Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
contabil de final de an
by Popa Roxana-Flavia | Wed, Nov, 2016 | Contabilitate si fiscalitate | 0 comments
http://prcontrol.ro/blog/concedii-neefectuate-tratamentul-fiscal-si-contabil-de-final-de-an/
Reglementarea efectuării concediului de odihnă este realizată prin articolele 144-152 din
Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit Codului Muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor
salariaților. Durata sa mininimă este de 20 de zile lucrătoare, însă durata efectivă se stabilește
în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și
se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
În situația în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial,
concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul
persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o
perioada de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul
de odihnă anual.
Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării
contractului individual de muncă, iar plata concediului de odihnă neefectuat se va realiza la
lichidarea ultimelor drepturi salariale.
Potrivit actualelor reglementări, calculul zilelor de odihnă la care un angajat mai are dreptul se
face în funcție de perioada lucrată de acesta într-un an calendaristic.
Astfel, pentru a obține numărul zilelor de concediu la care are dreptul un angajat pentru
fiecare lună lucrată, angajatorul trebuie să împartă numărul de zile de concediu de odihnă
prevăzut în contractul individual de muncă la 12 luni.
Cu titlu de exemplu, un angajat care până la data de 31 decembrie a lucrat 4 luni și are un
concediu de odihnă anual de 20 de zile, are dreptul la un concediu de (20/12) x 4 = 7 de zile
de concediu neefectuat.
OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, cu modificările și completările
ulterioare, prevede la punctul 338 ca sumele datorate și neachitate personalului până la
sfârșitul exercițiului financiar (concediile de odihnă și alte drepturi de personal), respectiv
eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta, aferente exercitiului în curs, dar
care urmează a fi plătite/încasate în exercițiul financiar următor, se înregistrează ca alte
datorii și creanțe în legătură cu personalul.
Concediile de odihnă se înregistrează pe seama datoriilor atunci când suma lor este
comensurată în baza statelor de salarii sau a altor documente care să justifice suma respectivă.
Când se întocmește statul de plată pe luna în care angajații își iau efectiv concediu, se
înregistrează:
428 „Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul” = 421 „Personal – salarii datorate”
Concomitent, din perspectivă fiscală, această estimare efectuată în legătură cu datoriile către
personalul va fi recunoscută ca și o cheltuială cu personalul și nu ca o cheltuială cu
provizioanele, și deci poate fi considerată deductibilă la calcului impozitului pe profit.
și concomitent:
Din punct de vedere contabil, conform punctului 369 din Ordinul 1802/2014, un provizion
este constituit pentru a acoperi datorii a căror natură este clar definită și este probabil să existe
sau este cert că vor exista, dar au grad ridicat de incertitudine în privința valorii sau a datei în
care vor apărea.
În acest sens, din punct de vedere contabil, sumele datorate și neachitate personalului
(concediile de odihnă și alte drepturi de personal) ar trebui înregistrată ca alte datorii și
creanțe în legătură cu personalul și nu necesită constituirea unor provizioane, din moment
ce pot fi cuantificate din perspectiva valorii sau a momentului în care aceste sume vor fi
acordate angajaților (fie până la momentul îndeplinirii termenului limită în care angajații își
vor consuma zilele de concediu neefectuat sau la data încetării contractului de muncă).
În practică, abordarea prudențială pentru care multe companii optează este aceea de a
constitui un provizion pentru sumele aferente concediilor de odihnă neefectuate.
Din punct de vedere fiscal, acest provizion este considerat nedeductibil din moment ce acesta
nu figurează în categoria provizioanelor pentru care legislația fiscală în vigoare acordă drept
integral sau parțial de deducere în conformitate cu art. 26 din Codul fiscal.