Sunteți pe pagina 1din 44
\ { | OLONILE GERMANE DIN DOBROGEA -O Introducere Inttia colonizare germand in Dobrogea n'a fost operi de Stat, ca in Rusia, unde autorita{ile purtau grije deosebita ‘de emfii din Dobrogea au plecat din Rusia nesilifi si ne- chemati de nite Cautan in alt& parte de lume, cine unde, norocul, ci numai inlamplator se opresc in ace: sti ovincie. De aici caracterul sporadic, fragmentar, isolat,. lipsi tem al acestor colonii:Cele dintdi colonii au si fost ny agezari proaste, aproape salbatice. In arhivele Statului uneesc de pe vremavi zadarnic am ciuta acte retative la a asté, colonizare; nam gsi nimic, sau aproape nimic. Coloni fost lasati de capul lor, intro completa pirisire. La faceput ei preoti, nici invafatori. Nu se purtau nici registre nici situatii matriculare. Aspectul acesta rudi- ieatar, patriarhal, J-au pastrat colonistii germani pand in ziua die astizi, rimanand si acum ceca ce au fost dela inceput: un popor de {arani, fara o patura culta egiti din mijlocul lor gi fara de o literatura relativi 1a ei. Aga se face ca timp de aproape o jumitate de secol acest colonii n’au dat nici macar un cronicar sau analist, cat de simplu, din mijlocul lor. In vreme ce coloniile germane din Rusia au fost cercetate si urmarite cu deaméinuntul, privitor la cele din Dobrogea nu e nici o lucrare de seama. La 1883 apare cel dintéiu apel redactat in numele acestor colonisti de preotul evanghelic din Bucuresti, Wilibald Stefan Teutschliinder, autorul unci monografii asupra comunitafii evan- gelice din Bucuresti, precum gi al unei istorii a tuturor comu- nit&{ilor evangelice din RomAania (,,Geschichte der evangelischen Kirchengemeinde in Bukarest“, Bucuresti 1869 si ,Geschichte der evang. Gemeinden in Rumiinien mit besonderer Beriicksich- tigung des Deutschtums‘, Bucuresti 1891). Apelul lui Teutsch- Linder a fost tiparit intdiu in ,Bukarester Zeitung", mai apoi reprodus de ,,Weltpost“ din Germania. — Notite si informatii, privitoare la aceste colonii, se mai gasesc in lucrarea fostului Analele Dobrogei. "2 5 2 5 3 2 Sy preot evangelic din Braila, mai pe urma in Bucuresti, H. Meyer (,Die Diaspora der deutschen evang. Kirche in Rumanien, Ser- bien und Bulgarien‘, Potsdam 1901), precum si in anuarele societafii culturale germane din Romania (,Jahrbiicher-des deut- schen Volksbildungsvereines in Rumanien“, Bucuresti, 1910, 1911 si 1913), asemenea gi in lucrarea lui Emil Fischer asupra coloniilor.germane din Romania, publicaté in revista ,Von der Heide“ din Timisoara, VII, 1-3. — Bogat material informativ se mai gaseste si in arhivele unora dintre bisericile germane din Dobrogea, ca, de exemplu, Ja cea din Atmagea, desi a fost jafuité de rugi. In vara sau toamna 1841 gi-au facut aparifia in Dobrogea cei dintdi farani germani. Ei au venit din Berezina, Leipzig si alte colonii din pértile Vargoviei, asezdndu-se mai intaiu la Macin, unde au stat o iarnad intreagd. Pe urma s’au asezat in comuna Acpunar, situati mai spre miazdzi cu vreo 30 Km. pe soseaua dela Babadag. Aceasta a fost cea dintaiu colonie nemteasca din Dobrogea. Pela 1840 au pornit o seamd de colonisti germani din Rusia sa-si caute o alta patrie. Ei au ratacit multa vreme prin Moldova pe la Botosani, Baia, Vaslui, — localitati ce se gasesc si in unele acte de botez. Alfii au stat un an intreg la Ploesti, mai apoi la Bordusani, 12 Km, spre Nord de Fetesti. Un numar mai mare de colonisti catolici din gubernia Cherson a venit in anii 1841—2 la Calarasi. $i iardsi alti la Silistra, Relativ la acestia din urma se gaseste o insemnare in notele de drum prin Orient ale profesorului Karl Koch (,,Wan- derungen im Orient wihrend der Jahre 1843 und 1844“, Weimar 1846, Bd. I. p. 108) care, in drum spre Constanta, vazu la Cer- navoda familii nemtesti in card din Basarabia. Acestia i-au povestit ca vreo 300 de familii germane din Rusia s’au adresat guvernului ture sé le dea voie sd se aseze in Dobrogea. Turcii au refuzat. De aceea raticesc bietii oameni, observa Koch, si incearca sa-si cdgtige pdinea plind de améariciune si necaz prin. carausie gi lucru manual. Cei mai multi se gasiau atunci in Muntenia si numai 11 familii au izbutit sa se oplogiascd in Silistra. Unii dintre colonistii acestia s’au pripdsit pana in Un- garia pentru a se intoarce iardg in Tara Romaneasca gi, de aici, in Dobrogea. La 6 Km. spre Nord de Braila, e si astizi Satul nemtesc (Jacobsonsthal), intemeiat de colonistii germani din Basarabia, pribegi{i pe la Ploesti si Braila, Ei s’au agezat intro regiune inundabila, ca simpli chiriesi. Cu toate dezastrele inundafiilor dese, ei s’au intors gi se intorc inca la vatra cea veche. In ras- boiul din 1916 ei au fost evacuati si asezati la Chitcani. Aicié: i-a cercetat in vara 1917 scriitorul Paul -Traeger, caruia i-auw Oo. declarat ci nu mai vor si ramana in Tara Romaneasci. Dupa tratatul de pace dela Buftea, insa, cei mai mulfi s’au intors acas&, iar ceilalfi au plecat spre Curlanda in cdutarea unei noui patrii, La 1840 au plecat multi colonisti nemti, atat din Basara- bia, cat si din Cherson. Care a fost cauza acestei pribegiri? Din bogatele si numeroasele lucrari relative la coloniile din Rusia se stie ci aici s’au desvoltat foarte bine aceste colonii, ajungand curdnd la o Stare infloritoare. Ce-i va fi determinat pe oamenii acestia sa-gi lase comunele lor asa de infloritoare gi, luand toiagul pribegiei in mand, s4 infrunte primejdia necunos- cutului si a nesigurantei? Simplul fapt cd nu Je-a mai placut si stea acolo, cum zice H. Meyer (I. c. p. 36), nu e o expli- catie mul{umitoare. * Stiricind printre colonistii veniti din Basarabia si din par- file Odesei, aflam ca adevrata cauza a pribegiei a fost nevoia de pamdant. Raspunsul acesta se va parea ciudat celor ce cunosc darnicia proverbiald fata de colonistii de pe vremuri a guver- nului rusesc. Colonistii din Basarabia au obfinut foarte mult pamant. Nici unul n’a primit mai putin de 57 desiatine; cei din Téplitz chiar 78, cei din Krassna 80, iar cei din Brienne 104. Cum se explici, deci, fenomenul acesta ? Legea de colonizare ruseasca inca din timpul Ecaterinei II, Ja 19 Martie 1764, avea oarecari restrictiuni. Pamantul distribuit colonistilor nu se putea nici vinde, nici amaneta, nici imparti; el revenia de drept, prin mostenire, copilului celui mai mic. Daca nu ramanea, dupa moartea colonistului, decat o vaduva sio fata, atunci pamantul devenia proprietatea celui dintdiu bar- bat care intra in familie prin cdsatorie. La colonizari s’a pre- vazut 1/6 parte de teren destinat coloniei ca rezerva pentru. in- multirea. populatiei. Cu toaté rezerva aceasta, fata de inmultirea atat de rapida a locuitorilor, terenul de rezerva era insuficient. Dintre colonisti unii au cumparat sau arendat proprietati noua, ca in 1828 Neufreudenthal, sau in 1838 Helenenthal, In 1841 in districtul Molocina, pe langa 1033 colonisti gospodari, erau 1700 familii de negospodari, adicd fara p&mant. In anii urmatori, aceste familii au cerut guverriului rusesc sA Je mai dea padmant, tiindcd n’au de unde sa trdiasca. In afara de aceasta lipsa de pamant au. mai fost si alte cauze ca: recolta proasté mai mulfi ani dearandul, stagnarea in industrie si comert, bolistile de vite in anii 1835 si 1836, ciuma din 1837, cutremurul de pdmant.din 1838 5. a. Aceste si alte cauze au determinat migratiunea colonistilor germani din Rusia. Distingem trei perioade de migrafiune germand in Do- brogea. — 270 -— Intaia perioada de migratiune germand in Dobrogea pana la rasboiul crimeic. Dupa iatemeicrea celci dintdi colonii nemtesti in Dobro- gea, Acpunar, unii colonisti s’au dus mai departe la Dechelia langa Harsova, unde au stat mai multi ani. De aici au plecat spre Nord Ja Cataloi. Astizi nu se mai gasesc Nem{i nici in Dechelia, nici in Hargova. In 1848 mica colonic germana din Acpunar primi noui elemente din Satul nemtesc de l4ngé Brdila. Acegtia au venit frunte cu Adam Kiihn, dela care a ramas o biblie cu insemnari asupra nasterii copiilor sai, precum si asupra pribegiilor lui si a familiilor ,ce fineau de el. In toamna 1846 el ¢ in Acpunar si e cel dintaiu primar (Schulze) al acestor colonisti. Dela cl a ramas si o matriculd a botezatilor din a t, cu data de 8 Februarie 1847. N’a ramas in: decat pind in toamna 1848. Dela & Octombrie 1848 gasim insemnari facute de el la Atmagea. Co- lonistii nemti plecara din Acpunar, deoarece nu mai cra de trait de raul Turcilor, precum isi mai amintese gi astazi cu groaza unii bitrani. Pe cand unii colonisti plecau spre Sud, altii veniau spre Est, asezindu-se mai intaiu, intre Isaccea gi Tulcea, in satul Casla, unde s’au ndscut multi colonisti de mai tarziu din Cataloi. Si in Tulcea s’a asezat atunci un considerabil numdr de colonisti. Intre acestia a fost si un anume Konrad Stumpf, cdruia primaria din Speyer, districtul Beresina, i-a liberat la 27 April 4842 un certificat de buna purtare. Nem{i singuratici vor fi fost si mai inainte in porturile dunarene, adusi probabil de comi- siunca curopeanii ca industriasi si muncitori pe vapoare. Cei dintai si cei mai multi colonisti germani din Tulcea au fost Svabi catolici. In Tulcea sunt, de altfel, noua (9) confesiuni reli gioase. Aici ci au prosperat in toate privin{ele. Strada Mircea Voda de astizi pe vremuri se numia strada nemfeasca. In actsta stradi se afla biserica si scoala catolicd germana, clidite in 1872. Visitand Tulcea la 1856, francezul C. Allard (,,Souvenirs d’Orient, La Bulgarie orientale“, Paris 1864, p. 105) a gasit cam 100 de familii germane in oras si imprejurime. In _vara 1858 Wilhelm Hamm (,,Siidéstliche Steppen und Stidte, Frankfurt a. M, 1862, p. 48) a fost gdzduit chiar in ospitaria gerniand a unui tirolez insurat cu o sdsoaici din Ardeal. Casele nemfilor din Tulcea erau atunci numai niste bordee acoperite cu stuf si cu ferestre mici, dar incolo ei erau bine instarifi. Parohia catolicd cuprindea ees in 1916 in total 51 de familli.cu 222 de suflete. Pe langéi nume vechi si specific germane ca: Schiller (Schiiler), Strasser, Stumpf, Flaum, Fix, Kreil, Weidemann g. a. s’a adaos tn cursul timpului © serig intreaga de nume strdine, mai ales slave. — Nemtii evan- ‘selici n’au putut fonda in Tulcea o parohie. S’a facut o incer- care la 13 Septembrie 1857, dar in curénd ei au fost alipiti la parohia din Atmagea, Pe la sfarsitul secolului trecut s’a des- fiintat fa evangelici din Tulcea, contopindu-se cu secta metodist’, fondaié de misionarul Flocken din Odessa, care a clidit dowd case bune si scoala nemteasca. Spre Est de Tulcea, la o distanti de 6—7 km., e colonia Melceci, asezaiai pe terasa calcaroasa de lénga regiunea mia- gtinoasi_a bratului Sf. Gheorghe. In. 1843 s’au agezat aici cele dintai 20—25 famiiii germane, originare din comunele_catolice {10 la numar) ale guberniei Cherson. Ei trecura prin Basarabia gi Moldova pe ia Focsani spre Calarasi, unde ar fi petrecut timp de 1 ‘/, ani gi de ude apoi, prin Galati si Tulcea, s’au agezat unde se gisesc gi acum. Locul a fost intaiu paduros si ei au fost nevoitt auiasci pidurea si sd-si faca teren de casé gi de curte. $ mantul gi Jemneie erau ale lor. Aproape tofi erau Svabi. Se ¢ cieri, ceeace se vede din formele iranceze ale numelor prop! rges nu Georg; Charies nu Karl; Louis au Ludwig. La 1 Novembre 1847 li se face intdia matricula bisericeasca de botezati, miruiti, cdsdtoriti, i rfi,-care ne permite