Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Te uiti in ochii mortii si stii clar: nu mai am ce pierde pentru ca deja am pierdut
tot.
Am ales moartea si disparitia mea fizica ar fi doar ultima consecinta ramasa
pentru ca mental, emotional si spiritual am stins lumina.
Si pentru o vreme, stai in intuneric.
Nu mai exista nimic ce ”stii”. Nu mai exista nimic ce este ” al tau”.
In acelasi timp, simti o eliberare uriasa pentru ca invelisul de plumb a cazut. Nu
mai esti viu insa nici nu mai cari poveri.
Ciudat insa, existi inca.
Si la un moment dat, in benza asta a constiintei, cand ai ars totul, cand ai
distrus totul, o scanteie din tine a supravietuit.
Acea scanteie este esenta ta, sufletul tau si e facut din cea mai rezistenta
substanta din Univers.
Constanti ca ai si acelasi corp, dar nu te mai simti acelasi om.
Si ti se da sansa unui nou inceput, de la zero.
Ca si cand esti un nou nascut.
Ai murit si te-ai nascut din nou si acum pentru prima oara in viata ai realizat ca
s-ar putea sa mori de mai multe ori inainte de moartea considerata ” pe bune”.
Intreg sistemul tau de valori se schimba, prinzi un curaj extraordinar pentru ca
de ce ti-ar mai putea fi frica acum cand ai pierdut deja totul?
Acum de abia esti cu adevarat liber.
”Doar dupa ce am pierdut totul suntem liberi sa facem orice ne dorim” – Chuck
Palahniuk
Datorita curajului nou dobandit, datorita eliberarii de convingeri limitative,
datorita schimbarii radicale a relatilor cu cei din jur, rezultatele in lumea fizica,
materiala, vizibila sunt mult mai rapide cat timp iti asculti inima si treci la
actiune.
Cine poate sa opreasca omul care stie exact incotro se indreapta?
Incepi sa ai stari interioare pe care le credeai disparute pentru totdeauna, ca
dinozaurii.
Bucuria simpla a trezitului de dimineata fie ca e soare sau ploaie afara.
Entuziasmul proiectelor noi pe care le simti ca fiind parte din contributia ta in
aceasta lume.
Te indragostesti din nou, de viata, de oameni, de munca.
Ai mai putin poate pe plan material dar ai acum TOTUL in lumea ta interioara si
stii clar ca vei avea orice iti doresti pe plan material pentru ca abundenta incepe
in interior iar tu te simti al dracului de bogat.
Acum, nici macar nu mai e sentimetnul de urgenta si graba, nu mai trebuie sa
dovedesti nimic.
Acum esti cu adevarat liber si cu adevarat tu.
Moartea mistica 2.0
Dupa acest episod, am renascut si mi-am descoperit vocatia.
Odata eliberat de toate poverile si lanturile invizibile a fost usor sa aleg, ca si un
nou nascut de data asta, fara filmele parintilor, bunicilor, ale societatii.
M-am intrebat simplu: ce vreau? Ce este important pentru mine si cum vrau sa
imi traiesc zilele?
E ca si in visul ala copilaresc: ”daca m-as putea intoarce in timp dar sa raman
cu mintea de acum”.
Ei bine, moartea mistica exact asta face.
Pastrezi toate informatiile si abilitatile, dar faci toate alegerile din nou, de la
zero.
A durat 8 ani de zile pana cand a trebuit sa mor din nou.
De la 22 la 30 de ani, cu forte noi descoperite si cu vocatie de data asta, am
inceput sa construiesc pe o fundatie solida.
Am facut un business, am scris carti, am facut cursuri, mi-am facut o relatie de
cuplu si totul era minunat.
Am muncit mult ca sa obtin niste lucruri meritate.
Pentru o clipa am fost fericit si totul parea in echilibru.
Parea, pentru ca ajunsesem la 90 de kilograme si era clar ca ascundeam
rahatul sub covor.
Erau alte lucruri care ma bantuiau si habar nu aveam de ele. Demoni interiori ,
traume ale trecutului. ( despre care poti sa citesti
aici: http://personalitatealfa.com/carte/alfa/ )
La un moment dat, frica si-a facut din nou aparitia, dupa ani de zile de curaj.
