Fiziologia respirației

Respirația: ansamblul fenomenelor fizice, chimice si biologice prin care se asigură schimbul de
gaze între organism și medi, necesar procesului de respiratie tisulară.

Actul complex al respiratiei- 4 etape:

 Ventilație pulmonară: captare de O2 si eliminare de CO, la nivel pulmonar;

 Difuziunea gazelor respiratorii la nivelul membranei alveolo- capilare
 Sangvină: transport sangvin de gaze respiratorii înspre și dinspre membrana alveolo-capilară
 Tisulară: participarea O2 la reacții oxido-reducătoare celulare, producătoare de energie și CO2
(respirație celulară)

Particularitatile morfo-functionale ale aparatului respirator

pol pulmonar: are loc respiratia externa, 2 zone:

 zona de conducte (nealveolizata)- nu participa la schimbul de gaze respiratorii; vehicularea

gazelor spre membrane de schimb
 zona respiratorie (alveolizata)- sediul hematozei pulmonare (schimb intre aer si sange)

pol tisular: are loc schimbul de gaze intre sange si tesuturi (utilizarea O2 si generarea CO2 de catre
celule)- respiratie celulară

Sistemul de conducte aeriene

-superioare: nazo-faringe, laringe, trahee, bronhii, bronhiole

 schelet cartilaginos, tesut muscular elastic, plexuri vasculare submucoase si epiteliu ciliat

-inferioare: zona respiratorie propriu-zisa

 cartilaj absent
 prezenta surfactantului pulmonar secretat de celulele CLARA bronsiolare si de pneumocitele de
ordinul II alveolare ce determina scaderea tensiunii superificiale de la nivelul suprafetei
alveolelor mentine canalele alveolare deschise si permite deplasarea aerului pana la membrana
alveolo-capilara.
Rolurile sistemului de conducte aeriene:

 Deplasarea aerului în dublu sens, cu posibilitate de reglare a debitului, a rezistentei la flux si a

volumului spatiului mort alveolar;
 Incalzeste si umecteaza aerul ;
 Capteaza si indeparteaza particulele inhalate (proces de aparare nespecifica) (datorita
mucusului).

Funcțiile nerespiratorii ale plămânilor

I. Apărare nespecifică fizică si chimică:

o Curățarea aerului (epurare) (tuse, transport mucociliar)

o Elaborare de secretii (mucus traheobronsic, surfactant alveolar, factori celulari)
o Epurarea substantelor volatile din sange (corpi cetonici, amoniac, eter, alcool)
o Aparare celulara:
 fagocitara- monocite, macrofage
 nefagocitara- epiteliul cailor respiratorii
o Aparare biochimica (antioxidanti, inhibitori ai proteinazelor)

2. Apărare imunologică specifică:

o Apărare mediată prin anticorpi

o Prezentare de antigeni pentru limfocite
o Apărare celulară mediate prin limfocitele T sau prin alte celule

3. Funcție metabolică:

o metabolism glucidic: glicoliza aeroba (utilizarea energiei de catre macrofagul alveolar)

o metabolism lipidic: lipoliza, lipogeneza, lipopexie (acumularea de grăsimi in țesut)
o metabolism protidic:
 Sinteza si utilizare in plaman (proteine din surfactant)
 Sinteza sau stocare si eliberare in sange (ex. histamina)
 Indepartare partial din sange (ex. bradikinina)
 Activare in plaman (Ang I- Ang II)

4. Rol de deposit: rezervor de sange ( 10-12 %)

5. Rol de filtru:

o Retinerea unor celule (ex. GR, GA, celule tumorale)

o Retinerea unor elemente necelulare (emboli, coaguli de fibrina)

6. Cale de administrare a unor substante:

 o Utilizare terapeutica (medicamente- aerosoli)
o Utilizare diagnostic (bronhodilatatoare, bronhoconstrictoare)

7. Menținerea echilibrului fluido-coagulant:

o Coagulare (sinteză de heparină)

o Fibrinoliză (sinteza activatorului tisular/vascular al plasminogenului)

8. Funcție endocrină (Ang I- Ang II)

9. Control al presiunii arteriale pulmonare și sistemice

o substanțe hipotensoare- vasodilatatoare (ex. Factor de relaxare derivat din endoteliu)

o Substante hipertensoare- vasoconstrictoare (ex. Ang II)

10. Menținerea echilibrului hidro-electrolitic

o Pierdere insensibilă de apă si electroliți -evaporarea apei la nivelul tractului respirator:

 350 ml la t normală
 2500 ml la t ridicată
 650 ml în efort fizic prelungit

11. Menținerea promptă(1-15 min) a echilibrului acido-bazic

o Modificarea ventilației în funcție de PCO, si H

12. Menținerea echilibrului termic

o Modificarea ventilației în funcție de creșterea temperaturii (polipnee termoreglatoare-

contribuie la termoliză)
o Creșterea evaporării pe caile respiratorii

Rata schimburilor gazoase la nivelul placentei depinde de:

