ANUL XXI Ne.

3 MARTIE 1942

S u A R u

DESPRE SENSUL ICOANEI

D. STÀNILOAE: Consideraţiuni în legătură cu sf. icoane 113.
V. VOICULESCU: Archimede 126
RADU GYR : Poesiil . . . . . . . . . . . . 127
VINTILA H O R I A : Nixia 131
PETRU P . IONESCU: Poesii . 135
GHEORGHE BUMBEŞTI : P r i n ţ u l a coborît într'o seară 133
OLGA CABA : Ultima aventură a ducelui d e Berry . . 139
RADU BRATEŞ: I n œ p u t de carte 145
VALERIU A N A N I A : In singurătăţi 148
DIMITRIE DANCIU : Rugă p e n t r u întoarcere . . . . 147
S /
GRIGORE TAUŞAN: Biaise Pascal şi conceptul divin . 143 / C ^ * ô>

jfey
IDEI, OAMENI, FAPTE g paf
\ i p //
PETRU P . I O N E S C U : Profesorul I. Petrovici la ^ e ^ H U ^ '
„Gândirea" . . . . . . . . . . . . . . . 153.
EMILI AN VASILESCU : Tangente româneşti la filosofia
creştină 157

CRONICA LITERARĂ

NICOLAE R O Ş U : Ovidiu P a p a d i m a : O viziune r o m â ­

nească a lumii ; Dinu Nicodin : Pravoslavnica
ocrotire ; Constantin Stelian : Mireasa l u m i i . . . 159

CRONICA DRAMATICA

DRAGOŞ P R O T O P Q P E S C U : Studio Teatrul Naţional :

Fascinaţie , . 183
P. P . I. : Demonul vesel 164

CRONICA MĂRUNTĂ

P . V. : Al. Busuiooeanu ; Emilian Vasilescu . . . 166

EM. V.: Conferinţele Faicuilităţiâ d e Teologie din Bucureşti! 168

E X E M P L A R U L 40 L E I
de când e lumea, şi vinul şi femeile. Dacă nenumărate
femei au fost muzele inspiratoare, vinul, în schimb, că­
rui se închinau poemele,* era întotdeauna acelaş: „nec­
tarul"
Dece Nectar? Pentru că acesta întruchipa, idealizate,
toate calităţile ce le poate avea un vin: aromă> buchet,
naturaleţă, creând şi acea subtilă stare de euforie, de in­
teligentă si artă...
Astăzi numai există „nectaruri", există în schimb Nec­
tar, dar bineînţeles

NECTAR MOTT
MOTT M O N O P O L RKGSI M O T T 1914 D E M l - S E C
M O TT O N E l ||Hn| MOTT EXTRA-DRY
DRÂGĂŞANI M O T T M O T T N A T U R E -
 CONSIDERAŢII IN LEGĂTURĂ
CU SF. ICOANE
. . . DE

D. S T Ă N I L O A E

S e î m p l i n e s c î n acest a n 11 v e a c u r i d e când, d a t o r i t ă s p r i j i n u l u i dat d e î m p ă ­

r ă t e a s a Teodora, s'a restabilit cinstirea sf. icoane, d u p ă o a doua p e r s e c u ţ i e a lor. D u ­
m i n e c a î n c a r e s'a s ă v â r ş i t a c e s t act solemn, p r i m a din p o s t u l P a ş t i l o r , s'a n u m i t D u ­
m i n e c a Ortodoxiei.
E d e iremarcat că t o a t e d o g m e l e d e t e m e l i e a l e c r e ş t i n i s m u l u i s ' a u (fixat î n R ă ­
s ă r i t p r i n c e l e ş a p t e sinoade e c u m e n i c e . U l t i m a d i n t r e aceste d o g m e e s t e cea a c i n ­
stirii icoanelor şi ea s'a f o r m u l a t p r i n s i n o d u l a l V l l - l e a şi cel d i n u r m ă , ila a n u l 787.
S'a s p u s că sinoadele e c u m e n i c e d i n R ă s ă r i t n ' a u fixat d e c â t d o g m e l e p r i v i t o a r e la
D u m n e z e u , n u însă şi cele d e s p r e c o n l u c r a r e a o m u l u i î n opera d e m â n t u i r e . C u p r o ­
b l e m a o m u l u i , cu r o l u l s ă u î n opera d e m â n t u i r e , s'a ocupat m a i m u l t A p u s u l catolic
şi p r o t e s t a n t , Biserica o r t o d o x ă n e f ă c â n d d e c â t să ia a t i t u d i n e r e c t i f i c a t o a r e (faţă de
erorile c e s ' a u ivit acolo.
I n s ă nimiic n u p o a t e s t a a l ă t u r e a de D u m n e z e u . D o g m ă d e t e m e l i e n u p o a t e fi
decât o î n v ă ţ ă t u r ă ce se ocupă î n m o d p r i n c i p a l c u D u m n e z e u , f o r m u l â n d d e s c o p e r i r e a
L u i . O î n v ă ţ ă t u r ă î n c a r e p r e d o m i n ă c h i p u l omului, ridicată l a r a n g u l de dogmă c e n ­
trală, a r însemna o auto^divinizare a omului. Dogmă î n înţelesul nediluat al cuvân­
t u l u i este o o g l i n d ă î n c a r e n u e î n g ă d u i t să s e v a d ă î n p l a n u l î n t â i d e c â t D u m n e z e u .
E a d e v ă r a t că î n oglinda aceasta c e r e a s c ă o m u l s e p o a t e v e d e a şi p e sine, (dar
aşa icum s e c u v i n e c â n d s e p r i v e ş t e î n r a p o r t c u D u m n e z e u : n u d e sine stătător, n u p e
p r i m u l p l a n , n u î n m ă r i m e a dorită d e fantezia sa orgolioasă, ci î n d e p e n d e n ţ ă de D u m ­
nezeu, prtimindu-şi t o a t ă fiinţa, t o t înţelesul, t o a t ă l u m i n a d e l à El.
O m u l n u p o a t e fi v ă z u t î n l u m i n a sa a d e v ă r a t ă d e c â t î n p r e a j m a lui D u m n e z e u ,
Cine a r ffincerea s ă i l v a d ă deosebit d e D u m n e z e u , p u r şi s i m p l u rau-I m a i v e d e ea o m .
I a r î n î n ţ e l e s u l a c e s t a d o g m e l e s i n o a d e l o r e c u m e n i c e d e s p r e D u m n e z e u c u p r i n d şi o
învăţătură despre om.
A p u s u l o c u p â n d u - s e î n m o d principali c u fiinţa şi r o l u l o m u l u i î n c r e ş t i n i s m ,
n ' a făcut decât să d e s v o l t e e x a g e r a t î n v ă ţ ă t u r a d e s p r e o m din d o g m e l e r ă s ă r i t e n e , care
a u ça t e m ă p r i n c i p a l ă p e D u m n e z e u . E l a dat m a i d e g r a b ă i n t e r p r e t ă r i d e c â t d o g m e .
I a r i n t e r p r e t ă r i l e sale s u n t c e l e m a i m u l t e e r o n a t e . A p u s u l şi-a m a n i f e s t a t p r i n a c e s t e
p r e o c u p ă r i t e n d i n ţ e l e s a l e a n t r o p o c e n t r i c e , i n c a p a c i t a t e a d e - a v i b r a exclusiv p e n t r u
D u m n e z e u , n e p u t i n ţ a sa d o g m a t i c ă . D a r p r e o c u p a r e a d e o m c a e n t i t a t e p r i n c i p a l ă î n -

"3
 s e m n â n d s c o a t e r e a lui d e s u b l u m i n a d i v i n ă , iduce î n m o d n e c e s a r l a m i n i m a l i z a r e a ,
la n a t u r a l i z a r e a , l a s c u f u n d a r e a o m u l u i î n l u m e a obiectelor. C u r ă d ă c i n i l e d e s p r i n s e
d i n l u m e a divină a d o g m e i , o m u l n u m a i e s t e d e c â t u n c o n g l o m e r a t a l m a t e r i e i . Aşa
se explică d e ce antropocentrismul a p u s e a n a dus la d e s t r ă m a r e a omului. O m u l n u
p o a t e fi s a l v a t d e c â t p r i n d o g m ă , c a .preocupare c o v â r ş i t o a r e d e D u m n e z e u . O m u l l ă s a t
î n s e a m a s a î n s u ş i s e î n n e a c ă î n o c e a n u l n a t u r i i , ca A p o s t o l u l P e t r u c a r e a u i t a t o clipă
p u t e r e a l u i D u m n e z e u şi s'a g â n d i t n u m a i l â sine şi la a p e l e ce-1 î n c o n j u r a u .
D r u m u l A p u s u l u i a fost u n u l d e c o n t i n u ă m ă c i n a r e a d o g m e i c a t e m e l i e a vieţii,
p â n ă s'a p o m e n i t î n p r a d a c e l u i m a i d e s n â d ă j d u i t r e l a t i v i s m , a celei m a i t o t a l e n e s i -
g u r a n ţ e . T o t u l s'a d i s o l v a t d i n m a n i l e -sale, d e s u b p i c i o a r e l e ©ale.
R ă s ă r i t u l c a r e a p r i m i t delà D u m n e z e u b a r u l şi m i s i u n e a a ş e z ă r i i d o g m e l o r ca
t e m e l i e a e x i s t e n ţ e i o m e n e ş t i , l e - a p ă s t r a t p â n ă azi şi a c u m e s t e î n - m ă s u r ă să i n s u f l e
l u m i i o n o u ă î n c r e d e r e î n D u m n e z e u şi î n om, c a r e a l i t ă ţ i şi valori i n d i s c u t a b i l e , o e -
t r e c ă t o a r e şi s u p r e m e .
N u v o r b i m d e R ă s ă r i t u l n o r d i c . A c e i a n ' a p a r t i c i p a t l a a ş e z a r e a d o g m e l o r şi n u
l e - a a b s o r b i t n i c i o d a t ă î n a d â n c u r i l e s a l e s p i r i t u a l e ca t e m e i u r i l i m p e z i şi o r d o n a t o a r e
ale vieţii. R ă s ă r i t u l n o r d i c e s t e s t e p a v a s t ă î n c a r e d o m n e ş t e ş u e r a t u l u c i g ă t o r d e v i a ţ ă
a i p a s i u n i l o r i r a ţ i o n a l e . C e e a e e î n A p u s este .eroziune l e n t ă , î n R ă s ă r i t u l n o r d i c e s t e
sfâşiere s ă l b a t i c ă ş i m o m e n t a n ă .
D o g m e l e c r e ş t i n e s ' a u î n t e m e i a t ş i s e m e n ţ i n p â n ă azi î n R ă s ă r i t u l n o s t r u cu
central de iradiaţie î n cetatea împărătească a Bizanţului.
C â n d l a a n u l 842, P a t r i a r h u l I g n a t i e ş i î m p ă r ă t e a s a T e o d o r a s ' a u h o t ă r î t să
a l e a g ă D u m i n e c a p r i m ă d i n p o s t u l P a ş t i l o r c a zi d e s ă r b ă t o a r e a t r i u m f u l u i î m p o t r i v a
b a t j o c o r i t o r i l o r d e i c o a n e ş i s'o n u m e a s c ă D u m i n e c ă a O r t o d o x i e i , ei s ' a u g â n d i t să
facă d i n e a u n p r i l e j d e r e c o n f i r m a r e s ă r b ă t o r e a s c ă n u n u m a i a d o g m e i s i n o d u l u i al
V l l - l e a e c u m e n i c , c i a î n t r e g u l u i edificiu d o g m a t i c r i d i c a t î n s i n o a d e l e e c u m e n i c e , ca
şi o pomenire cu laudă a lor.
D u m i n e c a o r t o d o x i e i a fost a t u n c i p r a z n i c u l Bisericii p e n t r u t e r m i n a r e a f o r m u ­
l ă r i i c a d r e l o r c r e d i n ţ e i r e v e l a t e şi p e n t r u b i r u i n ţ a e i a s u p r a t u t u r o r ereziilor.
D u m i n e c a O r t o d o x i e i e z i u a a ş a p t e a a Bisericii, a d i h n a ei s ă r b ă t o r e a s c ă d u p ă
victoria asupra haosului spiritual prin aşezarea temeiurilor adevărate ale existenţei
u m a n e . D u m i n e c a O r t o d o x i e i e s t e astfel î n f i e c a r e a n s ă r b ă t o a r e a d r e p t e i c r e d i n ţ e î n
î n t r e g u l ei, s ă r b ă t o a r e a b i r u i n ţ e i a d e v ă r u l u i r e l e v a t î m p o t r i v a ©chimonoselilor m i n ­
c i n o a s e a l e o m u l u i . D e a c e e a s e c i t e ş t e ân D u m i n e c a (Ortodoxiei lista t u t u r o r e r e t i c i l o r
şi s e r o s t e ş t e a n a t e m a a s u p r a lor.
O r t o d o x i a n u s t ă deci n u m a i î n c i n s t i r e a sf. i c o a n e , c i î n î n t r e g u l edificiu d o g ­
m a t i c r i d i c a t î n c e l e ş a p t e s i n o a d e e c u m e n i c e . O r i c i n e s e a b a t e delà u n a s a u a l t a din
a c e s t e d o g m e , p i e r d e a t r i b u t u l d e o r t o d o x , d e m ă r t u r i s i t o r a l (dreptei c r e d i n ţ e , a p u ­
când p e panta ce coboară î n mlaştina relativismului.
D a r d e ş i c i n s t i r e a i c o a n e l o r n u f o r m e a z ă u n i c u l c r i t e r i u a l o r t o d o x i e i , i a r (dogma
d e s p r e e l e a fost f o r m u l a t ă cea d i n u r m ă , ea c o n s t i t u i e t o t u ş i u n u l d i n c r i t e r i i l e ş i v a ­
lorile o r t o d o x i e i . .. ,
I n c e l e u r m ă t o a r e v o m î n c e r c a să r e l i e f ă m a c e a s t ă î n s e m n ă t a t e a c i n s t i r i i s,f.
i c o a n e c a p a r t e i n t e g r a n t ă şi c a r a c t e r i s t i c ă a o r t o d o x i e i a u t e n t i c e .
D o g m a d e s p r e sf. i c o a n e e s t e t o t o î n v ă ţ ă t u r ă d e s p r e D u m n e z e u , deci e s t e o
dogmă în înţelesul deplin ai cuvântului. Ea n u înseamnă, c u m se pare unora, ridicarea
a n u m i t o r p ă r ţ i a l e n a t u r i i la n i v e l d u m n e z e e s c , o i d o l a t r i z a r e a celor v ă z u t e .
.; A c e a s t ă p ă r e r e a u r e p r e z e n ţ a t - o şi iconoclaştii v e a c u r i l o r 8—9, c a r i a f i r m a u

ii4
sus şi t a r e că D u m n e z e i r e a n u p o a t e fi s u g e r a t ă p r i n liniile şi c u l o r i l e u n e i i m a g i n i
d e s e m n a t e s a u p i c t a t e . Ei se fereau d e icoane, t e m â n d u - s e că p r i n ele s e i n t r o d u c e î n
creştinism idolatria p ă g â n ă .
D a r î m p o t r i v a icoanei î n c r e ş t i n i s m n u s e m a i p o t a d u c e m o t i v e l e valabile în
r a p o r t cu c h i p u r i l e idoleşti a l e zeilor.
C r e ş t i n i s m u l se deosebeşte d e p ă g â n i s m p r i n m a r e a v e s t e d e s p r e F i u l l u i D u m ­
n e z e u făcut om a d e v ă r a t p e n t r u vecii vecilor. D u m n e z e u , î n i u b i r e a sa n e m ă r g i n i t ă de
om, îi acordă acestuia a t â t a v a l o a r e î n c â t E l însuşi s e face ora, l u â n d faţă r e a l ă d e om
şi iarătându-i-se astfel a t â t î n v e a c u l de a c u m c â t şi î n cel viitor.
Noi n u ş t i m c u m a fost F i u l l u i D u m n e z e u î n a i n t e d e î n t r u p a r e , nici c u m e
T a t ă l şi D u h u l Sfânt. N u ş t i m c u a l t e c u v i n t e c u m e D u m n e z e i r e a in sine, d a r ş t i m că
D u m n e z e i r e a F i u l u i d u p ă î n t r u p a r e n u mai e o r e a l i t a t e d e s p ă r ţ i t ă d e t r u p u l şi de
faţa omenească. Dacă n u ş t i m c u m e D u m n e z e i r e a î n sine, ştim că D u m n e z e i r e a F i u l u i
s'a a r ă t a t o a m e n i l o r şi h s e va a r ă t a î n vecii vecilor p r i n înfăţişarea r e a l ă d e om şi
numai p r i n ea.
C â n d p ă g â n i i î n c h i p u i a u p e zei î n c h i p de o a m e n i ei s e a f l a u î n t r ' o d u b l ă e -
r o a r e : zeii n u existau, i a r dacă iar fi existat, p ă g â n i i n u p u t e a u i n d u c e m ă r t u r i a istoriei
d e s p r e î n t r u p a r e a r e a l ă a v r e - u n u i zeu. Iisus H r i s t o s însă a t r ă i t î n t r ' u n m o m e n t p r e ­
cis al istoriei ca om, d a r ca o m c e s'a d o v e d i t î n acelaşi t i m p D u m n e z e u . I s t o r i c i t a t e a
lui Iisus Hristos ca F i u l l u i D u m n e z e u c e l î n t r u p a t deosebeşte c r e d i n ţ a î n El d e price
m i t , care n u e decât o c o n c r e t i z a r e p o e t i c ă a u n e i idei, a u n u i proces c o n s t a n t al n a ­
t u r i i , î n t r u p a r e a F i u l u i l u i D u m n e z e u c a om e fapt istoric m ă r t u r i s i t c u h o t ă r î r e g r a v ă
şi c u p r e ţ u l vieţii d e toţi ucenicii Săi şi d e n e n u m ă r a ţ i u r m a ş i ai acelora. P ă g â n i i p r i n
idolii l o r t r a n s f o r m a u o î n c h i p u i r e a l o r în r e a l i t a t e sau personificau u n f e n o m e n al
n a t u r i i . Creştinii c â n d p r i v e s c c u ochii c r e d i n ţ e i p e F i u l ilui D u m n e z e u ca m a n i f e s -
t â n d u - s e p r i n faţă omenească, s e află î n c e a m a i deplină c o n f o r m i t a t e cu a d e v ă r u l
d i v i n şi cu istoria.
Astfel p r o b l e m a icoanei î n c r e ş t i n i s m s e r e s t r â n g e l a î n t r e b a r e a : p o a t e fi ilisus
Hristos, D u m n e z e u - o m u l , r e d a t î n i m a g i n e p i c t u r a l ă ? Cu a l t e c u v i n t e a r fi p u t u t u n
p i c t o r c o n t i m p o r a n cu Iisus s a u chiar u n fotograf, d a c ă această a r t ă a r fi e x i s t a t p e
atunci, să-L r e d e a în imagine?
Iconoclaştii a f i r m a u că n u m a i o m e n i r e a l u i Iisus s'ar fi p u t u t vedea, n u şi D u m ­
nezeirea L u i . I a r imaginea o m e n i t ă ţ i i l u i Iisus n u p o a t e fi identificată e u i m a g i n e a l u i
Iisus însuşi, căci î n c a z u l a c e s t a a m c o n t o p i o m e n i t a t e a c u D u m n e z e i r e a l u i (Ceaace
î n s e a m n ă erezie monofizită), s a u L - a m c o n s i d e r a p e Iisus c a om, d e s p ă r ţ i t de Iisus ca
D u m n e z e u (ceeace î n s e a m n ă e r e z i e n e s t o r i a n ă ) .
Iconoclaştii î n s ă n ' a v e a u d r e p t a t e . O m e n i t a t e a lui Iisus n u p o a t e fi nici d e s p ă r ­
ţită de dumnezieirea L u i , nici c o n t o p i t ă . E a c u p r i n d e î n m o d n e c e s a r şi n e d e s p ă r ţ i t
dumnezeirea.
C h e s t i u n e a s e p u n e astfel: cei c e t r ă i a u î n p r e a j m a l u i Iisus p u t e a u v e d e a d i n
faţa, d i n p r i v i r e a Lui, că e m a i m u l t d e c â t o m , că e D u m n e z e u - o m ?
R ă s p u n s u l n u p o a t e fi decât afirmativ, căci altfel d e u n d e a r fi l u a t e i c e r t i t u ­
dinea că ilisus e D u m n e z e u şi p u t e r e a d e - a p r i m i m o a r t e a p e n t r u a c e a s t ă c e r t i t u d i n e .
Ei v e d e a u ceva î n Iisus, c a r e d e p ă ş e a tot ce e omenesc. E a d e v ă r a t c ă n u t o ţ i c a r i a u
trecut p e l â n g ă El a u v ă z u t d u m n e z e i r e a î n î n f ă ţ i ş a r e a S a omenească. A t r e b u i t p e n ­
t r u a c e a s t ă v e d e r e şi c r e d i n ţ a . D a r c r e d i n ţ a o p u t e a a v e a oricine dacă n u s e î n c ă p ă ţ â n a
să închidă ochii, să n e g e e l e m e n t u l s u p r a o m e n e s c c e e m a n a , a s a l t â n d u - 1 , d i n p e r s o a n a

