Poveste de contrabanda

I.L. Caragiale

În tren.

Bărbatul : Bună ziua, doamnă! Mergeți departe ?

Femeia : Da, domnule, merg în Franța.

Bărbatul : A! în Franța.

Femeia : Da, mă-ntorc acasă.

Bărbatul : A, acasă... Și doamna a fost la Bruxelles?

Femeia : Da, domnule. Am fost.

Bărbatul : O călătorie de plăcere, desigur...

Femeia : Da, am fost la o rudă...

Bărbatul : A ! la o rudă... Și n-ați profitat de ocazie să cumpărați ceva

dantele?... Sunt foarte ieftine și de o calitate superioară celor
franțuzești...

Femeia : Ei… Dar cum să fac una ca asta ?

Bărbatul : Spuneți drept, ați luat multe?... Pentru că trebuie să știți că

la vamă... vi se pot întâmpla grozave neplăceri. Or să vă caute la
sigur, și orice marfă nedeclarată e confiscată. Binențeles sunt și
amende, câteodată, după gravitatea cazului, și pedepse...

Femeia : Deci o să-mi iau amendă și o să mi se mai și confiște toată

dantela ? Doamne. Sunt… sunt pierdută...

Bărbatul : Nu tocmai... n-aveți teamă încă... Eu sunt foarte cunoscut

la vamă, vă pot ajuta. Aveți dantele pentru o sumă foarte mare?

Femeia : Cinci mii de franci.

Bărbatul : Și, unde le aveți, sunt cel puțin bine prinse?... să nu se
observe vreo umflătură neobișnuită.

Femeia : Sunt cusute în căptușala corsajului.

Bărbatul : N-aveți teamă, vă rezolv eu ! cu mine nici n-au să vă

bănuiască.

Femeia : A! domnule, cât sunteți de galant! cum să vă mulțumesc?

Bărbatul : A! nu e nimica, doamna mea; călătorii sunt datori să se

ajute între dânșii. Și dacă ați ști ce plăcere simț când pot înșela pe
vameși, pe cari nu-i pot suferi și cu care am de furcă așa de des! Ah
iată că vine revizorul !

Revizorul : ( intră în scenă )

Bărbatul : Domnule revizor, dați pe doamna aceasta în primirea

revizoarelor... s-o scotocească bine: are în căptușeala corsajului
dantele de peste cinci mii de framci. Rog să se facă procesul-verbal
și să nu se uite tantiema mea de denunțător...

Femeia : Aș, nemernicule ! Așa îți faci tu treaba de călător ?!

Revizorul : E adevărat doamnă ?

Femeia : Afirmativ. E de prisos să mă caute, domnule revizor; Ceea

ce a spus acest onest tovarăș de călătorie este exact. Trec eu singură
ca să vă predau dantelele. ( se uită la Bărbat. Ironică ) Îți mulțumesc,
scumpul și demnul meu cavaler, de omenia d-tale. Nici nu m-au mai
bănuit !

Revizorul : Haideți doamnă că n-avem toată ziua ( revizorul și

femeie ies din scenă )

Bărbatul : Eh lasă că o să-mi mulțumească ea.

La Femeie acasă. Bărbatul intră în salon.

Femeia : Șarlatane ! Ce cauți aici !? Ieși afară !

Bărbatul : Doamna mea, ascultați-mă…

Femeia : Ieși de aici ticălosule !

Bărbatul : Am să ies după ce vă voi da o mică…

Femeia : O mică înșelătorie ?!

Bărbatul : O mică explicație, dragă doamnă !

Femeia : Explică-mi de ce încă n-ai ieșit ! Afară mitocane !

Bărbatul : Doamnă! Vă datoresc șase mii de franci pe care vă rog

să-i primiți !

Femeia : Poftim ?!

Bărbatul : Iată-i… vă rog să-i numarați. Sunt șase bilete ( îi dă

banii )

Femeia : Ce-nseamnă asta, domnule ? ( crește spre fericire )

Bărbatul : Asta însemnează că dantelele dv. au costat cinci mii de

franci, iată-i; eu am luat premiu ca denunțător o mie de lei; cinci și
cu una, șase. Aceștia sunt banii dv. Cât despre supărarea ce v-am
făcut-o, vă cer mii de scuze; vă rog, iertați-mă, trebuia să vi-o fac.

Femeia : Cum să nu vă iert eu, domnule ! ( entuziasmată. îl trage

lângă ea și-l sărută pe obraz )

Bărbatul : Ușor doamnă ( se trage de lângă ea la un pas distanță )

Altfel nu se putea. Primiți împreună cu scuzele mele cele mai umile,
și această garnitură de dantele, cari e cu mult superioară pe lângă
cele ce vi s-au confiscat; acelea le-am văzut, era marfă ordinară. Ia
uitați-vă la marfa asta... vedeți ce lucru fin.

Femeia : Aaa. Șarlatane… care va să zică d-ta...

Bărbatul : Eu nu sunt spion fiscal cum ați crezut... sunt negustor
cinstit... Trebuia să vă dau pe dv. ca să trec eu: aveam în căptușeala
paltonului o avere întreagă. Cu modul acesta am trecut până acuma,
așa că revizor e convins perfect că eu fac profesie de spion și că
trăiesc din tantiemele lui… ( amuzat ) Dobitocul !

Femeia : Vai dar vă rog, haideți să bem un ceai, bunule domn ! Ce

negustor cinsitit!

Bărbatul : Din păcate acest negustor cinstit are afaceri de rezolvat

și-n alte părți ! Sărut mâinile doamnă ! ( pleacă, dar îi furase de prin
casă )