1

Salut tuturor. Este GOOGLE TRANSLATE. Ș i aceasta este comedia mea

specială. Asta e corect. Acum, desigur, abia aștept să mă întorc acolo,
știi. Văzându-vă oameni buni în persoană, știți. Îmi place să fac concerte. Ș i
mi-e dor. Doamne, mi-e dor. Mai ales cazinouri. Acestea au fost concertele
mele preferate pentru că, după cum se dovedește, sunt un jucător degenerat.
Cred că cazinourile știu asta. Adesea mă vor plăti cu jetoane. Ceea ce mi se
pare... nu e frumos, știi? Uneori îmi vor da doar un cip foarte mare. Ei vor
spune: „Uite! Apoi îl rup în jumătate. Ei spun: „Distrează-te!” Eu zic: „La
naiba, băieți”. Asta nu-i frumos.
Dar, oricum, prefer cazinourile indiene. Asta e ceea ce imi place. Tu
stii? Pentru că nu vreau să-mi dau banii... Dacă o să pierd bani și o să pierd
bani, nu vreau să o fac în Las Vegas unui grup de oameni de afaceri
corporativi. Aș prefera să merg la un cazinou indian și să-l pierd în fața
nativilor americani. Tu stii? Din cauza strămoșilor mei i-au ucis sistematic cu
ani în urmă. Ceea ce uitându-se în urmă la asta... ieșit din linie. Ieșit din
linie.
Oricum, o privesc ca pe o formă de reparații. Tu stii? Vă spun că mi-am făcut
partea, la naiba. Probabil ti-ai facut si partea ta.
Oricum... Îmi plac cazinourile. Am fost în Las Vegas, ultima dată când am
fost acolo... Oamenii merg uneori în Vegas și au un sistem. Tu stii? Ei spun:
„Am un sistem, voi sparge banca pentru că mi-am dat seama de un
sistem”. Ș i de multe ori aceste sisteme de fapt nu funcționează deloc. Ș i cred
că am văzut destrămarea unui sistem. Uneori, tot ce trebuie să auzi este ca un
fragment de conversație și poți deduce din acele informații, mai multe. Stii
ce spun?
De exemplu, o dată am trecut pe lângă acești doi oameni fără adăpost. Un tip
i-a spus celuilalt: „Când naiba ai fost vreodată portar pentru canadienii de la
Montreal?”
S-a săturat de rahatul de cal. A fost ultimul pahar. Dar oricum, cred că am
auzit ce a fost dezlegarea unui sistem. Din cauza că am urcat în lift, acesta
cobora, apoi au urcat un cuplu, un bărbat și o femeie. Ș i apoi tensiune,
știi? Deci eram doar noi patru. Ș i coborâm cu liftul. Din senin, din senin,
bărbatul îi spune femeii: „Nu-mi pasă ce am spus, dă-mi banii”. „Aceștia
sunt banii mei.” Deci cred, deduc doar, încă o dată, că nu am nicio dovadă
că...

1
2

Dar aici este chestia cu jocurile de noroc. Este irațional, știi? Trebuie... nu

poți fi rațional să pariezi, pentru că nu are sens, știi? Ș i îmi amintesc că eram
la... o dată când am primit... M-am dus... Mergeam și am văzut o masă de
ruletă. Acum, nu știu dacă știi jocul de ruleta. Cum ai putut să nu cunoști
jocul de ruletă? [râde] Nu este atât de greu. Dar oricum, am pus o sută de
dolari pe negru. Tu stii? Ș i micuța bilă de argint s-a învârtit în jurul roții și a
tot, apoi a aterizat pe roșu. Iată ce am spus: „La naiba, aproape că am ales
asta!”
Dar mi-e dor să fiu pe drumuri, știi? Văzându-vă în direct, știți? Adică sunt
singur și mă uit la televizor. Nu prea are sens. Dar ce... asta este.
Ș tii, o să-ți spun un lucru de care nu-mi lipsesc sunt avioanele. Nu-mi plac
avioanele. În sfârșit mi-am dat seama de ce. După ani de terapie mi-am dat
seama de ce nu-mi pasă de avioane. Nu-mi place prăbușirea și moartea în
avion. Asta e. Tu stii?
Hei, apropo, am un mic pont pentru tine dacă zbori cu un avion. Alegeți
întotdeauna rândul de ieșire. Alegeți rândul de ieșire. În acest fel, veți obține
spațiu suplimentar pentru picioare de doi, trei inci. Ș i tot ce trebuie să faci
pentru a obține rândul de ieșire este să minți. Asta e corect. Tu doar
minți. Tu stii? Stewardesa vine. Însoțitor de zbor! [râde] Însoțitor de zbor. Imi
cer scuze. Cuvintele sunt diferite acum. Când eram tânăr, dacă erai însoțitor
de bord și erai doamnă, te-am numi stewardesă. Ș i dacă ai fi însoțitor de
bord și ai fi bărbat, te-am numi... Stai, ce? La ce vă gândiți? Bunule
Dumnezeu! Ce este in neregula cu tine? Sunt revoltat. Sunt revoltat, vă
spun. Sunt revoltat de ceea ce te gândești doar pentru că mă opresc pentru o
secundă. Aveam de gând să spun un administrator. Dacă erai însoțitor de
bord și erai bărbat, obișnuiam să te numim steward.
Dar cuvintele s-au schimbat, oameni buni. Așa merg lucrurile,
omule. Întotdeauna vor fi diferiți. Ș tii, cuvintele, se schimbă. De aceea nu pot
să înțeleg la naiba de Shakespeare. Tu stii? Îmi amintesc că o dată când eram
un băiețel, m-am dus la tatăl meu. I-am spus: „Tata, cred că sunt o fetiță”. Ș i
el a spus: „Credeam că ai un cocoș”. Am spus: „Oh, da. M-ai prins."
Acum, singurul motiv pentru care vă spun asta este pentru a arăta cât de urâți
eram atunci. Stii ce spun? Tatăl meu – acum, fiecare persoană știe că oamenii

2
3

sunt nuanțați. Nu sunt toți răi sau toți buni. Tu stii? Tatăl meu a făcut lucruri
bune, știi? A fost în al Doilea Război Mondial. Ș tii, s-a luptat cu
Hitler. Adică, a avut ajutor. Nu a fost ca și cum ar fi avut o luptă cu
Hitler. Dar spun că ne-a eliberat de ceea ce ar fi putut fi strânsoarea înghețată
a nazismului. Ce zici de asta? Deci asta a fost partea lui bună, știi? Partea lui
rea era ideea asta nebună pe care o avea că a avea un cocoș are ceva de-a face
cu a fi băiat. Nici nu știu de unde i-ar putea veni o asemenea idee. În zilele
noastre, nici măcar nu ne putem înfășura în capul acestui tip de gândire. Dar
oamenii obișnuiau să gândească asta. Nu este ceva?
Acum, în alte privințe, tatăl meu era foarte progresist. De exemplu, am avut
o baie neutră de gen. Tu stii? Eu l-am folosit, fratele meu l-a folosit, sora mea
l-a folosit, mama l-a folosit. Cineva. Nu conta ce sex ai fost.
Ș tii în ce am fost cu mult înainte? Slut-rușine. Am fost mereu, mereu
împotriva asta. Îmi amintesc că le-am spus băieților din liceu: „Băieți, cred că
facem o mare greșeală făcându-le rușine pe curve”. Vezi tu, iată care este
preocuparea mea. Simt că, dacă le facem de rușine prea mult, ar putea înceta
să mai devină curve. Tu stii? Ș i alte doamne s-ar putea să nu vrea să fie
curve. Am o idee diferită. În afară de a face de rușine curvele, e altceva, e o
idee îndrăzneață, eu zic că luăm curvele și le punem pe umeri. Ș i spunem:
„Oh, călănuță!”
♪ Pentru că este o curvă vesel bună ♪
Așa ceva, știi? Așa că am fost cu mult înainte, omule, cu mult înaintea.
Dar oricum, nu despre asta vorbeam. Despre ce naiba vorbeam? Oh, da,
avionul. Da, da, avionul.
Omule, nu înțeleg, știi? Ei își fac toate anunțurile, știi? Ce sunt ei? De ce cred
ei că încă mai credem rahatul acela? Tu stii? Am auzit una. Presupun că m-am
îndepărtat pentru că nu am auzit-o până acum. Ei spun: „Dacă se întâmplă să
îți cadă măștile de oxigen, asigură-te că îți pui mai întâi masca de oxigen
înainte de a pune masca de oxigen a băiețelului”. Ș i apoi, aș spune: „Da,
acesta a fost planul meu. Nu trebuia să le spui tuturor, blabbermouth.
Nu știu de ce cred că îi vom crede. Ei vor spune: „Ascultă... Ș tiu că zburăm
peste Oceanul Pacific, dar nu vă faceți griji, deoarece, dacă se întâmplă să ne
izbim în Oceanul Pacific, pernele de scaun nu sunt doar perne de scaun, ele
sunt și bărci.” Da, sunt bărci. Tot timpul, pornești televizorul și tipul spune:

3
4

„Ei bine, un avion s-a prăbușit în Atlantic, dar e în regulă, toată lumea a
ascultat-o pe acea doamnă, așa că sunt toți pe bărcile lor.”
Oamenii spun: „La naiba, de ce mi-am cumpărat barca aia? Ar fi trebuit să-
mi iau doar o flotă de perne de scaun. Aș fi economisit tot felul de bani.”
[chicot mic]
Iată chestia. Dacă te prăbușești, hai să fim sinceri pentru o secundă. Dacă te
prăbușești într-un avion, ai zero șanse de supraviețuire. Vor fotografia site-
urile de accidente, vor face videoclipuri. Tu stii? Ș i nici măcar nu văd
nimic. Pentru că în acel moment devii doar dematerializat. Tu stii? Nu ești
nimic, ești lucruri, practic. „Cenuşă în cenuşă, lucruri în chestii”, după cum
spun Scripturile.
Tu stii? Ș i, uh... și apoi victimele, se numesc rămășițe, știi, dar chestii. Iar
familiile victimelor vor mereu rămășițele. Ei spun: „Oh, nu pot să dorm
pentru că mă tot gândesc la bietul Kevin și la ultimele lui momente pe acest
Pământ. În spirală în jos spre moarte sigură. Oh! Oh, dacă aș putea să-i văd
rămășițele. Atunci aș dormi bine. Oh, aș dormi liniștit în noaptea
aceea. Apoi mă închid și uit toată chestia asta.”
Nu înțeleg, dar așa spun ei. Ș i într-adevăr, crezi că îl vei primi pe Kevin dacă
ești mama lui Kevin? Crezi că vor merge într-un avion și vor spune: „Hei,
uită-te la asta. Uite acolo. Nu seamănă cu părul lui Kevin? Acea șuviță de
blond auriu – care arată ca părul lui Kevin. „Fred, nu ai văzut mai devreme
osul coapsei lui Kevin? Să-l reconstruim.”
Nu, nu asta fac. Tu stii? Cel mai bun lucru pe care îl pot face, poate îți vor găsi
actul de identitate. „Uite, scrie Norm Macdonald. Se spune că cântărește 190
de kilograme. Bine, pune cu lopata 190 de kilograme de lucruri într-o pungă
și scrie Norm pe partea ei și grăbește-te. Lumina zilei arde și mama lui o
vrea.”
Apoi o primește mama. „Oh, uită-te la asta! Asta e Norma. Ce zici de
asta? Nu-mi amintesc că Norm avea trei urechi. Oh bine. Bănuiesc că niciunul
dintre noi nu l-a cunoscut cu adevărat când ai ajuns la treaba.”
Singura dată când pare că supraviețuiești vreodată unui accident de avion este
dacă te prăbușești în Anzi. Tu stii? Asta e și mai rău. Pentru că, știi, tu...
atunci trebuie să te lupți cu dilema morală a canibalismului. Ceea ce sunt
împotriva, de altfel. Dacă știi ceva despre munca mea, vei cunoaște