115
 lui Iisus. D a r o r i c u m s'ar fi p r o d u s c r e d i n ţ a , f a p t e c ă c e i c e o a v e a u , p r i v i n d ila Iisus
vedeau prin toate manifestările Lui omeneşti dumnezeirea.
D a c ă c i n e v a a r î n t r e b a : c u m e r a posibil s ă s e v a d ă p r i n t r u p d u m n e z e i r e a , i - a m
p u t e a r ă s p u n d e : c u m e posibil să s e v a d ă p r i n t r u p u l m a t e r i a l , r e a l i t a t e a s p i r i t u a l ă a
sufletului?
I n t r e t r u p şi s u f l e t e o p e n e t r a ţ i e m i s t e r i o a s ă . P r i v i r e a u n u i o m de p i l d ă n u e
n u m a i c o m b i n a ţ i e d e c e l u l e , n u m a i a g l o m e r a ţ i e d e m a t e r i e c ă r n o a s ă , ci şi s e n s , idee,
s e n t i m e n t , a t i t u d i n e v o l u n t a r ă , s t a r e m o r a l ă . F a ţ a o m u l u i e l u c r u l cel m a i m i n u n a t
d e p e l u m e . E o n e g r ă i t ă d a r i n c o n t e s t a b i l ă u n i r e de s p i r i t u a l şi m a t e r i a l . E o t a i n ă ,
dacă p r i n t a i n ă s e î n ţ e l e g e î n s e n s l a r g o î m p r e u n a r e î n t r e s p i r i t ş i m a t e r i e . M a t e r i a
c u s p i r i t u l fac î n t r e g u l c e s e c h i a m ă f a ţ ă o m e n e a s c ă . F e ţ e l e omeneşti s u n t t o t a t â t e a
a p a r i ţ i i a l e s p i r i t u l u i î n l u m e a n a t u r i i m a t e r i a l e , î n t r e r u p e r i a l e n a t u r i i , soli a i a l t e i
l u m i . T r u p u l î n t r e g e u n c h i p , o i m a g i n e a s u f l e t u l u i . P o r t r e t u l t r u p u l u i r e d ă şi r e a l i ­
t a t e a s u f l e t u l u i d i n e l . Ochii s u n t i m a g i n e a v e d e r i i , m a n i l e ale acţiunii, u r e c h i l e ale
a u z u l u i ; orice o r g a n a l t r u p u l u i e o i m a g i n e a u n e i f u n c ţ i u n i s p i r i t u a l e şi t o a t e l a u n
loc, t r u p u l î n î n t r e g i m e , e o i m a g i n e a s u f l e t u l u i c u f u n c ţ i u n i l e lui.
I a r d a c ă î n t r ' u n s u f l e t e s ă l ă ş l u i t h a r c e r e s c , el d e a s e m e n e a s e s t r ă v e d e p r i n
p r i v i r e a şi f a ţ a o m e n e a s c ă , p r i n t o t felul u n u i o m d e - a s e c o m p o r t a vizibil. C â n d s u n ­
t e m î n p r e a j m a u n u i o m î n ă l ţ a t s u f l e t e ş t e p r i n h a r u l d u m n e z e e s c , s i m ţ i m şi v e d e m
h a r u l d i n el. N u d i r e c t , ci p r i n t r u p , p r i n t r ' o a n u m i t ă fizionomie s p i r i t u a l ă a feţii.
M â n t u i t o r u l Iisus H r i s t o s p u r t a s u b î n f ă ţ i ş a r e a vizibilă o m e n e a s c ă î n s ă ş i d u m ­
n e z e i r e a . D a c ă s u f l e t u l şi h a r u l s e r e v a r s ă p e f e r e s t r e l e p i e l i ţ e i s t r ă v e z i i a t r u p u l u i , c u
a t â t m a i m u l t a t r e b u i t să s e v a d ă d u m n e z e i r e a d i n el. D u m n e z e i r e a n u e c e v a i n c o m ­
p a t i b i l c u felul d e - a fi şi d e a s e m a n i f e s t a al s p i r i t u l u i d i n om. D a c ă h a r u l d i v i n n u
e d e c â t o p u t e r e ce î n a l ţ ă î n s u ş i r i l e s p i r i t u a l e d i n o m , d u m n e z e i r e a d i n c a r e i z v o r ă ş t e
h a r u l t r e b u i e c u g e t a t ă c a a f l â n d u - s e p e o linie ce d u c e delà s u f l e t u l o m e n e s c î n sus,
ca o d e s ă v â r ş i t ă s p i r i t u a l i t a t e . S u f l e t u l o m e n e s c t r e b u i e să fie m e d i u l cel m a i p o t r i v i t
p r i n c a r e s e m a n i f e s t ă iea. I a r s p i r i t u l o m e n e s c , ori c â t a r fi d e î n c ă r c a t d e d u m n e z e i r e ,
îşi a r e î n t r u p i n s t r u m e n t u l n e c e s a r şi p r o p r i u d e m a n i f e s t a r e .
D a c ă s u f l e t u l o m u l u i m o d e l e a z ă m a t e r i a astfel c a s ă - ş i f o r m e z e u n t r u p p r i n
c a r e se p o a t e m a n i f e s t a , s p i r i t u l d u m n e z e e s c , d u p ă c a r e e f ă c u t sufletul, p u t â n d u - s e
m a n i f e s t a a t â t d e a d e c v a t p r i n suflet, s e p o a t e m a n i f e s t a şi p r i n t r u p u l o m e n e s c c a r e
e r a t ă s u f l e t u l . O r g a n e l e şi t r ă s ă t u r i l e t r u p u l u i o m e n e s c s u n t i n d i r e c t m o d e l a t e c a m i j ­
loace a d e c v a t e d e m a n i f e s t a r e a d u m n e z e i r i i . D u m n e z e i r e a n u e cu t o t u l inaccesibilă.
D e c e a r m a i c ă t a a t u n c i D u m n e z e u p e o m şi de c e s ' a r m a i fi î n t r u p a t ? Astfel n i m i c
n u s e o p u n e ca a p o s t o l i i să fi v ă z u t d u m n e z e i r e a l u i Iisus H r i s t o s .
D a r d a c ă d u m n e z e i r e a l u i Iisus o v e d e a u Apostolii p r i n f a ţ a l u i o m e n e a s c ă , d e ­
s i g u r c ă dacă l i s ' a r fi p r e z e n t a t d u p ă m o a r t e a L u i s a u c â n d n u .erau c u E l , u n p o r t r e t
a l L u i , a c e l p o r t r e t le^ar fi s u g e r a t î n t r e a g a p e r s o a n ă d i v i n o - o m e n e a s c ă a l u i I i s u s .
Căci t a i n a o r i c ă r u i p o r t r e t s t ă î n p u t e r e a celor c â t o r v a Unii de-^a s u g e r a r e a l i t a t e a v i e
a o r i g i n a l u l u i . Cei c e a u s t a t î n p r e a j m a l u i I i s u s d e s i g u r c ă a u e x p e r i a t d u m n e z e i r e a
L u i c u d e o s e b i r e d i n c u v â n t u l lui. I a r c â n d v e d e a u p o r t r e t u l , l i p s i n d c u v â n t u l , lipsea
u n m i j l o c i m p o r t a n t p r i n c a r e ş i - a r fi d a t s e a m a d e d u m n e z e i r e a .celui r e p r e z e n t a t .
D a r p o r t r e t u l u n e i p e r s o a n e c u n o s c u t e a r e .puterea c ă s u g e r e a z ă şi c e e a c e n u p o a t e
manifesta actual o persoană. Trăsătura gurii, strălucirea ochilor trezeşte î n privitor
amintirea momentelor când aceste manifestări vizuale erau însoţite de sunetul
graiului.
P u t e r e a p o r t r e t u l u i u n e i p e r s o a n e c u n o s c u t e s t ă şi î n f a p t u l că s t i m u l e a z ă a m i n -

116
tirea p r i v i t o r u l u i care a d a u g ă la liniile lui fixe t o a t e e l e m e n t e l e d e v i a ţ ă ale o r i g i n a ­
lului. O m a m ă p r i v i n d p o r t r e t u l fiului ei d e p ă r t a t , se p o m e n e ş t e v o r b i n d e u el. Ochii
d i n p o r t r e t î n c e p să m i ş t e , g u r a să grăiască, figura î n t r e a g ă s e însufleţeşte. M a m a u i t ă
că se află ân faţa u n u i p o r t r e t . P r i n c o l a b o r a r e a p o r t r e t u l u i şi a a m i n t i r i i p r i v i t o a r e i
a a p ă r u t î n faţa c o n ş t i i n ţ e i ei fiul î n t o a t ă vioiciunea realităţii.
D a r oricât a m a c c e n t u a r o l u l a m i n t i r i i , n u t r e b u i e să m i c ş o r ă m p e c e l a l t r ă s ă ­
t u r i l o r obiective ale p o r t r e t u l u i . Dacă acestea n u r e d a u figura p e r s o a n e i c u n o s c u t e ,
a m i n t i r e a n u s e p u n e î n m i ş c a r e . O m u l e î n z e s t r a t c u m a r e a şi misterioasa p u t e r e d e - a
sugera p r i n (anumite linii, c u l o r i şi oimbre, n u n u m a i t r u p u l cuiva, e i şi sufletul. E aici
o p r e l u n g i r e a t a i n e i t r u p u l u i omenesc, c a r e e c h i p şi m e d i u d e m a n i f e s t a r e a l s u f l e ­
tului. Cine r e d ă oricât de s c h e m a t i c — d a r fidel — o faţă omenească,- r e d ă implicit
sufletul a c e l u i o m .
Dacă a r fi r ă m a s o p i c t u r ă a feţii l u i Iisus, p o r t r e t u l acesta a r fi s u g e r a t , c h i a r
i n d i f e r e n t ide a d a u s u l a m i n t i r i i celor c e L - a r fi c u n o s c u t , şi p e c e t e a d u m n e z e i a s c ă i m ­
p r i m a t ă î n m a n i f e s t ă r i l e L u i sufleteşti i r a d i a t e p r i n faţă. I n v e c h i m e a p e r s i s t a t c o n ­
vingerea că iar fi şi r ă m a s d e f a p t a s e m e n e a p o r t r e t e ale feţii lui Iisus. Aşa s e p o ­
vesteşte că D o m n u l ş i - a r fi i m p r i m a t c h i p u l feţii p e n ă f r a m a u n e i f e m e i c u n u m e l e
Veronica, p e c a r e a c e a s t a i-a d a t - o să s e ş t e a r g ă d e s u d o a r e c â n d d u c e a c r u c e a s p r e
Golgota, S e m a i p o v e s t e ş t e c ă Iisus ş i - a r fi i m p r i m a t faţa S a p e o n ă f r a m ă d e i n ce a
trimis-o lui A v g a r , t e t r a r h u l Edessei, c a r e - L r u g a s e p r i n t r ' o scrisoare să v i n ă să-1
vindece de-o boală grea. I a r studiile ştiinţifice f ă c u t e î n 1933 a s u p r a u r m e l o r d e p e
giulgiul sfânt, p ă s t r a t l a Torino, a u d u s p e d e o p a r t e l a h m p e z i r e a c o n t u r u r i l o r u n u i
t r u p şi ia u n e i figuri c a r e î n m o d a p r o a p e n e î n d o e l n i c era a l u i Iisus, i a r p e d e alta
confirmă m a r e a p r o b a b i l i t a t e oa Iisus să-şi fi i m p r i m a t de fapt şi c â t a fost v i u faţa
p e •diferite n ă f r a m e .
Iii orice caz c h i a r d a c ă n ' a r fi r ă m a s î n circulaţie d u p ă î n ă l ţ a r e a l u i I i s u s u n
p o r t r e t a l lui, apostolii c u s i g u r a n ţ ă că s'au silit să descrie noilor credincioşi, lacomi
de-a c u n o a ş t e c â t m a i m u l t e d e s p r e Iisus şi înfăţişarea L u i , ale c ă r e i t r ă s ă t u r i c a r a c ­
teristice p e d e o p a r t e p r i n t r a n s m i s i u n e o r a l ă , p e d e alta p r i n î n c e r c ă r i f o a r t e t i m p u r i i
de fixare p i c t u r a l ă , a u r ă m a s c a u n b u n s t a t o r n i c a l t r a d i ţ i e i bisericeşti. •
Astfel n u g r e ş i m dacă a f i r m ă m că c h i p u l lactuail a ! l u i Iisus idin Biserica o r t o ­
doxă, c a r e s e f e r e ş t e d e înnoiri, r e d ă e l e m e n t e c a r a c t e r i s t i c e ale feţii L u i , p ă s t r a t e
p r i n t r a d i ţ i e c h i a r d i n v r e m e a apostolilor. S e ş t i e c u câtă s c r u p u l o z i t a t e p r e s c r i u c ă r ­
ţile d e p i c t u r ă bisericească d e t a l i i l e de o a r e t r e b u i e să se ţ i n ă s e a m a la z u g r ă v i r e a c h i ­
p u l u i l u i (Iisus.
D a r r e d a r e a d i v i n i t ă ţ i i kri Iisus c a p u t e r e c e s e r e v a r s ă d i n i n t e r i o r u l figurii
Sale e l u c r u n e s p u s d e g r e u . N u m a i u n m a r e t a l e n t şi o a d â n c ă v i a ţ ă d e p u r i t a t e r e l i ­
gioasă p o a t e să a d u c ă aici o c o n t r i b u ţ i e serioasă. N u t o t d e a u n a cei c a r e a u p i c t a t sau
pictează î n v i a ţ ă bisericească c h i p u l l u i Iisus, s u n t î n z e s t r a ţ i c u m a r e ••talent şi se .în­
vrednicesc d e o i n s p i r a ţ i e suprafirească, mai ales că p e m ă s u r ă ce s'a e x t i n s biserica
pietatea creştinilor impunea o multiplicare tot mai m a r e a chipului Lui. Din motivul
acesta şi p o a t e şi d i n altele, p r o b a b i l că d u p ă p r i m e l e v e a c u r i c r e ş t i n e , d u p ă c e s e v a
fi î n c e r c a t z a d a r n i c să se m o d e r e z e r â v n a p i o a s ă a m u l t i p l i c ă r i i n e i n s p i r a t e a c h i p u l u i
lui Iisus, Biserica a î n c e p u t să i m p u n ă e l e m e n t e l e t r a d i ţ i o n a l e a l e a c e s t u i c h i p n u n u ­
m a i oa u n c a d r u p e c a r e p i c t o r u l să-1 u m p l e c u f o r ţ a i n t e r i o a r ă a idivinităţii, ci ca a-
p r o a p e s i n g u r e l e t r ă s ă t u r i p e c a r e t r e b u i e s ă l e fixeze c â n d v r e a să s u g e r e z e c h i p u l
lui Iisus. Biserica şi-a s p u s că d a c ă p i c t o r u l n u p o a t e să r e d e a m a i m u l t î n d i r e c ţ i a
adecvată a înfăţişării lui Iisus. m a i b i n e să n u r e d e a m a i m u l t n i c i î n d i r e c ţ i a i n c o m -

117
 p a t i b i l ă c u f i g u r a L u i . A s t f e l s'a i m p u s i m a g i n e a s c h e m a t i c ă , stichială a c h i p u l u i lui
Iisus şi c h i a r a t u t u r o r sfinţilor. I n u n e l e i c o a n e a c e s t s c h e m a t i s m e d u s a t â t d e d e ­
p a r t e î n c â t a p r o a p e c ă n u a v e m d e c â t liniile f i g u r i i o m e n e ş t i f ă r ă n i c i o v i a ţ ă i n t e r i ­
o a r ă , c u m s u n t d e p i l d ă v e c h i l e i c o a n e p e sticlă din casele n o a s t r e ţ ă r ă n e ş t i .
D a r a c e a s t ă s c h e m a t i z a r e îşi a r e j u s t i f i c a r e a ei şi î n a l t e t e m e i u r i d e c â t î n n e ­
c e s i t a t e a a m i n t i t ă . Iisus, d e ş i a fost om, n ' a fost ca n i c i u n u l d i n o a m e n i i c a r i n u m a i
s u n t a l t c e v a d e c â t o a m e n i . O m e n i t a t e a l u i a fost f ă r ă d e p ă c a t şi a fost p u r t a t ă d e
ipostasul d u m n e z e e s c . Deci faţa l u i Iisus n u v a r e d a o o m e n i t a t e n a t u r a l ă , a ş a c u m o
î n t â l n i m î n o a m e n i i c o n c r e ţ i . F a ţ a l u i t r e b u i e să e x p r i m e n u m a i t r ă s ă t u r i l e g e n e r a l e ,
a b s t r a c t e a l e o m e n i t ă ţ i i , l ă s â n d u - s e l a o p a r t e t o t c e î n t â l n i m î n f e ţ e l e c o n c r e t e ale
o a m e n i l o r n a t u r a l i . S e v o r r e d a n u m a i liniile d e t e m e l i e , d e c a d r u formal, a l e o m e n i ­
tăţii. I n felul a c e s t a p i c t o r u l v a e v i t a s ă afecteze c u v r e u n e l e m e n t psihologic p ă c ă t o s
î n f ă ţ i ş a r e a l u i Iisus, i a r s b o r u l s u f l e t u l u i c r e d i n c i o s c ă t r e I i s u s cel c e r e s c n u v a fi î m ­
p i e d e c a t d e a s e m ă n a r e a c h i p u l u i d i n i c o a n ă c u a l v r e u n u i om c o n c r e t . P o r t r e t u l î n
c a r e se r e d ă n u m a i a t â t a d i n o m e n i t a t e a l u i Iisus, s i g u r că se află î n a d e v ă r , î n c o n ­
f o r m i t a t e g e n e r a l ă cu î n f ă ţ i ş a r e a L u i , deşi n u î n t o t a d e v ă r u l .
D a r i a r ă ş i t r e b u i e o b s e r v a t că p r i n t r ă s ă t u r i l e acestea d e o m e n i t a t e g e n e r a l ă
ale c h i p u l u i l u i Iisus n u se u r m ă r e ş t e şi n u s e r e a l i z e a z ă n u m a i o r e d u c ţ i u n e a e l e m e n ­
t u l u i n a t u r a l şi p ă c ă t o s a l om.enităţii, c i ş i o e x p r i m a r e p o z i t i v ă a v i r t u ţ i l o r c a r e c o n ­
stituie o m e n i t a t e a a d e v ă r a t ă , o m e n i t a t e a r e î n ă l ţ a t ă la s t r u c t u r a ei n o r m a l ă p r i n p r e ­
z e n ţ a divină. C h i p u l s c h e m a t i c a l l u i Iisus e s t e c o n c r e t i z a r e a v i r t u ţ i l o r e t i c e î n g r a d u l
î n c a r e n u s u n t s u g e r a t e d e î n f ă ţ i ş a r e a nici u n u i o m n a t u r a l . S e r i o z i t a t e a feţii L u i ,
p u r i t a t e a p r i v i r i i , b ă r b ă ţ i a c a l m ă , c a r a c t e r u l ascetic a l t r ă s ă t u r i l o r , e x t e r i o r i z e a z ă î m ­
b i n a r e a t u t u r o r v i r t u ţ i l o r s p r e c a r e t r e b u i e să t i n d ă oimul, e x t e r i o r i z e a z ă p e o m u l m o ­
d e l î n î n ţ e l e s u l c r e ş t i n . D a c ă o m e n i t a t e a i s t o r i c ă a lui Iisus a fost o m e n i t a t e a f ă r ă d e
p ă c a t şi c o n c r e t i z a r e a t u t u r o r v i r t u ţ i l o r î n g r a d u l s u p r e m , c h i p u l L u i a ş a c u m e r e d a t
în iconografia b i z a n t i n ă înfăţişează t o t ce p o a t e fi m a i a p r o p i a t de faţa l u i r e a l ă din
istorie şi d i n cer, î n o r i c e caz u n c a d r u c a r e s ă s e p o a t ă î n s u f l e ţ i î n m o d u l c e l m a i
a d e c v a t d e r e a l i t a t e a v i e a p r e z e n ţ e i l u i Iisus.
A m s p u s î n a i n t e c ă d u m n e z e i r e a ca m o d e l a l s p i r i t u l u i o m e n e s c t r e b u i e să se
afle î n d i r e c ţ i a s u p r e m e l o r e f o r t u r i d e î n ă l ţ a r e s p i r i t u a l ă a o m u l u i . O m u l s e află î n s ă
p e c u l m i l e p o s i b i l i t ă ţ i l o r sale î n r e a l i z a r e a s a etică, î n r i d i c a r e a s p r e v i r t u ţ i l e p r i n oare
a. d e p ă ş i t e g o c e n t r i s m u l ş i a i n t e n s i f i c a t l a g r a d u l u l t i m r ă s p u n d e r e a p e n t r u alţii. A -
cestea s u n t s t ă r i l e şi t e n s i u n i l e p r i n c a r e o m u l se a s e a m ă n ă m a i m u l t c u D u m n e z e u .
M a n i f e s t a r e a lor e s t e m a x i m a m a n i f e s t a r e a p r e z e n ţ e i l u i D u m n e z e u , d a t o r i t ă şi f a p ­
t u l u i că l a a c e s t e î n ă l ţ i m i .etice o m u l n u s e p o a t e r i d i c a f ă r ă a j u t o r u l ş i p r e z e n ţ a l u i
D u m n e z e u . Astfel t r ă s ă t u r i l e p r i n c a r e s e e x p r i m ă faţa l u i Iisus, c a î m b i n a r e şi c o n ­
cretizare — neaflată între oamenii naturali — a virtuţilor omeneşti, a supremelor
c u l m i laie o m e n i t ă ţ i i c e n u p a t fi a t i n s e n u m a i p r i n om, e x p r i m ă î n a c e l a ş t i m p o p r e ­
z e n ţ ă m a i p r e s u s d e n a t u r ă d i n fiinţa L u i , o p r e z e n ţ ă d i v i n ă .
Deci n u s i m p l a o m e n i t a t e g e n e r a l ă n e a f e c t a t ă de p ă c a t s e u r m ă r e ş t e a se e x ­
p r i m a p r i n t r ă s ă t u r i l e s c h e m a t i c e a l e l u i Iisus, ci o m e n i t a t e a g e n e r a l ă a v a l o r i l o r e t i c e
s u p r e m e , la c a r e n u s'a r i d i c a t , n i c i u n o m n a t u r a l , ci n u m a i Iisus Hristos, d a t o r i t ă
dumnezeirii Sale.
Acelaş l u c r u s e p o a t e s p u n e d e s p r e i m a g i n e a F e c i o a r e i M a r i a î n i c o a n e l e o r t o ­
d o x e . E a n u e o c o p i e a u n e i f e m e i î n t â l n i t e î n l u m e a c o n c r e t ă şi n a t u r a l ă , c i e x p r i m ă
v a l o r i l e e t i c e s u p r e m e ale feminităţii g e n e r a l e : maternitatea neafectată de păcat, a d e c ă
a t r i b u t e l e d e Maică şi Fecioară î n a c e l a ş t i m p , c u m n u l e p u t e m găsi l a n i c i o a l t ă

118
femeie. S e î n ţ e l e g e că t r ă s ă t u r i l e N ă s c ă t o a r e i de D u m n e z e u t r e b u e să fie m a i calde ca
ale l u i Iisus Hristos p e n t r u c ă m a t e r n i t a t e a e afecţiune, i a r p u r i t a t e a f r u m u s e ţ e , p e
c â n d liniile ascetice n u p o t e x p r i m a a s e m e n e a s t ă r i . T o c m a i aceasta n e face să a c o r ­
d ă m t o a t ă a d m i r a ţ i a s t i l u l u i o r t o d o x a l icoanelor Maicii D o m n u l u i , c a r e t r e b u i n d să
r e d e a a s e m e n e a î n s u ş i r i f e m e n i n e şi m a t e r n e , p l i n e d e v i a ţ ă şi d e c ă l d u r ă , t o t u ş i n ' a
căzut î n n a t u r a l i s m u l iconografiei a p u s e n e şi d e c i n ' a c o n f u n d a t c h i p u l Maicii D o m ­
n u l u i c u a l u n e i femei o a r e c a r e , ci i-a p ă s t r a t î n f ă ţ i ş a r e a s i n g u l a r ă şi c â t m a i a d e c v a t ă
cu faţa iei ireală.
Iisus Hristos a d u s l a g r a d u l s u p r e m v a l o a r e a c m u l u i e o n s t ă t o a r e î n c a r a c t e r u l
etic, î n f ă p t u i n d m â n t u i r e a o a m e n i l o r p r i n j e r t f a vieţii sale. C â n d d ă m l u i Iisus a t r i ­
b u t u l de Mântuitor r e c u n o a ş t e m că El a r e a l i z a t s u p r e m a p e r f o r m a n ţ ă etică, s u p r e m a
d e s f ă ş u r a r e a v i r t u ţ i l o r o m u l u i a d e v ă r a t . I a r c a r a c t e r u l l u i I i s u s ca M â n t u i t o r se e x ­
p r i m ă î n icoană p r i n înfăţişarea L u i ea r ă s t i g n i t , s a u î n a l t e m o m e n t e care a m i n t e s c
r ă s t i g n i r e a , icum e învierea, î n ă l ţ a r e a la c e r ş. a, D a r d a c ă t r ă s ă t u r i l e de c a r a c t e r s c h e ­
matic ale icoanei lui Iisus, u r m ă r i n d ca ţ i n t ă p r i n c i p a l ă a p ă r a r e a L u i d e p ă c a t u l o m u ­
lui n a t u r a l şi e x p r i m a r e a v i r t u ţ i l o r etice, s u g e r e a z ă î n acelaş t i m p î n m o d s e c u n d a r
şi implicit p r e z e n ţ a d i v i n i t ă ţ i i î n El, — p r i n f a p t e l e răstignirii, învierii, î n ă l ţ ă r i i la
cer, s e p u n e a c c e n t u l p r i n c i p a l p e d u m n e z e i r e a d i n El şi n u m a i î n s u b s i d i a r s e a d a u g ă
o n o u ă s u b l i n i e r e a d e s ă v â r ş i r i i e t i c e a l u i Iisus.
D a c ă î n s c h e m a t i z a r e a c u r o s t n e g a t i v şi pozitiv etic Biserica a găsit u n mijloc
n e î n t r e c u t p r i n c a r e să se r e d e a u n c h i p cât m a i n e e r o n a t a l l u i Iisus, î n f ă ţ i ş a r e a L u i î n
m o m e n t u l făptuirii actelor s u p r a o m e n e ş t i şi c a r a c t e r i s t i c e î n acelaş t i m p , s a u î n c o n ­
j u r a t d e s i m b o a l e l e suprafireşti, c u m e d e pildă n i m b u l î n j u r u l c a p u l u i , s a u îngerii î n
p r e a j m a Iui, a socotit-o c a m i j l o c u l cel m a i m i n u n a t d e - a s u g e r a pozitiv d u m n e z e i r e a
Lui, c a r e e c e l m a i g r e u de r e d a t ca f o r ţ ă spiritual-psichologică.
I m a g i n e a aceasta a l u i I i s u s , — c o n s t a t a t o a r e d i n t r ă s ă t u r i s c h e m a t i c e , d i n s i m -
boale s u p r a f i r e ş t i şi din f a p t e istorice c a r e t o a t e îl singularizează, deosebindunl d e o r i ­
ce o m şi ridieându-1 p e s t e orice om, — fiind f o r m a t ă d i n i n f o r m a ţ i i l e t r a d i ţ i e i , d i n d a ­
tele p r i n c i p a l e a l e E v a n g h e l i i l o r şi din i m p r e s i a p e care v a fi f ă e u t - o Iisus a s u p r a
u n o r c o n t i m p o r a n i , a r e d a r u l că n u p ă c ă t u e ş t e î m p o t r i v a feţii S a l e r e a l e d i n istorie
şi din cer, n u deviază a t e n ţ i a p r i v i t o r u l u i c r e d i n c i o s s p r e feţe c u n o s c u t e de o a m e n i ,
ci d i m p o t r i v ă formează u n c a d r u potrivit, deşi m i n i m a l , al feţii r e a l e şi vii a lui Iisus
de c a r e a c e s t c a d r u p r i n c o n t r i b u ţ i a de c r e d i n ţ ă a credinciosului s e p o a t e u m p l e şi
însufleţi.
A m v ă z u t că p o r t r e t u l u n e i p e r s o a n e cunoscute s e înviorează î n faţa n o a s t r ă
p r i n c o n t r i b u ţ i a ce-o a d u c e a m i n t i r e a . D a r m a i t o t d e a u n a s e î n s u f l e ţ e ş t e î n a i n t e a n o a s ­
t r ă şi p o r t r e t u l u n e i p e r s o a n e n e c u n o s c u t e , r o l u l a m i n t i r i i p r e l u â n d u - 1 de a s t ă d a t ă î n ­
c h i p u i r e a s t i m u l a t ă şi d i r i j a t ă de t r ă s ă t u r i l e e x p r e s i v e a l e p o r t r e t u l u i . î n c h i p u i r e a a r e
a d e v ă r a t ă p u t e r e î n s ă n u m a i c â n d a r e l a bază ştirea s a u c o n v i n g e r e a d e s p r e r e a l i t a t e a
persoanei văzute în portret.
I n faţa icoanei l u i ilisus, c r e d i n c i o s u l a d u c e î n loc de a m i n t i r e , c o n v i n g e r e a d e s ­
p r e e x i s t e n ţ a L u i p e t e m e i u l a m i n t i r i i celor c e L - a u c u n o s c u t , deci o a m i n t i r e m i j l o ­
cită c a r e e u n a c u c r e d i n ţ a î n E l . S t r ă b ă t u t d e c r e d i n ţ a î n r e a l i t a t e a l u i Iisus şi plin
d e b o g a t a i n f o r m a ţ i e d e s p r e EI p e c a r e o a r e d i n E v a n g h e l i i şi ^din p r o p o v ă d u i r e a B i ­
sericii, m â n a t ş i ide o n e s f â r ş i t ă d r a g o s t e şi î n c r e d e r e î n a j u t o r u l L u i , credinciosul p l a ­
sează ceeace ştie d e s p r e E l î n c a d r u l oferit ide i c o a n ă şi-1 î n v i o r e a z ă c u d r a g o s t e a sa,
î n aşa fel încât s e află faţă de icoana l u i Iisus ca acela c a r e L - a c u n o s c u t de m u l t şi-L
aşteaptă acum cu iubitoare nerăbdare.

