Sunteți pe pagina 1din 9

Laurenţiu BĂLĂ

Universitatea din Craiova, România

INTERNAŢIONALIZAREA ARGOULUI PRIN NEOLOGISME

Vorbind despre raportul care există între sursa internă şi cea externă în argoul
românesc, Mioriţa Baciu Got [1] remarca necesitatea abordării „împrumutului din
alte limbi, prezenţa «argoului internaţional»‖, pe care autoarea, alături de
împrumuturile din limba ţigănească, le considera, în studiul respectiv, elemente ale
sursei externe în argoul românesc, împreună cu „termenii populari şi neologici,
aceia care alcătuiesc sursa lui internă‖.
De altfel, un anume caracter internaţional al argoului a fost remarcat încă de
acum aproape 75 de ani de Iorgu Iordan [2], care nota „că există coincidenţe la
prima vedere cu adevărat surprinzătoare, între argot-urile ţărilor nu numai vecine,
ci adesea îndepărtate una de alta‖, căci „circulaţia largă este tocmai una din
trăsăturile caracteristice ale limbajelor speciale‖. Iordan mai susţinea, pe bună
dreptate, că
Nicio altă faţă a activităţii lingvistice nu se dovedeşte a fi atît de internaţională ca
aceasta, tocmai fiindcă, independent de graniţe politice, pedeoparte cei care o
reprezintă seamănă ca psihologie într‘o mai mare măsură decît alte categorii sociale,
iar pedealta legăturile dintre ei, cel puţin cînd e vorba de anumite specii de
argotizanţi, sînt foarte strînse.

Aceste legături l-au determinat, mai aproape de zilele noastre, şi pe George


Astaloş [3] să vorbească despre „internaţionalizarea vorbirii paralele‖, subliniind
că „la baza noii comunicări dintre reprezentanţii elitei claselor periculoase‖ se află
„noţiunile şi expresiile cele mai întrebuinţate din argourile englez, american şi
francez‖.
Într-o lucrare [4] extrem de consistentă dedicată argoului românesc (cea mai
aplicată de până acum, după ştiinţa noastră), Ioan Milică remarca, vorbind despre
variaţia diatopică (conform distincţiilor operate de Eugen Coşeriu), faptul că
ilustrările cele mai convingătoare
ale acestui tip de variaţie sunt reprezentate de pătrunderea unor termeni dialectali în
argou, de răspândirea regională a argourilor – fapt ce determină, uneori, imprimarea
unui aspect formal regional asupra unor termeni argotici – şi de formarea de argotisme prin
împrumuturi din limbile învecinate cu un anumit idiom. (subl.n., L.B.)

În continuare ne-am propus să realizăm o trecere în revistă nonexhaustivă a


unor neologisme (pătrunse în diferite perioade în limba română) pe care argoul le-
a „împrumutat‖ din limba standard, atribuindu-le, evident, cu totul alte sensuri,
dar şi a echivalentelor acestora în alte argouri europene.