4
5

devotamentul meu neobosit față de cauza anti-canibalism. Dar nu voi folosi

asta ca amvon pentru bătăuș. Majoritatea dintre voi sunteți adulți și v-ați
consolidat părerile despre canibalism. Îmi place să merg după copii,
știi? Oamenii tineri. Trec prin toată această țară minunată, merg la școli și
vorbesc cu copiii, știi? Ș i le spun: „Ascultă... s-ar putea să crezi că este grozav
să-ți mănânci prietenul la ora de Algebră. Nu am de gând să te mint, vei fi
vorba despre școală câțiva ani, dar ce zici de viitor? Dar viitorul?” Le spun.
Iată problema cu prăbușirea în Anzi și nevoia de a recurge la canibalism este
că durează atât de mult să se decidă. Ştii ce vreau să spun? Ei spun: „Oh, nu
vreau să mănânc un tip! Oh, nu pot face asta.” Tu stii? Ș i, uh... „Nu pot să
mănânc copilotul, nu o pot face.” Tu stii? Ș i apoi trec zilele, eu spun: „Hei,
poate ar trebui să mâncăm copilotul”. Tu stii? Ș i, uh... în sfârșit, sunt
înnebuniți de foame și doar atacă... [țipă] Ș i au sânge de copilot peste tot,
viscere de copilot căzându-le din gură pe cămășile roz, știi?
Ș i... nu este un mod de a mânca. Nu te poți defilea. Orice dietetician îți va
spune. Nu te poti defilea. Lucrul de făcut este să pască. Acesta este modul
corect de a mânca. Tu stii? Te trezești, ai o mică masă de copilot. Apoi, pe la
ora prânzului, ai o mică masă de copilot. Apoi, cred că de vreo șase ori pe
parcursul întregii zile, ai o mică parte de copilot.
Orice dietetician vă va spune, vă spun eu, nu că sunt dietetician. Nu mă prefac
că sunt dietetician. Ei bine, uneori da, dar... este doar pentru a le aduce pe
doamne, știi? Doamnele mari grase. Mă duc, mă duc: „Hei, vrei să ții o
dietă? Pentru că sunt dietetician.” Ș i apoi pleacă cu mine uneori. Uneori doar
se enervează, știi? Nu știu.
Dar, nici nu știu despre ce vorbeam. Nu vorbeam despre rușine de curvă? Nu
știu. Nimeni nu mai știe.
Oh, știu, da, avionul! Da. Ș tii, tu... asta e chestia. Trebuie să fii pregătit pentru
orice îți aruncă viața în această lume de aici. Asta am învățat pe măsură ce am
îmbătrânit. Tu stii? Ș i sunt gata. Ca canibalismul? Ș tiu ce aș face în Anzi
pentru că m-am gândit bine. M-am gândit la poziția mea. Înțelegi ce vreau
să spun? De parcă am zburat din Vegas, îmi amintesc, o dată, și au fost niște
turbulențe. Ș i am spus: „Mănânc nenorocitul de paisprezece ani...”
[latrat de caine]

5
6

Chestia este că trebuie să fii pregătit. Trebuie să fii pregătit pentru orice îți
aruncă lumea asta. Tu stii? Ș i, știi... și eu sunt, știi? De exemplu, îmi amintesc
că o dată am zburat de la Vegas la LA și au fost puține turbulențe și îmi
amintesc că am spus: „O să mănânc nenorocitul ăla în 14-A”. Oh, tipul ăla
arăta delicios. [plesește din buze] Băiat mare și gras! [râde]
Dar, oricum, destul de aceste prostii sumbre. Ştii ce vreau să spun? Avem
probleme în țara asta. De exemplu, rasismul sistematic . Ș i aici este problema,
nimeni nu crede că este rasist. Îmi amintesc că am fost o dată în
Portland. Portland, Oregon. Ș i șoferul m-a luat să mă ducă la concert. Am
coborât din avion, șoferul conduce. Ș i trecem cu mașina prin centrul
orașului Portland și el spune: „Ș tii, nu avem rasiști în Portland. Fără rasism
deloc.” Ș i m-am uitat în jur, toată lumea era albă. Tu stii? [chicotește] Așa că
i-am spus tipului, i-am spus: „Ei bine, este destul de ușor să nu fii rasist când
toată lumea este albă.” Ș i apoi tipul îmi spune: „Ne-am luat partea
noastră”. Eu zic: „Doamne!” „Noi avem partea noastră.” Nu este in regula.
De ce toți – nu toți, dar mulți șoferi din anumite motive, cum ar fi șoferii de
taxi și ceva, se dovedesc a fi rasiști, știi? De asta aud foarte des, pentru că nu
conduc, așa că mă voi urca într-un taxi și tipul va spune: „Ș tii ce e în
neregulă cu țara asta, nu-i așa?” Ș i spun: „Am o idee. Deci ce este?"
Îl ai vreodată când tipul o spune și nici măcar nu știi despre ce cursă este? De
parcă am avut odată un tip, el spune: „Ș tii care este problema în țara asta?” Eu
zic: „Spune-mi”. El spune: „Prea mulți blestemați”. Am fost de genul:
„Huh?”
Așa că am căutat-o în dicționar, în Wikipedia. Pretutindeni. Am găsit
scuddle. Am găsit cap. Ș i am încercat să le adun împreună. Nu am putut să
înțeleg. Am întrebat oameni din fiecare rasă. Ș i nimeni nu a auzit vreodată
de termenul „scuddlehead”.
Apropo, mi-ar fi bine dacă am da vina pentru toate problemele noastre pe
bătăliași. Ştii ce vreau să spun? Doar fă-i țapi ispășitori. De ce nu? De fapt, de
ce să nu facem din capre țapi ispășitori? Ca pe vremuri. Da, sacrifică o
capră. Fă-o problema lui. El este... acesta este cel care este de vină. Capra aceea
care mănâncă o conserve.
Dar oricum, nu sunt aici să vorbesc despre capre. Nu știu de ce sunt
aici. [chicot încet] Ș tii ce am observat în ultima vreme? Toată lumea are o

6
7

părere. Ș i eu, știi, când eram tânăr, nu era așa, știi? Oamenii ar avea poate,
nu știu, șase opinii. Tu stii? Cândva ai întâlni un tip, el avea opt păreri. Ai
spune: „La naiba! Tipul ăsta e părtaș!”
Dar vreo șase păreri... și majoritatea erau despre mâncare, știi? Să-ți spun
adevărul. Oamenii spuneau: „Contele Chocula? Ce dracu e cu tine?” Chestii
de genul asta.
Ș tii, vreau să spun, am păreri... Adică, am opinii pe care toată lumea le are. Tu
stii? Ca, nu știu. Galbenul este cea mai bună culoare. Tu stii? Nu știu dacă ai
numi asta o opinie. Este doar un…
[telefon suna]
Oh, stai, e telefonul meu.
[telefonul continuă să sune]
Buna ziua. Trebuie să te sun înapoi pentru că fac o specială. La
televizor. Special comedie. Așa că te sun înapoi, bine? Bine.
Îmi pare rău pentru asta, băieți.
Oricum, spuneam, nu am nicio părere și știu că mulți oameni nu au păreri
din cauza faptului că o văd la televizor. Mă uit la CNN și ei vor pune o
întrebare. Uneori este greu. Ei vor spune: „Ce părere aveți despre acel tratat
maritim din Asia de Sud-Est? Cum credeți că va afecta produsul național
brut al Singapore?” Ș i... Oricum, la sfârșit, ei pun acea întrebare. „Crezi că e
bine, da sau nu?” Ș i apoi la sfârșit arată răspunsul. Sunt un prost pentru
sondaje. Deci, întotdeauna îmi place să... iau, știi, particip la... la sfârșit vezi
mereu același lucru. Va fi ca, ei vor arăta sondajul și este ca o diagramă
circulară. Vei spune: „La naiba! Aș vrea să am niște plăcintă!” Oricum, ei
arată o diagramă circulară și va fi ca 45 la sută da. 45 la suta nu. Zece la sută:
„Nu știu”.
Deci e bine, știi? Nu mi-e rușine să fac parte din cei zece la sută. Tu stii? Sună
mic, dar zece la sută din această țară grozavă, adică 35 de milioane de oameni
care nu știu. E in regula.
Ș i sunt un nenorocit, omule, mereu... de fiecare dată când văd unul dintre
acele sondaje, dau un telefon. Eu zic: „Bună, acesta este televizorul? Da, ai pus
o întrebare mai devreme. Nu știu. Nu știu răspunsul la întrebare. Ascultă, am
o întrebare pentru tine. Oricum, ce a însemnat al doilea cuvânt? A
facut? Bine, ar fi bine să ajung în sondajul ăla care arată ca o plăcintă,
omule. Eu nu sunt seva.” Ș i apoi închid... telefonul meu.
7
8