"9
 D i n s c h e m a o f e r i t ă d e icoană, e a u n c a d r u suficient de a d e c v a t feţii r e a l e a l u i
Iisus, şi d i n c e e a c e a d u c e c r e d i n c i o s u l î n sufleitul lui ca r o d a l E v a n g h e l i e i şi a l p r o -
p o v e d u i r i i Bisericii, c a r e s e c o m b i n ă cu c a d r u l o f e r i t de icoană, r ă s a r e u n chip v i u al
lui Iisus, s p o r i t î n a s e m ă n a r e c u faţa r e a l ă a L u i .
D e a l t f e l p e n t r u suficienta c o n f o r m i t a t e a c a d r u l u i oferit de i c o a n ă c u faţa r e a l ă
a M â n t u i t o r u l u i p l e d e a z ă şi f a p t u l că, o r i c â t a r v a r i a î n m e d i u l o r t o d o x i c o a n e l e l u i
Iisus, î n t r e e l e e t o t u ş i o a t â t de m a r e a s e m ă n a r e , î n c â t c h i a r dacă n ' a r fi s c r i s n i m i c
d e a s u p r a (uneia s a u alteia, u n n o u v e n i t î n d a t ă ş i - a r da s e a m a că ea r e p r e z i n t ă p e Iisus.
A p r o a p e n u e s t e î n t r e n e n u m ă r a t e l e î n f ă ţ i ş ă r i ale u n u i om, d u p ă v â r s t ă şi a t i t u d i n i ,
m a i m u l t ă a s e m ă n a r e ca î n t r e diferitele c h i p u r i ale l u i Iisus.
E m o m e n t u l s ă n e î n t r e b ă m a c u m c e l e g ă t u r ă e s t e î n t r e i c o a n a l u i Iisus şi p e r ­
s o a n a L u i r e a l ă şi d e c e n a t u r ă e s t e c i n s t i r e a c e s e d ă icoanei? S i n o d u l a l V I I - l e a e c u ­
m e n i c f o r m u l e a z ă c ă „ c i n s t i r e a icoanei t r e c e la original ş i c e l ce ise'nchină i c o a n e i s e
î n c h i n ă p e r s o a n e i c e l u i p i c t a t " . P o t r i v i t a c e s t e i f o r m u l ă r i f a ţ a r e a l ă a l u i ilisus iar fi
dincolo d e icoană, î n cer. „ I c o a n a e s t e u n obiect o a r e p r i l e j u i e ş t e a d u c e r e a a m i n t e "
s p u n e Sf. I o a n D a m a s c h i n , a d e c ă n e m â n ă m i n t e a s p r e p e r s o a n a l u i Iisus H r i s t o s .
T o t u ş i c r e d e m c ă a c e s t e e x p r e s i u n i n u t r e b u i e s c î n ţ e l e s e î n s e n s u l că p r i v i t o r u l
credincios a r a v e a s ă p r i v e a s c ă n u m a i u n m o m e n t l a i c o a n ă şi p e u r m ă m i n t e a sa a r
t r e b u i să s e d e p ă r t e z e ide ea, r i d i e â n d u - s e la o v e d e r e s p i r i t u a l ă i n d e p e n d e n t ă a l u i
Iisus. D u m n e z e u n u e s p a ţ i a l d e p a r t e d e noi, ci s p i r i t u a l . I n m o m e n t e l e d e i n t e n s i t a t e
a .credinţei E l n i s e î n f ă ţ i ş e a z ă î n l o c u l u n d e n e a f l ă m . D e c i i c o a n a s e r v i n d c r e d i n ţ e i
d i n suflet s ă se a c t u a l i z e z e şi g â n d u r i l o r s ă s e c o n c e n t r e z e î n j u r u l l u i Ilisus, p r e z e n ţ a
Iui s e înfiripă c u a j u t o r u l t r ă s ă t u r i l o r icoanei, î n v i o r â n d c a d r u l ei, l ă r g i n d u n l , topin-
d u 4 într'o realitate vie. Situaţia credinciosului în faţa icoanei e asemănătoare c u si­
t u a ţ i a u n e i m a m e p e n t r u c a r e n u fotografia e r e a l i t a t e a fiului, d a r c a r e t o t u ş i n u t r e ­
b u i e s ă - ş i ia o c h i i d e l à ea p e n t r u a v e d e a c u a m i n t i r e a c h i p u l lui v i u , ci însăşi t r ă s ă ­
t u r i l e idin fotografie î n c e p să s e î n s u f l e ţ e a s c ă . T a i n a i c o a n e i n u o p u t e m descifra d e ­
plin. E a n u e t o t u n a c u p r e z e n ţ a v i e a o r i g i n a l u l u i , d a r n i c i n u e c e v a tot a t â t d e i n ­
d i f e r e n t c a o r i c e obiect. E u n s e n t i m e n t g e n e r a l î n Biserică şi î n p o p o r u l c r e d i n c i o s
că u n d e e c h i p u l l u i D u m n e z e u n u t e p o ţ i c o m p o r t a c a î n o r i c a r e a l t loc. C h i p u l l u i
D u m n e z e u , oa şi n u m e l e L u i c â n d e r o s t i t , a l u n g ă d i n j u r p u t e r i l e n e c u r a t e . F a p t u l se
e x p l i c ă M p a r t e şi p r i n s t ă r i l e d e o r d i n psihologic c e l e c r e a z ă a u z i r e a n u m e l u i d i v i n
s a u v e d e r e a c h i p u l u i l u i D u m n e z e u . D a r n u e m a i p u ţ i n a d e v ă r a t că t r e b u i e s ă fie
şi o f o r ţ ă obiectivă î n n u m e l e şi î n c h i p u l L u i , dacă e î n s t a r e să c r e e z e a s e m e n e a s t ă r i
psihologice. D u m n e z e u îşi î n s o ţ e ş t e î n t r ' u n m o d c u n e p u t i n ţ ă d e î n ţ e l e s n u m e l e şi c h i ­
p u l S ă u . D a c ă D u m n e z e u e r e a l i t a t e vie, p e r s o n a l ă , u r m ă r e ş t e c u u n i n t e r e s r o s t i r e a
n u m e l u i şi z u g r ă v i r e a c h i p u l u i S ă u , a ş a c u m t r e s a r e ş i î n n o i u n i n t e r e s c â n d a u z i m
că ni s e r o s t e ş t e u n d e v a n u m e l e s a u c â n d ş t i m c ă e x i s t ă v r e o p r e o c u p a r e p e n t r u c h i p u l
n o s t r u . N u m a i a d m i ţ â n d o a n u m i t ă l e g ă t u r ă v i e î n t r e i c o a n a l u i H r i s t o s şi r e a l i t a t e a
L u i p e r s o n a l ă , s e p o a t e e x p l i c a î n c h i n a r e a p â n ă l a p ă m â n t î n f a ţ a i c o a n e i şi s ă r u t a r e a
ei c u c e r n i c ă . D e s i g u r a d m i ţ â n d o a n u m i t ă c o m u n i c a r e î n t r e c h i p u l l u i Iisus şi r e a l i ­
t a t e a L u i p e r s o n a l ă , n u ^divinizăm i c o a n a c a m a t e r i e . C h i p u l e d i n c o l o d e m a t e r i e , d e ş i
se e x p r i m ă î n m o d n e c e s a r p r i n m a t e r i e , aşa c u m şi n u m e l e L u i e dincolo d e s u n e t u l
m a t e r i a l al c u v i n t e l o r , deşi a r e n e a p ă r a t ă l i p s ă de i n s t r u m e n t u l a c e s t a p e n t r u a s e m a ­
nifesta la laiuzul n o s t r u .
Sf. I o a n D a m a s c h i n p r e c i z e a z ă a c e a s t ă d i s t i n c ţ i e c o m p a r â n d - o c u d i s t i n c ţ i a ce
e x i s t ă î n t r e m a t e r i a c r u c i i şi c h i p u l ei, s a u î n t r e m a t e r i a E v a n g h e l i e i şi c o n ţ i n u t u l ei.
D a r c h i p u l c r u c i i ş i c o n ţ i n u t u l E v a n g h e l i e i n o i nu-J. p u t e m afla î n a l t ă p a r t e d e c â t

