Discursul Media

-textul de televiziune și textul

jurnalistic-

Macarie Elena-Daniela
2018-2019

• Discursul - un act social, care poate promova sau nu, ideologia

dominantă, și este astfel adesea numit "practică discursivă".

• ”Un discurs sau o practică discursivă trebuie să includă o tematică

socială. Discursurile pot fi numite instituționalizate, în special în
industria mass-media, în măsura în care acestea sunt stabilite în
contexte sociale, care respectă anumite convenții, care sunt în
mod tacit acceptate atât de industrie cât și de consumatori. În
acest sens putem vorbi despre discursul de știri, sau de publicitate.
"(FISKE, [1993,.14-15)
 • Televiziunea poate fi clasificată astăzi una dintre cele mai
importante surse de informații disponibile în societatea noastră.
Timp de minute, ore și chiar zile cumulate (sute aș spune), un flux
continuu de vorbe și de imagini pătrunde pe ecranele
televizoarelor în casele oamenilor.

• Televiziunea, pe lângă olul său persuasiv, ar putea avea un rol

educativ (?) – vedem prea bine faptul că aceasta ne “spune
povești”, ne face să râdem, ne înfurie, ne duce într-o întreagă
serie de lumi diferite și ne obligă să ne stabilim poziția față de ele.
Astfel, noi, auditoriul, stabilim cum și în ce măsura ne raportăm
față de aceasta.

• Allan Bell a analizat în cartea sa diferite tipuri de texte din mass

media și consideră că știrile (sub clasă a textului de televiziune)
pot fi clasificate în patru categorii:
1. Știri grave (care fac referință la evenimente sociale grave:
accidente, conflicte, crime);
2. Știri care prezintă evenimente politice, diplomatice (alegeri,
anunțuri guvernamentale);
3. „Știri la fața locului" (care se referă la evenimente neprogramate,
cum ar fi incendii și dezastre);
4. „Știri cu subiect special” (care se referă la evenimente din domenii
sportive, culturale etc.)

• Ironia este reflectată tocmai în alăturarea celor două concepte –

basm și știre – în același context, primul preluând conotațiile celui
de-al doilea. Bell face o comparație între basm și știre.
-Basmul începe cu "A fost odată ca niciodată ...„
-Știrea începe cu "Cincisprezece persoane au fost rănite astăzi, când
un autobuz prăbușit ...„
 - ne convinge că există legături între povești și basme, lucru care se
reflectă și în frânturi de fraze de televiziune. În televiziune, denumim
știrile de calitate știrile care sunt alcătuite din diferite părți scurte și care
au accente grave. Acestea sunt întâlnite într-o emisiune de știri, de
televiziune, de scurtă durată.
Bell a discutat pe lângă importanța conținutului și procesului știrilor,
despre importanța calității textului (narațiunea și elementele vizuale).
• Pesimismul (Este ceea ce vine în mintea oamenilor involuntar ca
valoare în știre) - Conflictul dintre oameni, partide politice sau
națiuni este o trăsătură importantă a știrilor. Titlurile cu caracter
pesimist joacă un rol extraordinar în receptarea mesajului.
Lexicul specializat limbajului media vizează anumite ținte, ținte menite
să sensibilizeze, să intrige, să convingă publicul. Exemple sunt titlurile de
știre despre problemele care au loc în "lumea a treia". Autorul folosește
termenii "lovituri, criză și foamete", la care sunt alăturați termenii
"terorism", "răutate", sau "ură ", pentru explicarea proceselor
complexe, în cazul conflictului arabo-israelian.
Denotația și Conotația – concepte cheie
• Denotaţia reprezintă realitatea desemnată în mod direct, este
semnificaţia standard care trimite la referent.
• Conotaţia reprezintă semnificaţia secundară îmbogăţită cu noi
evaluări, asocieri şi reacţii diferite.
Ex. Robert Turcescu – Cuvânt de început de emisiune Realitatea TV,
ulterior articol in ziarul Cotidianul :
“Despre porci și viței, doamnelor și domnilor. Când a scris „Ferma
animalelor“, Orwell s-a gândit să tragă o palmă dureroasă sistemelor
totalitare, celui comunist în special. Faptul că alegoria lui despre porcii
ajunşi la putere se potriveşte în continuare peisajului politic românesc
naşte o serie de întrebari măcar despre democraţia în care se pare ca
trăim. Cât despre urmaşii sistemului comunist, nici o grijă, sunt în
continuare stăpânii fermei, locul în care unii mulg fără grijă tot ce e de
muls, în timp ce alţii stau încremeniţi în mirare ca viţeii la poartă nouă”.
 Sintagma folosită - să tragă o palmă dureroasă – denotă
satirizarea, iar conotaţiile sunt de afront, scăderea credibilităţii,
demascare. Ultima frază este o metaforă cu rol iconic, care
generează multiple conotaţii.
 Verbul a mulge este folosit la nivel de conotaţii - vânzarea de
întreprinderi la preţuri modice, ştergerea unor datorii uriaşe la
firmele de stat, contracte încheiate între firme particulare şi stat în
dezavantajul statului şi multe altele. Metafora este foarte bogată
în conotaţii, iar acestea sunt foarte importante pentru imaginile
pe care le creează în mintea cititorului, care trimit la denotaţii
iniţiali şi pe parcursul decodării informaţiei apar şi denotaţiile
secundare. Imaginile sunt cu atât mai sugestive cu cât receptorul a
citit şi cartea “Ferma animalelor”, sau măcar a văzut filmul de
desene animate, iar contextul politic şi economic actual
îmbogăţeşte cu conotaţii discursul. Porci și viței nu trimit la
referenţii lor, porcii şi viţeii din gospodărie ci la politicieni şi restul
populaţiei, cu care, însă, aceştia au cel puţin o proprietate comună
( cu porcii şoriciul gros, iar cu viţeii naivitatea). Este o formă de
comunicare persuasivă care foloseşte manipularea conotativă.
Conotaţiile în acest caz sunt negative. Porcii sunt persoanele care
acumuleză pe căi ilicite diverse bunuri, cu nepăsare, fără scrupule,
iar viţeii (uimiţi) sunt restul populaţiei, naivi, uşor de păcălit, cu
spirit gregar.