 Coeficientul de difuziune al gazelor

 Suprafața de schimb (pe baza suprafeței totale a vilozităților coriale ale placentei- 6.5- 14.5 m2)
 Grosimea membranei de schimb ( scade pe masura ce sarcina se apropie de termen)

Particularitati ale cailor respiratori in perioada prenatala

 Cai respiratorii pline cu lichid alveolar (LA)-50 ml compozitie diferită de cea a plasmei și a
lichidului amniotic
  LA se formează la nivelul căilor respiratori inferioare: celule epiteliale alveolare și celule
endoteliale ale capilarelor)- proces de transfer pasiv (transudare) de apă și electroliți
 LA are o enzimă- anhidrază carbonică
 Formarea LA este continua și se evacueaza spre faringe de unde are doua variante:
 fie este înghițit de copil
 fie ajunge în sacul amniotic (1/4 din lichidul amniotic)

In viața intrauterină, la nivelul aparatului respirator se produc anumite modificari:

 In saptâmana a 8-a- incep modificarile respiratorii ale copilului

 In sapt.12-15- incep modificari ample, bine reprezentate
 In sapt. 24-26- exista un suport morfologic pentru realizarea schimburilor gazoase
 In sapt. a 35-a- secretia de surfactant este suficienta pentru o eventuala nastere (surfactantul
pulmonar mentine deschise caile respiratorii)

Particularitatile circulatiei pulmonare in viata intrauterina:

 Irigatia plămânilor este redusă intrauterin (există sunturi)

 Rezistenta vasculară a patului pulmonar este crescutâ deoarece:
 stratul muscular este mai dezvoltat comparativ cu vasele sistemice omoloage
 exista un grad de hipoxie la fatul normal care favorizează o vasoconstrictie hipoxica activă

Prima respirație: se produce la 20-30 sec dupa expulzia fătului

 Presupune un efort fizic crescut al muschilor respiratori

 Datorită pleurei parietale și viscerale, aerul pătrunde din exterior către interiorul căilor
respiratorii și LA este impins spre pereții conductelor și alveolelor și apei în capilare
 Ramane numai surfactantul alveolar
 Se ajunge la o valoare constantă între presiunea pulmonară și volumul pulmonar
 Refluarea lichidului în alveole este impiedicată
 În primul minut se închide comunicarea functionala intre AD si AS, dar inchiderea anatomica
definitiva se realizeaza in cateva saptamani
 Dupa 30 min postanatal, se inchide si canalul arterial
 Volumul pulmonar creste de 25 ori
 Plamani isi cresc greutatea de 10-12 ori (de la 60 g la 600- 700 g la adult)

Schimbul de gaze la nivelul plămânilor

La nivelul plămânilor: permanent- schimb de gaze între aerul din alveole si gazele dizolvate în sângele
venos ce ajunge la acest nivel pe calea vaselor capilare.

In cadrul acestui schimb:

  O2: aerul alveolar - în sângele venos
 CO2 (aflat în exces în sângele venos): sange capilar- aerul alveolar.

Deci la plămâni sângele încărcat cu CO2 se oxigenează prin procesul de hematoză, părăsind plămânii
prin venele pulmonare.

Difuziunea gazelor se realizeaza in virtutea gradientului de presiune partialà a oxigenului (PO2) si a

CO2,(PCO2) de o parte şi de alta a membranei alveolo-capilare.

Sângele sosit prin artera pulmonară este încărcat cu CO, având o PCO2=47 mm Hg.

 In aerul alveolar, PCO2 40=mm Hg.

Conform legilor fizice, CO2, va difuza de la presiunea mai mare (din capilare) la presiunea mai mica (din
aerul alveolar).

 In aerul alveolar, PO2=100 mm Hg

 în sângele capilar, PO2= 40 mm Hg

Conform legilor fizice,O2 va difuza din aerul alveolar in sangele capilar.

Difuziunea gazelor la nivel pulmonar este favorizată de:

 suprafata mare de schimb (cca. 80 m2) a celor aproximativ 300 milioane de alveole pulmonare
 distanta de difuziune foarte mică, membrana alveolo-capilară având o grosime de 0,5-1u.

Coeficientul de difuziune a CO2 este de 30 de ori mai mare ca cel al O2, ceea ce explică vitezele de
difuziune practic egale pentru cele două gaze, deşi gradientele de presiune sunt diferite (60 mm Hg
pentru O2 şi numai 7 mm Hg pentru CO2).

Transportul gazelor in sânge

A. Transportul oxigenului

O2 este transportat in sânge sub două forme:

1. dizolvat în plasma

Deşi in cantitate mica, O2 transportat sub această formă are un rol functional deosebit reprezentând
forma intermediara obligatorie in transferul de O2 intre aerul alveolar şi Hb din eritrocite sau intre Hb
eritrocitară şi celulele către care O2 este eliberat.