120
 acolo u n d e s e m a n i f e s t ă p r i n m'ateria l o r . „ N u n e î n c h i n ă m m a t e r i e i , zice el, .oi celui
ce e s t e înfăţişat î n icoană, d u p ă .cum n u n e î n c h i n ă m m a t e r i e i d i n care e s t e făcută
E v a n g h e l i a , nici m a t e r i e i d i n oare este f ă c u t ă c r u c e a , ci c h i p u l u i c r u c i i " . C h i p u l este
o r e a l i t a t e i n t e l e c t u a l ă , n u m a t e r i a l ă . „Ceeace e s t e c u v â n t u l p e n t r u auz, aceea e s t e
icoana p e n t r u văz, căci c u a j u t o r u l m i n ţ i i n e u n i m c u i c o a n a " , s p u n e Sf. l o a n D a -
masehin. i
D e s p r e o /anumită l e g ă t u r ă î n t r e c h i p u l l u i Hristos şi r e a l i t a t e a L u i p e r s o n a l ă ,
m ă r t u r i s e ş t e Biserica î n m o d categoric, a f i r m â n d că e a s e s t a b i l e ş t e p r i n actul d e sfin­
ţ i r e a l icoanei. M i n u n i l e de c a r e c r e d e Biserica şi p o p o r u l că se săvârşesc p r i n a n u m i t e
icoane s u n t o c o n f i r m a r e a acestei l e g ă t u r i . I n r u g ă c i u n e a d e s f i n ţ i r e a icoanei s e c e r e
delà T a t ă l să o „umple pe dânsa de binecuvântarea şi de tăria Sfântului celui nefăcut
de mână chip, care dintru atingerea preasfintei şi preacuratei feţe a iubitului Său Fiu
din destul o a câştigat, ca printr'ănsa puterile şi minunile către întărirea dreptei cre­
dinţe şi mântuirea credinciosului Său popor, să se lucreze". S e face aci o aluzie l a c h i ­
p u l ce şi 1-a i m p r i m a t Iisus p e n ă f r a m a t r i m i s ă lui A v g a r , p r i n cane a c e l a s'a v i n d e c a t
şi p r i n u r m a r e s e c e r e ca p r e c u m a t u n c i a ş a şi a c u m D o m n u l să-şi a t i n g ă faţa r e a l ă
d e c h i p u l d i n icoană, d â n d u 4 p u t e r e v i n d e c ă t o a r e , ilar d a c ă D o m n u l îşi a t i n g e faţa de
icoană, e v i d e n t c ă i m p r i m ă p e ea, s a u face d i n c h i p u l d e p e e a d e f a p t c h i p u l S ă u (o
concepţie apropiată d e s p r e sfinţirea icoanei, s u s ţ i n e S e r g i e B u l g a c o v î n c a r t e a : Icoana
şi c i n s t i r e a icoanei).
D e a l t f e l c r e d i n ţ a Bisericii o r t o d o x e d e s p r e o (anumită l e g ă t u r ă î n t r e i c o a n ă şi
r e a l i t a t e a p e r s o n a l ă a D o m n u l u i s e î n c a d r e a z ă î n concepţia o r t o d o x ă m a i g e n e r a l ă d e s ­
p r e n e c e s i t a t e a ş i r e a l i t a t e a sfinţirii a n u m i t o r obiecte sau p ă r ţ i d i n n a t u r ă . S e sfinţesc
î n t r ' u n a n u m e s e n s vasele d e slujbă, i a r (în a l t u l casele, c u r ţ i l e , vitele, h o l d e l e etc., deci
t o t ce se p u n e î n s l u j b a l u i D u m n e z e u , d a r ş i t o t c e î n t r e b u i n ţ e a z ă omul. P r i n a c e a s t a
se u r m ă r e ş t e a l u n g a r e a u n o r forţe r e a l e idin a c e s t e obiecte s a u p ă r ţ i ale n a t u r i i şi î m -
b r ă c a r e a l o r î n p u t e r e a (divină.
R e z u l t a t e l e ş t i i n ţ e i m o d e m e , c a r e a r e d u s m a t e r i a Ia o .energie, n e face să î n ţ e ­
legem î n t r u c â t v a j u s t e ţ e a concepţiei o r t o d o x e d e s p r e p o s i b i l i t a t e a c a a n u m i t e forţe
d e (dincolo d e n a t u r ă să s e sălăşluiască î n energia m a t e r i a l ă şi să s e folosească d e ea
ca u n i n s t r u m e n t . F o r ţ e l e a c e s t e a a v â n d u n c a r a c t e r m o r a l s u n t d e s i g u r .purtate de
fiinţe p e r s o n a l e . D e c â t e o r i n u s i m ţ i m m e d i u l n a t u r a l î n c o n j u r ă t o r că rezistă silin­
ţ e l o r n o a s t r e s a u că e x e r c i t ă a s u p r a n o a s t r ă i n f l u e n ţ e r e l e ?

V r e m să r o t u n j i m e x p u n e r e a aceasta d e r i v â n d a n u m i t e c o n s i d e r a ţ i i de o r d i n
g e n e r a l d i n c u l t u l .ortodox a l Sf. Icoane.
1. P r i n f r e c v e n ţ a c h i p u l u i l u i Iisus .în Biserica şi î n oasele c r e ş t i n i l o r s e ţ i n e
t r e a z ă c c ^ i i n ţ a istoricităţii Sale, a î n t r u p ă r i i ca ora a F i u l u i lui D u m n e z e u . I n r u g ă ­
ciunea d e .sfinţire a icoanei se s p u n e că e a este „ î n t r u a d u c e r e a a m i n t e a î n t r u p ă r i i .
D a t o r i t ă icoanelor c r e ş t i n u l n u u i t ă nici o clipă că F i u l l u i D u m n e z e u a d e v e n i t om.
că a t r ă i t î n istorie şi a s ă v â r ş i t f a p t e l e ce l e a r a t ă icoana. Să n e î n c h i p u i m că n u s'ar
a d m i t e c u nici u n p r e ţ z u g r ă v i r e a ca om a F i u l u i lui D u m n e z e u . R e z u l t a t u l a r fi că
i m a g i n a ţ i a credincioşilor n ' a r m a i avea de ce se p r i n d e , r e a l i t a t e a L u i istorică s'ar
abstractiza şi înceţoşa în conştiinţa creştina. Cu t o a t e d a t e l e oferite d e E v a n g h e l i i ,
a c t u l psihologic al p l a s ă r i i F i u l u i l u i D u m n e z e u î n istorie, î n e x i s t e n ţ a concretă, i m a ­
ginabilă, a r d e v e n i t o t m a i g r e u d e î n d e p h n i t ; e x i s t e n ţ a istorică a l u i Iisus a r a p ă r e a
ca ceva n e c u g e t a t , ca c e v a imposibil. Dacă n u p o a t e fi z u g r ă v i t , Iisus n u p o a t e fi nici

121
c u g e t a t c u f a ţ ă o m e n e a s c ă . D a r a t u n c i "însăşi e x i s t e n ţ a S a c a o m î n i s t o r i e n u .mai p o a t e
fi .cugetată. • ;
E s e m n i f i c a t i v f a p t u l c ă c o n t e s t a r e a istorieităţii l u i Iisus o î n t â l n i m n u m a i î n t r ' o
p a r t e a teologiei p r o t e s t a n t e , a d e c ă acolo u n d e s'a r e s p i n s d o g m a i c o a n e i .
D a r i a r ă ş i e d e o b s e r v a t că n i c i î n t r e c r e d i n c i o ş i i p r o t e s t a n ţ i n u lipseşte c u d e ­
s ă v â r ş i r e z u g r ă v i r e a c h i p u l u i l u i Iisus, c e e a c e e o d o v a d ă că l u m e a c r e ş t i n ă n u s e p o a t e
lipsi d e el şi î n l ă t u r a r e a a b s o l u t ă a c h i p u l u i L u i n u s e p o a t e î n f ă p t u i d e c â t acolo u n d e
a (dispărut c r e d i n ţ a î n E l .
2. P r i n i c o a n a l u i H r i s t o s şi a S f i n ţ i l o r s f i n ţ i m v ă z u l , c e l d i n t â i s i m ţ , s p u n e Sf.
I o a n D a m a s e h i n , p r e c u m p r i n c u v i n t e sfinte, s f i n ţ i m a u z u l .
R e a l i t a t e a l u i D u m n e z e u n e î n t â m p i n ă şi n i s e p r o p o v ă d u i e ş t e d i n a f a r ă , p ă ­
t r u n z â n d l a c u n o a ş t e r e a n o a s t r ă .prin s i m ţ u r i l e 'intelectuale, p r i n o r g a n e l e c a r e d i n p e r -
cepţiunile materiale s u n t î n stare să desprindă miezul lor spiritual. Dumnezeu n u ne
r ă s a r e d e a d r e p t u l d i n i n t e r i o r u l n o s t r u , ci n i s e face c u n o s c u t î n r e l a ţ i i l e c u ceilalţi
o a m e n i p r i n c o m u n i c ă r i î n v ă l u i t e ;în e l e m e n t u l m a t e r i a l , c a r e p a r c u r g s i m ţ u r i l e n o a s ­
t r e i n t e l e c t u a l - i m a t e r i a l e . M a i c u s e a m ă .aflăm (despre D u m n e z e u şi n i s e n a ş t e c r e d i n ţ a
în El datorită cuvintelor altora, cari sunt propoveduite la urechea noastră. De elemen­
tul material n u scăpăm nici în cele m a i spirituale preocupări. Dacă n u p u t e m avea ni­
mic împotriva cuvântului ca mijloc intelectual-material p r i n care se produce î n noi
c u n o a ş t e r e a l u i D u m n e z e u şi c r e d i n ţ a î n El, n u p u t e m a v e a n i c i î m p o t r i v a icoanei,
c a r e c a ş i c u v â n t u l e u n mijloc s p M t u a l - m a t e r i a l d e c o m u n i c a r e a u n o r r e a l i t ă ţ i i n t e ­
l e c t u a l e . D i m p o t r i v ă , d e a b i a o p r o p o v e d u i r e c a r e mi s e face p r i n i c o a n ă e c o m p l e t ă .
D a c ă n u n i s'a d a t n u m a i o r g a n u l a u z u l u i , c a s i m ţ i n t e l e c t u a l s u p e r i o r , c i şi a l v ă z u l u i ,
cu s i g u r a n ţ ă c ă şi a c e s t a a r e u h r o l î n cele imai î n a l t e s t r ă d u i n ţ e a l e c u n o a ş t e r i i . D e ­
sigur, c â n d p r i v i m o b i e c t e d i n n a t u r ă , c a şi (atunci c â n d (auzim .sgomote i m p e r s o n a l e ,
nu n e însuşim cunoaşterea u n o r realităţi spirituale. D a r când privim faţa omenească,
s a u c h i p u l ei, n e î n s u ş i m u n c o n ţ i n u t s p i r i t u a l c a r e s e e x p r i m ă p r i n ea, î n t o c m a i ca
a t u n c i c â n d (auzim c u v i n t e o m e n e ş t i . i
• î n s ă f a ţ a o m u l u i n a t u r a l s a u c h i p u l ei, d e ş i n e t r a n s m i t e p r i n v ă z u n c o n ţ i n u t
i n t e l e c t u a l , a c e s t c o n ţ i n u t n u n e s f i n ţ e ş t e v ă z u l , aşa c u m n u n e sfinţesc a u z u l c u v i n ­
tele omului natural. D e aceea p e n t r u sfinţirea văzului şi p e n t r u cunoaşterea realită­
ţ i l o r d e dincolo d e n a t u r ă , s u n t n e c e s a r e i c o a n e c a r e să r e p r e z i n t e (chipuri de p e r s o a n e
ce d e p ă ş e s c f a ţ a o m u l u i n a t u r a l . A ş a c u m c u v i n t e l e sfinte, c u v i n t e l e e v a n g h e l i c e şi b i ­
sericeşti se d e o s e b e s c d e c u v i n t e l e p r e o c u p ă r i l o r n a t u r a l e , p r o d u c â n d î n n o i c e r t i t u ­
d i n e a r e a l i t ă ţ i l o r t r a n s c e n d e n t e , t o t .astfel t r e b u i e să s e deosebească c h i p u l l u i Iisus
s a u a l sfinţilor d e c h i p u r i l e o a m e n i l o r n a t u r a l i . D e s i g u r c h i p u l i c o a n e i se foloseşte t o t
d e t r ă s ă t u r i l e o m e n e ş t i , a ş a c u m ş i c o n ţ i n u t u r i l e i n t e l e c t u a l e e v a n g h e l i c e s e folosesc
d e c u v i n t e l e .omeneşti. D a r şi î n t r ' u n c a z şi î n a l t u l e u n c o n ţ i n u t o a r e l e t r a n s f i g u ­
r e a z ă , c a r e l e p u n e o p e c e t e m a i p r e s u s d e o m , f ă r ă s ă le i a c a r a c t e r u l i n t e l i g i b i l
omenesc. ;
O r t o d o x i a , c a r e a f o r m u l a t şi c r e d e î n d o g m a d e s p r e icoană, a ţ i n u t s e a m ă în
t o t c u r s u l i s t o r i e i d e a c e a s t ă f u n c ţ i e a ei, d e s f i n ţ i r e a v ă z u l u i , p r i n f a p t u l că p e d e o
p a r t e n ' a r e n u n ţ a t la î n c h i p u i r e a î n p l a n v ă z u t a r e a l i t ă ţ i i divine, c u m a f ă c u t p r o ­
t e s t a n t i s m u l , i a r p e d e a l t a n ' a c o n f u n d a t c h i p u l l u i H r i s t o s şi a l Maicii D o m n u l u i c u
feţele o a m e n i l o r n a t u r a l i , c u m a f ă c u t catolicismul.
I c o a n a catolică n u p r o p o v e d u i e ş t e r e a l i t a t e a a l t e i l u m i d e c â t cea a n a t u r i i , deci
n u e o i c o a n ă p r o p r i u zis, p e n t r u c ă n u d e s c o p e r e p e D u m n e z e u î n p l a n u l v ă z u t , ci r e ­
p r o d u c e o faţă a (naturii. D e a c e e a i c o a n a catolică nici n u s f i n ţ e ş t e v ă z u l I n f o n d c a t o -