 O altă tehnică de persuadare este cea a golirii de sens a mesajului,

prin înlănţuirea cuvintelor acestea îşi pierde şi denotaţiile, şi este
cunoscută sub denimirea de Limbă de lemn. Caracteristicile unui
astfel de limbaj sunt: folosirea stereotipurilor verbale,
repetitivitatea, redundanţa, aspect mecanic al vorbirii, sintaxa
 obţinută prin acumulare nominală, sărăcie lexicală, lipsă de
informaţie.

Ex. Cuvântul domnului Ion Iliescu, la ceremonia oficială a inaugurării

Monumentului Revoluţiei,
Bucureşti, Piaţa Revoluţiei, 5 septembrie 2005:
“Era firesc ca acest monument să fie amplasat anume aici, în Piaţa
Revoluţiei, unde sau desfăşurat principalele momente care au marcat
revolta populară la Bucureşti şi au determinat transformarea ei în
revoluţie – în proces de schimbare radicală a structurilor statului şi
societăţii româneşti – de trecere de la dictatură spre democraţie şi stat
de drept, şi de edificare a unei societăţi moderne, aliniate la dezvoltarea
contemporană a lumii”.
Tot discursul este impersonal şi manipulează prin încărcătura hipnotică
a cuvintelor, enunţurile nu spun nimic, deci nu este necesar să decodezi
mesajul (să-l înţelegi, să-l interpretezi). Sunt folosite fraze lungi, clişee
ca – edificat în onoarea, edificarea unei societăţi moderne aliniate la
dezvoltarea, deziderat vechi, care au marcat. Eufemisme ca: au marcat
revolta populară …şi au determinat transformarea ei în revoluţie,
schimbă percepţia asupra evnimentelor sângeroase care au avut loc
atunci. Apare un exces de adjective – vechi deziderat, evenimente
dramatice, principalul monument, principalele momente, revoltă
populară, schimbare radicală, societăţi moderne.



Celebritate – termen folosit frecvent în diferite accepții

• 1- termen care aparține unei anumite clase sociale (de

exemplu, monarhi, membri ai unei familii prezidențiale);
• 2- termen care arată realizări ale unor persoane (de exemplu,
cei cu rezultate bune în întreceri, concursuri sportive sau
artistice);
 • 3- termen care arată persoane care sunt socotite ca
remarcabile sau excepționale ;
4- termen care arată persoane care sunt celebre pe o durată limitată de
timp de exemplu, câștigători de la loterie, pariuri sportive. Politica,
moda, sportul, gastronomia, accidentele, dansul și muzica sunt forme
culturale disponibile pentru construirea programelor de televiziune care
se bucură de faimă și de celebritate. ( ROJEK,2007,77-90).

• Concluzie
Televiziunea „a devenit o armă absolută a lumii contemporane,
capabilă să influenţeze subtil și pe termen lung, percepţia individului
asupra realităţii.” (Fiske,2002,5) Știrea și articolul jurnalistic au o
valoare globală importantă în mass-media. Știrea curge la o viteză
incredibilă 24/7, peste radio, televiziune, tipografie, telefoane mobile și
internet, atât în contexte locale și internaționale, precum și în folderele
formale și informale, cum ar fi "blogurile" și utilizarea imediată a
telefoanelor mobile în imagini cu dezastre, cum ar fi un tsunami din
2004 și bomba de la Londra din 2005. (Articolele media în schimb au o
viteză de raspândire ceva mai scăzută). Știrile adevarate trebuie să fie
clare, corecte și să se adreseze unui public modern care trăiește într-o
lume complexă și incertă.(BRANSTON, 2010,194-206 ) , [13]