o ochire jaia interioaré a acestor A ti bk si francezi), numele foarte schimoaosite. De exemplu: iru Klein; Vaidaman poniru Weidemann; Semit pentru Sehimiti gy. a. Ca loc de origine se indic# aproape totdeauna Russia“; rar de tot vre o provincie german; mai des Alsacia sau Franja. Ce privesle cetéjenia se {cea otomanda, iar pro- iectoratul francez (,,jurisdictio gallica), avand cei mai multi Pagapoarte tranceze. O familie din Bavaria avea pagaport aus- gasia sub acelag protectorat. Un regisira al sufletclor catolice din Malcoci !a 1 Novembre 1847 araté 28 familii cu Pana la 1861 veniau mereu tot alte gi alle tamil isti. Flind religiunea acestor colonigti cu totul deosebita elorlalti locuitori, ei se cdsatoriau aproape exclusiv intre olalia; rar “aduceau fdcdii catolici de aici cale-o ,,luterani® de nevasta din Atmagea. Dupa 20 ani dela intemeiere nu mai ve- aiau colonisti strai Colonia se sporia normal numai prin nas- teri, nu gi prin admigratiuni. In 1906 erau 135 familii cu 784 sufleto. Ultima situatic matricularé arata 182 familii cu 1000 de sufiele, Prosper’ 1 acestei comune o atesta si geograful Karl Peters (,,Grundlinien zur Geographie p. 54) in 1864, incredin- 00 = fandu-ne totodatd cd ea n’a avut nimic de indurat in rasboiul crimeic de atunci. Dupa trecerea Dobrogei in stapanirea roma- neasca se facu o noua impartire a pamantului, dandu-se fieca- tui cap de familie in etate de 30 ani cAte 10 ha. In 1917 erau in comuna 80 familii fara pamant. Ele trdesc destul de ugor, cu toate acestea, ca palmasi sau arendasi de pamant. Unii, mai pufini, au emigrat in Canada si Dacota; altii vor sa se inapo- ieze in Germania. In Malcoci, pe lang curtile veteranilor romani gi rusi, sunt si 144 de curti germane. Casele sunt acoperite cu stuf, dar sunt curate si bine ingrijite. E si un han si o cafenea. Din 1899 functioneaza scoala de Stat romaneasca. Alta colonie veche este Atmagea, fondatd in vara 1848 de colonistii din Acpunar, dela care e situaté spre Sud-Est la 10 km gi la 24 km spre West de Babadag, pe podisul paduros dela Slava, la o indltime de 250 m. Pozitia comunei, pe spinarea unui deal si dealungul unui parau, e din cele mai pitoresti. Cand au venit Nemfii aici, ei n’au gasit decat paduri si un cioban care sdpase un put foarte adanc. In cimitirul de aici s’a gasit un mare numar de harburi de oale. Cercetandu-se mai de aproape, s’a aflat cd intreaga co- munaé e cladita pe ruinele unei vechi asezdri romane. Paul Traeger a vazut aici monede din timpul impératilor romani. I s’au aratat si monede bizantine, precum gi inele de argint de data mai tarzie, firegte, aflate de ftdrani cu ocazia sapaturilor facute la o pivnita. Dupa cat se pare, localitatea a fost para- sit’ numai in cursul evului mediu, pe timpul numeroaselor in- cursiuni barbare. Localitatea e pana acum necunoscutd. Nu stie de ea nici /akob Weiss, care ingira toate statiunile si coloniile romane in lucrarea sa ,Dobrogea in antichitate“ (Die Dobrudscha im .Altertum, Sarajewo 1911). Arheologii nostri, deci, au cuvantul. In aceasta localitate au venit mai intdiu patru familii ger- mane. Pe: urma a venit, cateva saptamani mai tarziu, Adam Kiihn, fondatorul acestei colonii. Matricula scrisA de el arata din Septembre 1846 pana in Decembre 1849 in total 27 familii. Colonistii erau aproape tofi tineri, ndscuti in Rusia,'de ori e din Prusia occidentala si din Posen. Toti germani curati si evangelici (luterani) credinciosi. Un rus numai asa s’a putut casdtori gi statornici intre ei, daca gi-a dat mai intdiu asenti- mentul, ca tofi copii Iui si fie educati in confesiunea evan- celica. ‘ # Anii cei dintai au fost cei mai grei. Traiau in bordee, al cdror acoperis abia se vedea din pamant. Pentru a obfine terenul agricol necesar, ei au starpit pa- = durile seculare ce erau aici: Cale de 6—7 ceasuri ei duceau carbunii peste deal la Pecineaga, la Dundre, sau lemnele de con- ‘structie la Sulina. Karl Peters e adanc scandalizat, Ja_1864, vazand salbatacia cu care colonistii distrug p&durile (Grund- linien, p. 27 si 54). Si, in adevar, astizi abia a mai ramas un petec de pddure. Ca si in Malcoci, fiecare colonist obfinea atata teren agricol, cat putea sé munciasc’. Guvernul otoman ii elibera un bilet, numit ,tapy*. (,Tapu senedi* sau tapy era, conform sistemului feudal dominant, recunosterea oficiala a dreptului de proprietate. Vezi Jules Theodore Zenker, Dict. Turc-Arabe-Persan, t. I. Leipzig, 1866 si W. Radloff, Versuch eines Wérterbuchs der Tiirk. Dia- lekte, 3. Bd., St. Petersburg, 1905. Guvernul roman a recunoscut aceste titluri de proprietate, eliberand, la timpul sau, in Jocul lor, cuvenitele titluri romanesti. Acest guvern acorda fiecdrei familii cel putin 10 ha. Cine, in momentul improprietarirei, nu avea decat 1 ha, mai obfinea alte 9. Cine avea mai multe, le pastra pe toate, oricat ar fi fost de numeroase. Fara pamant n’a ramas nimeni. Si cei cari au venit mai tarziu inca puteau inchiria, pentru 25 lei, 1 ha, de pamant dela Stat. Vieata de codru n’a salbatacit pe colonisti. In Atmagea, se simte, dela inceput, un admirabil spirit de ordine, de disciplind, de interes pentru binele public. E spiritul adus de ,tatal“, cum fi spuneau tofi colonistii, Adam Kiihn, Un {aran, ca tofi tdranii, dar talentat si o adevarata personalitate de conduc&tor. Ca baiat de sapte ani, el pardsi satul natal din Gnesen gi veni cu parintii in Basarabia. Ca barbat de 35 ani, plec& din Tarutino cu nevasta si cinci copii, mai intaiu in Tara Romaneasca, pe urm& in Dobrogea. Asezandu-se in Atmagea, el devine primar, el boteazd si inmormanteaza, in caz de nevoie. El conduce si povatueste dowd generafiuni in comuna sa. El se gandeste nu numai Ja nevoile materiale, ci si la cele spirituale ale connationalilor sai. El se ingrijeste de scoala, sd nu ramaie copii fara lumina invataturei si el aduce preot in sat si face sa se cladiasca biserica. Din toate se vede omul de energie, de actiune. Era si un bun tatd de familie. Cu cata dragoste si scrupulositate nu noteaza el in biblia familiara toate nasterile gi decesele in- tamplate. Pe.Jang& cunostinte religioase, el avea si frumoase cunostinti de lume. Cand colonistii, nemul{umifi cu noua localitate, vreau sa plece mai departe si preotul incerca sa-i impiedice, — Kiihn fi spunea: ,,Parinte, daca Neamtul a pribegit odata, nu mai are stare nicairi.“ (Herr Pastor, wenn der deutsche Mensch erst einmal gewandert ist, so hat er nirgends mehr lange Ruhe.) Alta. data spunea: ,Noi Nemtii suntem aga: dacd avem paine, vrem cozo- —=o9n aaci.* (Wir Deutschen sind so: Wenn wir Brot haben, dann wollen wir Semmel haben.) [Vezi Bernhard Schwarz, Vom deut- schen Exil, p. 88.] Ca un patriarh din alte vremuri, el cregte, intre 1829 1856, in total 11 copii, cari se raspandesc nu numai in intreaga Dobroge, dar unii se duc gi in America, sau revin in Prusia de bastina. Se cuvine, in adevar, si fie pomenit cu aceeag cinsie taranul fruntas, ca gi ministrui care savargeste lucririle cele m: de seama in resortul sau. Alt conducator al nemtilor dobrogeni, in particular al celor din Atmagea este colonelul cavaler von Malinowsky din Tulcea. Acesta a fost mai intdiu instructor in armata turceasca din Asia mica si Rumelia, pe urm& comisaru! Portii otomane in co- misiunea europeana a Dundrei. Purta fes, ca toti demnitarii turci, dar avea deosebit interes pentru Nemfii sai din aceasta provincie, pe cari fi representa gi apara inaintea cutoritatilor turcesti si prusiene. EI serie in 1857 Societatii Gustav Adolf relativ Ja situ: precara in care se afla atunci scoala din Acpunar si Atma unde se preda mai mult numai cetitul, dar nu gi scrisul, Invat torul din Aimagea, un firan mai idealist decat ceilalti, primia anual cate doua mésuri de bucate si cate trei piastri de fiecare copil de gospodar. Dela 40 gospodari avea cam 1000. piastri. Mult timp a functionat ca invatator un anume August {ani iVezi-Plarrerbericht vom 18, Juni 1871.) In 1873 are comuna Atmagea mai intéiu un inv i pregatit in Germania, de fel din Rayhen Hause in Horn bei damburg. Pastor luteran are comuna dis Maiu 1849. Intdiu, cl a venit din colonia basarabeana Rohrbach, dar, dupa trei suparand pe caimacainul din Babadag, el a fost nevoit sa_p . \tunci Malinowsky scrie la 8 Septembre 1857 societafii Gustav Adolt sa trimité acestei colonii p ite gi pe pragul de a se insalbateci un duhovnic. In aceasti scrisoare e vorba de 50 fa- milii si 8 locuitori cu 250 suflete. Se mai notea i cain imprejurime se mai giisesc familii evangelice Ja Ciucur Macin 4 si ca la Ismail incé s’a tondat de curand o comunitate angelicé. In August 1858 veni pastorul Kithn din Berlin ‘Acum trebuia autorizare pentru construirea unei_ biserici. La 9 August 1860, ambasadoru! prusiac dela Constantinopol von der Goliz anunta ca s’a iscdlit fermanul sultanulii de auto- vizare. (Vezi acest ferman in facsimil gi tradutere germana in »Bilder aus der Dobrudscha", Constanta 1918, p. 152.) Conform fermanului, biserica avea sa fie de 24 coti de = = ngwi, de id lata si de § tnalta,’ Contractul incheiat) cu ‘zidarni tutto Dominico la 28° Maiu 1851 prevede ex inc& In vare s an biserica si fie pusit sub acoperis: La cheltuelile ce rctig.au cenuibuit si coloniile-mame dia Basarabia. Astic! a dat 25 ruble $i 20 copeici. at semen it _creatiuni gi jertic ai cugeta cl acesti co~ Dupa: i sbottl crimeic ines tn Dobrogen vin. Tatarl Ht Moldova,” in ‘satele site. de ane Ei reaps tofi, fiinded nu mai puteaustrai din cauza pereuchiion Atmacea abia au mai cimas 3—4 familii, heii au fost acusi de Turci in numar: de 20:00. Popor nomad, el nu avea locuinte stabile, La a0 Km. spre Sud-Est dnageny se fondeaz’ colonia Siuva-Cercitezt. Coloniite uroya, erau foarte ade rive for vices fin , co e drepi, 0 jrdecitori teat Bericht des» Piarrers ee de cuaarbia Babadag. voit, 23, VEL 1872), dar ies ¢ nich un-reaultat. tren Ineruri. firogtic ate SAl ci mires bincier pastosui Hochine role vecine rT fel deofel unelte ¢ cdag pmplin £ cu veeinii lar, cari aw roiut . Sy precum: eee a, ripind si fac bise ul_de constiructic, adanat gata, i censtriascd ci cst acest ma- amis tureens ci exam in. pragul rasboiutui. ¢ dependent nd. patimele pooulare clocotiak mai inviergunat der ad. Din G August i877 A rinas o lusgh consemnare: de zece coale mari in {clio despre Incrasilé rapite de: Cerchezi din cole 70. ae case senusti ale coloniei‘iv zilele de b-Maiu, apoi de §, 10, 12, 15, 16 si 23 Janie 1877, in. aceste ile ci Au ranit 207 i (dela un gospodar 10-14. cai !), apoi car, arme, unelte de iucru, vase de api gi. Ge. buciitarie, 4, cereale, bani. s..a. De asemenca si haine pentrn femei gi copii. Un mana. ; sf SSSR VEM ia pecs e deg In 1918 erau:. 