- această parte dã valoarea PO2, cat şi saturatia in oxigen a Hb (SO2)

2. legat de hemoglobină
  Reprezintă forma principală de transport a oxigenului ->» oxihemoglobina (O2Hb)
 transportati cca. 20 ml O2 în fiecare ml de plasma
 l gram de Hb leaga 1,34 ml O2
 numărul moleculelor de O2 legate este direct proportional cu valoarea PO2 din plasma
 cresterea temperaturii şi a concentratiei H determina scaderea proprietatii Hb de a lega O2 care
este cedat tesuturilor
 SO2 a Hb este pentru sangele arterial 96-98 %

B. Transportul dioxidului de carbon CO2

CO2 format la nivelul fesuturilor este transportat prin sånge in trei moduri:

1. dizolvat in plasma: ca si in cazul O2, o parte din CO2 care difuzează dinspre tesuturi prin lichidul
interstitial, in sânge este transportat dizolvat in plasma

 se transporta 5ml CO2 la 100 ml plasma

 ca şi in cazul O2 din sange, această valoare condition valoarea PCO2
 CO2 este mult mai solubil in sange decat O2

2. legat de Hb si protein plasmatice

 cca. 10 ml de CO2 la 100 ml sânge se leagă la nivelul unor grupări lanturin polipeptidice) ale
proteinelor plasmatice (compuşi carbaminici), inclusiv la nivelul Hb (carbohemoglobina), fiind
transportat sub această formă
 CO2 nu se leaga de fier

3. sub formă de bicarbonat: CO, difuzat la nivelul fesuturilor in plasma pătrunde în interiorul
eritrocitelor unde, sub influenta anhidrazei carbonice , se hidratează: CO2+ H2O-H2CO3, H2CO3-
HCO3+H

 HCO3+ Na –NaHCO3, (in plasma)

 HCO3+ K – KHCO3 (in eritrocit)

Respiratia celulară (internă)

Definitie: ansamblul proceselor prin care oxigemul sangvin este cedat celulelor şi utilizat in
metabolism, iar CO, rezultat este trecut in sânge.

Functional, respiratia internă cuprinde douá proces:

1. schimbul de gaze la nivel tisular

2. respiratia celulará propriu-zisá
 1. Schimbul de gaze tisular

Transferul O2 din sângele capilar către celule ce-l utilizeaza are loc printr-un proces de difuziune prin
intermediul lichidului interstiţial.

Difuziunea gazelor prin endoteliul capilar şi prin membranele celulare depinde de aceiaşi factori
arecondiţionează difuziunea gazelor la nivelul plămânilor.

 O2: sânge (PO2= 97,5 mm Hg)- ţesuturi (PO2= 40 mm Hg)

 CO2: tesuturi (PCO2= 47 mm Hg)- sange (PCO2= 40 mm Hg)

O2 este adus de sânge sub formă de HbO2 saturat în proporţie de 97,5%. Gradul desaturaţie a Hb
variază proporţional cu valoarea PO2 din aerul alveolar, cu care se echilibrează.

Curba de disociere a HbO2 în funcţie de PO2 nu este liniară ci are forma literei S italic.

La nivelul ţesuturilor unde PO2 este 40 mm Hg disocierea HbO2 se face până la 50-70 % şi

este favorizată de patru factori: scaderea PO2, cresterea temperaturii locale, scaderea pH-ului, cresterea
cantităţii de CO2

2. Respiraţia celulară propriu-zisă

Din oxidarea glucidelor, lipidelor şi proteinelor (prin dehidrogenări, hidratări, decarboxilări

saudezaminări) - CO2+ H2O+ energie.

Respiraţia celulară: fenomen de oxidare biologică în cadrul căruia O2 intervine ca acceptor final de
electroni şi de H+ (activaţi în prealabil în mitocondrii prin reacţii de oxido-reducere ce constituie lanţul
respirator) - H2O, iar în urma oxidării carbonului terminal -CO2.

Aceste reacţii de oxido-reducere se realizează cu producere de energie

 din care o parte se degajă sub formă de căldură

 iar restul este înmagazinată sub formă de ATP (furnizorul de energie pentru menţinere
proceselor vitale).

Preponderent în producerea energiei este metabolismul glucidic anaerob şi aerob prin care se
eliberează energia pentru sinteza a 38 molecule de ATP

Necesarul de O2 din procesele de oxidare a lipidelor, glucidelor etc. se repercutează asupra ventilaţiei
pulmonare prin creşterea amplitudinii şi frecvenţei respiraţiei.

În absenţa oxigenului, reacţiile de oxido-reducere ale lanţului respirator nu mai au loc şi în consecinţă
este anulată şi producerea de energie.

În funcţie de afinităţile pentru oxigen exista 3 tipuri de celule:

 celule de tip A- sărace în mitocondrii, cu metabolism preponderent glicolitic (în anaerobioză),
puţin sensibile la hipoxie; de exemplu: nevroglia, fibrele musculare netede, celulele ţesutului
nodal, eritrocitele;
 celule de tip B- bogate în mitocondrii, cu metabolism preponderent oxidativ, foarte sensibile
lahipoxie; de exemplu: neuronii, fibrele miocardice contractile;
 celule de tip C- ce reprezintă o îmbinare a celor două tipuri precedente cu posibilităţi de
orientare metabolică pe o cale sau alta, dependent de aportul de oxigen; de exemplu: fibrele
musculare striate roşii şi albe