Asasin la feminin de Monica Ramirez

Alina se află în sala. Alex intră.

Alex : ( rece ) Bună, Alina. Bine ai venit în agenție ( se aproprie de

ea )

Alina : Nu credeam că o să te mai văd vreodată. De ce ai venit ?

Alex : Nu vrei să știi de ce te afli aici ?

Alina : Mai contează ?

Alex : Contează foarte mult. Viața ta este în joc, iar viața unui om nu
valorează prea mult aici. ( evită contactul visual ) Ai fost recrutată
din închisoarea politică în ziua execuției tale. Acum viața ta ne
aparține. Vei fi antrenată pentru a deveni agent operativ, dar mai întâi
vei învăța să-ți controlezi emoțiile și să urmezi ordinele fără discuție
și fără ezitări.

Alina : Ce este un agent operativ ? ( îi tremură vocea )

Alex : Aici ne ocupăm cu moartea. Uneori, moartea altor oameni,

alteori chiar a noastră. Antrenăm asasini profesioniști. ( Alina se
sperie )

Alina : Asta va trebui să devin și eu ?

Alex : Probabil.

Alina : Asta ești tu, un asasin ?

Alex : Da. ( rece )

Alina : Și pe cine omori ?

Alex : Pui prea multe întrebări, trebuie să înveți să asculți. Cea mai
dificilă sarcină va fi să înveți să-ți păstrezi concentrarea sub presiune
și atunci poate că vei supraviețui.
Alina : Așa cum te-ai concentrate tu să mă seduci ? ( afectată )

Alex : Nu intri repede în panică. ( ca o remarcă ) Asta s-ar putea să-ți

prelungească viața, dar nu ți-o va salva dacă nu știi cum să ai grijă de
tine.

Alina : Abia aștept să învăț. Poate că într-o zi voi reuși să te trimit

înapoi în iadul din care ai ieșit.

Alex : Furia te face vulnerabilă. Îți întunecă judecata.

Alina : Care judecată ? Cea despre tine ? ( Alex ajunsese în spatele

ei. O prinde de gât și de talie ca să o imobilizeze. Ea se zbate pentru
a scăpa, dar cade în genunchi. Îi dă drumul, iar ea se ridică
nervoasă ) N-ai simțit niciodată nimic pentru mine, nu-i așa ?

Alex : Nu pune întrebări aici, s-ar putea să nu-ți placă răspunsurile.

Alina : Nu era o întrebare, ci mai degrabă o afirmație. Felul în care

ne-am întâlnit, dragostea noastră, totul a fost o capcană. Te-ai folosit
de mine și de sentimentele pe care ți le purtam. ( strange din pumni )
Spune-mi Alex, câți alți oameni ai mai distrus cu farmecul tău ? Cum
poți să mai dormi noaptea știind ce ai făcut ? ( se întoarce cu spatele
la el, fără să aștepte un răspuns. El își pune mâna pe brațil ei și o
trage spre ea )

Alex : Crezi că ai dreptul să mă judeci ? N-ai nici cea mai mică idee
cine sunt și cum am ajuns aici. ( vocea e controlată, dar privirea e
plină de mânie )

Alina : ( se trage din strânsoarea lui ) Am fost bătută aproape în

fiecare zi și nici nu mai știu de câte ori am vrut să mor. Era cât pe ce
să fiu executată, apoi am fost adusă aici ca să te găsesc pe tine și
predicile tale despre cum să devin un asasin. Aveam o viață, un
viitor, iar tu ai distrus toate astea. Tu, Alex, ai stricat totul și te voi
urî toată viața pentru asta.

Alex : ( se aproprie de ea cu o privire pătrunzătoare, ea lasă privirea

în jos. El îi ridică bărbia pentru a o forța să-l privească în ochi ) Pot
să trăiesc cu acest gând. Ura este bună, te ține în viață. Dar nu uita că
nu mai ai prieteni, nici familie, nici viață privată și nici Dumnezeu.
Nu mă ai decât pe mine ca să te țin în viață. Eu hotărăsc dacă trăiești
sau mori, iar tu mi te vei supune chiar dacă-ți place sau nu.
( amenințător )

Alina : Mai bine mor.

Alex : Permite-mi să mă îndoiesc. Ai supraviețuit în închisoare

pentru că nu erai pregătită să mori. Oamenii fac lucruri incredibile ca
să rămână în viața.

Alina : Asta ai făcut și tu ?

Alex : Cu mult timp în urmă. ( își abate puțin privirea. Alina

suspină ) În sertar vei găsi haine curate. Îți sugerez să faci un duș și
să încerci să te odihnești. Mâine dimineață îți voi prezenta noii tăi
instructori. La început îți vor testa aptitudinile. Ai făcut vreodată
vreun fel de antrenament special ?

Alina : Se pare că știi mai multe despre mine decât știu eu. De ce nu-
mi spui tu ?

Alex : ( îi ignoră comentariul ) Mâine vei fi testată în domenii ca

mântuirea armelor și artelor marțiale. Să fii gata la șase. ( pleacă )

Alina : ( rămasa singură se pune la pământ ) Cine e el de fapt ? Cum

poate un om pe care l-am iubit să fie capabil de o asemenea
cruzime… răutate și ticăloșie… Alex chiar e un monstru… Oare o să
ajung și eu ca el ? ( se plimbă prin cameră ) Dacă aș putea aș fugi…
dar unde ? Locul ăsta seamănă mai mult cu o închisoare decât
temniță… ( suspină profund ) Cine sunt eu ?