173 familii germane cu.938 suflete, 70, :.fa- mili romanesti, 8, turcesti si.3. bulgaresti., pqbut auca si cei Tariverde, asezat la 21/2 Knt, spre Est de.Cogealac, lang goseaua principala, are acelas . trecut, ca si acesta. Mai. int‘iu constatdém aceeas nesiguran{a in ce:priveste, data fundarii (1873 sau 1874), din cauza lipsei. de documente scrise..Cea mai veche matricula bisericeasca e din 7 lanuarie 1879. Traditia orali spune ca aici au venit 44 familii din Basarabia:si anume::din Kléstitz, Kulm, Leipzig, Neu-Arcis, Beresina,. Tarutino,. Borodino, — cei mai multi originari din» Wiirttemberg.:;...”:, ; t ' Si aici: preyaleaza elementul. svabesc cu . toate. infiltrafijle eterogene. Svabi sunt: Nagel, Ritter, Stach, ,, Heim,... Speitel, Albrecht, Pfeifer, Meyer, Ehret,’ Baumstark, «Din «Germania -de Nord sunt: Adam,.Kant, Fischer,. Arndt, Hinz, Kraus,’ Martin, . Fechner, Biittner, Kriiger’s,.a, Aici sunt si emigranti, noui. Improprietarirea,s'a facut.ca si,in Cogealac. Cine-a venit mai tarziu sin’a mai obfinut,pamant, a inceput, si emigreze spre'Cay nada, Dacota sau chiar Argentinia. De altfel colonistii se simtiau 85 x Dine aici, fiindcd erau’stipani. Primarul era Neamt si toti erau respectati. Curtile, casele si intreaga lor, gospodarie vorbeste ‘in * modul cel, mai convingitor despre infloritoarea lor bundstare materiala. Biserica nemteasca de'aici, o simpli casa {ardneascd, ald- turi de care se afla clopotnita, e pe jumatate acoperité de ver- deata pomilor. E vorba sa se construiascd o bisericA noua. In scopul sporirii fondurilor de~ constructie, fiecare ‘{aran cultiva 1 ha. mai- mult, din venitul caruia se strang aceste fonduri inca din 1910. (Vezi: Bericht:des Lehrers Fischer im Jahrbuch’ des cee Volksbildungsvereines ‘in’ Rumianien, Bukarest 1911, pag. 171. ‘ 2 Un ‘Armean a deschis aici’ un “han. Comuna I-a inchis pentru .a preveni pericolul- alcoolismului.’* In -marginea de West ‘a’ comunei curge un parau, a carui sap§ nu seacd nici vara. Sunt si ‘dowd ‘mori cu motor. Invatamantul romanesc a devenit’ obligatoriu din 1890. Pana fn 1902 instructia se facea jumatate’nemfeste, jumatate romaneste}; de atunci incoace, insd, s’a redus cea ’nemfeascd la doud ore pe zi. Scoala a fost construita de ‘comuna, Guvernul a fagaduit 4000 lei, dar nu i-a dat. Im 1917; scoala, cercetaté de 160 elevi, era pur.germana.:Un batran invafator: de aici_scria in anuarul. societatii cilturale germane din Bucuresti: ,Germania ramane Germania, dar noi, Nemtii din strainatate, aici sau, aiurea, trebue s4 cugetém si si actionam nemfeste, cu tot devotamentul,nostru fidel c&tre {ara-in care traim acum“, Acest invafator a fost de- corat:i'1909 cu ordinul casei Hohenzollern. In 1918, Tariverdé avea 122 case nemtesti cu 133 familii gsi 761 suflete. : * ‘Inaintea Craciunului nemtesc 1873 au sosit primii colonisti nem{i in Facria, ‘situaté la-12 km spre Nord dela gara Mircea ‘Voda. Ei veniau din colonia basarabeana Paris, fondatd tn 1816 de Nemti din Polonia si Prusia. Ei au’ stat catva timp, in Cataloi apoi in Neu-Plotzki langi Buzau. Si‘aici_ prevaleazd $vabii, desi numeric -ei sunt abia jumatate din populatie. Aceasta populatie s’a sporit si.-prin refugiafii nemfi gi rugi (in total 22) ai flotei rusesti Potemkin. Acestia ancorand la Constanta, s’au asezat in coloniile nemtesti din Dobrogea. Aici s’au agezat trei nemti si un rus, Care, insurandu-se cu o némfoaicd, a luat numele ei. Comuna..a- avut multe de, indurat in rasboiul ruso-turc “+. 1877/8, ‘cand: Rusii au trecut Dundrea: pe Ia Harsova sub con- ducerea generalului Zimmermann. In'timpul acestui rasboiu multi colonisti de aici s’aurefugiat la Cogealac gi n’au revenit acasd decat in 1884, ae " Facria e comuna infloritoare. Ea e situatd la marginea Analele Dobrogel. z , MR inaltimei ce inchide la Nord regiunea. mocirlelor Carasu. In 1918 erau 67 familii germane cu, 330 suflete; 25 de familii-au emigrat in Canada. Spre soseaua principala. se gasesc 60 de curti mari, frumoase, cu case spoite alb sau vanat si impodobite la creasta. acoperisului cu doua capete de cal frumos cioplite. Desi in total nu posedd pamant decat 28 familii, totus co-- lonistii trdiesc aici destul de.bine. Tofi au curfi si case mari gi se ocupa cu laptaria. Produsele lor sunt -mult.cdutate in orasele- Megidia si Cernavoda. In fiecare casé se .aude’:uruitul. unei: masini, de batutul si inchegatul laptelui. In anii dinaintea rasboiului mondial comuna avea invatator german, care preda limba germana in ora dintdiu de inva{amant _ dimineata gi in aceeasi ord si. dupa amiazd. Acest- rasboiu a pricinuit mari pagube comunei: o parte din barbafi au fost internafi. Vitele si partea cea mai insemnata a avutului, jefuite de- Turci si de Bulgari. N’a fost crufaté nici, casa de rugaciune a acestor sdteni. Orga, adus& de departe din Germania, a fost taiaté,cu toporul si arsa. Sfesnicele si crucifixele pretioase, as~ cunse in pamant, au fost descoperite si rapite. De data mai recenta, dar foarte importantd este colonia” germand Caramurat. Ea se afli pe un'ses intins, la 8 km. spre West de lacul Tasaul, la 18 km. dela gara Megidia si 25 km. din Constanta. ed ‘ . La inceput a fost un sat tataresc cu 300 familii. Colonistii germani au venit din Crasna Basardbiei. Dupa rasbdiul din. 1877/8 au plecat foarte multi Tatari din localitate, ramanand abia 70 de familii_ tataresti. Multi colonisti nemfi au venit, si din Caraibil. Guvernul roman a fost foarte generos la impartirea pamantu- lui in '1883—1884. Cine tnchiria loturi mai mari de 10 ha. platia anual 5 lei de 1 ha, Pentru loturi mici-de 10 ha. timp de 30 de ani ei-platiau 30 de lei. Cine nu platia darea timp de 3: ani: igi perdea pamantul.'Locul de curte side casa era la inceput de- 4009.m O, mai apoi de 2000 m OC. Fiind: atata-teren, aici veniau. neincetat tot alfi si alti colonisti_din Basarabia.' Cei sositi dupa. 1884 n’au mai obtinut pamant. Cine n’a cumparat, a putut si ia in arendd pam4nt suficient in conditiile cele mai avantagioase,. Starea materiala a colonistilor e foarte infloritoare. Ei cultiva = grau, papusoiu, ovds si orz. Pe imasul comunei pasc peste 600- de vaci. si inca si mai multi cai, ‘. i Este si o banca {araneasca; in localitate. Asemenea’ si o fabric’ de cdrdmizi, care avand masini bune aduse din Ger- mania, confectioneaza': c&’rdmizi si pietre de zidit, figle, olane,. . jghiaburi, tavalugi sau. pietre de trierat si chiar pietre funerare... In Caramurat au venit colonisti germani nu numai din Crasna, ci si din gubernia Cherson. Unele nume de familie de aici se ies BB oes gasesc si in Malcoci si sunt de origine sud-germanic Alsacia, Baden sau Rheinpfalz.:‘Sunt insd si multi Poloni. Asa e Christian Fenrich, a carui bunicd a fost Poloneza. Bunicii fa- miliei Miiller incd vorbiau. polonesté. Nume ca: Politschki, Ru- scheinski, Bogoslowski, Wisosinski, Ploski, Rolowski arata obar- oaeler curat: polond. Limba polona n’a disparut cu totul nici astazi. z Caramuratul e, poate, cea mai frumoasa colonie dobrogeana. Tabloul ce ni se infatiseazd aici intr’o Duminecd. de primavara frumoas& e-de un farmec neuitat. O strada, larga de 25 de m., dreapta si intinsa ca masa, curatita de ori-ce murdarie’ si: buru- iana, straluceste de curdfenie. Ziduri inalte de 1'/, m., spoite alb, inchid curtile dinspre strada si formeaza doua linii lungi, luminoase, deasupra cdrora isi pleacd crengile salcAmii inverziti. Porti cu ar- curi de dimensiuni monumentale si lungi siruri de marete colonade conduc in interiorul caselor $i gospodariilor acestor tarani fruntasi. Casele luminoase gi strilucitoare de curdtenie au frontul spre © Strada rosu, vanat sau -violet si geamurile verzi sau albastre. Acoperigul caselor inca e din olane de diferite culori. In curte au si bucatirie de vara, apoi magazii si beciuri (pivnite). Dintre ramurile pomilor fructiferi rdsar coliviile porumbarelor. Trainice gi’ bine intretinute sunt si grajdiurile gi toate celelalte acareturi economice. Pretutindeni ordine, curatenie si culori incAntatoare. Fiind aga de bine instarita, nu e mirare ci aceast’ comund:e mai inaintaté decat altele din. Dobrogea‘si in privinta culturala. In 1885 a colonizat guvernul roman intre Caramuratul tata- resc si cel nemtesc si Romani din Transilvania.(Mocani). Cine vine dela Constanta la Caramurat, traverseazi agezarile celor trei neamuri care, in multe privinte, reprezintd trei lumi deo- sebite. ee In partea titareascd soseaua é ca in stepd.. Nici-un pom, nici o ingrdditura nu arata marginele unei curti de ceelalte.: In dreapta si in stanga ‘soselei, risipite neregulat, se. vad bordee sdrAcdcioase cu pereti de lut si acoperis de stuh. Totul pare ruina, sterp si sec, fara verdeata si fara via{a. Inaintea bordeelor, pe rogojini sau pe pajistea uscatd, sed turceste femei si copii. Dupa aceea tabloul se schimba. Case respectabile se aliniazd strans lang4 gogea, cu cerdace, pridvoare gi prispe, ingrijite frumos numai la fata, dosul si unele’parfi din lduntru ramanand mai putin ingrijite. La mijloc.o clddire moderni: banca romaneasca si o biseric’ pompoasa, cum obisnuesc ;Romanii s& zidiascd si in cdtunele cele mai mici. Inaintea’ caselor, dupd bunul obiceiu romanesc, se gasesc gradinitele de flori sau livezile de pomi fructiferi. E insé si mult& murdarie si balarii urate. Dintr’odaté strada se largeste si e ireprosabil ingrijita. Suntem in Caramuratul nemfesc. Ori unde te uifi vezi asezari — 36 — : 5 omenesti trainice de gospodari vrednici, cari stiu ce e' ordinea si curd{enia.-In: partea germana alocalitatii, paralel’ cu goseaua principala, mai sunt de.o parte si de alta cate trei strazi Paralele. In partea de Nord, evlaviosii arani :de aici au ridicat'o cruce pe care Mantuitorul rastignit e facut din metal argintat. Monumentul a indurat cateva brutale lovituri de sabie .in ‘ultimul rasboiu ; incolo n’a avut nimic de suferit. Intre’ toate coloniile germane, Caramuratul are cea mai frumoasa biserica, construita. in 1897/8, in, locul unei modeste case de rugaciune, infiintata ceva mai inainte, la 1881. Pe langd Piatra si zilele de lucru gratuite, acordate de comunitatea catolica, s’au cheltuit in acest scop 85.000 lei. E o clidire monumentala din piatra galben4, din care se desprind liniile'luminoase ale muchilor gi arcurilor dela ferestre. Interiorul bogat impodobit are trei altare cu podoabe pretioase, executate de sculptorul tirolez . Ferdinand Stuflesser din St. Ulrich: Langa biseric& e casa .paro- hiald si vechea scoala. germand. Copiii invat& romaneste. Limba germand o preda in doua ore pe zi parohul catolic din localitate. , ‘In timpul din: urma& unii baieti au facut studii sila Bu- curesti gi astfel au inceput s4 se iviascd’ intelectuali si din mij- locul acestor {&rani. ‘Un astfel de intélectual ar fi Emanuel Kreis, - care a-facut ‘studii superioare si in Svitera.. ..'! 7 In 1918 comuna avea 155, familii germane cu 867 suflete; 110 familii romanesti cu'540 suflete si 70 familii t&taresti cu 400 suflete. Vre-o 16 familii germane au. emigrat parte la Dacota, parte in- Argentina (America de Sud), anume in colonia Colonel Suarez, unde mai sunt si alfi Nemfi din valea Volgai. Mai saraca e Colilia, colonie catolica gi ea, situatd 28 km. spre Nord de Caramurat., In 1880 au venit mai intdiu aici opt ‘ familii_ germane, dintre care sase din Mannheim, gubernia Cherson (Rusia); altii din Caraibil si Malcoci. Tatarii, refugiati in’ timpul r4sboiului.independentei, n’au_mai revenit. In timpul ocupatiei germane, la 1917, erau in localitate numai . 17 familii romanesti. ¢ . Regiunea e cam deluroasa ‘si stearpa. Un parau ce nu seacd nici vara, mana odata trei mori. In 1917 functiona numai una. Fiind departata de centrele de seamaale regiunii, locuitorii acestei comune nu-si puteau valorifica' produsele aga de bine ca alfii. Teren arabil au relativ mult (10—40 ha.) Un faran are chiar 129 ha. $i de aici, insd, au plecat 15 familii ta Argentina. Curtile si casele sunt curate si bine intretinute. Impresia de sariicie si mizerie fi-o lasd mai curand asezarile romanesti decat cele “nemfesti. (Vezi si Raymund Netzhammer, aus Ruminien. 2. Auf- lage. Einsiedeln o. d. pag. 380.) = 87 — In r&boiul.din, urma comuna: a avut mult sd. sufere, nu dela armata, romana, ci.dela aliatii Germanilor. (Turci si Bulgari) cari au devastat gi. siluit. ;; by In 1881 au venit cateva familii evangelice din Atmagea si Ciucurova in comuna Anadolchioi, situaté 2 km. spre Nord de Constanta, care, precum arata’ si’numele ei, este o agezare mai veche de locuitori din Anatolia. Colonistii germani de atunci erau nepofii. si nepoatele lui Adam Kiihn, despre care am vorbit mai inainte. Populatia e destul'de amestecaté din punct de've- dere etnic. " a j Elementul german e represintat prin 33 familii cu 134 suflete. Din Anadolchioi unii au reemigrat in fara de obarsie: Germania. Multi'au plecat ins4 la America. . In toamna 1887 au plecat, dé’ aici 14 familii la Brussa ‘in Asia mica, de unde, dupa trei ani, cu amare deceptii au revenit: In 1883 evangelicii:din Anadolchioi si cei din Constanta au format ovsingura comunitate religioasi. In. Constanta erau . numerosi meseriagi, ingineri, functionari de cale ferata si.un capelmaistru ; in.total’ vre .o.15 familii; Merite deosebite . in ‘ce priveste organizatia comunitatii evangelice au avut H.. W.. Pastor, seful de depou al C..F.-R.:si Franz Pleuss, directorul hotelului Carol care, de altfel, a fost .construit de. Englezi., : : . Serviciul divin evangelic se tinea intdiu in spalatoria aces- tui hotel. In 1892 se construi actuala bisericd. evangelicd, dupa planul inginerului din Pomerania, Max Wegener. Pe crestinii de alta confesiune ti impresioneazd ciudat nu atat versurile pline de exaltare ale autorului reformei. Martin Luther: ,,Eine feste Burg ist unser Gott‘, gravate pe. frontispiciul acestei biserici, cat mai ales faptul ca. parterul, acestei construcfii e reservat ocuintei pastorului, iar adevdrata bisericd e sus la etaj. Noua bisericd se inaugurd in 1895, contribuind pentru constructia ei gsi Regele Carol | precum gi Regina Elisabeta. Scoala: germana din’ Constanta dateazd din 1892, In 1901 s’a facut o frumoas& donatiune. Sofia.E. Luther, viduva mare- lui fabricant de bere din Bucuresti, ‘a, imortalizat numele fami- liei ;daruind casa ei cea’ mare din, strada Tache vTonescu, “cu toate dependentele ei, scoalei germane: din localitate. ‘In 1917 erau 260 Nemfti in’aceste doud comune. Dupa marele rasboiu, scoala’ gérmana nu numai’ cd s’a menfinut in cadrele si cu caracterul ei vechiu, dara si evoluat» cea te posibilitatea de’ a,infiinfa"si ‘un curs ‘gimnazial de 4 clase. ) In 1881; au venit la Cogealia, comuna situaté 15 km spre Nord de, Constanfa, cei dintai colonisti. germani. din gubernia = %o= Cherson. La acestia s’au ‘atasat-gi' alti colonisti-din/ nordul Do- brogei.:In 1918 erau:in-localitate:'60: familii-- germane cu 306 suflete, pe lang 30 familii de veterani- romani gsi alte 60 familii de tatari. $i aici se poate constata deosebirea intre cele trei neamuri conlocuitoare, ca si la Caramurat. Astazi, colonia germand.cu ‘casele si curtile ei gospoda- resti curate si, bine ingrijite, cu perdele inflorite la. ferestre, face o impresie incAntatoare. Dar n’a fost .totdeauna asa. Cand, in toamna 1883, pastorul evangelic Teutschlinder din Bucuresti,i-a | cercetat, i-a aflat in cea mai neagré mizerie. Incd nu obfinusera - pamantul fagaduit. Nici casele celor mai multi. colonisti incd nu erau gata. Unii zdceau si de: febra.tifoida. Dup& visita .duhov- niceascd ce a facut, pastorul Teutschlainder a publicat’ un_ ini- mos apel catre toaté lumea de, bine si ajute cu ce “poate pe acesti nenorocifi. Apelul a aparut fn ,,Bukarester Zeitung“ si a fost reprodus imediat si de ,,Deutsche Kolonialzeitung din Frankfurt a. M. I, 2. Apelul si-avatins: scopul. Colonistii au pri- mit ajutoare si din Germania. Prinful:.de .Neuwied a donat 300 marci. ABMS oh t “In anul urmator (1884), in sfarsit, ‘li s’a‘ dat: pamantul fagd- duit in loturi mari si mici, pentru care’ mai ‘tarziu li s’au eliberat si: cuvenitele titluri de proprietate: De atunci colonia prospera. Pdmantul e foarte bun. Fiind aproape de portul Constanta locuitorii igi pot bine valorifica toate produsele lor. Intre colo- nistii germani sunt si astdzi multi cari: au 30—60 ha. Numai 10 familii nu au pamant. Dar gsi acestea'traesc usor. Din’ aproape nici'o cas4 nu lipseste masina necesara pentru fabricarea pro- duselor laptelui. Biserica e-din 1891,“dar e renovata si marita in 1903. Acestei biserici ti dond regina Romaniei, Elisabeta, o biblie cu remarcabila dedicatie: ,Dumnezeu e aproape de mica comunitate“. ai t A treia perioadd a migrafiunilor. 1890—1891. La 1890 incepe un nou curent de emigrare din, coloniile nemf{esti ale Rusiei meridionale. Statul rusesc la 1870 a desfiintat privilegiile si de atunci a inceput o politica din ce in ce mai nationalista. O lege din 1890 interzicea tuturor cetatenilor straini nu.numai sé cumpere pamant si proprietafi, dar chiar sé are gi sd.samene pe pdmant rusesc. Mai departe erau opriti de a-gi construi- biserici. In anul urmator (1891) limba ruseasca , deveni obligatoare in toate scoalele" imperiului. Z : : Mii de nemti se fndreptara atunci spre Statele-Unite ale Americei sau spre Canada. Unii' au venit si in Dobrogea,: incu- rajafi-de promisiunile ministrului roman Petre Carp. Asa se in- adie temeiara in 1890 si 1891 opt colonii noua, a caror istorie ¢ plina de peripetii dureroase. i Conditiile de: colonizare acum nu mai erau cele din 1883. PAmant nu mai era. Se imparfise tot. Side altfel, conform legi- dor in vigoare, nimeni nu putea obtine pamant dacd nu era cet&tean roman. Cetatenia'nu se obfinea decat dupa un traiu de cel putin zece ani in fara. Pana atunci li se facea alta inles- mire: li Se da pamant in arenda. Ne fiind indestulator nici acesta, multi luau-in arenda pamant dela proprietari. Acestia erau de multe ori lacomi si, fndat& ce vedeau cd colonistii prosper’, ingreuiau conditiile de arendare, facdndu-le traiul imposibil sau silindu-i chiar s& ia lumea in cap, ducdndu-se in alti parte a Dobrogei, in Cadrila- ter sau departe peste ocean, in’ America. . Coloniile germane, intemeiate dup& 1890, sunt aproape toate spre Sud dela linia feraté Cernavoda-Constan{a. Dintre coloniile acestea, cea mai prosper’ e Cobadin-ul, situat la 20 km. spre Sud de Megidia, langi linia ferata Me- gidia-Dobrici. Majoritatea locuitorilor erau Tatari, cand in pri- mavara anului 1891 s’au asezat aici 16 familii germane. din ccoloniile basarabene: Tarutino $i Minciuna. Acestia s’au agezat intaiu angi Buzdu, unde au. stat'vreo opt ani. Pe urma, pribe- gind din now prin Rusia, in sfarsit se-oplogesc 1a Cobadin. Si aici, datoriti calitatilor sale organisatoare, a biruit elementul ‘svabesc asupra celorlalte elemente din. provinciile germane de Nord. In 1918 colonia numara 71 familii germane cu 397 suflete; 120’ familii tataresti si 30 familii romAnesti, Desi aici, nu s’au facut improprietariri, es colonistii puteau si cumpere pAmant eftin dela Tatarii cari plecau inapoi, in stepele Asiei lor de ' obarsie. Trei Nemf{i au peste 300 ha, alti trei 100—200 ha;! 11 au 30—85 ; 12 au intre 2 1/.—15 ha. Ceilalti pot sa ia in arenda. Se cultiva orz si, ovas, apoi grau’si porumb. Sunt si 24° ha. vie. Prosper& gi cresterea vitelor. Comuna are armasari de prasild. Sunt si multi oieri cu 1000—2000 oi. In $coala de aici se pred& limba germana zilnic in patru ore. Buna stare materiala a aces- tor ‘colonisti a permis sa-si trimeatd odraslele (8—10 baeti si fete) la invafiturd in. Weimar sau in alte centre culturale ale Germaniei. sb ¥ Sarighiol-ul'e Situat pe o vale ingustd, tnchisd intre dea- Jurijla 13°km. spre West de Mangalia. Pamntul de aici se ‘spune c& e cel mai neroditor din intreaga Dobroge. Totusi oa- menii vrednici pot trai destul de’ bine gi aici. In 1894 catorva colonisti li s’au dat cfte-10 ha: In 1904 s'a dat si mai ‘putin, numai 5 ha. Aici se asezara,gi. colonisti din’ Caucaz. In vara Aue 1891 erau aici in total 204 locuitori. In 1917 erau-61 familiz germane, 30 familii tatdresti si 10 romanesti. q Mai putini s’au_asezat, disparand, aproape. cu totul elemen- tul german, in comunele: Mangalia, Caracicula, Osmancea,. Os- mantaca gi Viile noui la Constanta, unde colonistii nemti. s’au asezat deavalma cu Roméanii, nu deosebit ca in alte parti. Aici functioneaz& o invafatoare cu studii, din Germania. E de notat cd o parte considerabila a acestor colonigti apartine sectei: religioase a Sabatanilor. : Lape ~ Cu aceasta din urma colonie se incheie perioada emigra-- rilor germane din Rusia, perioadd ce a durat 50 de ani, Numérul, sporirea, casdtoriile, starea sanitaré $i reemigrarea: Nemtilor. din Dobrogea. Relativ la Nemf{ii din Dobrogea sunt diferite statistici. Cand: au venit intdiu acesti Nemti, au fost aproximativ 800 familii. Bine inteles c&‘n’au fost totdeauna atatea familii, ci numai la 1891, adicd dupd perioada a treia a migratiunii germane. i Richard Lesser, editorul publicatiei ,Weltpost“, Leipzig 1883, No. 11 pag. 188, spune c& sunt 600 familii cu.3000 suflete. Ceva mai tarziu A. E. Lux (Die Balkanhalbinsel. Physikal. und ethnographische Schilderungen. Freiburg i. Br. 1887, pag. 47) afirma c4 in Dobrogea, in total sunt 3024 Nem{i. In sfarsit an- tropologul elvetian Eugéne Pittard (Dans la Dobrodja. Notes de voyage, Gentve 1902, pag. 47), pe baza informatiilor revizorului scolar loan Banescu, socotia numarul. Nemtilor dobrogeni la 8779.— Cam acelas numar il aratd gi statistica facuta de dom- nul Paul Traeger (Schriften des deutschen Auslands Instituts, Stuttgart. Band 6. Die Deutschen in der Dobrudscha. Stuttgart 1922, pag. 124) pe timpul ocupatiunii germane. din rasboiul din urma, anume: 8534 suflete. e Natalitatea acestei populatii e considerabila. Nu se poate vorbi de familii cu. 10—15 copii, cum spun unii c&latori) super- ficiali. Domnul P. Traeger constata, insa, ci. intre 369 familii abia 15 sunt fard copii, deci abia 4°%/o, — pe cand’ in.,Berlin, in .medie. generala, sunt 27 /o familii-fara copii. Despre o limi- tare intentionatd a numarului nasterilor ca‘la Sasii din Ardeab sau Ja $vabii din Banat, aici nu poate fi vorba. O cauza‘a nata- litatii normale a acestei populafii poate fi si faptul cd aici oa- menii,se cds&toresc la timp; fetele chiar la 16 ani. Trei sferturi din aceasta populatie are cel putin trei copii, ceeace e o stare inflo- titoare fafa de a celor mai multe populafii europene. (In. Franta si in unele parti ale Germaniei e tocmai invers). Adam Kiihn a avut 8 copii, 49 nepoti.si, 250 stranepoti. : ) Sai Natalitatea e numai un:factor, si nu cel mai important. al sporirii populatiei. Mai importanté e mortalitatea. Conditiile higienice ale celor mai multe colonii,sunt foarte bune. Ap, hrand, aer, totul colaboreaz.la mentinerea unei sandtati aproape ideale. Aici nu sunt boli ereditare: tuberculosd, boli mintale, nervoase §. a. In Atmagea, de exemplu, pani in 1916, nu se stia de scarlatina. Aici aproape nu e nevoie de doctor. Abia la 4000 oameni daca ’e nevoie, de unul. Tofi mor de batranete. Din datele matriculare bisericesti, publicate de ,,Bukarester, Hauska- lender“ in 1911 sunt vrednice de retinut urmdtoarele: Atmagea: 2043 suflete, 112 botezuri, 33 inmormantari, 15 casdtorii Constanta: 1273 97 » 16 12 Caramurat: 742 ,, 44 ate 28: 3 4 , -Colilia : Bali i WD kore 4, ” 3» Malcoci: 710. , 40 4 16 * 6» Tariverde: 610 82 5" 2 » er In total 5615», - 335 -- °° 93 3 AL , _ Contrar unor' pareri medicale ‘cd familiile consanguine ar fi'sterile si nenorocite, ale colonistilor dobrogeni, desi aproape toate inrudite, sunt séndtoase si fecunde. Cauza inrudirii, este numarul redus al familiilor:.Numai in patru colonii sunt peste 80 familii, Pretutindeni auzi: Noi tofi suntem veri si verisoare“ sau tot satul nostru este neam.