Marin Sorescu - Nudism

Car namol cu o caldare

La femeile care fac nudism.
In tinerete aveam o parere mai buna
Despre femei;
Dar trebuie sa faca cineva
Si treaba aceasta.

Ele nu se mai feresc de mine

Ma numesc "cel care aduce namol"
Si-si vad inainte de nudismul lor.
De fapt eu nici nu le mai bag in seama,
Le numesc "femeile care se inamolesc"
Si ma gandesc la ale mele.

Uneori ma apuca din senin

O pofta grozava de injurat.
Dumnezeii tai de viata
De tinerete
De batranete
De fericire
De iubire
De casatorie
De ideal.
Toti acesti dumnezei
Se prefac in namol de buna calitate.
In orice caz femeile il gasesc foarte bun
Si se ung cu el.

Marin Sorescu - Halebarda

Înghesuială în troleibuz,
Balamuc mare,
Oameni cu pachete în brațe,
Cu microbi
Și, cum stau eu pe scaun,
În spatele meu,
Un moș cu o cazma -
Naiba știe la ce-i trebuie s-o care acasă.
O ține de coadă ca pe o halebardă
La ușa cortului împărătesc.

E bătrîn moșul de cînd lumea,

Are o pată mare pe ochiul drept,
Îi mai și tremură mîna deasupra.
,,Ăsta acum o să-mi scape cazmaua în cap -
Mă gîndesc, lua-l-ar-dracu !”

El e un moșulică simpatic dealtfel,

Politicos,
Vorbăreț chiar.
Zice : ,,Nici o grijă, țin cu străinicie de afurisita asta
De cazma”.
Și cu toate astea, din cînd în cînd o scapă :
Poc, poc, poc !

Trei sferturi din pasageri au fost deja bubuiți.

Moșul continuă să scape cazmaua,
S-o blesteme și să-și ceară scuze.

,,Sînt nepunticios, păcatele mele,

Dar n-aveși nici o grijă,
Vă rog frumos să nu vă alarmați,
Afurisita asta de cazma n-o să-mi mai scape
Acum și-n vecii vecilor.
Nu vedeți ce strîns o țin ?”

Și tocmai atunci - pleosc !

Drumul e plin de gropi,
Hurducăturile sînt hurducături.

Și șoferul ăsta nici nu observă,

El își face cursa și ce să-l intereseze :
Duce pasagerii vii sai pasagerii morți - tot aia !
Altfel nu-mi explic de ce nu oprește niciodată
În nici o stație,
De cu nu face o haltă,
Am putea să-l dăm jos pe criminalul ăsta ramolit,
Mai ales că, după cîte observ,
I-a cam lichidat pe toți,
Și acum s-a proțăpit chiar în spatele meu
Cu halebarda lui -
,,Șofer, hei șofer !”
Dar te mai poate auzi cineva ?

Autobuzul merge, poate are plan să meargă pînă la capăt.

Hurducăturile se întețesc,
Moșul a și intrat în vorbă cu mine,
E din ce în ce mai politicos
Și începem să discutăm despre vreme.
Marin Sorescu - Simetrie

Mergeam așa,
Când deodată în fața mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Și altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am țuguiat buzele,
Am tușit,
Și-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,

De prisos să mai dau amănunte.
Și după aceea în fața mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptușită cu puf!
Târâș, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Și deodată în fața mea
S-au deschis larg două drumuri.
"V-arăt eu vouă !" - mi-am zis -
Și-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmășie.
Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Și la prima răscruce
M-am dăruit cu toata ființa
Celui din dreapta. Tot așa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârșite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârțâie și mârâie împotrivă-mi,
C-am ținut-o tot într-o greșeala...

Și iată în fața mea iar se cască

Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga.