Cele mai multe activități umane care utilizează apă potabilă produc ape uzate.

Odată cu cererea
globală de apă crește cantitatea de apă uzată produsă iar sarcina sa globală de poluare este continuă
în creștere la nivel mondial.
În toate țările, cu excepția țărilor cele mai dezvoltate, marea majoritate a apelor reziduale este eliberată
direct în mediu fără a fi tratate adecvat, cu efecte dăunătoare asupra sănătății omului, productivității
economice, calității resurselor de apă dulce și a ecosistemelor.
Deși apa uzată este o componentă criticăa ciclului de gestionare a apei, apa după cea fost folosită este
prea adesea văzută ca o povară și este aruncată sau ignorată ca o neplăcere.
Rezultatele acestei neglijări sunt acum evidente. Efectele imediate, inclusiv degradarea ecosistemelor
acvatice și a bolilor cauzate de apă de la livrările de apă dulce contaminate, au implicații importante
asupra bunăstării comunităților și a traiului oamenilor.
Eșecul continuu de a aborda apele uzate ca și probleme majore sociale și de mediu ar fi să compromită
alte eforturi în vederea realizării 2030 Agenda pentru dezvoltare durabilă.
În fața unei cereri în continuă creștere, apa uzată câștigă impulsul ca fiind o fiabilă sursa alternativă de
apă, deplasarea paradigma managementului apelor uzate de la "Tratare și eliminare" pentru
"reutilizare, reciclare și recuperare a resurselor ". În acest sens, apa uzată nu mai este văzută ca o
problemă care necesită o soluție, mai degrabă face parte din soluția provocărilor cu care se confruntă
societățile de astăzi. Apele uzate pot fi, de asemenea, eficiente din punct de vedere al costului și
sursă durabilă de energie, substanțe nutritive, materie organică și alte produse secundare utile.
Beneficiile potențiale ale extragerii acestor resurse din apele reziduale depășesc limitele umane și
sănătatea mediului, cu implicații asupra securitatea alimentare și a energiei, precum și atenuarea
schimbărilor climatice.
În contextul economiei, prin care dezvoltarea economică este echilibrat cu protecția resurselor
naturale și a durabilității mediului, apele uzate reprezintă osursă valoroasă disponibilă pe scară largă.
Perspectiva este fără îndoială optimistă, cu condiția se iau măsuri acum.
Apa din lume: Disponibilitatea și calitatea
La nivel global, se estimează că cererea de apă va crește semnificativ în deceniile următoare. În
în plus față de sectorul agricol, care este responsabil pentru 70% din consumul de apă la nivel
mondial, creșteri mari ale cererii de apă sunt prognozate pentru industria și producția de energie.
Urbanizarea accelerată și extinderea sistemele municipale de aprovizionare cu apă și canalizare
contribuie, de asemenea, la creșterea cererii.
Scenarii privind schimbările climatice promovează o exacerbare a variațiilor spațiale și temporale ale
dinamicii ciclului de apă, astfel încât discrepanțele dintre aprovizionarea și cererea de apă devin
din ce în ce mai agravate. Frecvența și gravitatea inundațiilor și a secetei se va schimba probabil
în multe bazine hidrografice din întreaga lume. Secetele poate avea un grad de conseciță semnificativ
socio-economic și economic asupra mediului. Criza din Siria a fost, printre alți factori, declanșată de
un istoric secetă (2007-2010).
Două treimi din populația lumii în prezent locuiesc în zone cu deficit de apă cel puțin o lună pe an.
Aproximativ 500 de milioane oamenii locuiesc în zone în care consumul de apă depășește resursele de
apă regenerabile la nivel local chiar de două ori. Zone foarte vulnerabile, unde resursele
neregenerabile (adică apelor subterane fosile) continuă să scadă, au devenit foarte mariîn funcție de
transferurile din zonele cuabundă de apă și caută în mod activ surse alternative accesibile.
Disponibilitatea resurselor de apă este, de asemenea, legată în mod intrinsec de calitatea apei, deoarece
poluarea surselor de apă poate interzice diferite utilizări. Evacuări ale apelor reziduale netratate,
combinate cu scurgerile agricole și apele uzate tratate inadecvat din industrie, au condus la degradarea
calității apei în întreaga lume. Dacă tendințele actuale persistă, calitatea apei va continua să se
degradeze în deceniile următoare, în special în țările cu resurse sărace din zonele uscate, care
periclitează în continuare sănătatea umană și ecosistemele, contribuind la deficitul de apă și limitând
dezvoltarea economică durabilă.
Apele uzate: tendințele globale
În medie, țările cu venituri mari tratează 70% din apa uzată municipală și industrială pe care o
generează. Acest raport scade la 38% în țările cu venituri medii superioare și la 28% în 2006 țări cu
venituri medii mai mici. În țările cu venituri mici, doar 8% sunt supuse tratamentului. Aceste estimări
susțin adesea citate care, la nivel global, reprezintă peste 80% din totalapa uzată este evacuată fără
tratament.În țările cu venituri mari, motivația pentru tratarea avansată a apelor uzate este fie
să mențină calitatea mediului sau să le ofere o sursă alternativă de apă în cazul confruntării cu deficit
de apă. Cu toate acestea, lansarea apele reziduale netratate rămân practici obișnuite, în special în țările
în curs de dezvoltare, datorită lipsei infrastructurii, capacitățiitehnice și instituționale și a finanțării.
Agenda apei uzate, a canalizării și dezvoltării durabile
Accesul la serviciile sanitare îmbunătățite poate contribuie în mod semnificativ la reducerea
riscuri de sanatate. Mai multe câștiguri de sănătate pot fi realizate prin îmbunătățirea tratării apelor
reziduale. In timp ce 2.1 miliarde de persoane au obținut acces la servicii îmbunătățite ale instalațiilor
sanitare încă din 1990, încă 2,4 miliarde nu au acces la o canalizare îmbunătățită și aproape 1 miliard
de oameni din întreaga lume încă practică deschiderea defecatiei.
Cu toate acestea, o acoperire sanitară îmbunătățită nu echivalează în mod necesar cu gestionarea
îmbunătățită a apelor uzate sau cu siguranța publică. Doar 26% din urban și 34% din sanitațiile și
apele uzate din mediul rural serviciile interzice efectiv contactul uman cu excrementele de-a lungul
întregului lanț de igienizare și, prin urmare, pot fi considerate gestionate în condiții de siguranță.
Bazându - se pe experiența ODM, 2030 Agenda pentru dezvoltare durabilă un obiectiv mai cuprinzător
pentru apă, mergând dincolo de problemele legate de alimentarea cu apă și salubritate.
SDG Target 6.3 prevede: Până în 2030, îmbunătățirea apei calitatea prin reducerea poluării, eliminarea
și reducerea la minimum a emisiilor de substanțe periculoase chimicale și materiale, înjumătățind
proporția apelor reziduale netratate și creșterea substanțială a reciclării și reutilizarea sigură la nivel
global, un nivel extrem de scăzut de tratare a apelor reziduale dezvăluie o nevoie urgentă de
tehnologie, upgrade-uri și opțiuni de reutilizare a apei în siguranță sprijinirea realizării obiectivului
6.3, care este esențială pentru realizarea întregii agende. Eforturile necesare pentru a atinge acest
obiectiv va fi o povară financiară mai mare a țărilor cu venituri medii mai mici, punându-le la
dispoziție un dezavantaj economic, față de țările cu venituri medii superioare.