48
Este interesant de remarcat că multe dintre aceste neologisme au căpătat în
argourile respective aceleaşi sensuri ca în română (evident, pe lângă altele specifice
fiecărui limbaj în parte), fiind vorba în acest caz de un anume caracter internaţional
al argoului, bazat pe un mod de gândire asemănător al argotinilor (termen preluat
de la George Astaloş) de pretutindeni.
Aceste cuvinte având aceeaşi origine au evoluat, uneori, uşor diferit, în funcţie
de legile fonetice proprii fiecărei limbi. Ele au aceleaşi sensuri sau, în orice caz,
sensuri care pot fi circumscrise aceleiaşi sfere. Câmpurile lexicale cărora aparţin în
majoritate aceşti termeni sunt cele de interes pentru argotini.
Astfel, primul de care ne vom ocupa este cel legat de corpul uman, termenii ce
urmează putând alcătui un mini atlas de anatomie umană… argotică!
• rom. caroserie (< fr. carrosserie) înseamnă în argou „corp, trup‖, în general, sau
„corp de femeie‖. Expresia a îndoi/strica (cuiva) caroseria înseamnă, uşor de bănuit,
„a bate tare pe cineva, a lovi cu putere‖. În limba franceză, carrosserie (din carrosse,
< it. car(r)ozza, din carro „car‖; lat. carrus.) are sensul de „conformaţie fizică
frumoasă (mai ales apropo de o femeie)‖, fiind o metaforă împrumutată din
limbajul tehnic al automobilului. O expresie de genul bien carrossée se foloseşte în
legătură cu o fată (sensul vechi fiind de „bine îmbrăcată‖), „cu forme rotunjite‖. Şi
în argoul italian întâlnim substantivul carrozzeria (derivat din carrozza, la rândul
său derivat din carro < lat. carru(m)), cu sensul „ambalaj, caroserie, trup (bine făcut,
mai ales al unei femei)‖. Expresia ben carrozzata (ca în franceză!) sau carrozzata di
lusso înseamnă tot o femeie „bine dotată, bine făcută‖.
• rom. şasiu (< fr. châssis) are sensul de „corp‖ în argoul românesc, fără nicio
altă precizare, la fel ca şi it. châssis (cuvânt francez), în schimb fr. châssis (din châsse,
şi suf. -is) înseamnă „corp armonios, bine proporţionat (mai ales vorbind despre o
femeie)‖ (e vorba aici de o comparaţie cu o maşină aerodinamică). Şi engl. chassis
(< fr. châssis „cadru‖, din vechiul fr. chassiz, din chasse „casetă, cutie etc.‖, din lat.
capsa „cutie, casetă‖) are acelaşi sens de „corp, trup (al unei femei)‖.
• rom. vitrină (< fr. vitrine) are sensul de „chip, faţă, figură‖, la fel ca şi fr. vitrine
(modificare a lui verrine, din lat. pop. *vitrinus, după vitre „fereastră‖), o utilizare
metaforică, din nou, căci ceea ce este în „vitrină‖ este expus (mai ales loviturilor).
• rom. lanternă (< fr. lanterne, lat. lanterna), ca şi fr. lanterne (< lat. lanterna)
înseamnă „ochi‖, fiind vorba de o întrebuinţare metaforică a acestui termen.
• rom. microfon (< fr. microphone, germ. Mikrophon, cf. gr. mikros – „mic‖, phone –
„voce‖) înseamnă în argou „gură‖, la fel ca şi fr. micro (apocopă a lui microphone <
eng. microphone; din micro- şi -phone) „gură, ca organ fonator‖ (utilizare metaforică
şi peiorativă a cuvântului tehnic, văzut ca instrument arhetipic al comunicării).
• rom. amortizoare (< fr. amortisseur) înseamnă „sâni‖, în general, în timp ce fr.
amortisseurs (< amortir „a amortiza, a slăbi, a atenua, a diminua (forţa,
intensitatea)‖ < lat. pop. *admortire, din mortus), „sâni (opulenţi) ai unei femei‖, este
mai exact şi mai aproape de imaginea tehnică a „paraşocurilor‖ din care termenul
respectiv este inspirat. Şi it. ammortizzatori (< derivat din ammortizzare < ammortire,

