Tema 11.

Finanţele publice şi impozitele

Studentul va fi capabil: Tema 11. Finanţele publice şi impozitele.

- să definească finanţele publice;  Structura finanţelor publice
- să identifice componentele bugetului de stat;  Bugetul de stat şi elementele lui.
- să analizeze metodele de finanţare a deficitului  Impozitele şi sistemul fiscal.
bugetar;  Politica bugetar-fiscală: scopuri şi
- să clasifice formele şi tipurile impozitelor; instrumente
- să caracterizeze politica bugetar-fiscală;
- să analizeze instrumentele politicii bugetar –
fiscale.
Structura finanţelor(F) publice (FP)
Conceptul de F a evoluat în timp, conturându-se 2 etape distincte:
Conceptul clasic (s.18-20) reflectă doctrina liberală potrivit căreia AE trebuie să se desfășoare în conformitate cu
principiul laissez-fair, laissez-passer prin care se urmărește evitarea oricărei intervenții din partea statului ce ar putea
perturba inițiativa privată, libera concurență și acțiunea legilor pț. Principiile formulate de liberali care stau la baza F
clasice sunt:
 Cheltuieli publice reduse la minim;
 Cheltuieli publice determină diminuarea K productiv al țării;
 Cheltuieli publice trebuie finanțate pe seama impozitelor plătite de membrii comunității numai în măsura în care
aceste cheltuieli se fac în interesul general al societății;
 Impozitele reprezintă un rău, deoarece afectează acumularea de K Pv, dar sunt un rău necesar, deoarece finanțează
cheltuielile publice indinspensabile societății;
 Veniturile bugetare curente trebuie să acopere cheltuielile publice anuale, astfel statul se îndatorează în scopuri
neproductive;
 Apelul la împrumuturi este nefast, deoarece determină creșterea datoriei publice care antrenează cheltuieli bugetare
suplimentare cu dobânzi, constituind astfel, o povară pentru generațiile viitoare.
Conceptul modern (după s. 20) – la baza căruia stă doctrina lui J.K.Keynes, prin cea mai importantă operă a sa
”Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzilor și a banilor”: stimularea investițiilor, atât în sectorul public,
cât și în cel privat, prin instrumente din domeniul FP, pentru a asigura o folosire completă a FM. Deci, După marea
criză economică din 1929-1933, se afirmă în AE a statului concepția intervenționistă, potrivit căreia statul trebuie să
joace un rol activ în AE, să influiențeze procesele economice, să prevină crizele sau măcar să le limiteze efectele
negative. Pentru statul modern, FP nu mai reprezintă un simplu mijloc prin care se acoperă cheltuielile, ci în primul
rând un mijloc de intervenție în economie.
FP – totalitatea resurselor financiare acumulate în numele statului și distribuite de către stat pentru îndeplinirea
fucțiilor sale. – un sistem de relații economice prin intermediul cărora se asigură formarea și repartizarea fondurilor
de RF publice în scopul dezvoltării economice și sociale a țării, precum și al satisfacerii nevoilor sociale.
Sistemul financiar public se structurează:
Subsistemul finanțelor statului: bugetul de stat, finanțele instituțiilor publice din sfera activităților nemateriale,
finanțele întreprinderilor din sfera activităților materiale, inclusiv ale instituțiilor financiar-bancare cu capital de stat.
Cuprinde totalitatea relațiilor financiare ce se manifestă cu prilejul constituirii, distribuirii și utilizării fondurilor
bănești pentru acoperirea unor nevoi publice considerate de interes național.
 Subsistemul finanțelor locale- relații financiare publice la care participă autoritățile publice locale și alte persoane
fizice și juridice în ipostaza de contribuabili sau beneficiari, cu prilejul constituirii, distribuirii și utilizării fondurilor
bănești administrate prin bugetele locale.
Bugetul de stat (BS) şi elementele lui
Sistemul bugetar – un sistem unitar de bugete și fonduri, care constituie bugetul public național și cuprinde:
 BS;
 B asigurărilor sociale de stat;
 Fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală;
 B unităților administrativ-teritoriale (B consolidat local=B locale de nivelul întâi: sate, comune, orașe, municipii
cu excepția Chișinău, Bălți +B locale de nivel II: B raionale, Găgăuzia, Chișinău, Bălți). Primele 3 – B consolidat
central
Din punct de vedere economic BS – relații economice, care iau naștere în procesul repartiției PIB, în conformitate
cu obiectivele de politică economică, socială și financiară. Din punct de vedere
juridic BS – prevede și reglementează, în formă legislativă, cheltuielile și resursele statului.
