Tema 14.

Economia mondială

Studentul va fi capabil: Tema 14. Economia mondială

- să descrie etapele de dezvoltare a economiei  Evoluţia economiei mondiale ca ştiinţă.
mondiale; Componentele, conceptul economiei
- să argumenteze principiile metodologice ce mondiale ca ştiinţă.
trebuie respectate pentru corectitudinea  Economiile naţionale: tipologie,
corporaţiilor internaţionale; particularităţi de dezvoltare
- să compare economiile naţionale, determinînd
particularităţile de dezvoltare.

Evoluţia economiei mondiale (EM) ca ştiinţă. Componentele, conceptul economiei

mondiale ca ştiinţă.

Marile descoperiri geografice și cuceririle coloniale de la sfârșitul s.XV au determinat apariția unor noi
relații ăntre AgE situați în diferite regiuni ale Terrei. Încep să se realizeze schimburi de mărfuri la distanțe
mari. Astfel, spre sfârșitul s. XVI, se conturează un sistem de relații cu caracter economic care stau la baza
originii pț mondiale.
Piața mondială definește un sistem de raporturi între EN și/sau producători, consumatori din diferite țări în
vederea practicării tranzacțiilor de activități rezultate ca urmare a specializării internaționale.
Structura pț mondiale:
 Pț de mărfuri și servicii cuprinde ansamblul tranzacțiilor de import și export dintre AgE de pe glob;
 Pț capitalului- plasamentele realizate de cître AgE sub forma investițiilor externe de capital, credite,
valori mobiliare;
 Pț muncii-reflectă relațiile stabilite între state ca urmare a migrației internaționale a forței de muncă;
 Pț produselor tehnico-științifice vizează tranzacții cu tehnologii de vârf;
 Pț financiară și valutară- raporturi de vânzare-cumpărare a monedelor convertibile ale diferitor state.
Formarea pț mondiale a avut impact pozitiv asupra specializării în domeniul producției și dezvoltării
manufacturilor, ceea ce a generat un surplus de produse care nu mai putea fi tranzacționate pe pț internă. În
aceste condiții se intensifică comerțul exterior, iar EN sunt orientate spre a face tot mai mult schimb de mărfuri.
Progresul economic înregistrat spre sfârșitul s.XVIII- începutul s.XIX, odată cu prima revoluție industrială
din Anglia, este considerat un moment important în delimitarea perioadei de apariție a EM.
Constituirea și dezvoltarea EM este un proces îndelungat și complex, evidențiindu-se etapele:
 Sfârșitul s. XIX, începutul s. XX-până la Primul Război Mondial
 Anii ”20-”30- războiul și revoluția rusească au generat ruptura relațiilor economice. În timpul Primului
Război Mondial au fost distruse resursele de producere și umane;
 Începutul anilor ”30 a fost marcat de criza economică mondială. Se înregistrează tendința de conservare
a economiilor, se încalcă colaborările de export și comunicare;
 Perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial – are loc procesul de cooperare în sfera serviciilor,
gestionarea centralizată a economiei. EM s-a divizat în 2 părți: pentru țările capitaliste este caracteristică
creșterea nivelului de producție, principala putere a căreia au constituit-o societățile transnaționale, a
crescut rolul SUA; implementarea planului Marshall a facilitat renașterea economică a țărilor din
Europa, programele de ajutor au fost orientate ulterior spre țările în curs de dezvoltare. În anii 50-60 s-a
înregistrat o apropiere între nielul de trai din SUA și și cel din țările Europei;
  Anii 60-70 sunt marcați de continuarea procesului de integrare, condiționată de mișcarea de capital. SUA
s-a transformat din stat dominant în lider;
 Anii 70-80 înregistrează o scădere bruscă a ritmului de creștere economică pe plan mondial, însă a
crescut cota pentru export;
 Anii ”90 se caracterizează prin constituirea , la nivel mondial, a forțelor de producție, ca rezultat al
interacțiunii cu capitalul. A crescut nivelul de valorificare a spațiului geografic. EM intră într-o altă fază
de colaborare intensă dintre țări și are loc consolidarea unui sistem unic. Sub aspect social-economic,
EM rămâne a fi încă destul de eterogenă.
EM constituie totalitatea EN legate între ele printr-un complex de relații internaționale generate de
participarea statelor la DMM, la circuitul mondial și guvernate de o ordine economică internațională specifică
etapei istorice date.