49
derivat la rândul său din morte, cf. ammortare) înseamnă acelaşi lucru:
„amortizoare, balcoane, sâni‖.
• rom. balcoane (< fr. balcon, it. balcone) înseamnă „sâni mari‖, iar expresia a fi
bine dotată la balcoane are sensul, uşor de intuit, „a avea sâni mari şi frumoşi‖.
(Există în argoul românesc şi expresia a o lua la balcon „a practica felaţia‖, de-aici
termenul balconar, care înseamnă „homosexual‖). Şi fr. balcon (< barcon, it. balcone,
din germanicul *balko „grindă‖) are acelaşi sens în expresia il y a du monde au balcon,
folosită „apropo de o femeie care etalează un piept opulent‖. În sfârşit, it.
balcone/balconata (< longobardul *balk) înseamnă, şi el, „balcoane, sâni‖.
• fr. avant-postes (din avant- şi poste) „piept opulent al unei femei‖ are un
echivalent în it. avamposti (< fr. avant-poste) „înaintare, sâni‖.
• rom. paletă (< fr. palette), având în argou sensul de „palmă grea‖, are un
corespondent în fr. palette (derivat din pale „vâslă‖ < lat. pala) (înv.) „mână‖ şi, de
asemenea, în it. palette (diminutiv de la pala „lopată‖ < lat. pala) „greble, vâsle,
mâini‖. În toate aceste cazuri avem de-a face cu o imagine metaforică bazată pe
analogia de formă.
• rom. cantină (< fr. cantine, it. cantina), care înseamnă „stomac‖, la fel ca şi fr.
cantine (< it. cantina „pivniţă‖), „pântece‖, sunt legate de imaginea cantinei
militare.
• rom. rozetă (< fr. rosette), „anus‖ în argou, ca şi fr. rosette (< „petite rose‖, dim.
al lui rose „trandafir‖). În argoul francez mai există două expresii interesante,
peiorative, amateur de rosette şi chevalier de la rosette, ambele însemnând
„homosexual activ‖. Şi germ. Rosette înseamnă „gaura curului, anus‖.
• rom. flaut (< it. flauto) înseamnă în argou „gură‖, iar expresia a cânta la flaut
are sensul de „a practica felaţia‖. De aici, sintagma flaut cu guşă folosită pentru
„penis‖. Logic, flautistă este o „prostituată care practică felaţia‖, iar flautul fermecat
(interesantă sintagmă cu trimitere la opera mozartiană cu acelaşi nume!) înseamnă
„penis‖. Şi fr. flûte (< fleuste; flaüte, flehute; cf. provensal flaüto), pe lângă sensul
„picior, subţire şi lung (în general la plural)‖ are şi sensul de „penis‖. Expresiile
asemănătore cu cele din argoul românesc, jouer de la flûte, tailler une flûte, înseamnă
„a face o felaţie‖. De asemenea, it. flauto (< prov. flaut, probabil de origine
onomatopeică) înseamnă „sculă, flaut cu guşă, taragot, fagot, penis‖, iar flautista, la
fel ca în argoul românesc, are sensul de „guralivă, flautistă, femeie care face sex
oral‖, dar şi de „limbist, bărbat care face sex oral‖. În sfârşit, en. flute/fluter (<
vechiul fr. flaute, din vechiul prov. flaut, cu origine nesigură) înseamnă atât
„homosexual (bărbat)‖, dar şi „penis‖.
• rom. clarinet (< fr. clarinette, it. clarinetto), în sintagma clarinet cu guşă înseamnă
„penis‖, iar expresia a cânta la clarinet, „a practica sexul oral‖. La fel şi fr. clarinette
(< clarin „oboi‖, cuvânt provensal; < lat. clarus „clar, sonor‖) înseamnă în argou
„penis‖, iar expresiile faire une partie sau jouer de la clarinette baveuse, amintind de
cele din argoul românesc, au sensul de „a practica o felaţie‖. Şi it. clarinetto (< fr.
clarinette) înseamnă „instrument, taragot, fagot, penis‖, ca şi un alt termen din