B asigurărilor sociale de stat- plata pensiilor, ajutoarelor și indemnizațiilor, protecției sociale achitate; contribuțiile
pentru asigurările sociale
Fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală se constituie din primele de asigurare obligatorie de asistență
medicală, calculate în sumă fixă în valoare absolută pentru diferite categorii de plătitori și sunt destinate pentru
acoperirea cheltuielilor de tratare a pacienților.
Elementele de bază ale BS:
a) Cheltuieli publice (ChP) – relații economico-sociale în formă bănească ce se manifestă între stat, pe de o parte,
și persoane fizice și juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului în
scopul îndeplinirii funcțiilor acestuia.
În sens juridic, noțiunea de ChP semnifică o plată legată de funcționarea instituțiilor publice, și în general, de
realizare a activităților cu caracter public, inclusiv a întreprinderilor cu capital de stat.
Spre deosebire, în sens economic, noțiunea de GhP exprimă procesele economice de repartiție a PIB, concretizate
prin alocarea și utilizarea resurselor bănești, pentru realizarea de acțiuni considerate de interes public, la nivel național
sau al colectivităților locale.
Între ChP și bugetare există deosebiri:
ChP se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public prin intermediul instituțiilor publice (aparat de
stat, In social-culturale, armată), care se acoperă fie din bugetul statului, fie din bugetele proprii, pe seama veniturilor
obținute.
Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul administrației de stat, din
bugetele locale sau din bugetul asigurărilor sociale de stat. Ele includ: fondul de angajare a salariaților autorităților
publice; Ch pentru învățământ, știiință, cultură, artă, ocrotirea sănătății, sport, protecție socială, protecția mediului
înconjurător; programe de cercetare științifică; transferuri pentru autoritățile publice locale, In finanțate de la buget,
întreprinderile de stat; infrastructura publică; asigurarea apărării țării, ordinii publice și a securității naționale; plata
cotizațiilor internaționale ș.a.
Resursele financiare – totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării obiectivelor economice și sociale, într-un
interval determinat de timp. Resursele sunt elemente ale bogăției unei națiuni. Ele prvin din PIB, la care se + importul;
sunt folosite pentru consum, formare brută de capital și export; includ resurse materiale, umane, valutare,
informaționale, financiare
b) Veniturile bugetare (VB)– venituri de natură publică, fiind o componentă cu o pondere covărșitoare a
veniturilor publice. Conform legii privind sistemul bugetar și procesul bugetar, VB se constituie din impozite, taxe, alte
incasări specificate în legislație; nu includ împrumuturile de stat; lista VB se aprobă ca anexă la legea bugetară anuală;
se reglementează de Codul Fiscal și alte acte legislative.
VB includ:
1.venituri fiscale: impozite pe venit; impozite interne pe mărfuri și servicii (TVA, accize, taxe rutiere); impozite asupra
comerțului exterior și asupraoperațiunilor externe
2. incasări nefiscale (CAS, CAM)
3. alte venituri din activitatea de întreprinzător și din proprietate
4. taxele și plățile administrative
5. mijloace speciale ale instituțiilor publice
6. veniturile fondurilor speciale
7. granturile
Procesul bugetar – etape consecutive: 1. Elaborarea proiectului de buget; 2. Aprobarea bugetului; 3. Execuția; 4.
Încheierea execuției bugetului; 5. Aprobarea contului de execuție bugetară; 6. Controlul execuției bugetului
Controlul financiar și auditul veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat se exercită de către Curtea de Conturi.