Dar, îți spun, omule, trebuie, mai ales când sunt alegeri, trebuie să ai o
mulțime de... Când ești comedian, se așteaptă să știi lucrurile în zilele
noastre. Ştii ce vreau să spun? Nu obișnuia să fie așa. În timpul războiului din
Vietnam, ei nu au spus: „Mă întreb ce crede Red Skelton despre asta”. Dar în
zilele noastre, am auzit – ei spun: „Un comedian este filozoful modern ”. Tu
stii? În primul rând, întotdeauna mă face să mă simt trist pentru filozofii
actuali care există, știi? Ei lucrează, încearcă să vină cu filozofia lor și spun:
„La naiba! Ai auzit vreodată de această bandă desenată de club de
noapte? Face o treabă foarte bună la „totaligism”” sau ce naiba... [chicotește]
Orice ai spune...
Vă spun, când începe ciclul electoral, asta am observat. Sunt foarte
dificili. Pentru că încearcă să atragă oamenii deștepți, care știu
lucruri. Oamenii care știu, pentru că sunt 90 la sută, îți amintești? Nu știu că
oamenii sunt doar zece la sută. Așadar, vor încerca să vă aducă reclame foarte
grele, foarte dificile. Le-am văzut, știi? De exemplu, un tip va veni la
televizor, sau o doamnă, și va spune, știi, „Dacă vrei să auzi cum voi remedia
asistența medicală, precum și masa datoriilor studențești din această țară,
precum și menținerea granițelor noastre în siguranță. , dar totuși fiind plin
de compasiune, atunci vă rugăm să accesați „www.myname” și am un
document de poziție de 45 de pagini.” Apoi spun: „Oh, nu... nu voi face
asta”. Îți voi spune de ce, nu este nimic împotriva ta. Pari un tip destul de
bun, Doar că nu pot să citesc documentul tău de poziție de 45 de pagini din
cauza că, azi mai devreme, un tip mi-a spus că am o singură viață. Deci... Ce
ai de gând să... Mai am o jumătate de cutie plină cu Matlock. Seturi de cutii
Matlock. Ai doar atât de mult timp, trebuie să alegi. Tu stii? Trebuie să alegi.
Dar mai târziu, omule, când te apropii de alegeri, iată ce se întâmplă mereu,
am observat. Ori de câte ori te apropii de alegeri, ei spun: „Au mai rămas doar
trei zile până la alegeri”, și este întotdeauna egal. Ș tii, iar ei spun: „Ș tii ce
trebuie să obținem? Acei oameni care nu știu nimic.” Este un mod foarte
ciudat de a alege liderul lumii libere, dar asta este cel mai bun lucru pe care îl
avem. Ș i ei spun: „Trebuie să-i luăm pe acei tipi care nu...“
Apoi reclamele devin foarte dure. Nimic despre marea Japoniei sau ceva de
genul ăsta. Există un tip care va veni la televizor și va spune: „Hei, ascultă,
lasă-mă să-ți pun o întrebare. Îți place galbenul?” Ș i spun: „Da, desigur că îmi
place galbenul”. Ș i el spune: „Da, la fel și tipul ăsta”. Ș i arată un tip făcând cu
8
9

mâna, arătând spre cineva care nu există. Purtând o cămașă galbenă,

știi? Apoi zic: „Ruth, du-te aici! La naiba! Iată un tip de la televizor care
vorbește în sfârșit pentru mine. Ruth! Ș tii cum vorbesc mereu despre cât de
rece este galbenul? Ei bine, nenorocitul ăsta... în sfârșit, o persoană care nu
vorbește despre mine, ci despre mine.”
Ș tii ce am citit, de fapt? Se spune că motivul pentru care votezi pentru oameni
este că îl votezi pe tipul cu care ți-ar plăcea cel mai mult să bei o bere. Ș tiu că
sună ciudat, dar este adevărat. Ei votează președinții cu care ți-ar plăcea cel
mai mult să bei o bere. Dar ceea ce mi se pare și mai interesant este că nimeni
nu a folosit vreodată asta în avantajul său politic. Dacă aș fi eu, asta ar fi toată
campania mea. Asta ar fi coloana vertebrală. Bere! Ştii ce vreau să
spun? Oriunde mă duceam, țineam un pahar de bere. Ştii ce vreau să
spun? Sloganul meu ar fi... „Ah!” Ș i mi-aș ține berea. Aș spune: „Ah!” „Îți
place berea?” [râde] „Ș i eu! Votează-mă și apoi poți veni la Casa Albă și...
Ah!”
[chicoti]
La naiba, îmbătrânesc. Poți spune, nu trebuie să-ți spun asta. Îmi place să le
port, pentru că îmi ascunde tot părul alb și tot așa. Nu vreau să-mi mai
vopsesc părul, știi? Nu vreau ca nimeni să-mi picteze părul negru. Pentru că
nu vreau să mor și apoi să fiu surprins. Ştii ce vreau să spun? Du-te: „La naiba,
arăt bine”. Iar tipul spune: „Ei bine, ți-am făcut părul alb. Despre ce crezi că a
fost vorba? Îți spuneam să-ți pui treburile în ordine, pentru numele lui
Dumnezeu.”
Dar oricum, îți spun cum știi că îmbătrânești este atunci când începi să
verifici starea brațului stâng. Tu spui: „La naiba, brațul meu stâng, mă simt
puțin ciudat”.
[chicoti]
Atât știu despre medicină. Dacă brațul tău stâng se simte ciudat, fie vei avea
un atac de cord iminent, fie nu se va întâmpla nimic.
Îmi plac doctorii. Îmi plac specialiștii, totuși, știi? Să zicem... asta nu
înțeleg. Te doare piciorul, așa că vrei să mergi la medicul picior. Dai un
telefon la doctorul de picior, el spune: „Nu pot veni, trebuie să mergi la un
medic obișnuit”. Apoi mergi la medicul obișnuit și el spune: „Da, trebuie să
mergi la un medic de picioare. Plătește-i lui Agnes 80 de dolari la

9
10

plecare.” Ce este acea înșelătorie? Tu stii? Tu spui: „Bine”. El spune: „Cât timp
ești aici, vrei să-ți iau tensiunea?” Eu zic: „Nu, e în regulă. Mi-au luat
tensiunea de aproximativ cinci mii de ori.” Nici măcar nu știu ce
înseamnă. Ei spun: „Sunt 150 peste 60”. Eu zic: „Este bine?” Ei spun: „Ah, nu
știu, totul este o neclaritate. Sunt doctor. O să-ți lovesc genunchiul cu un
ciocan acum.”
Este cel mai ciudat pentru mine din toate timpurile. Nu am trecut de
asta? Este ca un desen animat din anii 1950. Tipul scoate un ciocan, te lovește
cu el genunchiul, iar tu spui: „Ah, genunchiul meu! Doamne, asta doare!” Iar
tipul scrie: „Excelent. Foarte bun. Exact așa ar trebui să reacționezi când
genunchiul tău este lovit de un ciocan.”
Uneori, medicii știu doar cuvinte inteligente. I-ai văzut vreodată pe tipii
ăia? Odată, îmi amintesc că eram foarte obosită. Am avut chestia asta, nu știu
ce a fost. Spun: „Hei, doctore, am prins chestia asta, sunt foarte obosită”. El
spune: „Mi se pare sindromul de oboseală cronică”. Am spus: „Serios, ce este
asta?” El spune, ei bine, „Cronic înseamnă întotdeauna, iar oboseala
înseamnă obosit. Ș i sindrom, asta înseamnă ceva ce ai.” Oricum, îi poți plăti
lui Agnes 80 de dolari la plecare.
Cine știe ce vor să spună acești doctori cu înghițitul lor medical. Tipul mi-a
spus ieri, doctorul, a spus el, acum sunt mai mult un virus decât o gazdă. Ce
inseamna asta? Cine ştie?
Iată problema. Te duci prea mult la doctori, ei încep să creadă că ești
ipohondriac și apoi nu iau nimic în serios, știi?
Cu tipii ăștia se vorbește. Mică comunitate, comunitatea medicilor. Ș i am
făcut greșeala de o dată... o dată... am făcut un test Papanicolau. Tipul mi-a
mânjit papa, știi? A ieșit bine. Dar apoi s-a auzit că sunt un ipohondriac. Dar
nu sunt un ipohondriac. Cred doar că sunt.
Prietenul meu care are o problemă medicală, este groaznic, are 586 de lire
sterline. Nu o minciună. Acum, am fost binecuvântat să am aceiași prieteni
de când eram în clasa a patra. Billy, Jimmy, Ricky, eu. Acum, toți am mers pe
drumurile noastre diferite, dar Jimmy a devenit gras, apoi a devenit cu
adevărat gras, apoi a devenit obez, apoi a devenit obez morbid. Ș i acum, 586
de lire sterline. Este incredibil. Este unul dintre acei tipi care nu pot ieși din
casa lui și alte chestii. Dar, în sfârșit, a decis să se schimbe, slavă
Domnului. Deci el are un psihiatru acolo, i-am luat un dietetician, oamenii

10
11

sunt non-stop. Unul dintre noi trei merge să-l viziteze și își menține
moralul. Ș i este grozav.
Dar a spus ceva ce m-a frapat ciudat zilele trecute. Ultima dată l-am văzut,
acum vreo șase luni. Zilele trecute. Dar el mi-a spus, mi-a spus: „Normă, n-ai
crede, dar la un moment dat în viața mea am cântărit 135 de lire.” Ș i am spus:
„Oh, nu, cred asta. Cred că ai cântărit fiecare greutate până la 586 de lire
sterline. Nu cred că tocmai ai apărut arătând așa.”
[ofta]
Celălalt prieten al meu era retardat mintal . Acum, știu că nu ar trebui să mai
spui asta. Dar asta am spus atunci. Tu stii? Inteleg acel termen. Înseamnă că
ești arestat. Capacitatea ta mentală a fost retardată sau arestată. Deci, oricum,
voi spune sindromul Down, nu-mi pasă. Nu am spus-o mult timp pentru că
am crezut că oamenii ar crede că sunt medic. Ș i ar trebui să le lovesc
genunchiul cu un ciocan sau așa ceva. Nu știu.
Dar oricum, iubesc – cel mai bun prieten al meu a avut sindromul Down ,
știi? Iubesc oamenii cu sindromul Down. Mi-aș dori să am sindromul
Down. Îți voi spune de ce. Pentru că sunt fericiți. Ştii ce vreau să spun? Ei sunt
fericiti! Ce e în neregulă cu asta? Omule, aș vrea să fiu fericit, știi? Eram
fericit când eram cu prietenul meu, vă spun asta. Mi-ar plăcea să am un
prieten chiar acum. Pentru că cât de des ești fericit? Ai fi vreodată fericit? Se
întâmplă din când în când, știi. Cu mine, de obicei este când mă trezesc. Mă
trezesc, spun: „Ah! La naiba. Mă bucur că am cumpărat acea pernă Tempur-
Pedic. [chicotește] A fost cea mai bună achiziție pe care am făcut-o
vreodată.”
Dar apoi lumina vine sub ușă și se scaldă peste tine. Apoi viața ta vine și te
stăpânește ca pe o pânză de păianjen. Ești de genul „La naiba. Nu e
distractiv.”
Te-ai dus vreodată în oglindă și te uiți la tine? Nu vorbesc despre fizic. Doar
ochi în ochi. Ș i apoi spui: „Doamne, ce s-a întâmplat cu mine? [se cutremură]
Mă duc înapoi în pat și mă voi acoperi.” [se cutremură] Atunci mi-ar plăcea
să am un prieten cu retard mintal lângă mine. Un tip cu sindrom Down să
spună „Îmi plac bananele!” Eu zic: „La naiba, nu m-am uitat niciodată la
asta. Ș i mie îmi plac bananele.” El spune: „Sunt galbeni!” „La naiba, ai
dreptate, sunt galbeni. Ha! Ce zicem că tu și cu mine mergem să cumpărăm o
banană galbenă?