50
argoul italian, clarino (< fr. clairon „goarnă, trompetă; trâmbiţă‖, derivat din clair
„clar, sonor‖).
• rom. banană (< fr. banane) înseamnă în argou „penis‖, la fel ca şi fr. banane (<
port. banana, care l-a împrumutat dintr-o limbă bantu), în expresia avoir la banane
„être en érection‖ (‗a fi în erecţie‘). De asemernea, it. banana (< port. banana,
probabil de origine africană) are acelaşi sens: „banană, belengher, penis‖, ca şi un
alt termen, it. banano (< banana). Şi engl. banana (împrumutat de spaniolă sau
portugheză dintr-un cuvânt din Africa de Vest, posibil din termenul wolof banana)
are în argou sensul de „penis‖, e adevărat, pe lângă multe alte sensuri. În toate
aceste cazuri este vorba de o evidentă analogie de formă.
• fr. attributs (< lat. medieval attributum, de la vb. attribuere), fie singur, fie
însoţit de epitetul virils înseamnă în argoul francez „organe sexuale masculine‖, iar
it. attributi (< lat. attributu(m), participiul trecut al verbului attribuere „a atribui, a
conferi‖) „organe sexuale (mai ales testicule)‖.
Un alt câmp lexical este cel al prostituatei, foarte bogat, în general, în orice
argou.
• rom. amazoană (< fr. amazone, lat., gr. amazon < a – „fără‖, mazos – „mamelă‖)
înseamnă în argou „1. femeie bine, cu un corp atrăgător, plină de farmec; 2.
prostituată rafinată, de mare clasă‖, ca şi fr. amazone (împrumutat din lat. amazones,
feminin plural, din care s-a extras sing. Amazon, amazona) [5], termen care are totuşi
o altă nuanţă în argoul francez, „prostituată care îşi exercită meseria în maşină‖
(imagine cavalerească a femeii care nu se desparte niciodată de mijlocul său de
transport), precum şi un alt sens în plus: „trişoare profesionistă‖.
• rom. cocotă (< fr. cocotte), e adevărat, mai vechi în argoul românesc şi, implicit,
uşor desuet, înseamnă „prostituată‖. Şi fr. cocotte (origine incertă, probabil
onomatopeică), are acelaşi sens, cu precizarea că în sintagma cocotte-minute,
„prostituata‖ în chestiune lucrează… peste normă şi în mare viteză. Şi port. cocote
(< fr. cocotte) are acelaşi sens, ca de altfel şi engl. cocotte (< fr. cocotte).
Deşi nu înseamnă „prostituată‖, cuvântul următor se referă, printr-o analogie,
tot la o femeie:
• rom. balenă (< fr. baleine, lat. balaena, cf. it. balena) înseamnă „femeie grasă‖, ca
şi it. balena (< lat. ballena) care are sensul de „balenă, grăsană‖
Câmpul lexical al băuturilor alcoolice este unul extrem de bogat în argou căci,
alături de mâncare (hrană, în general), reprezintă o preocupare permanentă a
argotinilor de pretutindeni.
• rom. antigel (< fr. antigel), înseamnă „băutură alcoolică tare‖, ca şi fr. antigel
(din anti- şi gel „îngheţ; ger‖), „alcool tare‖, sau it. antigelo (din anti- şi gelo „ger‖ <
lat. gelum) „antigel, trotil, tărie‖. Şi echivalentul său englezesc antifreeze (din anti- şi
freeze „a îngheţa‖) înseamnă „orice băutură alcoolică‖, dar acesta mai înseamnă şi
„heroină‖.
• rom. petrol (< fr. pétrole), în argoul românesc „băutură alcoolică foarte tare;
spirt‖, e uşor diferit ca sens de fr. pétrole (< lat. med. petroleum „ulei de piatră‖; din