Controlul financiar și administrative asupra veniturilor și cheltuielilor bugetare se exercită de către Serviciul Fiscal de
Stat și controlul financiar ale Ministerului Finanțelor
Impozitele și sistemul fiscal
Sistemul fiscal include: sistemul de impozite (iz) și taxe, legislația fiscală, aparatul fiscal
Impozitul – o contribuție bănească obligatorie cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, statului de către
persoanele fizice și juridice pentru veniturile care le obțin sau pentru averea pe care o posedă. Din definiție decurg și
principalele trăsături ale impozitului:
 Legalitatea izt
 Obligativitatea izt
 Nerestituirea izt
Taxa – o plată obligatorie cu titlu garatuit, care nu este impozit; plăți făcute de persoanele fizice și juridice pentru
serviciile prestate de instituțiile publice. Se deosebesc de izt prin contraprestație din partea statului. Trăsături
specifice:
 Plata neechivalentă – plata pentru servicii: primirea, întocmirea sau eliberarea de acte, pentru rezolvarea
intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice
 Subiectul plătitor – determinat în momentul când acesta solicită efectuarea unei activități din partea statului
La stabilirea izt și a taxelor se iau în calcul elementele:
 Subiectul impunerii (contribuabilul)
 Suportatorul izt – persoana ce suportă efectiv izt. În cazul izt directe, suportatorul coincide cu subiectul, iar în
cazul celor indirecte – nu
 Obiectul impunerii – materia impozabilă (venitul, averea)
 Sursa de plată a izt și taxelor – sursa din care se achită acestea
 Unitatea de impunere – unitatea de măsură care exprimă dimensiunea obiectului impozabil (lei, ha,)
 Cota de impunere – cuantumul unitar al izt sau taxei în raport cu obiectul impozabil (sumă fixă, cotă procentuală)
 Termenul de achitare – perioada în care contribuabilul este obligat să le achite
 Facilitățile (înlesnirile) fiscale – scutiri parțiale sau totale, eșalonări ale obligației fiscale, amânări ale termenului
de achitare
Impunerea – un complex de măsuri și operațiuni efectuate în baza legii care au ca scop stabilirea izt ce revine în
sarcina unei persoane fizice sau juridice
Principiile impunerii (conform Codului Fiscal al RM):
 Neutralitatea – asigurarea prin legislația fiscală a condițiilor egale capitalului autohton și străin
 Certitudinea – existența normelor legale care să faciliteze analiza deciziilor de management financiar asupra
sarcinii fiscale de către contribuabili
 Echitate fiscală – tratare egală a persoanele fizice și juridice care activează în condiții similare
 Stabilitate fiscală – modificarea și completarea Codului Fiscal
 Randamentul izt – perceperea izt și taxelor cu minim de cheltuieli, acceptabile pentru contribuabili
Tipuri:
 Impunere în sune fixe – rar întâlnită, nu prezintă echitate fiscală, nu ține seama de mărimea venitului sau averea
plătitorului
 Impunere în cote procentuale – în cote proporționale (o manifestare a echității fiscale, indiferent de mărimea
obiectului impozabil); în cote progresive (sporește pe măsura creșterii mărimii materiei impozabile);
în cote regresive (caracteristică izt indirecte cu sume fixe pe unitate de produs sau, ca și cotă procentuală este același
pentru toți cumpărătorii, indiferent de venitul acestora, cu alte cuvinte, ponderea izt indirect în venitul cumpărătorului e
invers proporțională cu venitul acestuia ?)
După formă, izt se grupează:
 Izt directe – se stabilesc în sarcina persoanelor fizice și juridice în funcție de veniturile și averea acestora:
Reale – se stabilesc în strânsă legătură cu anumite obiecte materiale (pământ, clădiri etc.), indifferent de situația
personal a subiectului impozabil
Personale – se așază asupra venitului sau averii în strânsă legătură cu situația subiectului. În Codul Fical al RM
sunt stipulate sursele de venituri supuse impunerii (venituri din activitatea de întreprinzător, din arendă, creșterile
de capital) și cele neimpozabile (burse, indemnizații etc.)
 Izt indirecte – se percep cu prilejul vânzării unor bunuri. Plătitorii sunt toate persoanele ce consumă în cantități
mari din categoria celor impuse:
Accizele - se așază asupra unor produse ce se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite cu altele. Ex: vinul,
berea în Franța, tutun, cafea zahăr, ceai în Germania
TVA – este vărsată la buget de către fiecare firmă în calitate de vânzător și se suportă de cumpărători
Monopoluri fiscale – se instituie asupra unor B: tutun, sare, jocuri de noroc etc.Italia, Germania, Spania. Aceste venituri
sunt formate din profituri și din Izt indirecte cuprinse în prețuri.
Taxe vamale – se percep asupra importului, exportului și tranzitului de B.
Alte taxe de stat- pentru serviciile prestate de autoritățile publice în favoarea solicitanților.