11
12

Vezi, oamenii se supără pe mine și totuși le e milă! Invidiez oamenii cu

sindromul Down. Tu stii? Le e milă de ei. Acum, cine este persoana rea în acel
scenariu? Îți spun chiar acum, omule, dacă ar exista un fel de injecție în care
aș putea fi sindromul Down, aș lua-o pentru că mi-ar plăcea să fiu fericit tot
timpul. Tu stii? Unii oameni spun: „Oh, oamenii retardați mintal nu sunt
întotdeauna fericiți”. Eu zic: „Ei bine, n-am văzut niciodată...” Ș tii? Ai văzut
vreodată un tip cinic cu sindrom Down? Tu stii? Ai văzut vreodată un tip
spunând: „La naiba cu bananele, sunt galbene. Nu-mi pasă. Cui îi pasă?" Nu i-
am văzut niciodată.
Dar, fericire. Lucrul pe care ne străduim cel mai mult. Oamenii îi sunt milă
de acești oameni care o au. Se vor uita la un grup de oameni cu sindrom
Down și vor spune: „O, omule, uite. Îmi rupe inima când le văd. Ș tii de
ce? Sunt fericiți, nu? Din cauza faptului că ei nu înțeleg ororile vieții. Mă
întristează, mă face să dau din cap trist așa aici. Ș i știi partea cea mai tristă
dintre toate? Nu există leac. Probabil că vor muri fericiți.”
Oricum, sper că vă mergeți cu toții bine. Mă bucur că mi-am luat soția , știi,
Ruth. E bine, știi? Se uită mult la televizor. Are plăcerile ei vinovate, știi? Iar
plăcerea ei vinovată este să se uite la Housewives Of Atlanta . Nu știu dacă ai
văzut asta vreodată. Plăcerea mea vinovată este să găsesc domni în vârstă și să
le împușc în picior. Nu, asta e... e doar o glumă. Asta e o glumă! Am simțit că
este timpul să spun o glumă. Cred că poate fi în contractul meu.
Oricum... soția mea, omule, nu este cea mai strălucită fată, Ruth. Avem ceea
ce se numește permis de sală. Ș tii ce este asta? Un permis de sală? Asta
înseamnă că ai voie să faci sex cu oricare două persoane cu care ai vrea să faci
sex pentru că sunt speciale. Am ales, iar celălalt partener trebuie să fie de
acord. Așa că am ales pe hol trece Angelina Jolie și Christie Brinkley. Ș i
Ruth, soția mea, e atât de proastă încât, știi pe cine a ales? Tipul mexican care
îmi tunde gazonul și fratele lui. Dintre toți oamenii din lume, dintre toți
oamenii din lume.
Dar iubesc femeile , știi? Consider că femeile sunt superioare bărbaților și vă
spun de ce. Ei creează viață. Gandeste-te la asta. Ştii ce vreau să spun? Ce fac
bărbații? Poate mănâncă smântână și chipsuri de ceapă sau așa ceva. Femeile
creează viața de dragul lui Dumnezeu. Este uimitor. Stii ce spun?

12
13

Dacă aș fi femeie, asta e tot ce aș face, doar să creez viață. Mergeam la

petreceri și spuneam: „Hei, Fred. Ce faci? Nu-mi amintesc.” Iar Fred spunea:
„Îți spun ce fac, Loretta”. Acesta este numele meu în poveste. El ar spune: „Îți
spun ce fac, Loretta. Cred că știi că lucrez la bancă pentru domnul
Abernathy. Ș i... eu, ei bine, ce... slujba mea principală este Abernathy, îmi va
da un teanc de hârtii despre așa de mare. Până la sfârșitul zilei, dacă îi duc
cam atât de mari, e bine…”
Eu zic: „Așteaptă o secundă acolo. Imi pare rau. Trebuie să te opresc acolo. Îți
amintești cum îți spuneam cum creez viața? Viata umana. Cea mai înaltă
formă de viață. Trebuie doar să-ți spun asta. Viața aceea tocmai m-a
lovit. Poți, eventual, să-ți faci capul în jurul asta?” Ș i el va spune: „Ah! Ei bine,
eu... Uite. Abernathy nu mi-a dat niciodată acel birou de la colț, așa cum a
promis. Ș i au fost o mulțime de prânzuri unde a adus-o în discuție. Ah! Dar
apoi a apărut Henderson. S-a schimbat totul. Pe cine pacalesc? Ar trebui doar
să renunț.”
Oricum, ce am învățat din această mică fabulă?
[chicoti]
E amuzant acum, iată la ce mă gândeam... Ș tii cum toată lumea are un nume
acum? Toată lumea are o identitate , știi? Cum ar fi, să spunem, sexualitatea
ta. Să presupunem că unui tip îi place un tip. Este un homosexual. Dacă ești
atras de un membru de genul tău. Dacă ești atras de un membru de sex opus,
atunci ești heterosexual. Dar ce zici de un tip ca mine? Doar stricaciuni tot
timpul? Ce sunt eu? Nu știu, nu cred că am un cuvânt.
Acesta este motivul pentru care mă gândeam să mă iau. Gandeste-te la asta. E
ca o pauză psihotică pe care trebuie să o faci. Tu stii? Ca, în mintea ta, în poza
ta, trebuie să ai acolo o poză cu tine cu o doamnă și ai ajuns să crezi atât de
mult încât nici nu-ți vine să crezi ce se întâmplă cu adevărat. Ș tii la ce ajung?
Nu știu, ca, mulți băieți... Nu am o imaginație grozavă. Mulți tipi o vor face
cu o... revistă Playboy , să zicem. Sau poate un Victoria's Secret, sau ceva de
genul ăsta. Dar nu am imaginație pentru asta, înțelegi ce vreau să spun? De
exemplu, încerc, știi, dar apoi voi spune: „Bine, vii aici cu „Victoria Secrets”
al tău. huh? Îți voi arăta lenjeria ta.” Nu știu de ce sunt rău cu ei, dar... voi
spune: „De ce nu vii și-ți dai jos lenjeria?” Ei spun: „Nu, nu fac asta”. Ș i spun:

13
14

„Nu, eu... la revedere! Nu credeam că o vei face. Îmi pare rău pentru că ți-am
cerut să-ți dai jos lenjeria.”
Dar... nu am imaginație pentru asta. Totuși, există această doamnă care
lucrează în stradă de mine la 7-11. Nu prea are ce privi, dar mă place. Acesta
este lucrul important. În acest fel, în acel fel anume în care femeilor le plac
bărbații. Ș i știu că mă place din cauza că odată cumpăram smântână și
chipsuri de ceapă și înghețată cu vanilie și migdale elvețiene și o primesc,
corect, iar ea spune: „Ș i mie îmi plac smântâna și chipsurile de ceapă. ” Eu
zic: „Da, e interesant”. Ea spune: „Nu, îmi plac foarte mult”. Acum ridic
privirea, sunt ca... Pentru că uneori umbra obiectului este mai mare decât...
Oricum... știam că mă place. Așa că, în următoarele două luni, mă
descurc. Oh, Doamne. Acum, în capul meu suntem eu și fata... Nu cred că
vreun tip s-ar putea pur și simplu, în capul lui, să se lovească. Asta n-ar
merge. Vorbesc doar de bărbați. Pentru că le-am întrebat pe femei. Am spus:
„Ce faci când te întinzi cu tine însuți și faci degetul încețoșat ca aripa unui
colibri? La ce te gândești în capul tău?” Ș i apoi ei spun: „Oh, un hamac”. Ș i eu
zic: „Oh!”
Deci, oricum, sunt puțin mai avansați. Dar trebuie să ne gândim la un
scenariu specific. Deci scenariul meu este doamna de la 7-11, eu zic: „Hei! Îți
dau o pauză. Îți voi arăta o pauză. Hai aici.”
Glumele mele nici nu au sens. Oricum, le înțeleg... Ceea ce mă interesează
este momentul în care febra se sparge. Ştii ce vreau să spun? Când acele patru
secunde de problemă după care ai petrecut atât de mult timp, se termină. Ştii
ce vreau să spun? Te gândești la toate aceste lucruri în capul tău. Tocmai ai
avut o pauză psihotică care ar rivaliza cu un schizofrenic paranoic. Dintr-o
dată se oprește și îți spui: „Ah!” Sunt doar eu. Nu există doamne deloc. Sunt
doar eu. [gâfâind] Trebuie să mă stăpânesc. Ce voi face aici? Ș tiu. Voi merge
jos. Voi lua un sandviș cu brânză. [chicotește] Da. Nu mă voi mai gândi
niciodată la asta. [chicotește] Așa e. [chicoti]
Voi fi sincer cu tine. Uneori îmi pare rău că fac asta. Auto-abuz, știi, întins cu
mine însumi. Din cauza... pentru că sunt creștin . Tu stii? Dar, vă voi spune
asta, mulți oameni cred că creștinii sunt neprihăniți. Dar nu suntem,
păcătuim tot timpul. Tot timpul. De exemplu... mănânc mere. Gândește-te la
asta o secundă. E pe pagina unu. Cel mai rău lucru pe care îl poți face în

