Tema 10.

Inflaţia şi şomajul
Studentul va fi capabil: Tema 10. Inflaţia şi şomajul.
- să descrie tipurile şi cauzele inflaţiei;  Cauzele şi tipurile inflaţiei.
- să explice măsurile antiinflaţioniste în general şi  Politica antiinflaţionistă.
în particular pentru Republica Moldova;  Şomajul: esenţa, cauze, forme. Legea
- să definească conţinutul şomajului, ca formă a lui Okun.
dezechilibrului economic;  Politica antişomaj.
- să delimiteze cauzele şi formele şomajului;
- să analizeze interdependenţa dintre şomaj şi
inflaţie;
- să evalueze consecinţele inflaţiei;
- să analizeze politicile pasive şi active de ocupare
a forţei de muncă.

 Cauzele şi tipurile inflaţiei

Inflația (If)– fenomen cauzat de dezechilibrul monetar-material sustenabil, determinat în baza creșterii
prețurilor pe ansamblul economiei, produs în legătură cu surplusul de bani neconvertibili plasați în circulație,
a căror putere de cumpărare se reduce. Fenomenul opus If – deflație, iar încetinirea în timp a ratei If –
dezinflație.
Premisele If după J.M. Albertini:
 Prețurile din interiorul EN să crească cu ritmuri mai mari decât cele internaționale
 Procesul de creștere a prețurilr să manifeste un caracter generalizat și durabil
 Consecințele majorării prețurilor să fie resimțite la nivelul economiei în ansamblu cu efecte grave
Actualmente, sunt conturate câteva trăsături specifice If contemporane:
 Devalorizarea banilor fără implicarea autorităților monetare
 Creșterea nivelului general al prețurilor având un caracter durabil
 Un surplus monetar în circulație, comparativ cu necesitățile reale ale economiei
 Consecințele în plan social și economic sunt duble: unii câștigă, alții pierd.
În relatare simplificată, pentru a asigura echilibrul monetar, e nevoie de respectat corelația reflectată de I. Ficher
sub forma unei ecuații:
MxV=PxT
unde, M – volumul de monedă; V – viteza de rotație a monedei; P – nivelul prețurilor; T- volumul mărfurilor
tranzacționate
M. Friedman înaintează o nouă condiție pentru a evita inflația, numită „regula de aur” a politicii monetare:
ritmul de creștere a cantității de monedă în circulație trebuie să fie aproape egal cu cel al PIB. Astfel, unei
anumite cantități de mărfuri trebuie să-i corespundă un anumit volulm de masă monetară în corelație cu prețul
BE. Exesul de monedă fără acoperire reală cu prodfactori și satisfactori, afectează inevitabil stabilitatea
monetară și conduce la majorarea valorii de achiziționare a mărfurilor.
Pentru aprecierea nivelului If – indicele prețurilor de consum (IPC). Se calculează numai pentru
elemente care intră în consumul direct al populației, fiind excluse: consumul de B/S din producția proprie a
gospodăriei casnice, cheltuielile sub formă de investiții și acumulare, dobânzi pentru credite, rate de asigurare,
amenzi, cheltuielile aferente plății muncii pentru Pd gospodăriilor individuale.?
Tipurile If:
 If latentă – 1-3% pe an, caracteristică economiiloe dezvoltate
 If moderată (deschisă)– 5-10% pe an
 If galopantă – IPC depășește 10% anual
 Megainflația – 100-500%
  Hiperinflația – rata creșterii prețurilor depășește 500% pe an. Germania (1919-1923), Grecia (1941-
1945), Ungaria (1945-1946), Zimbabwe (2006-2009)
Stagflația – descrie starea economiei prin inflație deschisă sau galopantă, șomaj înalt și o creștere
economică nulă sau negativă
Slumpflația – presupune existența megainflației sau a hiperinflației, diminuarea drastică a PIB și
șomaj în proporții deosebit de mari
Formele If:
 If inerțială - evoluția ascendentă a prețurilor care stimulează Pd, descrie cursul normal al
economiilor dezvoltate
 If monetară – plasarea unui volum excesiv de monedă în circulație
 If prin cerere – creșterea cererii ca rezultat al majorării veniturilor disponibile ale populației care
optează pentru un consum mai mare
 If prin costuri – majorarea cheltuielilor cu factorul muncă necorelată cu productivitatea muncii,
majorarea impozitelor ș.a. conduc la o diminuare a Pd și scumpire a B,S
 If prin credit – facilitarea accesului la credite pentru B de consum final
 If importată – impoortul de materii prime și mijloace de Pd din țările ci If
 If structurală – implementarea rapidă a reformelor creează premise pentru apariția unor noi ramuri
și sectoare cee ace favorizează creșterea cererii de FP
 If prin dezeconomisire – scăderea încrederii populației în capacitatea de plată a mijloacelor bănești
disponibile, îi determină pe Cu să achiziționeze mai multe B pentru reserve și să economisească mai
puțin
Costurile If:
o Se modifică consumul și economiile
o Se renunță la investițiile pe termen lung
o Patronii suportă cheltuieli suplimentare pentru afișarea prețurilor
o Scade puterea de cumpărare
o Creditorii își obțin banii oferiți cu valoare redusă
o Crește șomajul în situațiile de hiper și megainflație