În RM potrivit Codului Fiscal se percep:
Izt și taxe de stat: Izt pe venit; TVA; accizele; Izt private; taxe vamale; taxe rutiere
 Izt și taxe locale: taxa pentru amenajarea teritoriului; de plasare a publicității; de aplicare a simbolicii locale; de Pț;
pentru cazare; balneară; pentru prestarea serviciilor de transport; pentru parcare; de la posesorii de câini; pentru
salubrizare; pentru dispozitivele publicitare; pentru organizarea licitațiilor și loteriilor.

Politica bugetar-fiscală (PBF): scopuri și instrumente

PBF – ansamblul de instrumente de intervenție ale statului prin Izt și taxe, generate de procesele de formare a
veniturilor bugetare, de alocare a cheltuielilor bugetare, precum și de asigurare a echilibrelor bugetare;
cel mai eficient instrument de influență asupra creșterii economice, asupra nivelului ocupării și dinamicii
prețurilor.
Politica fiscală vizează obiectivele:
Stimularea investițiilor, exporturilor, micilor producători; creșterea calității și competitivității B,S; protejarea mediului
înconjurător; limitarea scoaterii de terenuri din circuitul agricol; stimularea agriculturii.
Tipuri de politică fiscală:
 de intervenție – pârghii: de acțiune în direcția încurajării agenților economici la efectuarea de investiții productive,
dezvoltării anumitor domenii de activitate: de incitare a contribuabililor spre muncă și economisire; de creare a
locurilor de muncă, protecție a mediului etc.
 de neutralitate – Izt să nu influențeze în nici un fel AE, investițiile, schimburile comerciale, redistribuirea
cheltuielilor publice etc.
Politica bugetară (PB) – măsuri cu ajutorul cărora guvernul influențează procesele social-economice prin venituri și
cheltuieli publice, în vederea realizării principalelor scopuri macroeconomice și obținerea echilibrului general
Tipologia PBF
1. politica stimulativă- având scopul de a depăși declinul economic și presupune majorarea achizițiilor
guvernamentale și a transferurilor sociale, micșorarea izt sau combinarea acestor măsuri
2. PBF restrictivă – scop- limitarea expansiunii ciclice și a proceselor inflaționiste. Presupune micșorarea
achizițiilor guvernamentale și a transferurilor sociale, creșterea izt. În perioada scurtă, aceste măsuri permit
de a micșora inflația prin cerere cu prețul creșterii șomajului și a diminuării PIB. Pe când, în perioada lungă,
aceasta poate determina reducerea ofertei agregate și stagflație
3. Politica discreționară – relevă modificarea PBF (primelor) ca urmare a deciziilor statului spre influențarea
nivelului ocupării, a Pd aggregate, a inflației și a soldului balanței de plăți. În situație de recesiune se creează
deficit bugetar; de expansiune - exedent bugetar
4. Politica stabilizatorilor automați – modificarea automata a instrumentelor PBF, ca rezultat al oscilațiilor
ciclice ale nivelului venitului. Exemple de stabilizatori automați: sistemul progresiv de impozitare, sistemul
transferurilor sociale (ajutor de șomaj), sistemul de participare la repartizarea profitului. Astfel, în perioade de
creștere economică, incasările fiscale nete se vor majora automat, fondul ajutorului de șomaj se reduce etc.
Dacă scopul PBF presupune fortificarea rolului sectorului privat, atunci pentru depășirea declinului economic,
este necesar ca statul să reducă izt, iar pentru limitarea inflației – să diminueze cheltuielile guvernamentale.
Instrumentele de promovare a PBF:
 Achiziții guvernamentale pentru procurarea de B,S: plăți de salarii către sectorul bugetar; achiziții de produse
necesare sectorului de apărare; achiziții de produse destinate refacerii drumurilor, podurilor etc;
 Plățile transferabile – transferuri de venit care nu generează un flux invers de B,S: pensii, burese, ajutoare
sociale, indemnizații de șomaj etc; ele influențează indirect asupra cererii agregate, prin intermediul venitului
disponibil, și mai apoi, al cheltuielilor de consum. Venitul disponibil reprezintă venitul menajelor după
achitarea taxelor și a impozitelor și plus transferurile sociale;
 Izt afectează cererea agregată pe 2 căi: - efectul asupra venitului disponibil al menajului.
- efectul asupra profitului și costului bunurilor capitale ale firmelor