51
petra „piatră‖, şi oleum „ulei‖) (înv.) „vin sau ţuică mediocră‖, dar ambele se
păstrează în aceeaşi sferă… bahică.
• rom. fiolă (< fr. fiole) înseamnă „sticlă cu băutură alcoolică‖ în general, în timp
ce fr. fiole (<lat. med. phiola; lat. clas. phiala) (înv.) are sensul de „sticlă de vin‖.
Detenţia, în general, ocupă o poziţie privilegiată în argou, fiind adesea, pentru
mulţi dintre marginali, singurul loc în care aceştia „învaţă‖ câte ceva. Aşa se
explică de ce următorul termen, evident ironic, poate fi întâlnit în atât de multe
argouri europene.
• rom. colegiu (< fr. collège, cf. it. collegio < lat. collegium) are sensul de „puşcărie,
închisoare‖. Sintagma coleg de studii înseamnă „deţinut închis în acelaşi
penitenciar‖. Fr. collège (< lat. collegium) (înv.) este mai bogat în sensuri: „1.
închisoare; ocnă. 2. post de poliţie‖. Şi în argoul francez întâlnim termenul collègue,
şi acesta mai bogat în sensuri decât echivalentul său românesc: „1. codeţinut. 2.
complice. 3. amant la ocnă‖. Aceeaşi pereche o reprezintă şi it. collegio (< lat.
collegium) „pârnaie, facultate, puşcărie‖;, precum şi derivatul său, collegiali:
„pârnăiaşi, puşcăriaşi, deţinuţi‖. În sfârşit, port. colégio (< lat. collegium) şi engl.
college (< vechiul fr. college < lat. collegium) au exact acelaşi sens.
În limbajul tinerilor şi-a făcut loc, în ultimii ani, mulţi termeni cu valenţe
sinonimice pentru arhicunoscutul şi deja învechitul mişto. Unul dintre aceştia este
următorul cuvânt, folosit cu aceleaşi sensuri şi în italiană:
• rom. bestial (< fr. bestial, lat. bestialis) înseamnă în argoul tinerilor „excelent,
formidabil, grozav‖, la fel ca şi it. bestiale (< bestia < lat. bestia) „bestial, ieşit din
comun‖.
Tot din limbajul tinerilor (dar nu numai) face parte şi cuvântul care urmează,
sensurile pe care acesta le are în argoul românesc, în cel italian şi în cel francez
fiind identice:
• rom. bla-bla (var. bla, bla; blabla) (interj.) „vorbe goale, palavre‖, la fel ca şi
echivalentul său, it. blabla (locuţiune onomatopeică) care înseamnă: „1. blabla,
vorbărie goală şi plictisitoare. 2. speech, cuvântare lungă şi plictisitoare‖. Fr. blabla
[cu varianta blablabla, dar putând fi scris şi bla bla bla sau bla-bla(-bla); onomatopee
dialectală] înseamnă „vorbărie multă şi fără rost, pălăvrăgeală, sporovăială, taclale,
vorbe de clacă‖. Mai mult, în argoul francez există chiar şi un derivat, verbul
blablater „a pălăvrăgi, a vorbi aiurea/în dodii/otova, a bate câmpii, a
bălmăji/fabula, a o lua pe arătură, a îndruga verzi şi uscate/vrute şi nevrute, a
spune câte-n lună şi-n stele, a-i da cu meliţa, a bate apa-n piuă, a vorbi fără şir, a
vorbi ca o moară stricată, ca televizorul, a-i da cu clanţa‖.
Pentru a nu induce ideea eronată că argoul abundă de astfel de perechi de
termeni având aceleaşi sensuri (şi, după cum am arătat anterior, uneori mai mult
decât perechi!), în cele ce urmează ne vom opri asupra unor termeni care, având
aceeaşi origine, nu au mai păstrat acelaşi sens, în două sau mai multe argouri.
Dar există un aspect interesant după părerea noastră, în ciuda acestor diferenţe:
între aceşti termeni pot fi stabilite diverse conexiuni, care îi pot circumscrie
aceleiaşi sfere:

52
• rom. clişeu (< fr. cliché) înseamnă în argoul românesc „trup de femeie‖, de aici
şi expresia are clişeu (despre femei) „are trup frumos, este atrăgătoare‖, argotinul
român fiind mai aproape de sensul propriu al acestui termen de origine franceză:
„placă fotografică impresionată de lumină, care constituie proba negativă a unei
fotografii‖. În schimb, fr. cliché (< part. trecut de la vb. clicher „a stereotipa, a tipări
după un stereotip‖), însemnând „faţă urâtă sau antipatică‖, se situează mai
aproape de sensul figurat al termenului, „frază banală, expresie stereotipă, folosită
în anumite ocazii; temă, motiv, viziune estetică uzată în urma unei frecvente
întrebuinţări; şablon‖. [6]
• rom. mandarină (< fr. mandarine) înseamnă în argoul românesc „adolescentă‖,
fără îndoială o utilizare metaforică legată de savoarea acestui fruct exotic, mai mic
decât portocala. Fr. mandarine (< sp. (naranja) mandarina), are două sensuri în argoul
francez, „1. lovitură de pumn. 2. sân mic de femeie‖, ambele bazându-se pe
analogia de formă.
• rom. tipesă (< fr. typesse), uşor desuet, înseamnă „femeie cu relaţii şi
comportament dubioase‖, în timp ce fr. typesse (< type) (înv.) înseamnă pur şi
simplu „fată, femeie‖.
• rom. vaccina (< fr. vacciner) înseamnă în argoul românesc „1. a dezvirgina, a
deflora. 2. a avea contact sexual cu o femeie necunoscută‖. De aici, logic, vaccinare
înseamnă „act sexual‖, iar termenul vaccinată se foloseşte despre o femeie „care a
avut pentru prima oară contact sexual cu un bărbat‖ sau, dimpotrivă, despre una
„care are o experienţă sexuală bogată‖. Este interesant de remarcat faptul că în
argoul francez există expresia vaccinée au pus de génisse [7], care se utilizează cu
referire la „o tânără deflorată‖!
• rom. capital (< fr. capital, cf. germ. Kapital) are în argoul românesc sensul de
„cazier judiciar‖. În mod logic, expresia are capital se foloseşte despre cineva care
„este experimentat în hoţii‖. O altă expresie în care apare acest termen este a intra
în reparaţie capitală, cu sensul „1. a se interna în spital. 2. a renunţa la consumul de
băuturi alcoolice‖, iar expresia capital pe cinste se referă la „fesele unui deţinut ca
subiect al sodomiei‖. Mai aproape de această nuanţă sexuală este şi fr. capital (< lat.
capitalus), expresia (petit) capital însemnând „virginitate feminină‖ [8].
• rom. gazometru (< fr. gazomètre) înseamnă în argou „fese de femeie‖, prin
analogie fie cu „aparatul pentru măsurarea cantităţii de gaz care străbate o
conductă‖ şi care de obicei se afla închis într-o cutie destul de voluminoasă, fie cu
„rezervorul pentru înmagazinarea de gaze şi de distribuire a lor sub presiune
constantă‖, ceea ce iarăşi induce ideea de voluminos. Aceeaşi idee stă şi la baza fr.
gazomètre (< gazo- şi -mètre), dar care înseamnă, printr-o utilizare metaforică şi
ironică, „stomac‖, deci tot o incintă care în care se înmagazinează ceva… La fel
stau lucrurile şi cu it. gasometro (< din gas- şi -metro, după modelul fr. gazomètre),
care înseamnă „foale, magazie, burtă‖.
• rom. alonjar (< alonjă + -ar) înseamnă „hoţ de buzunare‖. Chiar dacă alonjă (cu
sensul de „mână‖), nu există în argoul românesc (dar termenul este fără îndoială
cunoscut mai ales de către amatorii de box), este clar că alonjarul este un hoţ care

