Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Text 1
RAY BRADBURY -FAHRENHEIT 451
- Sau despre ciudata alcătuire a lumii. E plăcut să stai în tovărăsia altora. Dar
nu cred că sociabilitatea înseamnă să aduni laolaltă nişte oameni şi să nu-i laşi să
vorbească.
Tu ce crezi? O oră de televiziune, o oră de baschet, de baseball sau de alergări, o
lecţie de istorie sau de desen - la care copiem câte ceva-, pe urmă alte sporturi.
Asta-i şcoala. Şi ştii, cei mai mulţi elevi nu pun niciodată întrebări; stăm şi
înghiţim numai răspunsuri, o avalanşă de răspunsuri, după care trebuie să mai
pierdem alte patru ore cu „educaţia prin film". Ce fel de sociabilitate e asta? E ca
şi cum ai lua nişte vase cu fundul spart şi-ai turna apă-n ele printr-o mulţime de
pâlnii şi-ai pretinde apoi că e vin. Ajungem atât de sleiţi la capătul fiecărei zile,
că nu mai suntem în stare de nimic altceva decât să mergem la culcare sau în
vreun parc de distracţii, ca să ne legăm de oameni, să spargem geamuri în
Pavilionul Spărgătorului de geamuri sau să stricăm vreun automobil cu mingea
aia grea de oţel, în Pavilionul Distrugătorului de automobile. Sau să ieşim cu
maşina pe străzi şi să gonim nebuneşte, încercând să vedem cât de mult ne putem
apropia de stâlpii felinarelor sau de alte maşini, fără să le ciocnim. Au dreptate,
cred, să-mi spună că-s nesociabilă şi-aşa mai departe. N-am niciun prieten, ceea
ce dovedeşte, presupun ei, că sunt anormală. Dar toţi cei pe care-i cunosc zbiară
sau ţopăie ca nişte apucaţi sau se bat între ei. Ai băgat de seamă cât de brutali au
devenit oamenii unii cu alţii?
1. Scrie cazul și funcția substantivelor
- Sau despre ciudata alcătuire a lumii. E plăcut să stai în tovărăsia altora. Dar
nu cred că sociabilitatea înseamnă să aduni laolaltă nişte oameni şi să nu-i laşi
să vorbească.
2. Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică
N-am niciun prieten, ceea ce dovedeşte, presupun ei, că sunt anormală. Dar toţi
cei pe care-i cunosc zbiară sau ţopăie ca nişte apucaţi sau se bat între ei. Ai băgat
de seamă cât de brutali au devenit oamenii unii cu alţii?
Ajungem atât de sleiţi la capătul fiecărei zile, că nu mai suntem în stare de nimic
altceva decât să mergem la culcare sau în vreun parc de distracţii, ca să ne legăm
de oameni, să spargem geamuri în Pavilionul Spărgătorului de geamuri sau să
stricăm vreun automobil cu mingea aia grea de oţel, în Pavilionul Distrugătorului
de automobile.
3. Transcrie trei cuvinte care conțin grupuri de sunete învățate și precizează-le
Dar nu cred că sociabilitatea înseamnă să aduni laolaltă nişte oameni şi să nu-i
laşi să vorbească.
- Unchiul spune, unchiul spune ... Unchiul ăsta al tău pare să fie un om fără
pereche!
- Chiar aşa este, să ştii. Acum trebuie să plec. La revedere, domnule Montag.
- La revedere.
- La revedere ...
Una, două, trei, patru, cinci, şase, şapte zile. În secţia de pompieri:
- Montag, te caţeri pe stâlpul ăla ca o pasăre-ntr-un pom!
A treia zi:
- Montag, te-am văzut întorcându-te pe uşa din dos.Te supără cumva Câinele?
- O,nu ...
A patra zi:
- Montag, am auzit o chestie nostimă, azi-dimineaţă am auzit-o. Cică un
pompier din Seattle a conectat un Câine la propriul complex chimic şi i-a dat
drumul. Grozavă sinucidere, ce zici?