14
15

lume. Rontesc un măr. Ah! Tu stii? Sigur, îmi plac merele, dar... merită să fiu

violat de Diavol tot timpul? Eu zic nu!
Oricum... știu că există un Dumnezeu. Oamenii spun: „Ei bine, ești creștin
doar pentru că ai crescut într-un creștin...” Ș i înțeleg asta și asta este una
dintre cele mai mari temeri ale mele. Că am ales greșit religia, știi? Că am
crezut, dar apoi am murit și mă duc: „Ah! Esti tu! Am crezut că este celălalt
tip. Ah!" Ar fi trebuit să ucid apostați tot timpul. Ei bine, ce ai de gând să faci?
Hei! Ș tiai asta? În cele din urmă și-au dat seama că Isus Hristos , indiferent
dacă ești religios sau nu, că Isus Hristos a fost de fapt o figură
istorică. Probabil o figură istorică. Nu cred că este atât de interesant pentru că
doar dacă el a fost divin sau nu contează.
Dar au găsit și, mi s-a părut foarte interesant acest lucru, au găsit un nou sul
de la Marea Moartă. Ș i era o evanghelie despre Isus Hristos. S-a dovedit că era
un tip adevărat, știi? A crescut în orașul chiar lângă Isus Hristos. Așa că,
deseori, a fost... a avut o viață proastă pentru că oamenii veneau la el și
spuneau: „Hei!” „Maestre, putem să-ți atingem mâna?” Ș i el ar fi spus: „Nu
sunt tipul! Sunt instalator, pentru numele lui Dumnezeu. Cauți
ebanistul. Ah!" Ș i ei spuneau: „Te rog, Maestre, lasă-ne să-ți atingem
mâna”. Ș i spunea: „Poți să-l atingi dacă vrei, dar îți spun că nu se va întâmpla
nimic. Ar fi trebuit să merg cu Howard. Nu-mi place deloc asta.”
Oricum, mi s-a părut interesant.
Dar, ascultați, oameni buni, nu vreau să devin deprimant, știți? Dar trebuie
să obții un testament de viață, îți spun asta chiar acum. Este foarte
important, vă spun de ce. Pentru că, dacă nu, îți voi spune ce este un
testament de viață. Dacă se întâmplă să intri în comă, așa ceva, testamentul
viu îi spune doctorului ce să facă. Ș i de obicei este vorba despre o priză. Un
dop în perete. Urăsc să-i dobor pe toată lumea, dar mulți dintre voi veți sfârși
prinși în perete. Sună ciudat, dar... Ș i nu am de gând să spun care dintre voi
pentru că nu cred că este corect. Dar am realizat unul foarte simplu. Tu
stii? Toate acestea... Vezi, aici e treaba. Dacă nu faci un testament de viață, știi
ce se întâmplă? Ș tii cine decide? Familia ta. Ș i ghiciți ce vor decide? Poate ceea
ce ei decid întotdeauna. Nu, ei decid întotdeauna același lucru. Tu stii? La
început nu o fac. Pentru că, știi, e cam distractiv să-ți aduci prietenii. E ceva

15
16

acolo, tu spui: „Uită-te la asta, nu? Obișnuia să aveam vise. Acum este doar o

chestie gri. Oh bine. Îmi făcea plăcinte cu mere.”
Dar oricum, noutatea rămâne fără orice și după un timp, știi, bineînțeles că
familia va pleca – și știu că va fi sora mea, ea va spune: „Oh, da, doctore,
amintește-ți când spuneai: „Norm a discutat vreodată ce și-ar dori dacă ar fi
conectat la un perete?” Ei bine, nu știu dacă asta contează, dar o dată îmi
amintesc că luam prânzul și Norm mi-a spus: „Ș tii, dacă am fost vreodată
conectat la un perete, atunci cred că ar trebui, știi, să mă omori. .'”
Ș i apoi toți ceilalți din cameră spun: „Îmi amintesc că a spus și asta!” Ș i
atunci, dacă ai fi în comă, încă poți auzi, ești de genul „Oh, nu!” Dar nici
măcar nu poți ajunge la ei. Oricum, ceea ce aveam să spun este că nici măcar
nu am priză. Am un întreg bizantin, știi, o grămadă de prize
diferite. Protectoare de supratensiune, de tot felul – pentru că nu vreau ca un
portar cu o mătură largă să-mi lovească priza. Tu stii? Ș i apoi sora mea i-a
strecurat un cinci pe hol. Ș tiu cum funcționează lucrurile, o să vă spun
asta. De asemenea, ce se întâmplă dacă ei spun: „Bine, să tragem
ștecherul”. Apoi intră un tip: „Am o veste grozavă! Oh... ați scos ștecherul? Ei
spun: „Da, care sunt veștile grozave?” El spune: „Nimic. Nu. Nimic. Doar că
LeBron James ar putea merge în sala faimei, spun ei. [râde] Dar oricum, ar fi
bine să te duci acasă și să te întristezi. Ș tii care este una dintre cele mai bune
moduri de a suferi, spun ei. Nu citi ziarul, nu te uita la internet sau
altceva. Asta spun ei.”
Nu știu, omule. Există mai multe pe lumea asta decât poate înțelege oricine.
Psihologie. Nu înțeleg psihologia, vă spun. Nici măcar nu știu dacă este
real. Se spune că unii oameni și-au recuperat amintiri . O amintire le va veni
doar, știi? De acum 30, 40 de ani. Nu este niciodată o amintire bună. Nu e
niciodată ca și cum ar spune: „La naiba, îmi plăcea plăcinta cu
piersici. Trebuie să-mi aduc o bucată de plăcintă cu piersici.” Este
întotdeauna cel mai violent, sexual și înfiorător incident. Ştii ce vreau să
spun? Ș i nu-mi place. Nu-mi place.
Pentru că, iată chestia cu memoria recuperată. Nu mai poți fi sigur de ce s-a
întâmplat. Tu stii? Obișnuiam să fiu la petreceri și o spuneam cu mare
mândrie, oamenii veneau la mine și spuneau: „Hei, Norm, unchiul tău ți-a
tras vreodată fundul?” Ș i aș spune: „Nu”. Ș i aș fi fericit. Am fost foarte

16
17

mândru de asta, știi? Dar acum nu mai pot spune asta, știi? Pentru că există
două posibilități. Ori unchiul meu mi-a tras la fund și am uitat, ori nu mi-a
tras fundul. Așadar, când oamenii vin la mine acum și mă întreabă:
„Unchiul tău ți-a luat fundul?” Tot ce pot spune este: „Nu știu. Cincizeci și
cincizeci, cred.” Dacă îmi înțeleg matematica avansată, este 50-50.
Dar nici nu știu dacă cred în psihologie. Ştii ce vreau să spun? Ș i vă spun de
ce. Pentru că prietene, totul pentru acest tip are două semnificații. Ştii ce
vreau să spun? El spune: „Ș tii cum ai conștiința și subcodul tău...”
Oricum, o dată sunt cu tipul ăsta, luăm cina și iau un pahar cu lapte. Eu beau
laptele. Tipul spune: „Hei! Ș tii de ce bei acel lapte, Norm? Eu zic: „Nu, de
ce?” Ș tiu că urmează ceva. El spune: „Asta pentru că îți lipsește să sugi sânul
mamei tale”. Ș i eu zic: „Ah!” „Pentru ce ai spus asta?” Ș i sunt blocat, știi? Ce
voi bea laptele? E un lapte rece delicios acolo. Tu stii? Ș i voi nu o cunoașteți pe
mama mea, dar are 84 de ani, pentru numele lui Dumnezeu. E o doamnă
dulce și tot, dar...
Ș tii ce? Mă gândeam zilele trecute la mama mea pentru că știți mișcarea
#MeTooși mișcarea Time's Up și toate astea? Aceasta este o mișcare – nu am
văzut niciodată – nu am trecut niciodată printr-o revoluție ca asta. Este
foarte interesant, știi, să vezi că femeile primesc ceea ce au meritat
întotdeauna, în primul rând, știi? Dar fiecare revoluție are victimele ei. Ș i
pentru mine, sunt oameni ca mama mea. Sau poate ai o mamă sau o
bunica. Sunt acei oameni. Îmi amintesc că am crescut cu mama. Ar fi gătit, ar
fi în bucătărie. „Ai suficient sos? Oh! Mai este niște curcan. O,
napii! Napii!” Ar scoate napii afară. Apoi spuneam: „Mamă, ai destul de
mâncat?” Ea ar fi spus: „Oh, da”. Dar ea ar mânca doar ce a mai rămas de la
noi, înțelegi ce vreau să spun? Ș i ne spuneam: „Putem ajuta cu vasele?” „Nu,
nu, uită-te la meciurile tale de fotbal.”
Îmi iubesc mama, știi. Ea locuiește chiar lângă mine aici. Ea este grozavă. Nu
cred că mama mea a rostit vreodată un cuvânt care să aibă vreo ironie. Ştii ce
vreau să spun? E doar serioasă, e doar fericită. Ș tie să iubească, nu judecă.
Nu cred... O să meargă uneori la magazin și să se întoarcă, zilele trecute a
făcut asta. Se întorcea, spunea: „Un lucru amuzant s-a întâmplat la
magazinul alimentar”. Am spus: „Ce s-a întâmplat, mamă?” Ea a spus: „O
femeie a venit și a cumpărat un grapefruit și a costat 1,69 USD, iar săptămâna

17
18

trecută a costat 1,19 USD.” Ș i apoi am spus: „Aceasta nu este o poveste,

darămite o poveste amuzantă. Nici măcar nu cred că ar fi considerată o
poveste.”
Oricum, ideea mea este că mi-aș schimba... Nu știu care este punctul meu, de
fapt.
Oh da! Ș tiu! Nu vreau să-i sug sânii! Acesta este punctul meu de vedere. Poate
că asta mă face superficial. Nu știu.
Stați în siguranță, oameni buni. Te iubesc.
Aș scăpa microfonul, dar am plătit pentru el.
***
[râsete]
A fost dulce, omule.
Sfinte rahat.
Sfârșit Tearjerker.
Oh Doamne.
Da. M-am gândit la două lucruri. Primul lucru la care m-am gândit a fost că
s-ar putea să îi datorez scuze lui Drew Michaels. Pentru că a făcut o specială
fără public și l-am urât.
Ah!
Pentru că l-am privit ca la o întâlnire de înot fără apă. De parcă asta ar fi
totul. Dar asta... a fost foarte dragut. A fost minunat. Asta... [se mormăie]
[Letterman] Forma este diferită. Nu este vorba strict de stand-up. Este
altceva. Ș i marele cadou ar fi putut fi să fii într-o cameră plină de oameni
când Norm a făcut asta pentru acei oameni. Pentru că asta ar fi evaluat,
măsurat și direcționat despre ceea ce vorbește. Ș i pentru noi să stăm aici și să
ne uităm la asta nu este un test adevărat pentru nimic altceva decât îl iubim
cu toții pe Norm și, Doamne, el este cu siguranță prolific. Cu siguranță
energic. Dar nu ne uitam la stand-up comedy pentru că era imposibil. Dar e
ceva acolo, cu siguranță.
Nu există nicio întrebare.
Da.
[Chappelle] De asemenea, uit cât de poetic este.
Da.
Cu Norm nu l-am cunoscut atât de bine în anii '90. Apoi, când a murit tatăl
meu, a trebuit să fac un film cu Norm și am încercat totul să ies din acel film
pentru că eram de neconsolat. Nu puteam să ies din asta. Ș i lucrul cu el a fost