Imi era frica din nou ca voi pierde aceste resurse exterioare obtinute cu multa
truda. Erau ale mele si nu voiam sa renunt la ele.
Mi-a fost frica sa nu pierd pentru ca acum aveam mult mai multe decat cu 8 ani
inainte si in 6 luni de cand am inceput sa actionez cu frica, am pierdut tot.
Am fost parasit, mi-am pierdut cheful de munca si nu mai auzeam vocea
vocatiei, am pierdut sanatatea pentru ca eram aproape obez la 90 de kilograme
pentru inaltimea mea.
In acel moment, tot ce credeam ca stiu despre afaceri, relatii, psihologie, toata
constructia aceasta s-a dovedit doar o alta amasca, mai buna si mai eficienta
dar in spatele careia imi tradam din nou atatea lucruri importante mine,
incepand cu sufletul meu.
In depresia in care am intrat, am murit din nou.
Din nou, am fost nevoit sa iau totul de la zero cu noi juraminte si promisiuni.
Insa de data asta, nu ma voi mai minti pe mine si nici pe cei din jur.
Voi fi tot timpul curajos si nu imi va fi frica sa pierd relatii, lucruri materiale si
atatea alte lucruri ce defapt nu imi apartin cu adevarat.
Ma voi exprima pe mine si voi face tot ce imi sta in putere pentru a aduce iubire
si compasiune pentru semenii mei.
Duelul cu moartea
Am intrat din nou intr-o noua etapa.
Curatat de toate limitarile insa mai bogat cu toate experientele.
La 30 de ani din nou nou nascut si din nou, viteza de evoutia mult accelerata.
Am ajuns de la 90 de kilograme la 64,5 si in cea mai buna forma fizica a vietii
mele.
Dupa un an de burlacie am intalnit-o pe Oxana care a devenit sotia mea.
Business-ul a devenit pentru prima oara serios si functiona cu echipe, procese
automatizate si proceduri.
La vreo 3 ani dupa aceste realizari frica si-a facut din nou aparitia.
De data asta, am decis sa nu mai mor ci sa stau drept si ferm in fata ei, cu toata
lumina adunata in sufletul meu si cu tot curajul pe care il puteam avea.
A fost ca o furtuna care a venit sa verifice in viata mea daca ceea ce am
construit este bazat pe fundatie solida.
S-au scuturat cateva rafturi si au cazut cateva farfurii insa fundatia a ramas
intacta.
Asa am stiut ca acum, mai mult decat oricand, am reusit sa imi raman fidel mie,
valorilor mele, vocatiei mele.
Cine ai ramane? Cine ai fi? Ce ai face in noua ta viata inceputa ca dupa o noua
nastere dar cu intelepciunea acumulata intacta?
Asta este adevarul tau si doar onorandu-l vei obtine ceea ce cauti si nu gasesti
poate desi te trezesti zi de zi si pleci in cautare.
Daca simti ca nu traiesti ceea ce vrei, ca te minti si tradezi pe tine zi de zi, daca
simti ca esti pe un drum gresit, renunta tu primul la masca pentru ca oricum
viata se va uita la tine, va vedea de ce ti-e frica si exact acolo te va lovi. Doar ca
vor mai trece luni si ani in care ai putea lucra deja la adevarul tau.
Pentru ca viata are un singur scop.
Iti deruleaza un film in fata ochilor si simturilor care sa te oblige ca vesnic sa
privesti in interior, spre resursele tale interioare, spre comoara ta interioara.
Viata iti da bucurii, bogatii, relatii si fericire exterioara doar ca sa te oblige sa iti
dai seama ca in interiorul tau ceva lipseste. Te intriga si te baga in proces.
Viata iti da suferinta, lipsuri , boala si saracie din acelasi motiv. Ca sa te oblige
din nou si din nou, in lipsa oricaror solutii, sa incepi sa cauti in tine , ultimul loc
in care ai vrea tu sa cauti.
Viata vrea permanent sa iti arate ca ceea ce cauti dintotdeauna este doar in
tine.
In tine, in tine, in tine.
Asa pare sa strige viata.
Priveste in tine si actioneaza cu curaj.
Deci, daca nu ti-ar fi frica de moarte si stii ca ai pierdut totul, daca ar fi sa
o iei de la inceput cu toata intelepciunea acumulata in aceasta viata, ce fel
de viata ai avea incepand de azi?