“ Cu toate acestea barbatii sunt voinici, cu. umerii si pieptul lat, cu oase vartoase, iar femeile bine tnvalite, cu bazin larg si-fefe, ovale (Caramurat). Alfii au fata lungdreat’i (Atmagea). Inrudiréa acestor colonisti o .arata si numele lor de familie. In coloniile evangelice la 215 familiire- vin 73 nume; in.cele catolice la 344 familii 77 nume. Aceasta probeaza cd dela inceput a fost un numar redus de familii care, date fiind conditiunile: lesnicioase de: traiu, a sporit alat de. con- siderabil: Astfel numele Ehret, reprezintat in Malcoci prin 17 familii, se mai aflA numai.incd:in 1 colonie. Aici nu poate fi vorba, deci, de o: intensa circulafie, de. oameni ‘si'de familii. Tot asa numele Ternes i] poartd 14 familii, iar. Ruscheinski 13 -familii .din Caramurat. i : Be teh Uneori numarul familiilor ramane stationar. In Atmagea sunt astazi tot atatea familii,ca»si-la 1879: Multi colonisti au plecat in anii 1883. si 1884. din cauza anilor secetogi gi a: ser- viciului militar’ care, in acest.din urma \an, devenise obligator pentru intreaga populatie dobrogeand. .. am In general ‘se poate spune. cd nemfii evangelici emigrau in Dacota, iar cei catolici in: Argentina.,.Cand guvernul prusiac a inceput sa. colonizeze Prusia de Est, multi colonisti germani s’au reintors in patrie. . toe = 42:-— »Fie: painea- cat ‘de rea, Se ‘ Tot’ mai:bine’n' fara mea,“ spune si'un, cantec popular german :’ Toes "* “Schén ist es im fremden Lande, ; Doch zur ‘Heimat wird es nie," Asezara satului, casa, curtea, gospodaria, arta casnica, costumul si administratia comunalé. °° Guvernul turcesc n’avea nici_un plan in opera sa de» co- lonizare. El chema colonistii, le arata locul unde se pot- aseza, mai departe, insi, nu-si batea capul cu ei. Ei puteau ‘sd aiba atata pamant, cAt puteau sa cultive, potrivit si cuarticolul 4 din Regulamentul de colonizare al Turciei. Din partea acestui guvern, asezarile noilor colonisti puteau sa fie tot atat de neingrijite si neregulate ca si cele tatdresti si cele bulgdresti. Mai rational proceda in,opera sa de colonizare’ guvernul rus. Terenul destinat unei''colonii era-bine delimitat ;. asemenea méarimea gi intinderea curtilor, strazilor, si terenurilor libere 5. a. Caracterul‘acesta al coloniilor rusesti ajunge dominant si in Do- brogea. Chiar in comune, unde nemfii locuesc impreund cu alte. neatnuri, ca in Palazul mare.sau in'Alacap, cartierul sau strada germana se cunoaste imediat din toate parfile. E tipicd strada mare, larga, plantaté cu arbori pe de margini, dealungul careia sunt aliniate curfile si casele ‘toate la fel: Multe colonii au o singur4 strada. Astfel sunt: Cogealia, Cobadin, Tariverde. In Mal- coci, Sarighiol si Caramurat sunt-si strizi paralele cu strada principald. Piafa n’au‘aceste colonii, Esceptie e Cogealacul, un targugor considerabil, pe piafa caruia se fin targuri in fiecare sdplamana. In -Atmagea e o pia{i inaintea bisericii,».de unde . pornesc cinci strazi in tot atatea directii. Ingrdditurile din spre stradi-variazi. Ele sunt sau de zid, sau de lati si scdnduri, sau gard viu. Largimea strazii in.comunele mari e de 23—25 m., avand de fiecare parte si cate un caldaram (trotoar). Inaintea portilor carey dac& n’au intotdeauna arcuri mérefe, au cel putin stalpi inalti si puternici, se afld banci, pe care in’ Dumineci si in serbatori stau sdtenii de vorba. Largimea curtilor variaza din sat in‘sat. In acelag sat, ins, e cam:aceeas, dela 30° pani la 40 m. Lungimea e de'80 m. Aproape toate casele au: gradinit inainte catre strad& si sunt,cu frontul catre strada. i Forma casei e aproape pretutindeni aceeag. O cladire lunga, ingusta, cu acoperis inalt in care, incepand .dela odaia de frunte, rezervata musafirilor, se ingiri la ‘rand toate incdperile necesare gospodariei. Sunt case lungi de'60—70'm. si late abia de 6—8 m. Atat forma casei, cat si a satului, 'e tipic'ruseasca ; n’are nimic nemfesc in ea. La fel sunt si casele Lipovenilor, originari din ‘ey s eigB b= Rusia sivei. Sunt, insd, gi numeroase bordee, mai. ales in’ satele titiresti. Casele bulgaresti:si' cele romanesti igi au tipul lor arhaic. Frontul casei se termina intr’o decoratie ‘cu: doud capete de-cal ca si in!atatea provincii'germane :Mecklenburg; Schleswig, Braunschweig, Nassau, sau’Tirol. Pe langa cea estetica, aceasta decoratie are si o’semnificatie superstitioas’. Poporul'crede ca aceste capete de cal:au’puterea miraculoasd de ‘a alunga duhu- rile necurate: Superstitia’ exista°si 4 Bulgari, cari ageazi capatana decal pe parul unui gard. Fon casei é: zugravit cu culori vii: rogu, albastru, verde, violet si'are uneori minunate inscriptii din biblie sau'din poeti. Un. proprietar din‘ Tariverde’ si-a gravat pe frontispiciul casei niste versuri germane, care: in‘ traducere romaneasca ar fi cam astfel: Casa+I a mea’si nu-i a mea: Un altul va intra’ tn ea : Gi’ dupa el asemeneay’ Altul scrie gi mai cu tales.) € i Aicea trainic construim, i ) vo. ote e~Nane gandim.c’o sé murim ; 1%) Tar unde-iivégnic sAytrdim , Aproape nici ni ne gandim. f sit Peretii casei, ca’ si ai curtii, sé ung intdiu cu Iut, apoi cu balegi:de: vaca, pe'urma ‘se)spoesc cu var: Intrarea in casd se face in sectia longitudinal, imediat dupa odaia dinainte. Aceasta odaie are‘ mobilierul cel mai frumos:* masi,° scaune, dulaputi, 142i sau ‘sipeturi (coloratesi/Dusumeaua inca impodobita. La geamuri sunt/perdele.\ De peretivatarn’! tablouri ‘si fotografii, zi- catori ‘intelepte}!‘frumos:incadrate, ‘certificatul de -confirmare in legea crestineasca'‘s.. a.Patul e° curat, alb ca zapada ‘imaculata, pe care's¢'gdsesc cinci perne mari’ si ‘moi de pene; cu invalitori tot atat:de cutaté.Sobele, clidite din-cdramida, se incdlzesc din afar; din bucatarie:: Dincolo ‘de -bucatirie e until sau mai multe dormitoare? Inalt4 {parte sunt. grajdiurile gi’ celelalte’ acareturi economice. Pretulindeni ‘ordine'gi' curatenie. J Fafa ‘in’ fafa ‘cu’¢asa, despartita numai prin gradinifa,’ “se gaseste bucdtaria de vara, apoi beciul, foarte curat si ingrijit si el. In multe curti e si fantana’ cu’ jghiabul pentru adapatul: vitelor. Mai. e-apoi si hambarul pentru finerea gi uscarea papusoiului. Nemtii il construesc de obiceiu' din lati. Romanii, Bulgarii gi TAtarii il-fac’ din nuele: si seamand cuiuh cos mare: ‘Nu lipsesc cotetele pentrti”porci’ si gaini.: Mai la o” parte'e armanti, un fel’ de’sub gopron, fara ipareti, avand: numai acoperis,’ unde:.stau vara vitele ‘si unde se‘pregateste tizicul, adica balegarul uscat gi'bun de incalzit iarna. In fundul ‘curfii se! face imblatitul’ si trieratul cerealelor cu'un'tivalug'mare'de’piatra tras de cai peste. rena toate spicele. In multe curti e si.porumbar, asezat' uneori foarte pitoresc intre crengile arhorilor. E de remarcat: gi firul de sarma, dela,un capat al curtii-pana)la cellalt, dealungul cdruia‘alearga in dragd voie cainele, pazitorul.credincios. al-curtii| i al icasei. O podoaba a acestor:.asezari e gi numarul,:cel. mare: de arbori si pomi, fructiferi ce ele: poseda. .De» departe: ele au -aspectul unor oaze in mijlocul stepei, Aceasta;se explicd:nu:numai prin iubirea, de. natura .a colonistilor, ci si, prin § :51),din,)Instructiu- nile, pentru infiintarea si administrarea. coloniilor, rusesti, unde se spune: ,Pentru, apararea de vijelii si incendii, trebue incon- jurate casele, surile si curtile cu tot felul de arbori ce. cresc tepede*. Era de. datoria. primarilor s&. vegheze la executarea acestui ordin. Relativ la proprietatea funciara a acestei provincii, s’a le- giferat mai intaiu la 3 Aprilie 1882 si apoi la 10 Martie 1884. Romania a desfiintat dijma pbignuita la Turci, cerand platé in bani pentru cei dintai 5 ani cate 2 lei de 1 ha., iar pentru ur- méatorii 15 ani cate 3 lei. Fiecare familie’ a fost improprietarita, dandu-i-se cel putin 10 ha’ Unii puteau'lua in arenda pana la \ 100 ha. Dupa& 25 sau 30 ani devenia proprietarul mogiei. Cu | timpul sporindu-se populatia, conditiile'de viafi s’au’ inasprit. { Azi cultura’e mai mult extensiva. ‘Taranii au pluguri de fier dar nu ard adanc, nu ingras4 pamantul si nu cunosc: sistemul schim- bului plantelor de cultura, ceeace e foarte important in agricul- turd. Se cultiva aproape exclusiv:-grau,.porumb,’ orz gi. ovas, uneori si rapi{a, in si-canep4; mai rar cartofi si: secara. Cresterea animalelor emai ingrijita.:Se. tin ‘cai mulfi_ gi fru- mogi. Nu sunt rare nici turmele de cate 1000—2000 de-oi. Ase- menea:vitei, ramatori si paseri.. Industria laptelui a, fost mult timp inapoiata. Autorul roman Zaharia’Zeciu intr’o..lucrare nem- feascd asupra economiei rurale din Dobrogea in secolulal 19-lea si inceputul celui de al 20-lea, tiparitd la Leipzig 1909, pag. 49, spune ca in 1905 incd nu»exista in ‘Dobrogea. nici:.o, magina pentru industrializarea laptelui si abia erau»17 putineiuri. Astazi sunt cu sutele si cu miile. Meritul.cel mare, in; aceast4. privin{a, revine femeilor, care au stiut face din lapte un izvor:nesecat de venituri. ¢ Industriile nu sunt imbrafigate decat in masura.ce sunt: tre- buincioase agriculturei: faurarie, pantofarie, pielarie si dulgherie in stil mic. Odinioaré femeia imbraca-pe toti ai casei, Astazi apoape toti se imbrac&é cu haine dela oras. Pretutindeni invinge fabrica. Hainele, mai ales pantalonii barbatilor, se fac din lana de casa, toars4 si colorata albastru. Caracteristic pentru Nem- foaice e scutecul pe care il trec. de pe uma&r pe subsuoard, ino- dandu-! bine la capete; pentru.a putea purta mai usor copilul in brate. O fata, cand se méarita, trebue sd aibi,6—10 bucati Asi de ‘acestea. Ele’ sunt! invargate’ si inflorite,dar nu se pot..com~ para cu ale Romancelor care’ sunt‘ cu: mult mai ftumoase, Nici broderiile frumoase cu care: Romancele’ si. chiar _Bulgatoaicele . isi: impodobesc: cdmegile nu''se’ gasesc’ la Nemti.’ Nici costumul Nemfoaicelor ‘nu ‘are ceva) deosebit.Rochie neagra’ si: bluzd.-de obiceiu inchisa. Marama sau! testémelul din» cap inca il tnoada toate in .acelag fel sub .barba. In coloniile catolice fetele si ne- vestele poart’ la piept cruci mari, aurii: Portul barbatesc’. (ba- traniicu cdciuld, tinerii’ cu'sapea,) la gat ‘cu cravata, numitd dupa ruseste’,,sarf*.'si cu’ cisme' mari in picioare) ceva ‘mai caracteristic, dar el aminteste’ costumele rusesti, nu pe cele nemtesti: »Instructiunile pentru infiinfarea'si administrarea noilor co- lonii rusesti* din 1801 prevdd in fiecare comun4 alegerea cate unui. primar, a/cAte-doi-asistenti si tot-la cate 10ycurti: a» unui decemvir. Indatoririle primarului‘erau-multiple si variate. El n’are sa ingrijeascd numai de binele public, ci. si de cel material :si_ mo- ral ‘al colonistilor. El vesteste legile'\cele noua si indeamna pe oameni sa fie morali, drepti, muncitori i credinciosi. El com- bate destrabalarea,risipa si betia.El veghiazi ca fiecare colo- nist sd-si find curate $i ingrijite: casa, curtea, grajdiurile gi gra- dinile, precum ‘si‘plantatiile:cus pomi.’ El le’ araté folosul: gi insemnatatea diferitelor meserii. El'observa ‘calitatile solului, face impartirile agricole ‘ale diferitelor terenuri, el controleaz4 si da sfaturi. El urmareste.pe oameni'cti atentie si nu. leneveasca_ nici iarna. Pe contravenienti' ii. pedepseste cu: corvezi (Iucrari publice) gicu amende. El se amesteca si-in afacerile particulare ale lo-: cutitorilor. Alte pedepse mai obignuite erau: arest,bataie'cu batul gi legatul in'feare. Asa e notat despre unul, cd a: fost pedepsit s& ldzuiasca’ cinci: sfori patrate;fiind: ca nu avea acoperis © bun Ja cas si nu-si facuse gard Ja. curte, ‘nici ‘n’a‘ plantat arbori. Autoritatea primarului era indiscutabila::'Un locuitor din Fratizfeld a fost pedepsit cu 45-dovituride baf,\pentrucd a insultat ‘pe primar, altul a fost tinut in feare’ timp de 1 or& din aceeag cauza. Nu erau crufate nici femeile. O femeie\ a’ fost ‘pedepsita cu 50 lovituri de bat pentru furt. « uy ‘ By Aceste instructiuni' si regulamente sunt ‘insemnate, fiindcd, in parte, ele'se mai, aplicd :si: astazi ,in’ satele‘Dobrogene. Turcii nu-gi bateau de loc capul' cu administratia si viata interioara a satelor. Li . Cu'trecerea Dobrogei in stapanirea romaneasca se schimba, ins&;'si administratia, conform regulamentului-pentru administratia interioara. a comunelor ‘rurale, introdus in’ 1884. Regulamentul , contine dispozitii relativ la’ siguranta publica si indatorirea ' ce~ 1 tatenilor de a strajui pe rand, relativ la tnfrumusetarea comune- lor, dand in acest scop primariei dreptul de a fixa locul gi felul cladirilor, mai_departe relativ la transporturi si angarale in in- teres public. Odata cu primarul roman a disparut sau cel pu- tin s’au redus esential drepturile $i prerogativele primarului german. Totus in unele comune dainueste inca institutia primarului ger- man (der Schulze) deosebit de cel roman, recunoscut oficial. Dovada e si Procesul verbal al comunitatii catolice din Cara- murat dela 1910, intitulat ,,Imputernicire* i publicat in intregime de d. P. Traeger 1. cit. pag. 157 si urm. Comunitatea araté un puternic simt{ de solidaritate cand prevede nu numai eliminarea din sdnul ei a membrilor recalcitranti, ci si alte pedepse mai grave: de exemplu, s& nu i-se dea unui asemenea membru nici pagune, nici pamant in arendd 5. a. Scoala, biserica, viata sufleteasca, moravuri si obiceiuri- Cand au plecat colonistii germani in Rusia, ei aveau scoale bine organizate din timpul lui Frederic cel Mare. Dragostea de scoala si de invafatura au dus-o cu ei si in Rusia. Nici 0 colo- nie nu se intemeia fara ca sa aiba si o ‘scoala. Dragostea aceasta de invd{atura au adus-o cu ei gi in Dobrogea. Din insemnarea lui Malincowsky dela 1863 stim ca invafatorul evangelic din Atmagea era platit cu cate 2 masuri (1 masuré = 10 ocale) de grau si cu cate 3 piastri de fiecare copil; cam tot asa era platit si cel din Cataloi. Cand coloniile prosperau, ele igi aduceau invafatori din Rusia, din Ardeal, din Svitera, sau chiar din Germania. $i acestia erau platiti cu pro- duse naturale. Astfel Louis Horn din Atmagea primia, pe langa o leafa in numerar de 200 lei, si 2 masuri de grau, 2 de car- tofi, % oca de unt, % oca de slanind si pamant pentru samanatura de 5 masuri si 3 caraturi. De altfel nefacindu-se regulat scoala, ce se invdta iarna, se uita vara. In 1884 incepe invafamantul romanesc. El nu s’a introdus pretutindeni la aceeas data. In urma nouei legi, comunele nici nu mai puteau intretine si o scoala nemteascd deosebitd, pe langa cea romaneasca de stat. Chiar comune mari gi bogate, cum e Caramurat, au ramas ani intregi fara invatémant german. In pa- rohiile catolice preotul face si pe invatitor. In cele protestante sunt invafatori speciali. Parohiile evangelice nu dau certificat de confirmare nimanui, daca nu cerceteaza cel pufin 2 ani scoala nemteasca. Scoala ce se face e destul de primitiva. Nu se invafa decat putin cetit (scris si ortografia aproape de loc), istorioare din biblie si ceva catehism. Din aceasta cauza, cand vor sa scrie ceva, ei confunda si literele, incdt e greu sa descifrezi scrisul acestor {arani, aproape analfabeti. Singura scoala, bine organi- AT zata, datorita intre altele fondatiei Sofia Luther, e cea din Con- stanta. Aici s’a dat si se da atentia cuvenita studiului limbei germane. Din 246 ore pe sdptamana, 175 erau reservate studiului acestei limbi. In 1915/6 erau in total 207 elevi, dintre cari 7 din Germania, 24 din Austro-Ungaria, 8 din Turcia, 4 din Bulgaria, 1 Olandez, 12 din Grecia, 124 din Romania gsi 27 fara cetatenie recunoscuta. Aceasta scoala era subventionata si de ,,Reichschul- fonds“ cu cate 4000 marci, iar din 1912 cu cate 4200 marci pe an. Libertatea religioasd a fost respectatd si in timpul Turcilor gi dupa aceea. O recunoaste si art. 3 din Regulamentul de co- lonizare al Turciei. Comunitatile evangelice depind de Consiliul bisericesc superior din Berlin. Acest consiliu a trimis mai intaiu un preot Ja 1858 in Atmagea gi in filialele ei: Ciucurova, Ca- taloi, Cogealac, Tariverde si Ortachioi. Constanta atarna intdiu de Galati, pe urma de Atmagea. Pastor evangelic propriu are numai din 1892. De Constanta depind: Cobadin, Cogeala, Fac- ria, Mamuzlu si Sarighiol; apoi statiunile: Alacap, Horoslar, Viile noui si Sofular. Conform Regulamentului bisericese din 1908, sunt parohii sau comunitati bisericesti deplin organizate gi bi- serici sau case de rugdciuni proprii si simple statiuni de predica. Administratia bisericeascé o are un comitet, in care sunt cate 2 reprezentanti din fiecare localitate. Toate aceste organizatii sunt subordonate Consiliului bisericesc superior din Berlin, care are dreptul sd revoce pe pastor. Fiind multe gi foarte risipite aceste colonii, ele sunt greu de administrat. Din aceastd pricina se lafesc sectele. Svabii erau predispusi spre sectarism inca de acasa, din Germania. Aceasta predispozitie au pastrat-o si in Dobrogea. De aceea sunt aici atat de frecvefite confraternitatile religioase (Bruderschaften) al cdror scop e aflarea adevarului religios. Mai periculosi pentru pacea si ordinea publica au fost si sunt baptistii. Cuibul lor e Cataloi, unde astazi sunt vreo 200, pe langé alti 56 evangelici si 60 aconfesionali sau ,,salbatici*, cari nu apartin nici unei confesiuni religioase. Adventisti sau Sabatani sunt la Viile noui in Constanta si in Sarighiol. Ei nu respecta nici sarbdtorile mari ca Pastile gi Rusaliile. Coloniile catolice au fost totdeauna mai de timpuriu gi mai bine ingrijite decat celelalte. Tulcea si Malcoci aveau preot inca din 1847. Caramurat si Colilia inca au primit curand. Sub regimul turcesc aceste parohii atarnau de episcopul catolic din Nicopole. Din. 1883 ele depind de arhiepiscopia de Bucuresti. Biserici frumoase si trainice sunt in Tulcea, Malcoci, Caramurat, Colilia si Mangeapunar. O capeld e si in Techirghiol. La cato- lici sunt foarte active si congregatiile Mariane. Religiosi cum sunt acesti colonisti germani, ei citesc’ cu mare atentiune cuvantul lui Dumnezeu care e Sfanta Scriptura. 7s = Lectura bibliei a imprimat un caracter de seriozitate gravd, de Tigiditate chiar, credinciogilor evangelici‘mai cu seama, la cari se constaté si un spirit zelotic. Ei opresc dansul, dispretuesc cantecele populare lumesti_pe care le numesc strengdresti sau de stradi (Schelmen- oder Gassenlieder), Jocul inocent de-a min- gea il considera necrestinesc. Nu admit nici ciocnirea de pahare cu vin: ,Sa ai noroc!* Nici carciume nu deschid. Lipsesc si societafile distractive si cele sportive. In asemenea conditiuni criminalitatea e disparenta, fireste. La catolici e o conceptie mai senind si, ca urmare, se gd- sesc si moravuri mai omenesti. Ei admit dansul care se face pe rand la casa fiecdrei fete. Flacdii incd vin pe rand cu armonica gi canta. In urma civilizatiei inaintate, multe obiceiuri populare au disparut cu totul din Germania, dar se pastreazd inca fidel la faranii din Dobrogea. De aceea ele meritd toaté atenfiunea, ca un patrimoniu popular vechiu. La Craciun, de exemplu, in co- munele germane catolice, fete imbracate in alb ies cu Sf. losif sicu un magar (doi baeti travestiti astfel), si, intrand din casa in casa, aduc daruri copiilor. Cu ele vine si un Beelzebut pentru a speria pe copiii rai. Acest obiceiu de a colinda cu un magar e de origine din Alsacia. (Vezi: Bruno Stehle, Volkstiimliche Feste, Sitten und Gebrauche im Elsass in Jahrbuch fiir Geschichte, Sprache und Literatur Elsass-Lothringens, 10, 218). In Mangea- punar pruncul Isus, la Craciun, e purtat de o fetifa insotita de alta, care poartié un cap de bou si de unele care aduc coroanad gi sabie in mana. .irand in casa ele canta: Alle Jahre wieder In tofi anii vine Komint das Christuskind pruncul Isus Auf die Erde nieder, jos pe pamant, Wo wir Kinder sind. unde suntem noi, copiii. Kehrt mit seinem Segen Intré in fiecare casi Ein in jedes Haus, cu binecuvantarea sa, Geht auf allen Wegen merge pe toate caile Mit uns ein und aus, si ne insofeste. Tret’ rein, tret’ rein Intra, intra, Du frommer Christ evlaviosule crestin Gott voller Gnade Dumnezeu plin de mili Von dem Ubel sage. sine mantuie de ru, Von dem liebsten Jesulein Dela prea iabitul Isus Der Stern wird sich heben steaua se va ridica Zu dir Jungfrau rein. Id tine, preacurata fecioard. Dupa cantare intreab& pruncul Isus, daca copiii din casa asculta de parinti, apoi le da daruri. La esirea din cas4 se canta: SMO Jetzt legen wir alle die Hinde aufs Blatt Und sagen euch alle eine schdn’ gute Nacht © Jesulein siiss, O Jesulein siiss -Gelobt sei Jesus Christus, Acum punem tofi manile pe foaie $i vi urdim tuturora o frumoas% noapte buna O, dulce Isuse, 0, dulce Isuse, Liudat fie Isus Hristos. Anul nou e sarbatorit de fldcdi cu un colind si urdri de bine, apoi cu impugcaturi si sunete de treascuri. Fiind oprite in timpul din urma impuscaturile, se pocneste din biciu. In Alsacia inc& se colinda si se ureaza la fel. Prin aceste pocnete si im- puscaturi se crede ca e alungat necuratul din sat. In parohiile catolice din Joia si pand in SAmb&ta mare inainte de Pagti amutesc toate clopotele: Nach Mitten der heiligen Woche .Ziehen alle Glocken nach Rom, Vom Glécklein der Waldkapelle La mijlocul saptimanii sfinte Pleacd toate clopotele la Roma, Dela clopotelu! capelei din padure Bis zur Riesenglocke im Dom. Pana 1a clopotul uriag al catedralei. In acest timp sacru, signalul se da cu o scArfditoare. In ‘Vineria mare, in aceleasi parohii catolice doi fldcdi inarmati, insofiti de un conducator, tin paza mormantului Domnului, iar la Rusalii planteazd armindeni (Maibaum) gi danseazd_veseli. La cununie, prietenii mirelui cnt’ in Caramurat si Man- geapunar aceasta oratie de nunta: Schines Schitzlein, schénes Schitzlein, Ei, was hort man von dir? Ich hab gehért, du willst heiraten, Ach wie schwer fallt das mir. Heiraten, heiraten, Ist gar ein hartes ‘Band. Kein Mensch ist auf Erden Der es aufldsen kann, Auflésen, aufldsen, Kann es Gott nur allein, Den nehmen wir zum Zeugen, Dass er Helfer soll sein. Rote Apfel sind sauer, Gelbe Beeren sind siiss, Und ich hab’ dich geliebet, Das weisst du gewiss. Geliebet, geliebet, Was hab’ ich davon? Mein Herz ist betriibet Das hab’ ich zum Lohn Analele Dobrogel, Frumoasa cony: ard, frumoasi comoara, Ce se aude despre tine? Am auzit, c& vrei si te clisitoresti, 0, ce grew Imi cade. C&sitoria, césatoria E o legiturd asprii. Nu e nici un om pamantean