.2.

Moduri de a defini o funcţie

Când definim o funcţie trebuie să precizăm cele trei elemente ce o caracterizează:
domeniul de definiţie , domeniul valorilor şi legea de asociere. .

Vom distinge două moduri de a defini o funcţ

funcţie a) Funcţ
Funcţii definite sintetic.
sintetic. b) Funcţ
Funcţii definite analitic.
analitic.

a) Funcţ
Funcţii definite sintetic.
funcţie f: A  B poate fi definită numind pentru fiecare element în parte din A
în multe cazuri o funcţ
elementul ce i se asociază din mulţ
mulţimea B.

Exemple
Fie A = {1, 2, 3, 4} şi B = {1, 7, 9}.
Definim f: A —> B punând: f(1) = 1; f(2) = 7 ; f(3)=1 şi f(4) = 9. (fig. III. 6)
Legea de asociere a funcţiilor f: A —> B poate fi reprezentată grafic :
printr-o diagramă (fig. III. 6) sau printr-un tabel (III.7).
în figura III.6 săgeţile indică legea de definire a funcţiei de la mulţimea A la mulţimea B.
În tabelul din figura III.7
în prima linie sunt trecute elementele mulţimii pe care este definită funcţia, iar în linia a doua elementele din mulţimea unde funcţia ia valori.

x 1 2 3 4
Fig. III.7
f(x) 1 7 1 9

(tabelul de valori al funcţiei),

Prof:Ciocotişan Radu
 b) Funcţii definite analitic.
O funcţie f: A —>B poate fi definită specificând o proprietate ( sau relaţiile )
ce leagă un element arbitrar a din A de elementul f(a) din B.

Exemple:
1) Fie A mulţimea tuturor oamenilor din România, iar N mulţimea numerelor naturale. Definim funcţia f: A  N astfel :
f (x) = „ vârsta (î(în ani) a lui x în momentul de faţ
faţă ”.
2)FieB mulţimea oraşelor din România, iar C mulţimea judeţelor ţării.
Definim funcţia f : B  C astfel : f(x) = „ judeţ
judeţul căruia îi aparţ
aparţine oraş
oraşul x ”.
3) Dându-se o formulă (sau expresie algebrică) E(x) putem să îi asociem o
funcţie sau mai multe funcţii. (întotdeauna aceste funcţii vor avea domeniul şi codomeniul submulţimi ale mulţimii numerelor reale).

De exemplu,
considerăm expresia E(x) = x2 + 1.
Putem defini funcţia f: R -> R astfel încât f(x) = x2 + 1.
Aceleaşi expresii E(x) = x2 + 1 putem să-i asociem şi funcţia g : Z —> R; g(x)=x2+1.

Reţinem faptul că unei expresii sau formule i se pot asocia mai multe funcţii.

De asemenea, când definim o funcţie cu ajutorul unei expresii algebrice trebuie să avem în vedere dacă acea expresie are sens
De exemplu, să considerăm expresia:

x 1 x 1
E ( x)  aceste expresii nu-i putem asocia o funcţie h : R —>R, h(x) = deoarece expresia E(x) nu are sens pentru x = 1.
x 1 x 1

4.) Geometria ne furnizează o gamă variată de funcţii definite analitic.

Iată câteva exemple:
1° Simetria în raport cu un punct.
Fie M un punct fixat din planul P. Notăm sm:P—>P funcţia definită astfel: sm(X) = „simetricul lui X faţă de M”. Funcţia sm se numeşte
. simetria faţă de punctul M.
2° Simetria în raport cu o dreaptă.
Fie (d) o dreaptă din planul P.
Definim funcţia sd: P —> P, astfel: sd(X) = „simetricul lui X faţă de dreapta (d)”. Funcţia sd se numeşte simetria faţă de dreapta

Prof:Ciocotişan Radu