A cincea, a şasea, a şaptea zi.
Şi, după aceea, deodată, Clarisse nu s-a mai arătat. În după-amiaza acelei zile,
Montag se simţi descumpănit, fără să ştie de ce, dar era din pricină că n-o vedea
nicăieri în lumea asta. Pajiştea era pustie, strada la fel, copacii erau goi, iar dacă
la început Montag nici nu-şi dădu seama că-i duce lipsa sau că o caută chiar,
când ajunse la staţia de metrou simţi o vagă nelinişte. Ceva se întâmplase, rutina
lui fusese tulburată. Era o rutină simplă, e drept, rod al câtorva zile, şi totuşi ...
Aproape că vru să se întoarcă, pentru a mai străbate o dată drumul, ca să-i dea
fetei răgaz să apară. Era sigur că dacă va mai merge o dată pe acelaşi drum, totul
va fi în regulă. Dar era târziu, şi sosirea trenului puse capăt acestui gând.
Fâşâitul cărţilor de joc, mişcarea mâinilor, a pleoapelor, vocea bâzâitoare a
ceasornicului-calendar din tavanul staţiei: ,, ... unu şi treizeci şi cinci, joi
dimineaţă, 4 noiembrie ... unu şi treizeci şi şase ... unu şi trezeci şi şapte A.M....
" Fâşâitul cărţilor pe faţa de masă slinoasă şi toate celelalte zgomote ajungeau la
Montag prin bariera vremelnică a pleoapelor lui lăsate. Simţea strălucirea şi
tăcerea din staţie, culorile metalice ale monedelor de aramă, de aur, de argint.
Oamenii nevăzuţi din jurul mesei oftau deasupra cărţilor de joc, în
aşteptare: ,,unu şi patruzeci şi cinci ... " Glasul jalnic al ceasornicului vestea
orele reci ale unei dimineţi reci, dintr-un an şi mai rece.
- Ce-i cu tine, Montag? Montag deschise ochii.
Undeva, un radio bâzâi: ... ,,războiul poate fi declarat dintr-o clipă într-alta. Ţara
noastră este gata să-şi apere ... " Staţia se cutremură toată, în clipa în care o
formaţie masivă de avioane cu reacţie trecu de-a curmezişul cerului negru al
acelei dimineţi, fluierând o singură notă.
3. Transcrie o AT, o CP , o CM
4. Fă expansiunea cuvântului subliniat
de alte zece mii de focuri imaginare
Text 2
1984, de George Orwell, Editura Polirom, 2012. Traducere de Mihnea Gafița
1984 este una dintre distopiile care pot veni oricând peste noi. Şi de-asta, cartea,
publicată iniţial acum aproape 70 de ani, revine în mod recurent ca bestseller. Deşi
absurd şi exagerat, universul creat de Orwell e palbabil şi se dezvoltă natural din
angoasele şi ororile omenirii.
În centrul său stă lupta interioară a unui individ şters, cu varice mai sus de gleznă,
cenzor la Ministerul Adevărului - apogeul tuturor outlet-urilor de ştiri false de azi.
Winston Smith locuieşte în Londra viitorului, pe tărâmul Oceaniei, o naţiune
controlată de un partid unic şi de un conducător suprem - Fratele cel Mare, un
Mântuitor al inumanităţii cu o lozincă înfiorătoare:
Winston începe o rebeliune subtilă împotriva Partidului, convins că mai devreme sau
mai târziu va fi „pulverizat” pentru „crimăgândit”. O face mai întâi sub forma unui
jurnal pe care-l ţine într-un colţ ferit de tele-ecran şi, mai târziu, printr-o idilă cu o
femeie mult mai tânără şi mai îndrăzneaţă decât el, Julia. Încep împreună o luptă
pentru libertate şi dreptate, într-o lume unde neadeăvrul este ridicat la rang de adevăr
incontestabil, iar nedreptatea e atât de firească, că oamenii ajung s-o internalizeze cu
o voluptate de speriat. Pentru Winston, libertatea înseamnă să spui că doi plus doi fac
patru. Va fi forţat însă să accepte că, de fapt, fac cinci. (Ionuț Dulămiță)
I. De aci înainte vorba trece la lucruri mai depărtate. Toader spune că a vorbit
cu cumnatul, cu vărul, cu finul, în sfârşit, cu cutare şi cutare dintre oamenii
vrednici de a fi stat de vorbă cu dânsul; iar Marta îi spune cine a fost si cine
nu a fost de curând la dânsii, cu cine a vorbit si cu cine nu, cine ce a zis si
cine nu a zis.