Ordinea economică mondială (OEM) exprimă modalitatea de organizare în timp și spațiu a elementelor EM
sau raporturile de forțe care există între componentele sistemului economic mondial.
Puterea în relațiile internaționale -exprimă capacitatea unei națiuni de a utiliza activele sale tangibile și
intangibile, astfel încât aceasta să influențeze comportamentul altor națiuni;
- acțiunea de a determina pe cineva să facă ceea ce nu dorește să facă sau să împiedice pe cineva să facă
ceea ce dorește să facă;
- starea calitativă a EM într-o perioadă istorică. Configurația sa depinde de potențialul economic al AgE, de
nivelul de competitivitate și dezvoltării EN.
Exercitarea puterii se poate realiza pe cale militară, economică, politică sau prin influență.
Particularitățile OEM în ultimile decenii:
 EM este dominată de țările dezvoltate, atât în pla economic, demonstrat de ponderile acestora în PIB
mondial, în comerțul internațional etc., cât și de influența lor politică;
 Țările în curs de dezvoltare, deși dețin cea mai mare pondere a populației lumii și cel mai mare
teritoriu, nu au aceeași forță economică și nu dețin aceeași influență ca cele dezvoltate;
 Sfârșitul războiului rece a dus la generalizarea capitalismului și acceptarea aproape unanimă a
valorilor economiei de pț.
 Problemele sociale au început să influențeze puternic OEM prin legăturile complexe cu alți factori,
cum ar fi investițiile străine, problemele de mediu, migrația internațională;
 Creșterea interdependențelor ca urmare a fenomenului de globalizare dă mult mai multă instabilitate
mediului internațional. EN au devenit deosebit de interdependente, astfel încât anumite instrumente de
politică internă sunt mai puțin efective, iar altele au un efect ridicat asupra concurenței la nivel
internațional
Structura EM (componentele EM):
 Componente fundamentale: economiile naționale, OEI (BM, FMI, OMC, BERD, ONU, PNUD etc.),
societățile transnaționale (General Electric, Toyota, Nestle, etc.), grupările integraționiste regionale (UE,
CSI, NAFTA etc.), fluxurile internaționale (de mărfuri, servicii, capital, forță de muncă etc.)
 Elemente derivate (de legătură): pț mondială, REI, DMM, OEM

Unele dintre cele mai influente firme la scară globală care au un impact esențial asupra EM sunt societățile
transnaționale. Ele dispun de un volum enorm de resurse și bunuri care sunt plasate pe diverse pț.

Economiile naţionale: tipologie, particularităţi de dezvoltare

Clasificarea țărilor lumii după FMI: țări cu economii dezvoltate, țări cu economii emergente și în curs de
dezvoltare;
după ONU (criterii utilizate: tipul economiei de pț sau în tranziție, nivelul de dezvoltare social-economică,
adică PIB/PNB pe locuitor, structura sectorială a PIB, nivelul și calitatea vieții): economii dezvoltate,
economii în curs de dezvoltare, economii în tranziție
după BM (criteriu utilizat: venitul național brut pe cap de locuitor. Nivelul venitului determină capacitatea
de cumpărare în țară, nivelul de dezvoltare tehnologică, starea infrastructurii sociale): economii cu venituri
mci - până la 1045 $, economii cu venituri medii - 1045-12735$, economii cu venituri înalte – mai mari de
12735$. Aceste intervale de referință au fost actuale și pentru 2016.