din
mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la
Colegiul „Sfântul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din
București. Rezultatele bune la învățătură îl transformă în bursier intern, iar din 1913 urmează
cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București. Își ia cu brio licența, cu
calificativul „magna cum laude“, în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P.
Negulescu. Devine mai apoi profesor de liceu la Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o
teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului“. A publicat un studiu în lucrarea
„Istoria filosofiei“, coordonată de N. Bagdasar, legat de un câmp nou, fenomenologia în opera
lui Husserl.
Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul
„Raul D”.
Între 1916 - 1918 participă ca ofițer la Primul Război Mondial, iar experiența trăită
acum se regăsește în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). În
1916, e mobilizat și pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge
iarăși în prima linie, dar cade prizonier la unguri. În timpul unui bombardament german își
pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își notează în
Jurnal: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi
ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc(…) Sunt exclus de la toate
posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie și de atenție
cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în șoaptă» eu rămîn vecinic
absent“. Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 va fi eliberat din lagărul
german, revenind la București.
Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen
Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D.
Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din
drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust.
 Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În
1933 publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale
Modernismului european, Patul lui Procust.
În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, unde va rezista doar 10
luni, iar din 1948 este ales membru titular al Academiei Române.
Moare la 14 mai 1957, la București. Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae
Bălcescu Un om între oameni rămâne neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul,
drept „o întreprindere jalnică” pe motiv că autorul îmbrățișase principiile realismului socialist
și devenise unul dintre susținătorii noului regim comunist. O opinie diametral opusă asupra
romanului Un om între oameni aparține profesorului și criticului literar Șerban Cioculescu,
exprimată în volumul Varietăți critice (1966): "Lucrare de vastă documentare și de
pătrunzătoare reconstituire a momentului istoric, romanul [Un om între oameni] este poate
capodopera lui Camil Petrescu și una dintre culmile literaturii noastre epice". Este de remarcat
adverbul poate din afirmația lui Ș.Cioculescu, care atenuează întrucâtva calificarea superlativă
"una dintre culmile literaturii noastre epice".

Nuvele Romane
 Turnul de fildeș (1950)  Ultima noapte de dragoste, întâia
 Moartea pescărușului (1950) noapte de război (1930)
 Mănușile (1950)  Patul lui Procust (1933)
 Cei care plătesc cu viața (1950)  Un om între oameni (1953 - 1957,
 Un episod... (1957) neterminat) O caracterizare
cuprinzătoare și sintetică a
romancierului Camil Petrescu este
Poezie formulată de G. Călinescu în Istoria
 Versuri. Ideea. Ciclul morții (1923) literaturii române. Compendiu (1968):
 Un luminiș pentru Kicsikem (1925) "Camil Petrescu este în roman un
 Transcendentalia (1931), anticalofil, partizan al dicteului
 Din versurile lui Ladima (1932) automat...Bergsonian și proustian,
înțelege să cultive fără stânjenire "fluxul
Teme și motive amintirilor" și gidian, să respecte
 Războiul - ca experiență de viață autenticul în jurnale în care pretinde a nu
trăită, o experiență decisivă a modifica nimic din cursul amintirii...".
intelectualului, războiul ca
iminență a morții este tragic și absurd.
Reprezentant: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
 Introspecția psihologică se regăsește în majoritatea operelor sale, prin observarea vieții
interioare, prin analiză psihologică a conștiințeipersonajelor.
Reprezentant: Patul lui Procust
 Intelectualul - cu dramele lui de conștiință - este prezent într-un cadru de existență
obiectiv-socială, dominat de setea de absolut.
 Operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevărate "monografii
ale unor idei".