18
19

cel mai grozav lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Parcă era bărbatul
potrivit la momentul potrivit. Eram de neconsolat.
Ț i-a vorbit mult despre tatăl tău? Ce a facut el?
Nu a apărut niciodată. Doar m-a făcut să râd.
[Sandler] Da, corect, corect.
Doar că, știi, a fost melancolic și amuzant. Ș tii cum este Norm. Nu știai
niciodată dacă punea la cale ceva sau nu. Pur și simplu ne petreceam, dintr-o
dată ar fi fost ca această liniște de nicăieri, dar... a început să devină ca o...
munca a fost ca o biserică la care merg. Abia așteptam să mă apuc de treabă și
să stau în preajma acestui tip.
Da. Dulce.
[Chappelle] Ș i știam că este special.
Da.
Ș i... cunosc oameni de ani și ani care nu m-au făcut să râd la fel de mult ca el
în acele opt sau zece săptămâni. El este ca o persoană cu adevărat specială
pentru mine. Ș i cum e amuzant, nu am văzut niciodată pe cineva să se ocupe
de asta.
Da.
Elementul pe care l-am admirat mereu a fost legătura cu publicul. Iar
depărtările lui, privirea și pauzele lui au fost interpretate exact așa cum știa
el că vor fi interpretate și asta a alimentat natura ridicolă a unora dintre
prezentări. Ș i fără acea audiență, nu obțineți toată măsura Norm.
Da.
Parcă publicul era partenerul lui. Toată lumea era în asta împreună cu Norm.
Sunt de acord. Îmi place cum ai spus-o. Publicul era partenerul lui.
Se simțea genul ăsta de Norma blândă că atunci când stai și stai după
spectacolele noastre pe șosea sau eram în autobuz cu el. Ar fi în continuare
amuzant. El ar evolua cam așa. De exemplu, ți-ar spune materialul său, s-ar
cam angaja cu el, dar a continuat să meargă și să meargă. Părea ca și cum a
spus: „Vreau să scot totul. La tot ce m-am gândit.” Oricum…
A avut, cred, cea mai bună alegere de cuvinte a oricărui comedian pe care l-
am văzut vreodată. El pronunță greșit intenționat cuvintele.
Da.
[Sandler] Așa este.

19
20

[O'Brien] Când știe... știe să spună „TV”, spune că este „TV”. A venit în
emisiunea noastră, cred că a fost prima sa apariție, vorbea despre un
Doberman și a spus că este un „Dober-man”.
Ș i el știe!
Dar el se bate constant cu tine la fiecare nivel.
[Letterman] Corect.
Dar alegerea lui, era ca Mark Twain. Avea acest nebun, complet în afara
timpului... Nu știu dacă s-a născut cu 300 de ani prea târziu sau 300 de ani
prea devreme, dar vorbește într-un fel... nimeni nu vorbește așa. Ș i apreciezi
cu adevărat modul în care spune lucrurile. Ș i timpul lui.
Vorbește ca un muncitor canadian din anii 1930.
Da.
Îți amintește puțin de Face In The Crowd? Unele dintre lucrurile timpurii în
care el doar comunică de la el însuși cu o audiență de radio? La asta m-am
gândit la începutul acestui lucru.
[O'Brien] Da. Ș tii, e amuzant pentru că felul în care l-am experimentat eu,
așa cum ai făcut-o și tu, Dave, era într-adevăr în formatul talk-show-ului. Ș i
mai târziu, când mă uitam la clipurile lui din emisiunea mea, mă gândeam –
nici măcar nu știu că am nevoie – eram acolo doar râzând. Dar n-am fost în
niciun caz... El este complet autoalimentat. Da, e frumos când auzi publicul
de acolo, dar el este și... știi, ceea ce face este atât de absurd și ridicol. Acesta a
fost un exercițiu în... Nu aș putea face asta dacă ai pune doar o cameră acolo...
[Letterman] Nu.
… și a spus că ai 50 de minute și pleci. Aș deveni, mi-aș pierde șirul
gândurilor, sau aș... Am nevoie de alți oameni acolo ca să găsesc următorul
lucru. El este complet... Când mă uit la aparițiile lui pe care le-a făcut cu
mine, cred că nu aveam nevoie să fiu acolo. Adică, mă bucur că am fost
acolo. Mă bucur egoist că am fost acolo.
[Spade] Ai nevoie de o secundă să te gândești. Nu știu dacă are un set list. Nu
există nicio privire în jos, nu există nicio bâjbâială, nu există niciun gând – a
fost doar un fel de du-te, du-te, du-te. Nu am văzut unde ar fi și să-mi
amintesc toate astea?
Prezentarea, având în vedere circumstanțele, prezentarea a fost robustă
pentru numele lui Dumnezeu.
Da.

20
21

Da.
Îmi place dezordinea. Îmi place câinele.
Câinele și acel telefon.
Spuneai tipul fără public. Asta e mai mult, nu a fost de ales. Este diferit când
trebuie doar să o facă. Celălalt tip a ales să nu aibă audiență.
Este absolut corect. Nici măcar nu credeam că este posibil.
Da.
Simt că a atins trucul.
Da.
Timpul lui este ca al unui baterist.
[toți de acord]
Este ca un baterist de jazz.
Care ar fi fost momentul cu un public? Încă perfect?
Nu pot spune, știi. E atât de drăguț cu asta, simt că părea că trebuia să fie
așa. Este greu de explicat.
[Sandler] Corect, da.
Este ca și cum ai asculta o carte bună pe bandă.
[Sandler] Mm-hmm.
Da. E într-adevăr…
Da, da, asta e bine.
Îmi amintește de ce mi-a plăcut la el. Este o persoană liniștitoare în preajmă.
[Sandler] Da, blând, blând.
Comedia mea preferată face– este un fel de intuitivă. Îi face pe oameni să se
simtă în siguranță, ca și cum totul va fi bine.
[Sandler] Corect.
Tipul ăsta își împacă într-un mod ciudat mortalitatea.
[Shannon] Da.
Hilar în fața noastră. În mod ironic, nu mai este cu noi.
Oh da.
Stăm după viața lui Norm Macdonald și ne uităm la el cum este incredibil de
viu.
[Letterman] Dar, el... circumstanța lui, a intrat în ea de mai multe ori...
Dreapta.
… dar nu a zăbovit. Ș i pentru noi, din această perspectivă, puternic
semnificativ.
El a vrut cu siguranță… Îmi pare rău, Molly.
Nu, du-te, Adam.
21
22

Voiam doar să spun că cu siguranță a vrut să spună că își iubește mama.

Asta aveam să spun! A fost un moment în care ai o privire în care el face o
pauză și spune: „E grozavă”.
Da.
[Shannon] Îți amintești?
Absolut.
A fost atât de emoționant.
Vorbește mult despre mortalitate. Vorbește mult despre moarte. Evident,
acum că oamenii, știi, benzile desenate vorbesc despre asta tot timpul, dar...
are asta...
Cum s-ar fi înregistrat aceia în fața unui public live, crezi?
„A nu vrea să suge sânii mamei lui” ar ucide.
Asta a fost crimă! A făcut tot drumul în jurul hambarului pentru acela.
Asta e corect! A făcut tot drumul în jurul hambarului. Avea acest mod grozav
de a te face... planta sămânța, mergea peste deal, în jurul silozului, până la
pârâu. Ai uitat de asta, iar apoi a aterizat din nou și este fericit. Este doar
vesel, dar eu, știi, această formă mă face să apreciez atât de mult ceea ce am
știut întotdeauna. Fața lui, ochii și sprâncenele. Există ceva aproape ca un
jack-o'-lantern. Are o... expresii atât de grozave când vorbește despre după ce
cineva a încheiat actul, când devine: „Ce o să fac acum?” „Voi lua un sandviș
cu brânză.” Este un interpret grozav. El chiar are asta. Ș i spune toată povestea
ca, nu știu, un film mut grozav din anii 1920.
Când zâmbea, mi-l puteam imagina ca pe un copil.
Aw.
Oh da.
Are un... știi, e seniorul meu, dar are un farmec băiețel. Când râde de
propriile lui glume.
Omule, râsul lui este uimitor.
E ceva pur și simplu vesel în privința ei.
Ș tie cineva cât timp i-ar lua pentru a compila o oră de material? Ar fi șase
luni, un an?
Avea mai mult material. Eram o dată pe drum și el schimba seturile de
nicăieri. Ar fi de genul: „O să încerc ceva”. Nu prea a vorbit despre asta. Am
spune: „Tu faci gluma asta?” El ar fi de genul: „Nu știu despre asta”.
[Spade] Ar întoarce un set întreg.

22
23

S-ar răsturna... da. O dată, într-o conversație, el spune: „Am opt ore bune
acum”. Sau asa ceva. Opt ore.
Îți aduci aminte de acel fragment de Star Search pe care îl făcea? Schela din
bit a fost mereu aceeași, dar nu l-am văzut niciodată făcând la fel de două
ori. El ar inventa aceste intrări nebunești de Star Search.
Oh, Star Search.
[Chappelle] Star Search... „Această trupă următoare a zburat prin zona
Miami în ultimii 15 ani. Renunță la „Overnight Sensation””, spunea el. El ar
face asta. Avea un milion dintre ele. Ș i l-am văzut făcând asta de câteva ori,
niciodată la fel. Schela era aceeași, versurile se schimbă mereu.
Avea și o colecție infinită de povești vechi. Cred că probabil din mediul rural
din Canada sau povești despre vânzători ambulanți. Ș i aș fi încântat pentru
că ar ieși și eu aș râde, singura persoană despre care aș putea spune asta, aș
râde înainte ca el să facă ceva. A ieșit din spatele perdelei și are acești obraji
și acei ochi. Ș i eu sunt... M-am uitat la casetă, doar râd. Încă nu a făcut
nimic. Apoi eu... „Norm, ce mai faci?” E ca... [mormăie] „Am cumpărat o
fermă”. Ș i știu imediat că este o prostie completă. Ș tii, toată treaba este o
pierdere completă de timp pentru toată lumea și este o bucurie.
[Letterman] Corect. Se delectează cu asta.
Se delectează cu fiecare secundă.
Această soție Ruth despre care vorbea...
Nimic nu e real!
Da. Agnes la birou.
Da. Da da da. Da.
Îmi amintesc că i-am citit autobiografia și mi-am plăcut, dar am fost foarte
dezamăgit în vreo zece pagini când mi-am dat seama că totul era fantezie.
[toți râzând]
Vreau să știu despre viața lui Norm, dar acesta a fost alt sistem solar.
Eram pe drum. Eram Adam și Rob Schneider, Norm și câțiva dintre noi. În
unele nopți răsturna întregul set. Dar în unele nopți i-ar plăcea instalarea
bombei. Ș i doar ar plimba oamenii. Ar face-o aproape intenționat. Tu stii? În
unele nopți spunea: „Acesta este setul pe care îl primești...”
A făcut – aceasta este prin amabilitatea lui Jim Downey, care a făcut
„Actualizare” cu Norm. Ceea ce mă uimește este că obișnuia să... sunt
drafturi pentru Saturday Night Live și apoi e aer. Ș i Norm își făcea setul
23
24