122
 l i r i s m u l e t o t a t â t de sceptic ca şi p r o t e s t a n t i s m u l î n posibilitatea depăşirii n a t u r i i p r i n
i m a g i n i vizibile. A p u s u l î n t r e g s t ă î n r e z e r v ă faţă d e d o g m a icoanei, aşa c u m a s t a t d i n
t i m p u l s i n o d u l u i V I I e c u m e n i c . El n u crede că r e a l i t a t e a s u p r a n a t u r a l ă p o a t e fi s u ­
g e r a t ă , p r o p o v ă d u i t ă şi p r i n ceea ce s e adresează văzului. E l c r e d e n u m a i î n c u v â n t ,
deşi în fond şi c u v â n t u l o m e n e s c e u n vehiool m a t e r i a l al u n u i c o n ţ i n u t s p i r i t u a l ca şi
chipul feţii omeneşti. A p u s u l n u a d m i t e p u t i n ţ a u n u i u r c u ş d e l à c h i p u l feţii, d a l a p l a ­
n u l v ă z u t la D u m n e z e u . D e a c e e a nici n u s e s t r ă d u i e ş t e să folosească liniile p e c a r e i le
oferă faţa o m u l u i n a t u r a l , p e n t r u a s u g a r a p r i n ale c o n ţ i n u t u r i d e dincolo d e n a t u r ă .
Dacă r e a l i t a t e a l u i D u m n e z e u n u p o a t e fi s u g e r a t ă î n p l a n u l v ă z u t , e l e m e n t e l e n a t u r i i
n u p o t fi t r a n s f i g u r a t e . A r t a , î n concepţia A p u s u l u i , n u p o a t e avea funcţia t r a n s f i g u ­
r ă r i i n a t u r i i s p r e depăşirea ei.
I a t ă de ce a r t a A p u s u l u i chiar când t r a t e a z ă subiecte religioase r ă m â n e n a t u r a ­
listă. El socoteşte i n u t i l e f o r t u l d e d e p ă ş i r e a n a t u r i i , p e n t r u a o face f e r e a s t r ă a .pre­
zenţei divine. A n u c r e d e î n d o g m ă î n s e a m n ă a n u c r e d e î n posibilitatea b i r u i n ţ e i a s u ­
p r a c a r a c t e r u l u i n a t u r a l al vizibilităţii l u m i i . T o t ce s e crează î n p l a n u l vizibil d i n
e l e m e n t e l e n a t u r i i r ă m â n e n a t u r ă . N a t u r a r ă m â n e i r e m e d i a b i l seculară, s u p u s ă legilor
de fier ale i m a n e n ţ e i . P r i v i r i i o m u l u i n u i s e p o a t e oferi n i m i c sfinţitor, n i m i c tainic.
P e n t r u A p u s î n t r e t a i n ă şi vizibilitate e s t e o p r ă p a s t i e . T a i n i c u l n u s e exteriorizează,
n u s e încorporează, ci r ă m â n e î n t r ' o a b s t r a c ţ i u n e g â n d i t ă , i a r p l a n u l v ă z u t n u p o a t e
c u p r i n d e şi s u g e r a altceva decât atomi, legi m e c a n i c e sau r e a l i t ă ţ i d i n l u m e a aceasta.
N u e g r e u de a i l u s t r a cât d e m u l t şi-a i m p r i m a t concepţia o r t o d o x ă d e s p r e
icoană, (despre posibilitatea s u g e r ă r i i l u i D u m n e z e u p r i n e l e m e n t e l e v ă z u t e , p e c e t e a p e
sufletul p o p o r u l u i n o s t r u . A r t a lui n u e n a t u r a l i s t ă şi estetica l u i n u e i n d i f e r e n t ă din
pvmet d e v e d e r e religios şi etic, aşa c u m e a p o p o a r e l o r d o m i n a t e de scepticism faţă
de d o g m a icoanei. S'a r e m a r c a t că p o p o r u l n o s t r u n u r e p r o d u c e î n p o d o a b e l e v e ş m i n ­
t e l o r sale, î n s c u l p t u r a l e m n u l u i , în t o a t e î n c h i p u i r i l e s a l e a r t i s t i c e , n a t u r a , ci o s c h e ­
m a t i z e a z ă d u p ă m o d a l u l icoanelor. E l n u coase florile c â m p u l u i p e c ă m ă ş i , ci d e p ă ş i n d
c o n c r e t u l c a u t ă f o r m e l e g e o m e t r i c e g e n e r a l e şi d e t e m e l i e ale existenţei. El n u c a u t ă
în a r t ă b u c u r i a p ă c ă t o a s ă l e g a t ă d e a m i n t i r e a figurilor şi r e a l i t ă ţ i l o r care a u p r o d u s
p l ă c e r e t r u p u l u i s ă u , ci c a u t ă t a i n a şi r i d i c a r e a sa în sfera ei, dincolo de s t ă r i l e de
p ă c a t . S c h e m a t i z a r e a îi este dictată d e m o t i v e l e o a r e a m v ă z u t că i m p u n i c o n a r u l u i
s c h e m a t i z a r e a icoanei l u i Hristos. A r t a î n v i a ţ a p o p o r u l u i n o s t r u î n t r u n e ş t e funcţia
estetică c u cea etică ş i religioasă. Ea t r e b u i e s ă - i sfinţească p r i v i r e a , să o purifice d e
viziuni a m i n t i t o a r e d e p ă c a t ; ea t r e b u i e să închipuiască f r u m o s u l a d e v ă r a t , p u r , din
(

cealaltă l u m e . Cu înfiorare şi s c r u p u l o z i t a t e religioasă, ca s u b p o v a r a u n e i g r a v e r ă s ­

p u n d e r i , u r m ă r e ş t e a r t i s t u l din p o p o r s c o a t e r e a la i v e a l ă a u n o r linii c a r e să descopere
p r i n s t r ă v e z i u l e l e m e n t e l o r m a t e r i a l e o altă l u m e decât a n a t u r i i , o l u m e p e c a r e e
d a t o r să o p r o p o v e d u i a s c ă şi p r i n care să sfinţească p r i v i r e a ş a m a n i l o r săi.
M a r e l u c r u este p e n t r u o m o p r i v i r e sfântă, p ă t r u n s ă de conştiinţa e l e m e n t u l u i
de t a i n ă i n vizibilitatea ce-1 înconjoară. Ea e a l t c e v a decât p r i v i r e a serioasă, c a r e stă
1
sub p r e s i u n e a u n o r griji s a u p r o b l e m e din l u m e a aceasta. A m a r ă t a t a l t ă d a t ă ) , c u m
ortodoxia a d o p t â n d g r a i u r i l e n a ţ i o n a l e ca g r a i u r i l i t u r g i c e a sfinţit c u v i n t e l e p o p o a ­
relor, î n c ă r c â n d u - l e c u c o n ţ i n u t u r i c a r e opresc p e iom dala u z u l l o r d e g r a d a n t . P o p o r u l
r o m â n , crescut î n cinstirea a r ă t ă r i l o r vizibile a l e icoanelor, o a r e l - a u m â n a t la c r e a r e a
u n o r î n c h i p u i r i vizibile scoase d e s u b p ă c a t , a r e î n p r i v i r e a l u i î n m ă r m u r i r i a d â n c i şi
duioşii fragede, şi p e s t e t o t r e f l e x e d e t a i n ă c u m g r e u găseşti la n e a m u r i l e n e o r t o d o x e .

1) Ortodoxia modul spiritualităţii româneşti „Gândirea", Iunie, 1940.

123
 P r i n anta s a p o p o r u l n o s t r u a r a t ă c ă n u î n n a t u r ă s e află i d e a l u l l u i d e v i a ţ ă ,
ci d i n c o l o d e ea. D e a c e e a e l c a u t ă s ă s e d i s t i n g ă d e n a t u r ă şi p r i n v e ş m i n t e . N u n u m a i
o r n a m e n t a ţ i a lor s e d e o s e b e ş t e d e î n f ă ţ i ş ă r i l e c o n c r e t e a l e n a t u r i i , ici şi culorile. M e m ­
b r i i p o p o a r e l o r a p u s e n e s e î m b r a c ă î n c u l o r i l e cenuşii, m o h o r î t e , .închise, c a r e î i c o n ­
f u n d ă c u n a t u r a . A j u n g e î n s ă să p r i v i m p e s t e c â m p u l u n u i sat c a r e ş i - a p ă s t r a t p o r t u l
r o m â n e s c , î n t r ' o zi d e l u c r u , oa să d i s t i n g e m fiinţele o m e n e ş t i î n m o d clar, deşi n u e s t e
nicio d i s a r m o n i e î n t r e h a i n e l e l o r ş i p e i s a g i u . P u t e m a f i r m a c ă p e c â n d p o p o a r e l e a p u ­
s e n e a u u n i d e a l n a t u r a l i s t de c o n t o p i r e c u n a t u r a , p o p o r u l n o s t r u a r e u n i d e a l p e r s o -
nalist, p u n â n d p e r s o a n a m a i p r e s u s d e n a t u r ă . A a v u t s p r e a c e a s t a î n t r e a l ţ i î n v ă ţ ă ­
t o r i i c o a n a o r t o d o x ă c a r e n u aşează c h i p u l l u i H r i s t o s s a u a l isfinţilor î n m i j l o c u l n a ­
t u r i i , c a t a b l o u r i l e A p u s u l u i , ş i .ale c ă r e i cuilori s e (disting d e a l e n a t u r i i .
S ' a r p ă r e a c ă a f i r m â n d a c e s t p e r s o n a l i s m a i p o p o r u l u i n o s t r u şi p e s t e t o t a l d u ­
h u l u i r ă s ă r i t e a n î n opoziţie c u n a t u r a l i s m u l a p u s e a n , n e a f l ă m î n c o n t r a z i c e r e ou s u b ­
linierea a n t r o p o c e n t r i s m u l u i a p u s e a n , f ă c u t ă l a î n c e p u t u l a c e s t e i e x p u n e r i , c a şi c u
reliefarea credinţei ortodoxe în putinţa sugerării lui Dumnezeu p r i n elementele văzute
luate din natură.
C o n t r a z i c e r e a ieste î n s ă n u m a i l a s u p r a f a ţ ă . A n t r o p o c e n t r i s m u l a p u s e a n e p a ­
s i o n a t s ă a c c e n t u e z e i n d e p e n d e n ţ a lomului î n r a p o r t cu D u m n e z e u , d a r e î n c l i n a t să-1
a p r o p i e şi c h i a r să-1 c o n f u n d e c u n a t u r a , ceeace s ' a şi î n t â m p l a t . I a r p e r s o n a l i s m u l
r ă s ă r i t e a n î n s e a m n ă t e n d i n ţ a d e d e o s e b i r e î h r a p o r t c u n a t u r a , î n s ă n u d e (autonomi­
z a r e a p e r s o a n e i 'omeneşti şi l a t ă d e D u m n e z e u . D i m p o t r i v ă t o a t ă v a l o a r e a p e r s o a n e i
o m e n e ş t i c o b o a r ă de sus, vine d i n l e g ă t u r a c u p e r s o a n a d i v i n ă . P o p o a r e l e o r t o d o x e c r e d
î n p e r s o a n ă d e o a r e c e c r e d î n D u m n e z e u , o a r e e p e r s o a n ă şi n u n a t u r ă .
P e d e a l t ă p a r t e p e r s o n a l i s m u l o r t o d o x n u e ostil n a t u r i i ; n u vreia d i s p a r i ţ i a n a ­
t u r i i , ci t r a n s f i g u r a r e a ei. T r a n s f i g u r a r e a s e f a c e î n s ă p r i n p e r s o a n ă , î n u l t i m a a n a l i z ă
p r i n P e r s o a n a d i v i n ă a F i u l u i l u i D u m n e z e u . I c o a n a L u i foloseşte e l e m e n t e l e n a t u r i i ,
d a r d e s c o p e r e p r i n ele u n sens d e d i n c o l o şi î n l u m i n a e i t o a t ă a r t a şi etica p o p o a r e l o r
o r t o d o x e n i z u i e s c s p r e t r a n s f i g u r a r e a n a t u r i i . I n c o n c e p ţ i a lortodoxă p e r s o a n a a p a r e
p e p r i m u l p l a n , i a r n a t u r a î n t r e a g ă e o t r e n ă a s u p r a c ă r e i a s e r e v a r s ă s t r ă l u c i r e a şi
s e n s u l p e r s o a n e i . P e n t r u A p u s o m u l e o a n e x ă a n a t u r i i , iar a c e a s t a ieste i n d i f e r e n t ă
s u b r a p o r t u l e t i c ; ea t r e b u i e l u a t ă a ş a c u m e, fiind s t ă p â n i t ă d e n e s c h i m b a b i l i t a t e a de
fier a legilor. P e n t r u R ă s ă r i t n a t u r a a ş a c u m e s e află s u b u m b r a p ă c a t u l u i ş i a p u t e ­
r i l o r r e l e d e dinedlo d e ea. E a t r e b u e t r a n s f i g u r a t ă ; t r e b u e s c d e s r o b i t e p ă r ţ i d i n e a
d e s u b d o m n i a r ă u l u i . A c e a s t a î n s ă n u s e p o a t e face p r i n a c t i v i s m u l o a r e v i z e a z ă i m a ­
n e n ţ a ei, ci p r i n p u r i t a t e a m o r a l ă şi p r i n r u g ă c i u n e a o m u l u i c a r e a t i n g e f o r ţ e l e r ă u l u i
c e d o m n e s c î n n e v ă z u t u l ei.
D e aceea, d e ş i p e r s o n a l i s t , R ă s ă r i t e a n u l n u m a n i f e s t ă a c t i v i s m u l A p u s e a n u l u i ,
c a r e e e x t e r i o r , ci u n a c t i v i s m d e i n t e n s i t a t e , d e o r d i n religios şi e t i c .
S ' a s p u s c ă p e r s o n a l i s t e A p u s e a n u l şi a c e a s t a s e a r a t ă î n a c t i v i s m u l s ă u , p e n -
t r u e ă dacă i d e a l u l s ă u a r s t a î n a p r o p i e r e a d e n a t u r ă n ' a r m a i t r e b u i s ă fie activist.
D a r a c t i v i s m u l A p u s u l u i n'iar folosi l a n i m i c , o d a t ă c e n ' a p u t u t s a l v a p e o m î n f a ţ a
n a t u r i i , c i 1-a d u s l a c o n t o p i r e a c u ea. S e v e d e c ă a c t i v i s m u l l u i n u e s t e cel c a r e p o a t e
a p ă r a p e o m î n faţa n a t u r i i ş i îl p o a t e f a c e d o m n a l ei. A c t i v i s m u l a p u s e a n a fost şi e s t e
s t r ă d a n i a d e - a p u n e c â t m a i d e p l i n n a t u r a î n s l u j b a d e c o n s u m a ţ i e a o m u l u i . Civili­
zaţia este transformarea n a t u r i i î n b u n u r i cât m a i apetisante p e n t r u t r u p u l omului
O m u l A p u s u l u i a c r e z u t că v a s t ă p â n i n a t u r a p r e f ă c â n d - o c o m p l e t î n b u n d e c o n s u ­
m a ţ i e . D a r p r i n a c e a s t a s'a t r a n s f o r m a t o m u l î n p u r ă b i o l o g i e n a t u r a l ă s a u î n a b u z d e