S& o poat& desface. SA 0 desfact, si o desfact Nu poate decat singur Dumnezeu, Pe care il ludim de marturie Ca sine fie ajutor. Merele rogii sunt acre, Boabele galbene sunt dulci i eu te-am inbit, , sti tu bine, lubire, iubire, Ce-am profitat ? Inima mi-e turbure, Aceasta mi-e rasplata. — 50 — Wenn ich und mein Schatzelein Von einandergehen miissen, So miissen zwei harte Stein’ Wasser lassen fliesen. Dort steht er am Berge, Schaut traurig zuriick, Ei, was hat er_gelassen Das irdische Gliick Daca eu gi comoara mea Trebue sd ne despartim, Atunci doua pietre aspre Trebue sa izvorasca apa. Acolo sti pe munte Se uit& trist inapoi, Ei, gi-a parasit Fericirea sa pAmanteasca. Dupa aceasta oratie de nunté urmeazd cateva detunaturi. de pusca, intocmai ca la anul nou, In parohiile evangelice invitafia la nunté o face un condcar (Hochzeitsbitter), impodobit cu panglici pestrife si cu un bat. infrumusetat tot asa. El incepe aga: Ich komme hereingeschritten, Hatt’ ich ein Pferd, kim ich geritten. Eu vin mergand pe jos, De-ag avea cal, ag veni cdlare. *Domnisoarele de onoare (die Brautmadels) poarta coroane- de flori pe cap, iar pe spate numeroase panglici. Cavalerii de onoare (die Brautjungen) au flori gi panglici la palarie. Momentul cel mai dramatic al cununiei sau nanasa miresei fi ia coroana de flori de pe cap, simbolul virginitatii. Atunci intreaga asisten{a canta urmatorul cantec de: este cand mama despartire de parinti gi de fetie: Siist mir auf der Welt nichts lieber Als mein Stibchen wo ich bin. Denn es wohnt ihm gegeniiber Eine so schéne Nachbarin. Spielet auf, ihr Musikanten, Spielet auf ein Lied so laut, Denn ich seh’ vor Augen stehen Eine so schéne, zarte Braut. Und der Brautigam steht daneben Und ist mit goldenem Band geziert Und dem Vater war’s ein Leben Weil er so schén war ausstolziert. Und die Mutter tut sich krinken, Kriinken tut sie sich so sehr, Weil sie das Kind so schwer erzogen, Zart an ihrer Herzensbrust. Und der Vater tut sie trésten, Trdsten tut er sie so sehr. Dann wird Gott seinen Segen geben Wenn man ihn recht bitten tut. Nu mi-e nimic mai drag pe lume Decat odaia unde sunt. Pentrucd locueste fafi in fata = © vecina atat de frumoasa. Cantafi, lautari, CAntati’ cu t&rie un céntec, Pentruci vad inaintea ochilor O frumoas’, gingagd mireasa. $i mirele st 1anga ea i e impodobit cu legitur’ de aur i tatul se bucura entrucd a fost impodobit asa frumos: Si mama se supara Se supara foarte mult, Pentrucd ea a crescut copilul Gingag la sAnul ei iubitor. $i tatél o mAngaie, © mangaie foarte mult. Dumnezeu igi va da binecuvantare Daca va fi bine rugat, Cantecul acesta se aude la fel si in parohiile catolice. acestea insi se mai adaogd si alt céntec, precum urmeai er Merkt auf, ihr Christen was ich euch erklar’ Merkt auf mit Fleiss: wo kommt der Ehestand her? Den Ehestand hat kein Mensch erdicht’ Gott selber hat ihm eingericht’ — Im Paradies, im Paradies. Als Gott den Adam erschaffen hat, Gab er ihm ein, auf dass er schlief Er nahm eine Rip’ aus Adams Leib Und bildet daraus die Eva, sein Weib Setzt ein die Eh’, setzt ein die Eh’. Der Ehestand ist ein fester Schluss Und macht auch viel Verdruss. Man muss sich geben geduldig drein Muss denken: Es muss gelitten sein, So lang Gott will, so lang Gott will. Der Ehestand ist ein festes Band, Muss gebunden sein durch Priesters Hand. Und niemand darf sich wagen dran Der dieses Band auflésen kann Der Tod allein, der Tod allein. Insemnafi-va, crestini, ce vA spun, Insemnati-va de unde vine cdsatoria? Cas&toria n’a iscodit-o un om. Dumnezeu Insugi a rinduit-o In paradis, in paradis. Cand Dumnezeu a creat pe Adam i facu s& adoarma4, I-a Iuat o coast din trup i zidi din ea pe Eva, sofia lui, Intemeie cds&toria, intemeie cdsatoria. Cisttoria e o legiturd stranst 2 pricinuegte multi supdrare ‘rebue suportati cu ribdare Trebue s& cugeti : Enevoie s4 suferim Cat vrea Dumnezeu, cat vrea Dumnezeu, Cisitoria e o legitura tare Trebue legati de mana preotului, SLnimeni nfare voie si se atingx de ea ‘ine poate desface aceasta legatura, Moartea, singurd, moartea singurd. Dupa cei s’a Iuat coroana, mireasa pardseste sala de dans si lapada haina cea alb& de pana atunci, apoi in alté haind ea se intoarce $i danseazi mai departe. Obiceiurile si cantecele acestea sunt si in Oberpfalz. Evangelicii, in deosebire de cato- lici, canta si la ocaziuni de acestea mai mult numai cAntece religioase. Dupa inmormantari se fac pomeni. E vechiul ,,Totenopfer* germanic, impotriva caruia zidarnic a luptat biserica cregtind i autoritatile Statului. Sunt si multe superstitii. De exemplu: credinta in vraji si in farmece, descdntarea bolilor, strigoii s. a. Daca un copil are carcei sau convulsiuni, atunci se arde o bucdaticd de panglicd dela nunta gsi cenuga aceea, amestecatd cu apa, i se da copilului s’o bea.— La tuber- culos4, bolnavul trebue s& se scoale intr’o Vinere in tacere, s& se duc&é dupa usa, si ridice brafele sus spre colfurile casei si, balansandu-le incoace si incolo, s4 strige: Der Zimmermann hat's Maass verloren Dulgherul a perdut misura Und ich auch. $i cu asemenca. Der Zimmermann will’s Mass wieder igherul vrea s4 aiba iardg haben masura i eu asemenea. jumnezeu tatal, Dumnezeu fiw, Dumnezeu Duhul Sfant Und ich auch Gottvater, Gottsohn, Gottheiliger Geist. Bs Dac aceasta invocatiune nu foloseste intdia dat’, ea trebue sa se repete in trei Vineri dupa olalta. Impotriva frigurilor, Joi seara se leagd o lagatura alba pe corpul bolnavului. Vineri aceasté legdtura se ia si se aseaza pe un pom, recitandu-se : Guten Morgen Pflaumenbaum, Bund dimineafa, prunule, Ich glaub’ dir. Eu am credinf& in tine Siebenundsiebzigerlei Fieber plagt mir, Friguri de 77 de feluri ma chinue Der erste Vogel, wo auf dich tritt, Intdia pasere ce se ageazd pe tine. Der mein Fieber mit sich ritt S& duca friguriie mele cw sine Gottvater, Gottsohn u. s. w. -Dumnezu tatal, fiul 3. a. m.d. Obiceiul exista si in Germania la Svabi. Impotriva pecinginei se rostesc versuri sacramentale ca acestea : Heute ist Sonnabend, aller Juden Astizi Sambata, gabasul tuturor Sabattag Evreilor Kein Schweinefleisch essen sie nicht, Ei nu m&n&nc& carne de porc Kein Bein brechen sie nicht, Ei nu rup nici un os. Dac copiii sunt rai si plang mult, fi duc in cotetul gainilor si aici ii ridicd pana Ja catusi, unde dorm giinele. Despre strigoi se crede cd umbla noaptea si apasd pieptul oamenilor, impiedicandu-le rasuflarea. Unei femei din Caramurat i-ar fi baut tot laptele din {ate. Potcoava, aducatoare de noroc, caracteristica in pragul casei RomAnilor si Nemtilor din Germania, la colonistii din Do- brogea nu se gaseste. Cantece populare. Cantecul popular e de cea mai mare insemndatate pentru vieata sufleteascd a unui neam. Cata vreme exista un cantec po- pular, exist& gi un suflet, un izvor nesecat de. actiune si de inspiratiune ; iar cand a murit cantecul, lancezeste gi moare gi sufletul. Sufletul unui neam, insd,nu e numai principalul element constitutiv, de vieafa nationala ci gi legatura cea mai trainica intre fili aceluiag neam: Sub acest raport, cantecul e mai pretios decat graiul insugi. Sunt atatea persoane in strdinatate care vorbesc foarte bine limba noastra sau o alta limba gi totus sunt cu desavargire instrainate de noi,. fiindcd nu ne canta cantecele, nu ne infeleg durerile si aspiratiunile noastre cele mai tainice. Prin urmare, criteriul cel mai sigur al nationalita{ii ramane cantecul. Odata pierdut, nimic nu-] mai poate invia: nici scoala, nici asociatiile muzicale si corale, nici un mijloc artificial. Are dreptate, deci, poezia populara romaneasca atunci cand stabi- leste o legdtura atat de stransa intre cAntec gi suflet: — bs CAntd-mi, mandro, cAntecul, CA mi-e drag ca sufletul. In cazul concret, de care ne ocupdm, cantecul popular mai are si alté importantd. El arata nu numai regiunea germand de unde au plecat la inceput acesti colonisti, ci si momente din trecutul lor destul de sbuciumat. Acest din urma punct de vedere a fost cu totul neglijat de cercetatorii de pand acum ai cénte- cului popular. Domnul Paul Traeger a descoperit cantecul: ,,Auf ihr jungen, deutschen Briider“ (,Sculati, tineri frafi germani“), care nu se gaseste in nicio culegere de poezii populare germane. CAntecele populare nemtesti din Dobrogea sunt flori salba- tice, neingrijite de nimeni. Nimeni n’a cules arii sau texte din aceste cAntece. Unele sunt vechi, cu reminiscente foarte arhaice, din secolele 15 si 16, ce nu se mai potrivesc cu imprejurarile vietii actuale. Din 95 cantece populare, cunoscute de domnul P. Traeger in Dobrogea, abia 12 sunt de origine cultéa. Dar gi intre aceste 12 sunt unele ce nu se cunosc nici in Germania, mai ales cantece patriotice de: Maler Miiller, Schubart, Pfeffel, Graf Fr. Leopold Stolberg, Joh. Rud. Wyss, Kaspar Friedrich Lossius, Fr. L. Biihrlen, Samuel Fr. Santer, Theodor Kérner, Max von Schenkendorf. Lipsesc, in schimb, cdntece din cele mai cunoscute astazi de toati suflarea germana ca: Loreley de Heine, In einem kithlen Grunde de Eichendorff, Steh’ich in finstrer Mitternacht de Hauff, So leb denn wohl du stilles Haus de Raimund.—Ultimii emigranti din Rusia au adus cu ei: ,Cantecul emigrantului* (Auswandererlied) de Sauter si ,Lacrimi, lacrimi am varsat“ (Tranen, Trénen hab’ ich viel vergossen) de Hofmann von Fallersleben. ‘ In comunele evangelice din Dobrogea, ca gi in general la protestanti, exista un spirit zelotic foarte ostil cantecelor popu- lare pe care le numesc_,strengarssti* si de stradd“. In cele catolice e un spirit mai larg, mai tolerant, mai generos, in aceasta privinta. D, P. Traeger spune ca, intrand in scoala primara din Caramurat si intreband pe copii ce alte cantece mai cunosc in afara de cele invatate in scoala, dupa un moment de rdsgandire copiii au cAntat cu tofii cAntecul popular erotic: ,E timpul sa ne culcdm“('S ist Zeit,’s ist Zeit zum Schlafengehen). Intr'o comund evangelicd nu se poate inchipui asa ceva. Caracteru! arhaic al sacestor cantece se observa, atat in text, cat si in melodie. Timpul nu le-a lustruit de loc. Melodiile insegi sunt monotone gi stri- dente. Din cantecul melodic al Rusilor si Romanilor acesti colo- nisti n’au invatat nimic, precum recunoaste si d-] P. Traeger. Sunt caracteristice refrenele si strigatele: ,Ei-ei, io-io, oho“ si a. la care tin foarte mult. Dupa continut, cele mai multe cantece populare sunt de dragoste. Norocul si nenorocul in dragoste, despartirea, parasirea, = 54 — dorul, durerea pentru moartea sau infidelitatea persoanei iubite §. a. sunt subiectele acestor cAntece. Sunt insi si poezii epice, cantece batranesti, balade cu istorii de iubire ale cavalerilor gi vanatorilor. Asa e cantecul cavalerului Eduard gsi al iubitei sale Ida, pe care il reproducem gsi noi mai Ja vale, atat in originalul nemtesc, cat si in traducere romaneasca. Apoi: ,Odat& in frun- zigul intunecos al grddinei* ,Eu stam pe un munte inalt“ (Ich stand auf hohem Berge), amintita si de Goethe ca existenta in Alsacia la 1771. E si un cantec istoric din rasboiul de moste- nire al Bavariei: ,Imparate losif, mai vrei?