pentru „Update” în fața mulțimii de rochii. Ar fi anumite glume care nu au

absolut nimic. Acum, o schiță poate merge mai bine în aer decât a făcut-o –
dar o glumă, dacă bombardează la rochie în acest format, va bombarda în
aer. Doar va fi. Așa că avea dovezi incontestabile că gluma lui urma să
bombardeze. Dar i-a plăcut gluma. S-a întors către Downey și i-ar fi spus: „O
facem”. Ș i Downey spunea: „Este o glumă grozavă”. „Da, o facem.” Acum,
că... îmi place să fac bine. Ș i dacă mi se înmânează dovada absolută că voi
eșua, voi schimba cursul. O sa recunosc. Eu nu sunt... acel tip, există ceva în el
care este incredibil de neînfricat.
Ceea ce descrii tu acolo, când mă uitam la acele segmente, erau
încântători. Era ceva mai interesant și mai interesant în tăcerea și bucuria
lui Norm de a ateriza rătăcirea.
Ț inându-i zâmbetul.
A fost palpitant. A fost eroic.
El ne spunea: „Aceasta este o glumă bună și eu rămân cu ea”. Ochii i se
luminau doar când nu primea nimic. „Ai ceea ce servesc în seara asta. Acesta
este ceea ce servim la restaurant. Aceasta este ceea ce mănânci. Iată.” Da.
Acesta este un mod perfect de a-l pune. Este ca un maestru bucătar. "Ce
stii? Dă-ți dracu papilelor gustative.”
Restaurantul de sushi unde merg, „Nu facem California Rolls aici”.
Îmi place că acel tip este sigur... în sensibilitatea lui. Este distractiv de
urmărit.
Primești mai mult decât o glumă și un râs. Primești acel ton, primești acea
atitudine. Există acea conexiune invizibilă. Ș tim ce faci, Norm. Aceasta este
ceea ce iubim.
E ca și cum rock and roll-ul este cool. Așa că doar o face. E șoldul anilor '80,
frate. A fost minunat.
A venit o dată la spectacolul nostru, vechiul tău studio, The Late Night
Show . Ș i el... Am intrat doar să salut înainte de segment. E în dressing chiar
lângă ușile duble. Inconsolabil pentru că pariase pe un joc mare care tocmai
se terminase.
Oh da! S-ar supăra.
Sunt acolo pentru a încerca să mă asigur că oaspetele este într-o dispoziție
bună. Vom avea o accelerație bună. Ș i mi-am adus aminte de el: „Sunt mulți
bani!”
Da da.

24
25

Ș i aud trupa afară. [imitează cântările trupei] Va fi un moment bun în show-

business cu un bărbat care tocmai a pierdut 55 de mii – Cine știe ce a pierdut,
știi?
Norm Macdonald, recent sărăcit.
[O'Brien] Exact, da.
A renunțat la asta, știm?
Nu știu.
Eu nu... Nu știu sută la sută.
Ori de câte ori era el citind un fragment din cartea sa sau din cartea sa pe
bandă, unde își descrie atât de poetic dependența de jocuri de noroc.
Oh wow.
El vorbește despre ruletă.
Ruletă.
Da.
Este o carte pe bandă.
Câtă speranță este să fii...
Este dependent de speranța asta.
Ș i nu ai cum să vorbești despre Norm și nu, pentru că știm cu toții că
jocurile de noroc făceau parte din viața lui.
Ș i el, poți doar... în comedia lui, el pune mereu totul pe 17 roșu sau 35 negru.
Asta e uimitor.
Este într-adevăr același, orice, același fior.
Ai dreptate, e interesant.
„Nu iau asta.” Tu stii?
Am un Norm amuzant pentru jocuri de noroc.
Ș i asta este... totul este adevărat pentru că unele dintre ele nu au sens.
Dar noi locuim în aceeași clădire.
M-am dus să-l vizitez în camera lui.
Venim în apartamentul lui, care era... intrarea în apartamentul lui era
banane așa cum sunt.
Dar ne distrăm bine și spun: „Ai ceva sifon?”
Ș i îi deschid frigiderul și, jur pe Dumnezeu, jetoane în valoare de douăzeci și
cinci de mii de dolari.
Chipsurile Atlantic City sunt în frigiderul lui. Mă duc: „Ce e asta?”
Ș i el spune: „Am câștigat mare. Am câștigat mare vineri.”
Am spus: „De ce nu ai încasat, amice?”
25
26

El spune: „L-am adus aici ca să pot vorbi cu Bernie Brillstein să văd cum nu
trebuie să plătesc taxe pentru el”.
Așa că spun: „Oh”.
El spune: „Așa că o aduc înapoi luni.
Mi-a spus că orice ar fi, trebuie să plătesc taxe, ca să nu iasă.
Așa că, orice, eu spun: „Oh, asta e nasol”.
Oricum, l-am văzut luni la Saturday Night Live, mă întreb: „L-ai
încasat?” El spune: „Am pierdut totul”.
[rad toti]
Am coborî cu lifturi.
Au limuzine pentru noi pentru ca SNL să mergem la after-party.
Așadar, intrăm în ele și Max, tipul, spune: „Norm uneori ne duce la Atlantic
City”.
Sari peste petrecere pentru a merge chiar acolo și în acea luni a revenit, a spus
același lucru: „Ț ine chipsurile în frigider pentru că nimeni nu se uită în
frigider dacă îl jefuie”.
Oh, e amuzant!
Asta e geniu.
Mai bun decât Bernie.
Asta e ceea ce fac.
Este fantastic.
Wow.
Sunteți norocoși să lucrați cu el așa.
Da, da, da, da.
Sunt câțiva oameni în cariera mea...
Este ca motivul pentru care merg la lupte dacă știu că Mayweather se luptă.
Pentru că știu că acest tip este grozav și are doar atâtea lupte în el.
Acest băiat.
[Shannon] Aveam să spun imediat că mi-a plăcut foarte mult de el.
Tocmai l-am văzut... Am simțit că l-am înțeles altfel.
Am simțit în adâncul sufletului că era de fapt foarte, foarte timid.
[Sandler] Oh, da.
[Shannon] Nu crezi?
Foarte timid.
Si dulce.
[Shannon] Ș i atât de dulce.
A vorbit mult despre părinții tăi.
26
27

Își iubea tatăl mai mult decât orice.

A vorbit mult despre tatăl său.
Își iubea mama, fratele... și băiatul.
Profund, atât de sensibil.
Când ți-ai pierdut tatăl, Dave, și vorbeai despre asta, sunt sigur că a vrut cu
adevărat să te facă să te simți atât de bine.
Atât de dulce și grijuliu, probabil că s-a gândit profund la faptul că așa ar
aborda el.
A fost foarte, mi s-a părut foarte atent.
Ș i sălbatic, dezarmant de empatic.
Este foarte rar să întâlnesc pe cineva într-o situație profesională care m-a
făcut să-mi doboare ducii așa.
Ca, fără apărare...
Tipul ăsta nu are nici un gram de judecată în el decât dacă este amuzant.
Da.
Ș i Dave, când apare filmul?
[râsete]
Îmi amintesc când ai făcut acel film.
Da.
Îmi amintesc.
Ironia, chiar am încercat să ies din asta.
Dar nu mi-am putut imagina viața fără să fi făcut-o sau să ajung să petrec
acel timp cu el.
Ș tim dacă a făcut ceva din acest material în fața unui public?
Ș tiam câteva din acel turneu. Acest turneu a fost chiar înainte de Corona,
cred...
Amintiți-vă, cu o zi înainte de izolare, Norm avea un set care a devenit viral.
El a facut?
A fost un borcan de prăjituri.
A fost, a fost…
Îmi amintesc că eu și prietenii mei din Ohio eram cu toții de genul: „Yo, ai
văzut acest decor cu Norm Macdonald?” A fost pe YouTube.
Probabil tot acolo.
El a distrus.
El chiar-
Dreapta. La Improv.
Când a vorbit despre pandemie.
27
28

A fost incredibil.
A fost un borcan de prăjituri.
Ș i puteai să-ți dai seama că a fost de la rupt.
A fost toată anxietatea cu o zi înainte ca întreaga lume să intre în izolare.
Da.
Ș i era doar pe niște...
„La naiba.” S-a simțit atât de bine.
Din nou, m-a făcut să simt că totul va fi bine.
Dacă ar fi în viață și ar fi făcut acest spectacol pe care l-am urmărit în seara
asta undeva în fața a două, trei sute, patru sute de oameni...
criminal, în picioare O?
Care ar fi impactul?
Întrebarea pentru mine este că se referă în mod clar la niște chestii de a treia
șină.
Ș i chiar depinde de...
Da, nu a trebuit să plece într-un râs mare.
Ar continua, o parte din rahatul lui ar ucide.
O parte din rahatul lui l-ar mânca, unii oameni s-ar enerva, s-ar supăra că a
spus-o.
Apoi, la fel ca majoritatea dintre noi, spuneți: „Lasă-mă să ies din
nenorocitul de gaură și să vin cu o glumă mare pentru că sunt pe cale să
cobor”.
El ar spune: „Bine. Să continuăm să coborâm.
Vom renunța la asta.”
Sunt sigur că douăzeci și cinci de minute din asta ar ucide.
-Da.
Dreapta.
Probabil că ar fi vorba, cu râsete,
ar avea... 35, 38 de minute. Uşor.
Ai avea note... ai avea oameni care spun...
[Spade] Da, dacă ai încercat-o, ai practicat-o.
Plus chestia aia de canibal.
Când spune: „Devine roșu, eu zic „La naiba, atât de aproape!””
Sunt niște chestii care sunt cu siguranță linii de râs.
Ar funcționa oriunde.
Apoi te trage departe de el pentru o vreme.
Ș i sunt lucruri mai complicate.
28
29

E mai dificil să-ți dai seama.