53
se foloseşte de mână/mâini pentru a-şi exercita „meseria‖. În schimb, fr. allonges
(deverbal din allonger „a lungi, a prelungi‖), înseamnă atât „braţe‖, cât şi
„picioare‖.
• rom. autostradă (< it. autostrada, fr. autostrade) este un termen ironic care
înseamnă, în argoul românesc, „chelie‖, prin analogie cu o suprafaţă prin definiţie
netedă, lipsită de orice obstacole. Aceeaşi idee stă şi la baza it. autostrada (< auto- şi
strada), numai că de data aceasta sensul este fie de „femeie şnur, mătură, femeie
neatrăgătoare‖, fie de „persoană nesărată şi plată‖.
Concluzii
După cum observa şi Rodica Zafiu „argoul se caracterizează printr-o tendinţă de
înnoire mai puternică decât cea a limbii comune‖ [9], ceea ce îi determină pe
utilizatorii oricărui tip de argou să dea dovadă de multă inventivitate, căci numai
aşa, „schimbându-se, principalul tip de argou – limbajul grupurilor marginale, în
primul rând al hoţilor – îşi poate împlini scopul practic de păstrare a secretului,
violat de indiscreţii, de cercetări poliţieneşti sau de studii lingvistice.‖ [10] Alte
tipuri de argou, conform observaţiei aceleiaşi cercetătoare, „se reînnoiesc din
raţiuni preponderent estetice: pentru a fi mereu expresive, inventive, libere.‖ [11]
Din aceste considerente am încercat să arătăm în articolul nostru că argoul se poate
îmbogăţi şi prin preluarea unor neologisme din limba standard, termeni cărora li
se atribuie de multe ori sensuri identice, asemănătoare sau uşor diferite în mai
multe argouri europene.
Poate că unii dintre termenii pe care i-am inventariat nu mai sunt consideraţi
argotici de către unii vorbitori, dar două motive ne-au determinat, totuşi, să-i
includem în acest corpus, şi anume:
1. Limita destul de vagă şi de dificil de trasat între „argotic‖, pe de o parte, şi
„familiar‖ sau „popular‖, pe de altă parte.
2. Faptul că puţinele dicţionare de argou românesc, ca şi mai puţinele dicţionare
de argou bilingve apărute la noi, înregistrează termenii respectivi ca fiind argotici.
NOTE
[1] Mioriţa Baciu Got (2006). Argoul românesc. Expresivitate şi abatere de la normă, Cuvânt
înainte de Mircea Borcilă. Bucureşti: Corint, p. 74.
[2] Iorgu Iordan (1937). „Note şi observaţii la articolele precedente‖, in Buletinul Institutului
de lingvistică Alexandru Philippide, IV. Iaşi, pp. 150-151.
[3] George Astaloş (1997). „Disertaţie asupra argoului‖. In Utopii. Eseuri urmate de confesiuni
biografice, Traduse din franceză de Ileana Cantuniari. Bucureşti: Vitruviu, p. 112.
[4] Este vorba, la origine, de teza de doctorat a lui Ioan Milică, publicată sub titlul
Expresivitatea argoului, Prefaţă de Dumitru Irimia. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza‖, 2009, p. 38.
[5] Cf. Grand Robert, care consideră etimologia a – „fără‖ şi mazos – „sân‖, ca provenind mai
degrabă dintr-o legendă decât dintr-o analiză filologică.
[6] Cf. Dictionnaire de l‟argot français et de ses origines, unde se vorbeşte de o utilizare
metaforică şi peiorativă a unui termen din domeniul fotografiei, fără îndoială confundat mai
mult sau mai puţin cu participiul trecut al verbului clicher „a avea diaree‖!