Politica antiinflaţionistă
- un set de măsuri administrative intermediate de alte politici și direcționate spre menținerea prețurilor, în
vederea evitării efectelor negative produse de riscul inflaționist
1. terapia de șoc – scăderea bruscă a ritmului de creștere a masei monetare fără a schimba nivelul
nominal al veniturilor și al prețurilor, apelându-se la următoarele măsuri:
 Denominare – reducerea valorii nominale a monedei (schimbarea bancnotelor)
 Nulificare – declararea banilor puternic devalorizați ca fiind nevalabili pentru circulație și
introducerea altor unități monetare noi
 Devalorizare – depreciere oficială a valorii de schimb a monedei naționale în raport cu alte valute
Mai presupune: ținerea sub control a creșterii monetare în funcție de PIB; limitarea emisiei
monetare și expansiunea creditară; liberalizarea prețurilor
2. terapie graduală – reducerea treptată a ritmului de creștere a masei monetare, iar ulterior și a
cantității de bani în circulație. Măsuri: controlul prețurilor, cursului valutar și al salariilor
Pârgii de politici macroeconomice:
 Controlul cererii globale – prin politici monetar-creditare: rate ale dobânzii mai mari pentru
băncile comerciale, majorarea rezervelor obligatorii, emiterea de obligațiuni; micșorarea
salariilor
 Stimularea ofertei agregate – prin politici monetare, bugetar-fiscale
 Şomajul: esenţa, cauze, forme. Legea lui Okun
Lipsa actului muncii este șomaj. Indicatorii ce descriu situația pț muncii:
Populația activă (PA) – toate persoanele de 15 ani și peste, care furnizează FM disponibilă pentru Pd de B,S
în timpul perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii
Populația ocupată (PO)- toate persoanele de 15 ani și peste, care au desfășurat o AE sau socială
producătoare de B,S de cel puțin o oră în perioada de referință (o săptămână), în scopul obținerii unor
venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii. Tot aici se regăsesc cei care sunt în concedii
de odihnă sau medical, de maternitate, la studii, stagiarii remunerați, militarii în termen.
Șomerii (Ș)– persoanele care concomitent respectă condițiile: nu desfășoară activități remunerate, pe
parcursul ultimei luni de zile se înregistrează la oficiile FM, ar putea începe munca în următoarele 15 zile,
dacă ar avea posibilitatea să se angajeze, cei care nu formează FM, făcând parte din populația inactivă, dar
care sunt în căutarea unui serviciu
PA=PO+Ș

Rata șomajului=(Ș:PA)x100%
Populația inactivă (PI) – acele persoane care nu sunt angajate și nu caută un loc de muncă în perioada
de referință: elevii sau studenții, pensionarii, casnicii, persoane întreținute de alte persoane, de stat sau care se
întrețin din venituri precum chiriile, dobânzile, rentele etc. persoane plecate peste hotare în scopul angajării.
Persoanele descurajate – o parte din PI, care ar dori în următoarele 15 zile să înceapă procesul muncii,
neavând loc de muncă, fiind lipsiți de inițiativa de a căuta un loc de muncă pe parcursul ultimilor 4
săptămâni.
Șomaj voluntar – are la bază motive subiective
Șomaj involuntar – cauze obiective ce țin de situația economică a țării
Cauzele Ș:
 Ș tranzitoriu (fricțional) – persoanele în căutarea primului loc de muncă sau care își schimbă
domiciliul
 Ș instituțional – când indemnizația de ș este suficientă pentru a sigura un trai decent, lipsind
motivarea de angajare
 Ș structural – specific economiei în care se produce o reorganizare a EN, care provoacă o
necesitate de specialiști în diverse domenii
 Ș tehnologic – rezidă în cel structural și este provocat de schimbarea echipamentului și
indemnizația utilajului
 Ș ciclic – în faza de recesiune, ș conjunctural- crize neciclice
 Ș sezonier- construcții, turism, agricultura
 Ș demografic
 Ș tehnic – lipsa materiei prime, a comenzilor
 Ș la negru
 Ș de discontinuitate- concedii, și de maternitate
 Ș natural (2%,5-7%)= ș structural+ș fricțional; economia se află în echilibru, rata ș ce nu
accelerează inflația
Costurile ș:
 Indemnizații de ș, bursa muncii – cheltuieli publice
 Fiind în așteptare, FM își pierde din calificare
 Scăderea PIB
 Scad impozitele aferente comerțului și plăților salariale
 Declanșarea tensiunilor sociale
Legea lui Okun – fiecare sporire a nivelului ș ciclic cu 1% față de rata naturală a ș duce la o
diminuare a PIB real cu 2-3% față de nivelul său potențial.
 Politica antişomaj
- un ansamblu de măsuri elaborate de stat pentru a interveni pe pț muncii, în scopul stimulării creării de noi
locuri de muncă, al ameliorării adaptării resurselor de muncă la nevoile economiei, al asigurării fluidității și
flexibilității eficiente pe pț munciii, diminuându-se dezechilibrele.
 Politici pasive de ocupare – urmăresc diminuarea efectelor negative ale ș și susținerea șomerilor:
achitarea indemnizațiilor de ș; informarea privind locurile de muncă; servicii medicale gratuite;
scăderea vârstei de pensionare; creșterea duratei de șsolalrizare; reducerea zilei de muncă;
restricționarea imigrărilor
 Politici active de ocupare – diminuarea nivelului ș și vizează populația activă, prevenirea ș, fiind
orientată către populația ocupată: stimularea investițiilor, inclusiv prin subvenționare; facilitarea
accesului la credite; organizarea lucrărilor publice; recalificarea specialiștilor;