Ș i ar pierde niște oameni.
E greu de separat... l-aș cumpăra.
Ştii ce vreau să spun? Sunt în.
-Da.
[Letterman] Așa este.
Da.
E ca și cum ai privi un set Mooney de patru ore.
La un moment dat se pare că sunt doar investit în asta
ca o experiență.
Ș i este foarte greu să mă despart de asta.
Este distractiv să-l privești recunoscând care ar fi tăcerea.
-Da.
Da.
-Pot vedea.
Ș i bucură-te de ea.
-Da.
Bucură de ea.
Îl văd pe... În mintea lui era o mulțime acolo.
Își anticipa mulțimea.
Ceea ce îmi amintește din nou, acest tip a fost foarte deliberat în modul în
care a abordat asta.
Pentru că pare jazz.
A fost foarte metodic.
E amuzant pentru că el este... știi.
Tot ce am auzit vreodată despre Norm este că a fost cel mai citit comedian.
Foarte larg citit.
Foarte inteligent.
Cred că un matematician grozav. Lucruri la care nu te-ai gândi niciodată.
Era talentat în toate aceste domenii
și alegând „Care este dicția mea, care va fi cuvântul meu?”
„Care este cuvântul potrivit aici?
Ce va fi exact?”
Deci primești asta...
Pentru că pare nesăbuit,
dar și el a planificat totul fără milă

29
30

și gândit-o bine.
Nu par să meargă împreună.
Dar cu el, o fac.
Da.
Dar a fost al lui... Îmi pare rău, Molly.
Aveam să spun înainte... în ultimii, indiferent, 13, 14 ani,
a primit, după cum spui tu, Conan, că citea patru sau cinci cărți deodată.
literatura rusă,
Mark Twain a fost autorul său preferat.
Îi plăcea Aventurile lui Huckleberry Finn.
Dar a început să citească despre Dumnezeu și creștinism.
Oh da.
Vreau cu adevărat să-L înțeleg pe Dumnezeu.
Unde se îndreaptă?
Ș i simțindu-te poate aproape de moarte.
Da, sigur.
Sau gândindu-mă la moarte,
dar cu adevărat, dorind cu adevărat să-L înțeleg pe Dumnezeu.
Nu știu cum s-au simțit toți ceilalți aici,
dar lui Norm s-a îmbolnăvit o vreme
și s-a îmbolnăvit
si nu stiam.
Am vorbit cu atât de mulți oameni pe care eram sigur că îi cunoșteam.
M-am gândit, poate sunt singurul care nu știe.
Atâtea... Nu voia să știe nimeni.
Nu știu.
Ș i…
Deci, știi, fiind persoana absorbită de sine pe care sunt,
Cred că mulți dintre noi ne-am gândit: „Este supărat pe mine?”
„Este ceva ce am făcut?”
Pentru că am tot încercat să-l facem să revină
iar noi nu am putut. Nu a putut să o facă.
Pentru că nu cred că era pregătit pentru asta.
Ș i nu a vrut să răspundă la întrebări despre aspectul lui, dar mi-am amintit...
Da.
… când a plecat, toată lumea din comunitate era…

30
31

toți credeam că suntem singurii care nu știam.

Eram atât de supărați încât nu am avut ocazia să-i spunem ce a însemnat
pentru noi.
Mi-am dat seama foarte repede că nu ar fi tolerat asta.
Nu a vrut ca niciunul dintre noi să-i spună...
- Ar fi deranjat.
Ar deveni foarte nefericit.
Tratează-l diferit sau râzi de glumele lui.
Reflectați la experiențele pe care le-ați avut cu el
în perioada în care a fost bolnav
și se întreba dacă asta s-a manifestat din cauza bolii.
[Spade] Corect.
Sunt curios care a fost procesul lui, dacă ai ști cum a scris.
Experiența mea a fost atât de haotică.
Ș tii, am crezut că tipul ăsta este Evel Knievel.
O să sară Snake River Canyon, nu-i pasă.
Dar a muncit mult în ceea ce făcea.
Ș i am rezolvat-o de multe ori.
Deci, nu știu care a fost acel proces,
dar asta m-a impresionat cu adevărat prin cât de autonom este.
[Letterman] Da.
Si cum…
Mâzgălea o mulțime de lucruri tot timpul.
Era la fel ca majoritatea comedianților.
Își scria în mod constant glumele.
[Letterman] E multă muncă.
Da.
Fără râs. Mult de lucru.
[Sandler] Da.
Ai spus ceva care mi-a adus aminte de...
Nu știu ce poveste spunea.
Dar povestea a fost, la începutul poveștii
spune el, obișnuia să meargă la această Biserică Creștină Trezire.
El spune: „Nu prea cred nimic din aceste lucruri”.
Eu zic: „Atunci de ce te-ai dus?”
Îmi place ce a spus, nu-mi amintesc despre ce vorbea.
El spune: „Pentru că m-a făcut să mă simt bine”.
31
32

Ș i ultima oară l-am văzut la The Comedy Store.

Ș i era neobișnuit de emoțional.
Da.
Si ca el...
când ne-am despărțit de companie, el era.
Există o poză cu mine și cu el.
Ș i partea din spate a capului lui Chris Rock.
L-am pus în specialul meu.
Poza aceea, este la sfârșitul filmului The Closer,
a fost ultima dată când l-am văzut.
[Shannon] Uau.
Ș i a stat acolo.
A venit în sus, a stat în spatele meu, m-am uitat, hei, m-am uitat în sus.
Ș i mi-am dat seama că poza pentru fotografie, în retrospectivă.
[Sandler] Uh-huh.
Ca un cadou.
Este frumos.
A fost un rămas bun foarte potrivit.
E atât de dulce, Dave.
Da.
Hei, omule, ce zici când a fost emoționat și-a luat rămas bun de la tine în
emisiune?
La acea vreme, așa cum sugerează Conan,
Nu știam că e bolnav. Deci, surprins.
Gândindu-mă la acel moment,
trebuie să fi știut multe despre care era viitorul lui
și cât de mult ar fi putut dura.
Întotdeauna am luat-o ca pe un compliment enorm
că situația mea emoțională îl afectase.
[Sandler] Corect.
Dar acum, pentru a fi corect,
tipul ăsta știa mai mult decât să plec.
Ei bine, era înnebunit după tine. Vreau să spun…
Absolut.
E foarte dulce.
L-am văzut o dată în emisiunea ta și mi-a spus:
„Am văzut mai multe apusuri decât voi vedea vreodată.”
32
33

Ț i-a spus asta în emisiune.

În cazul în care auzi diferit.
Îmi pare rău că vă întrerup, totuși.
[O'Brien] Nu, e în regulă.
Probabil l-am întrerupt și i-am spus: „Trebuie să ajungem la Al Roker
acum”.
Probabil era pe cale să spună ceva foarte profund.
Eu zic: „E grozav, Norm.
Al Roker e aici. A urcat trei etaje pentru a fi cu noi în seara asta.
Ș i nu are nimic. Al Roker.”
L-am văzut la SNL 40th.
Nu știam că are cancer sau altceva, dar îmi amintesc, de îndată ce mi-a spus,
a fost ca,
„Te iubesc, Molly.” A scapat-o imediat.
Cred că eram ca... doar aveam un sentiment ca,
Simțeam că avea acest tip de urgență
să spună exact ce avea în minte în acel moment.
Pentru că poate nu va mai avea niciodată acel moment.
Am spus: „Ceva e diferit cu Norm”.
Ultima dată când l-am văzut cu vreo regularitate a fost
am plecat cu toții într-un turneu pentru a face stand-up.
Voi trei?
[Sandler] Ș i alți câțiva tipi.
Aveam un lanț de text al unui grup de noi.
Aveam un lanț de text.
Ne-am dracu cu toții.
Ș i apoi o dată s-a certat cu Schneider pentru ceva
despre stand-up și pleacă,
„Sunt cel mai bun comic dintre noi toți.”
Ș i toți au spus... „Da”.
Da. Este adevărat.
Nimeni nu a ripostat.
Ei spun: „Bine”.
Ai dreptate.
Cred că e corect, sincer.
Ș i spunem: „Sigur.”
Dar el a fost…
33
34

Lucrul frumos este că zburam în jurul sau în autobuz sau în culise,

el intra și făcea bucăți.
A vrut să păstreze... Îmi place asta, știi?
Oamenii sunt încă amuzanți, iar el râde bine.
Ș i asta e întotdeauna drăguț când o benzi desenate este și un râs bun,
în loc să mergi doar într-un singur sens cu el.
Le place să se bată cu oamenii, și a fost... a fost o explozie.
Nu a purtat o pălărie de cowboy tot timpul?
A cumpărat o pălărie de cowboy. Norm dintr-o dată cu o pălărie de cowboy.
Mergând în jur.
A fost atât de ciudat.
Pe scenă stătea uneori.
Uneori stătea.
Uneori ajungea târziu dimineața,
pentru că toți plecăm și eu aș pleca,
„Aș merge doar înainte. Norm, omule, trebuie să ajungem în acest loc.
Ș i mi-ar arunca o privire.
Apoi, după ce a murit, mi-am dat seama
el îmi arunca o privire de genul,
„Ce dracu vrei de la mine? Trec prin niște chestii.”
El ar fi de genul: „Da, bine”.
Dar niciodată o cunoaștere mai profundă despre asta?
Niciodată nimic.
Da. Wow.
S-a emoționat foarte mult, totuși.
Pe tot parcursul turneului, el a făcut-o dintr-o dată
ai cu adevărat lacrimi în ochi și așa ceva
și ar spune: „Este minunat”.
Turul în sine. Ș i să ieși.
Am lua cina și micul dejun.
[Spade] Da.
Ș i rahat.
Ș i era mai mult... Ar fi atât de distractiv de văzut.
Avea atât de multă energie de atârnat.
Partea grea despre a nu le spune oamenilor, ceea ce, m-ar îngrijora puțin,
este...
34
35

M-am supărat puțin pentru că în timpul chestiei își punea mesele cu mine și
tot anula.
Nu știam dacă a fost puțin sau... dar a devenit frustrant pentru că am zis:
„Dacă ți-e frică de Corona, vino doar acasă. Vom fi doar eu și tu, ne vom
așeza vizavi sau orice altceva.”
„Da, asta vreau.
Aș vrea doar o noapte bună cu Davey.”
Ș i apoi pleacă...
În noaptea aceea mă duc: „Unde ești?” Se duce,
„Nu pot, este COVID.”
Eu zic: „Ș tiu, tocmai am vorbit despre asta.”
Ș i apoi o săptămână mai târziu: „Vrei să luăm cina?”
Ș i mă duc... mă lupt să-l dau dracu.
Dar nici nu știu dacă a fost...
Cred că poate s-ar gândi la asta
și apoi spunea: „Nu mă simt bine” sau ceva de genul ăsta.
Dar mai târziu m-am enervat pentru că sunt ca,
„Poți veni.” Nu știam ce se întâmplă,
dar dacă aș face-o, desigur, aș spune „Orice vrei tu”.
Sunt puțin așa pentru că mi-ar plăcea să iau cina
cu fiecare dintre voi, dar nu se va întâmpla niciodată.
[rad toti]
Am încercat cu toții, Dave.

35