Ioan Slavici, Gura satului
Ştiam
Bianca a aflat
A bănuit
mereu
N-a băgat de
seamă A uitat
Crede
A văzut
Ana doreşte
III. Construieşte trei fraze în care să existe câte o propoziţie completivă directă
reluată prin forma atonă de pronume personal feminin cu valoare neutră o.
IV. Pe măsură ce copiii încep să stăpânească gândirea abstractă, creşte
anxietatea socială. Cum arăt eu în ochii celorlalţi? este întrebarea majoră.
[ ... ] Studiile arată că adolescenţii au un comportament mai riscant atunci
când alţi adolescenţi sunt prin preajmă decât atunci când sunt singuri.
Totuşi, cercul de prieteni are beneficiile lui: copiii învaţă să negocieze, să
facă planuri, să comunice, să facă compromisuri.
Sfatulparintilor..ro
V. Citeşte următoarele afirmaţii şi încercuieşte litera , dacă le consideri
adevărate, respectiv litera , dacă le consideri false.
1. Prima propoziţie completivă directă din text este să stăpânească gândirea
abstractă.
2. Regentul pentru propoziţia completivă directă că adolescenţii au un
comportament mai riscant este verbul predicativ arată.
3. În ultimul enunţ există trei propoziţii completive directe.
4. Raportul care se stabileşte între propoziţiile completive directe din ultimul
enunţ este de coordonare prin juxtapunere.
5. Propoziţia completivă directă poate avea ca termeni regenţi un verb şi o
interjecţie predicativă.
VI. Construieşte o frază în care să existe o propoziţie completivă directă cerută
de verbul a vedea reluată prin forma atonă de pronume personal feminin cu
valoare neutră o.
VII. Construieşte câte o frază în care să existe:
-două propoziţii completive directe în raport de coordonare copulativă
- după schema: PP- AT-CD.
XII. Construieşte fraze în care completiva directă (CD) să fie introdusă, pe rând,
prin: că, să, dacă, ceea ce, ce, ca ... să, unde, când, oricine, cât.
XIII. Scrie opinia ta despre rolul familiei sub forma unei fraze alcătuite dintr-o
propoziţie principală şi o propoziţie subordonată completivă directă.
XIV. Scrie opinia ta despre carte sub forma unei fraze alcătuite dintr-o propoziţie
principală şi două propoziţii subordonate completive directe.
Text 3
Minunea trosneşte sub tălpile mele
Abia îmbrăcată în frageda formă
A crengilor ude,
Deasupra capului meu se dezlănţuie
Şi picură-n mine,
Glasul ei limpede
Şi neînţeles se aude.
Ea curge pe pietre
Şi le face frumoase,
Adoarme în fragi
Şi le coace în somn,
Conul de brad i-e palat,
Leagăn ochiul de cârtiţă,
Lumânare
Oricare pom.
În ea încap
Şi fructele şi rădăcinile,
Şi fluturii şi albinele,
Şi răul şi binele
Din cer şi de pe pământ,
Şi chiar şi eu,
Nevrednica,
Nealungată
Niciodată
Din raiul
Pe care-am încercat
Să-l pângăresc
Pricepând.
Ana Blandiana, Minunea
1. Comentează în cel puțin 30 de cuvinte semnificația titlului
2. Asociază fragmentul dat cu o altă operă studiată sau ca lectură
suplimentară, prezentând în 50-100 de cuvinte o temă comună prin referire
la o secvență relevantă din fiecare text.