“ (Kaiser loseph, willst du noch?) gi unul foarte recent, din rasboiul din urma, despre lupta dela Turtucaia (Schlacht bei Tutrakan), pe care inc& fl reproducem aici, desi domnul P. Traeger se temea sa-1 publice pentru a nu cauza ceva rau, prin aceasta, colonistilor. E de remarcat cd nu exista la acesti colonisti cantece de betie (Trinklieder), fiind un popor foarte treaz si cuminte. $i aceasta inca dovedeste cat pret trebue s& punem pe vorbe ca: ,a luat luleaua neamtului“. Analizand cAntecele populare nemfesti, in numar de 22, din Cogealac, Facria si Mangeapunar, dupa continut (oameni, localitati, imprejurari) si dupa dialect, se constata cd toate sunt din Germania de Sud gsi, anume din Pfalz, unde se gasesc 20 din ele; in Hessen 18; in $vabia 14; in Alsacia 6. Din aceste 22 cAntece abia 9 se gisesc gi in provinciile Germaniei de Nord. Tata cum confirma cercetarile linguistice si folklorice rezultatele cercetarilor istorice. Colonistii catolici din Dobrogea sunt ori- ginari din Pfalz si anume din imprejurimile Heidelberg-ului, adica din Pfalz-ul de Baden si Rhein. Pe langé 56 cAantece populare culese personal de d-] P. Traeger, D-sa a intrebuintat si cule- gerea de 39 cantece lumesti, facute in 1915 de Arthur Byhan la acesti colonisti germani din Dobrogea. Din cele mai multe refinem aici urmd&toarele : Ritter Eduard. Cavalerul Eduard. Einst in Gartens dunklem Laube Odat& in intunecosul frunzig al grddinei Sassen treu zwei Hand in Hand, edeau doi ingi man& in mana: Ritter Eduard neben der Ida avalerul Eduard langa Ida “ Schlossen treu ein festes Band. Leg cu credin{& o legitura stransa. Ida weinte, Eduard trést sie. Ida plangea, Eduard o mangaie. Ida lisst das Weinen sein Ida incefeazi a mai plange. »Wenn die Rosen wieder bliihen, »Cand jarag vor inflori trandifirii, Werd’ ich wieder bei dir sein.“ Voiu fi din now la tine.“ Und er zog bel Mondes Schimmer $i el plecd‘la lumina lunei In die Schlacht firs Vaterland in rasboiu pentru patrie Und gedachte oft an Ida, ise gandia deseori la Ida, Wenn der Mond am Himmel stand. ‘and luna se indlfa pe ceriu. —55 — Als ein Jahr, ein Jahr verflossen Und, die erste Knospe brach, Kommt der Ritter in den Garten Wo zuletzt er Ida. sah Was erblickte er von ferne ? Einen grossen Hoge! stehn, ‘Und auf Marmor stand geschrieben »Oben wirst mich wieder sehn.* Darauf zog er in das Kloster Legte Helm und Pausen ab Und gedachte oft an Ida Dupace trecu, trecu un an 3 crapa cel dintaiu mugur, ine cavalerul in gr&dind, Unde vazu mai pe urma pe Ida Ce vizu de departe? Ridicandu-se o movila mare $i pe marmord era scris : ‘Sus tu ma vei revedea.* Apoi se duse la mandstire, Lepda coif si scuturi Ay cugeta deseori la Ida, ‘Wenn der Mond am Himmel stand. And luna se indlfa pe ceriu. Treubruch Infidelitate ‘Du Tor, du brichst den Schwur Nebun, ta calci juramantul credintei der Treue Du liebest mich schon lange Zeit Tu nu m& mai iubesti de mult. nicht mehr Hab’ nur Geduld, es trifft dich einst die Reue Dann schlagt dein Herz von lauter Vorwiirf schwer. In der Bliite meiner schénsten jahre Gab ich mich zum Opfer fiir dich hin. ‘Du raubest mir die Unschuld samt der Tugend ‘Spott und Hass war héchstens mein Gewinn. Die Liebe hast du mir geschworen Du _nahmest Gott zum Zeugen fiir lich an ‘Na, ist deine Liebe schon ganz verloren ? Und seht, wie sich der Mensch veriindern kann, Ach will nicht mehr mein Herz verschenken Weil ja die Liebe nicht mehr méglich ist. ‘An dich will ich solange denken, Bis einst der Tod mein nasses ‘Auge bricht. * Schlacht bei Tutrakan Wer ist bei Tutrakan ausgerissen ‘Und hat die Munition weggeschmissen Wer ist bei Tutrakan durchgebrannt Und gleich bis nach Topraisar gerannt ? Ai numai rabdare, te va ajunge cAinta ‘Atunci {i se va rupe inima de greu- tatea remugcdrilor, In floarea anilor mei celor mai frumosi M’am oferit jertfa tie. Tu mi-ai rpit nevinovatia si virtutea Batjocura gi ura mi-a fost, cel ‘mult, rasplata Mi-ai jurat iubire, Ai chemat pe Dumnezeu marturie Ei bine, s'a perdut cu totul hebires, Vedeti cum se poate schimba omul. Eu nu vreau sd-mi impart inima, Pentrucd iubire nu mai e cu putin{a. La tine vreau s&% cuget atata, Pand cand moartea-mi va inchide ochii plangi. Lupta dela Turtucaja Cine a tulit-o la fugt la Turtucaia ia asvarlit munitia ? ine a fost parjolit la Turtucaia Fugind tndata pana la Topraisar? —266.—., fa, die Romiiner, ja, die Romiiner, ja’ die Romaner mit Hurra! In Topraisar gibts auch keinen Halt Weil die deutsche Artillerie fiirchterlich knallt Dann heisst es wiederum durch- gebrannt Und gleich bis nach Babadag gerannt la die Rominer, ja die Rominer, ja die Romdner mit Hurra! Da, Romanii, da, Romani Da RomAnii cu strigate de ura Nici la Topraisar nu e oprire, Pentruca artileria german bate Ingrozitor Apoi iarts se chiam& parjoliti $i fug indatd pana la Babadag. Da, Romanii, da, Romanii Da Romanii cu urale! (Vezi Bilder aus der Dobrudscha*, Constanta 1916-1919, pag. 191.) Tribsinn Ist alles dunkel, ist alles tribe, Dieweil mein Schatz eine andere . liebt Ich hab’ geglaubt, er liebet mich Aber nein, aber nein, er hasset mich. Mahnire Totul e tntunecos, totul e trist, Pentrucé odorul meu iubeste pe altcineva Eu am crezut, cd ma iubegte pe mine Dar nu, dar nu, el ma uragte. (Vezi: Paul Traeger, Die Deutschen in der Dobrudscha. Stuttgart 1922. Ausland und Heimat-Verlag, pag. 201, 202 si 206). Incheiere gi cateva rectificari. Coloniile germane din Dobrogea, precum am vazut, aw inceput s4 se aseze pe la mijlocul veacului trecut (1840) si s’au asezat definitiv pe la sfarsitul aceluiasi veac (1891). Migratiunile dureaza, deci, timp de 50 de ani. — Din intdia perioadd’ avem coloniile: Tulcea, Malcoci, Atmagea, Cataloi si Ciucurova. Din a doua periodd sunt: Cogealac, Tariverde, Facria, Caramurat, Colilia, Constanta gsi Cogealia. In sfarsit din a treia perioada ne-au rdmas, pe lang4 coloniile mai insemnate: Cobadin si Sarighiol, si cateva elemente sporadice Ja: Mangalia, Caracicula, Osmancea, Osmanfaca si Viile noui la Constanta. — Am vazut c& acesti colonisti au o bundstare materialé infloritoare, se sporesc normal, sunt vigurosi si sanatosi si, in multe privinte, ei iau inainte chiar elementului conducator al provinciei Romanilor. Popor de farani, acesti colonisti au pastrat gi pastreazd mai fidel chiar decat frafii lor Germani din patria-mama: moravuri, obiceiuri, cantece si cultura, partile cele mai alese ale patrimo- niului lor stramogesc. In urmare, oricine poate vedea, cat temeiu trebue si pu- nem pe cele mai multe acuzatiuni ce ne aduce domnul Paul Traeger in cartea sa despre Nemfii din Dobrogea, citata mai inainte, din care am retinut si noi cele mai multe date si informatiuni in lucrarea de fafa. De dragul adevarului si al dreptatii, tinem sd rectificam anumite gregeli si s4 punem la punct anumite chestiuni. a7 Astfel e fundamental gresit D-sa atunci cand ia in nume * de rau Statului nostru colonizarea de veterani si de Mocani pe terenul rimas liber dupa colonizarea Germanilor. (Vezi cele scrise de D-sa la pag. 107 despre Sarighiol . a.). Daca Statul nostru ar fi deposedat si alungat din tara pe colonistii germani, cum a ficut guvernul prusac cu Polonii din Posen, ar fi avut, poate, cuvantul sa protesteze. Dar caté vreme Statul nostru incearcd sa se afirme si prin opera aceasta de colonizare, legal si cinstit, cine poate s&-i reproseze ceva? De altfel se stie din vechime: »Salus rei publicae summa tex esto.“ Tot atat de gresit e D-sa, cand vorbeste despre tendinjele sistematice de romanisare ale guvernelor noastre (p. 216). In privinta aceasta mai curdnd trebue s4 fim Invinuiti de indolenta decat de intoleranti. O stalistica recenta dovedeste ca fn provinciile de curand alipite la sanul {4rii-mame numé@rul publicatiilor peri- odice minoritare este cu mult mai mare decat al celor romanesti. Tot astfel este, relativ, si numarul gcoalelor minoritare, in parti- cular germane. Dac& guvernele noastre ar avea tendinte de ro- manisare cu orice pret, n’ar fi dat voie s4 se organizeze, ani de a randul, la Sibiiu si in alte centre, cursuri universitare germane cu profesori adusi dela Berlin, Leipzig, g. a. Dupa incercérile neizbutite ale altora (Unguri, Englezi si de ce nu? Germani) noi gasim ca e inutil si mai experiment&m cu alchimia aceasta. N’am luat, deci, si nu vom lua in nume de rau compatriotilor nostri germani, cand in formele cuvenite, isi manifesta senti- mentele lor nationale, fie ca felicita pe Kaiser, fie cd contribue cu obolul lor pentru crucea rosie germana, sau pentru alte scopuri nationale. Putea, deci, d. P. Traeger prea bine sa publice listele de contribuire ale acestor conceta{eni ai nosti pentru crucea rosie germana gi in rasboiul din urma, tiind incredintat cé n’are sé li se intample nici un rau contribuentilor. Noi stim ca dragoste cu sila nu se poate. Mai nostim e D-sa si unii scriitori germani, cand vorbesc de persecutii si sicane din partea administratiei romAanesti, com- pusd in cea mai mare parte din functionari evacuati din Ba- sarabia dupa tratatul dela Berlin, oameni de »stransura® (ein wahres Gesindel, p. 101). Sa nu uite d. Traeger gi connationalii sdi c& acest administratie de stransur& a construit podul Regele Carol I peste Dunare la Cernavoda, ca ea a modernizat micul gi neinsemnatul port maritim Kjustendje in portul Constanta de astazi, cu silozuri si magazii uriage, de marfurile cdrora s'au bucurat foarte mult biruitorii germani in Septembre 1916, (,die reichen und kostbaren Vorrite dieses riesenhaften Warenstapel- platzes“. Vezi ,Bilder aus der Dobrudscha“ herausgegeben von der deutschen Etappen-Verwaltung in der Dobrudscha in eigenem Velag, Constantza 1918, p. 330). SA nu uite apoi d. P. Traeger eRe gi tovarasii sai cd, dintre oamenii acestia de ,stransura‘, s’a ales un Ioan Banescu, invrednicit in calitatea lui de revizor scolar nu numai de prietenia oamenilor mari ai nostri, ci si de aceea a savantului antropolog elevetian E. Pittard. Despre faptele lui ca primar al Constantei (primarie, post&, cazinou comunal, biserica Adormirea Maicei Domnului, cartierul romanesc, linia ferata Constanta-Mamaia gsi Portul Constanta) s’a putut convinge si d. Traeger, ori cat de grabit si preocupat de alte probleme ar fi fost, in timpul petrecut la eonttadtes Si fiindcd D-sa isi incheie cartea constatand situatia politica nefavorabilé a acestor connationali ai sai si prognosticand ca cei mai multi vor emigra in America, noi tinem s4 aratam ca de ast& data nu se adeveresc cuvintele D-sale. Colonistii germani din Dobrogea nu se duc peste ocean, fiindcd se simt. bine in tarigoara aceasta. Mult hulitul Stat roman, cel cu administratia atat de padcdtoasi, a publicat — s’afle aceasta gi d. P. Traeger si consofii — Decretul-lege 4236 din 6 Octombre 1919 pentru trimiterea colonistilor austro-ungari si germani in drepturile lor anterioare legilor exeptionale rusesti in ,,Monitorul Oficial‘, Bucuresti, No. 15 din 23 Aprilie 1922. Et nunc gentes erudimini... fon Georgescu Profesor la liceul ,Mircea cel Batran* Constanta. “CUPRINSUL : Introducere . 2... ee a eS ble eine Intdla perioada de migratiune oy in Dobrogea pana la risbotul IRC ks cea Re so Se oor A doua perioada a calgrafusllor germane in Dobrogea (1873-1883) A treia perioada a migeafiunilor (1890-1891) .....- +... Numéarul, sporirea, cisatoriile, starea sanitara reemigrarea Nemtilor dia Dobrogea....-.-% + (eee aor Agezarea satului, casa, curtea, postin aria casnicl, coatumiul qf administratia comunald. ..... - fap en ees Scoala, biserica, vieata CAntece populare .. 1. eee eee ee Set a4 a eee Incheiere gi cAteva rectificdri. ©. 1 ee ee ee es Pagina

S-ar putea să vă placă și