54
[7] În traducere „vaccinată cu puroi de junincă‖. Ca şi în română, avem aici o utilizare
metaforică şi expresivă a adjectivului din domeniul medical. Termenul „puroi‖ este utilizat
prin analogie cu „sperma‖ (ca onctuozitate), iar „juninca‖ este o vacă… virgină, care nu a
avut încă viţel.
[8] O metaforă tipic burgheză, virginitatea tinerei fete fiind un aport considerat la fel de
important ca zestrea, în mariajul tradiţional (cf. Colin et alii).
[9] Rodica Zafiu (2003). Diversitate stilistică. Bucureşti: Editura Universităţii Bucureşti,
varianta online, p. 194.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
*** (2003) Grande dicionário universal da língua portuguesa. Texto Editora, Lda.
*** (2005). Le CD-ROM du Grand Robert, version électronique du Grand Robert de
la langue française, version 2.0.
*** (2006). Dizionario Garzanti di italiano, Versione 2.0. De Agostini Scuola S.p.a. –
Garzanti Linguistica.
*** (2006). The Sage‟s English Dictionary and Thesaurus. Version 1.4.0.
*** The Online Etymology Dictionary. URL: <http://www.etymonline.com/index.
php>. © 2001-2010 Douglas Harper.
Astaloş, George (1997). „Disertaţie asupra argoului‖. In Utopii. Eseuri urmate de
confesiuni biografice, Traduse din franceză de Ileana Cantuniari. Bucureşti:
Vitruviu.
Baciu Got, Mioriţa (2006). Argoul românesc. Expresivitate şi abatere de la normă,
Cuvânt înainte de Mircea Borcilă. Bucureşti: Corint.
Balaban, Ştefan (1996, retipărit 1999). Dicţionar de argou, eufemisme şi expresii
familiare englez-român. Bucureşti: Teora.
Caradec, François (2006). Dictionnaire du français argotique et populaire. Paris:
Larousse.
Colin, Jean-Paul, Jean-Pierre Mével, Christian Leclère (2002). Dictionnaire de l‟argot
français et de ses origines, préface Alphonse Boudard. Paris: Larousse.
Dumitrescu, Dan (1998). Dicţionar de argou francez-român. Bucureşti: Teora.
Dumitrescu, Dan (2000). Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române.
Bucureşti: Teora.
Farmer, John S., W.E. Henley (1893). Slang and its Analogues. Past and Present. A
Dictionary, Historical and Comparative, of the Heterodox Speech of all Classes of
Society for more than three hundred Years. With Synonyms in English, French,
German, Italian, etc. Vol. III. Fla. to Hyps. London: Printed for subscribers only.
Frosin, Constantin (1996). Dicţionar de argou francez-român. Bucureşti: Nemira.
Iordan, Iorgu (1937). „Note şi observaţii la articolele precedente‖. In Buletinul
Institutului de lingvistică Alexandru Philippide, IV. Iaşi.
Lăzărescu, Ioan (1997). Dicţionar de argou şi limbaj colocvial german-român. Bucureşti:
Niculescu.

55
Luca, Nicolae (1999). Dicţionar de argou şi expresii colocviale italian-român. Bucureşti:
Sempre.
Milică, Ioan (2009). Expresivitatea argoului, Prefaţă de Dumitru Irimia. Iaşi: Editura
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza‖.
Nimară, Ştefan (1993). Dicţionar de argou englez-român. Bucureşti: Paco.
Tandin, Traian (1993). Limbajul infractorilor. Bucureşti: Paco.
Tandin, Traian (2009). Dicţionar de argou al lumii interlope. Codul infractorilor.
Bucureşti: Meditaţii.
Volceanov, Anca, George Volceanov (1998). Dicţionar de argou şi expresii familiare ale
limbii române. Bucureşti: Livpress.
Volceanov, George (2006). Dicţionar de argou al limbii române. Bucureşti: Niculescu.
Volceanov, George, Ana-Dolores Doca (2005). Dicţionar de argou al limbii engleze.
Bucureşti: Nemira.
Zafiu, Rodica (2003). Diversitate stilistică. Bucureşti: Editura Universităţii Bucureşti,
varianta online.
ABSTRACT
INTERNATIONALIZATION THROUGH SLANG NEOLOGISMS
In this article, we intend to carry out a non-exhaustive review of some neologisms
(penetrated at different times into the Romanian language), which have been ‗borrowed‘ by
slang from standard language, assigning them, obviously, totally different meanings. Then,
we will insist on a certain international character of slang, given by the existence, in several
European languages of this kind, of some words with the same origin (but evolving slightly
differently in terms of phonetic rules specific to each language), and identical meanings.
Thus, the Romanian antigel, ‗strong liquor‘ (<French antigel) means the same in Italian slang
(antigelo) as well as in French. Moreover, its English equivalent, antifreeze, has the same
meaning! Things are the same with other slang terms, like banană (French, banane), ‗penis‘,
met with an identical meaning in Italian (banana) and in French, within the phrase ‗être en
érection‘ (‗to have an erection‘). In the English slang, among many other uses, the word
banana has acquired the same meaning, too.
Key words: Romanian/French/Italian/English slang, neologisms.

56

S-ar putea să vă placă și