124
 biologie s u b n a t u r a l ă . A d e v e n i t e l s i m p l u a n i m a l s a u s i m p l ă m a ş i n ă d e m ă c i n a t p ă r ţ i
de natură.
Apuseanul a redus raportul său cu n a t u r a la u n r a p o r t exclusiv d e consumaţie.
P e n t r u a c e a s t a i n s ă a t r e b u i t să s e t r a n s f o r m e î n t r ' o p i e s ă a n a t u r i i , î n ţ e l e a s ă ca p r o ­
ces d e p r e f a c e r e e x t e r i o a r ă a m a t e r i i l o r . I n loc să r i d i c e n a t u r a d e l à s t a r e a a c e a s t a de
d e g r a d a r e p r i n p ă c a t , —i c ă c i d e g r a d a r e e p u s t i i r e a ei d e o r i c e a l t c o n ţ i n u t şi t r a n s ­
f o r m a r e a ei î n m o a r ă m o n o t o n ă de p r e f a c e r e a m a t e r i e i şi î n obiect a p e t i s a n t , p r o v o ­
c a t o r d e pofte t r u p e ş t i , d e p ă c a t a ş a d a r — o m u l a p u s e a n s'a f ă c u t ş i e l u n a c u ea. El
t i n d e s p r e c o n t o p i r e a c u n a t u r a p e n t r u a s e s ă t u r a însf ârşit.
C u a l t e c u v i n t e A p u s u l ini s e înfăţişează copleşit d e c o n c e p ţ i a e x c l u s i v e c o n o ­
mică a naturii. Marxismul, care n u vede î n toată istoria decât o agitaţie p e n t r u m â n ­
c a r e , a t r a s u l t i m e l e concluzii a l e a c e s t u i p a n e c o n o m i s m . A p u s u l a r e c ă z u t î n s t a r e a
m o r a l ă a Evei, c a r e n ' a p u t u t î n ţ e l e g e c e r o s t a r e .în m i j l o c u l P a r a d i s u l u i u n p o m a l e
c ă r u i m e r e n ' a r fi ele s p r e m â n c a r e . I n A p u s u r c a r e a s t a n d a r d u l u i d e v i a ţ ă a d e v e n i t
u n i c u l ideal, c a r e m e r e u u r c ă m a i s u s .
Astfel n a t u r a l i s m u l A p u s u l u i a d u s p e de o p a r t e l a t r i v i a l i z a r e a n a t u r i i şi a
omului, i a r p e d e alta l a criza s â n g e r o a s ă a războiului, c a r e n u - ş i p o a t e găsi s o l u ţ i a p e
linia a p u s e a n ă , c ă c i poftele d e c o n s u m a ţ i e l ă s a t e î n d e s l ă n ţ u i r e a lor n u p o t fi s ă t u r a t e ,
deoarece cresc m e r e u , i a r p u t e r i l e o m e n e ş t i ide p r e f a c e r e a e l e m e n t e l o r n a t u r i i î n b u ­
n u r i ide c o n s u m a ţ i e n u p o t ţ i n e p a s u l e u a c e a s t ă c r e ş t e r e a poftelor.
S o l u ţ i a n u p o a t e fi aflată d e c â t î n c o n c e p ţ i a r ă s ă r i t e a n ă , c a r e n u v e d e n a t u r a
n u m a i c a u n s â n p l i n d e b u n u r i d e c o n s u m a ţ i e şi nici r o s t u l o m u l u i î n t r ' o m a ş i n ă c a r e
să l e m a c i n e . N a t u r a a r e ş i r o s t u l d e - a fi t r a n s f i g u r a t ă î n f e r e a s t r ă a t a i n e l o r s u p r a ­
fireşti. Ea a r e şi u n r o s t r e v e l a ţ i o n a l , u n r o s t de scară s p r e D u m n e z e u , d a r acest rost îl
descopere o m u l n u p r i n s i m p l a şlefuire a i n t e l i g e n ţ e i , ci m a i ales p r i n î n ă l ţ a r e a sa etică.
E a a r e şi o funcţie estetică, d a r esteticul n u e m e n i t să fie î m p r e u n a t c u scopurile e c o ­
nomice, ci cu cele etice şi religioase. C o n s u m a ţ i a î n s ă ş i e c e l m a i dejos r a p o r t a l o m u ­
lui c u n a t u r a . E a i m p u n e o a n u m i t ă j e n ă .omului, u n î n d e m n d e a o î m b r ă c a î n valori
spirituale, p e n t r u ca nici î n a c e s t a c t o m u l să n u s e a n i m a l i z e z e . P l u g a r u l face s e m n u l
crucii c â n d î n c e p e p â n e a , şi zice r u g ă c i u n e a la î n c e p u t u l şi sfârşitul m â n c ă r i i .
P o r u n c a î n f r â n ă r i i e delà D u m n e z e u şi d a c ă a r p r a c t i c a şi orăşenii m a i m u l t
această v i r t u t e , crizele sociale a r fi m a i p u ţ i n acute, căci n u s'ar m a i a c u m u l a a v e r i
atât de mari în manile unora.
I n icoana o r t o d o x ă şi în a r t a p o p o r u l u i r o m â n s u n t indicaţii p e n t r u o c o n c e p ţ i e
s a c r a m e n t a l ă a lumii v ă z u t e , c a r e p u n e f r â u poftelor d e c o n s u m a ţ i e ş i i m p u n e sfială
î n faţa n a t u r i i , obligând l a s t r ă d u i n ţ a ide d e s r o b i r e a ei d e s u b p u t e r i l e d e g r a d a t o a r e ,
î n d e m n â n d l a a d e v ă r a t u l activism şi l a a u t e n t i c u l e r o i s m a l o m u l u i , l a cel care-1 s a l ­
vează d e s u b n a t u r a d e c ă z u t ă .
I a r î n t r u c â t c u l t u r a e x p r i m ă c e l e m a i î n a l t e i d e a l u r i a l e u n u i popor, acele p e
care să l e p o a t ă p r o p o v ă d u i c u f r u n t e a s u s l u m i i î n t r e g i , s ă n e î n t r e b ă m , o a r e t i m p u l
de azi n u n e obligă la c r e a r e a u n e i c u l t u r i c a r e să d e s v o l t e î n sfârşit i n d i c a ţ i i l e s p i r i ­
t u a l i t ă ţ i i r o m â n e ş t i , .singurele s a l v a t o a r e p e n t r u o m e n i r e ?

NOTĂ : Citatele s u n t luate din t e x t e l e Sf. Ioan D a m a s c h i n u l , traduse în româneşte şl

publicate de p . Fecioru î n „Glasul Monahilor", din 1 Dec. 1941.

125
A R C H I M E D E
DE

V. V O I C U L E S C U

Nici m â i n i , n i c i ochi,... p u r n e s a ţ i u
Cu g e n u n i l e a u z u l u i î n c h i s e ,
S p â n z u r a t ca u n p ă i a n j e n î n s p a ţ i u
A l e r g a p e u r z e a l a i m e n s e l o r vise.

Tot m a i î n f i e r b â n t a t b ă t e a u berbecii
J o s î n z i d u r i l e cetăţii,
El n u m ă r a ca î n t r ' o s t r u n g ă vecii
Din u n g h i u l d e a u r al e t e r n i t ă ţ i i .

Când l-au străpuns suliţele vrăjmaşe

C u l e g e a legi, p â n d e a p r o b l e m e
C ă u t a alt s p r i j i n l u m i i u r i a ş e ,
Nu şi-a auzit carnea c u m geme.
N'a prins ştire măcar să tresalte
Era aşa de departe pornit
A t â t d e c u f u n d a t î n cele î n a l t e ,
T r u p u l j o s a t â t de s t r i v i t ,
Că el p e n t r u s i n e n ' a m u r i t
N'a mai a v u t doar u n d e se 'ntoaree.

126
P O E DE
S I I
RADU GYR

STEPĂ UCRAINIANĂ

C u r g â n d d i n M i a z ă - N o a p t e sbâreită, l a r g ă , arsă,
r

Cu v e a c u l şi t ă c e r e a î n goluri v e r z i s e v a r s ă .

O s i m ţ i c u m v i n e p a r c ă din m o a r t e şi u i t a r e ,
D u c â n d sfâşietoarea vecie î n s p i n a r e .

R a r , c â t e ^ u n d â m b clipeşte d i n g e a n ă s u b t u n nor,
S a u şchioapătă, d e p a r t e , u n p o m î n t r ' u n picior.

Clocite, s m â r c u r i n e g r e s p r e z a r i ş t e se lasă,
F i e r b â n d u - ş i m o r m o l o c i i s u b t l i n t i ţ a vâscoasă.

E ' n t o t o desnădejde, o dezolantă silă...

C a d d i n v ă s d u h , bolnave, m a r i p ă s ă r i de a r g i l ă .

Şi l i n i ş t e a s e cască, setoasă, ca o fiară,

L i n g â n d p e m a r g i n i c e r u l şi a p a l u i a m a r ă . . .

I n zori de zi, c a p l u m b u l t o p i t s f â r â e golul

Tăriilor, şi u r c ă , n e c r u ţ ă t o r , p â r j o l u l .

P ă m â n t u l s u r d s e coace şi c r a p ă s u b t v ă p a e
Şi arşiţa-1 scobeşte c u g h i a r e ' n m ă r u n t a e .

A m i a z a n e m i l o a s ă , d i n g r a n i ţ a ei s p a r t ă
V e n i n u l c a r e a r d e p r i n i e r b u r i şi-4 deşartă.

Şi a e r u l trosneşte... şi zările leşină...

Ci, d e o d a t ă , s t e p a oftează î n l u m i n ă .

Cu n ă r i l e s v â c n i t e , a d u l m e c â n d , t r e s a r e
Şi, l u n g , m i r o a s e ploaia g o n i n d d i n d e p ă r t a r e .

127
D i n adâncimii m o n g o l e , d i n h ă u f ă r ă ' n o e p u t u r i ,
Cresc n o r i i c u h a n g e r e d e f u l g e r e s i c n u t u r i .

V i n h o a r d e d e c e n u ş e şi clocote cazane.
B a t v â n t u r i l e s t e p a c u v i n e t e ciocane.

Vecia u r l ă . N o r i i îşi l e a p ă d ă t ă c i u n i i ,
Şi m o r m ă e şi joacă ursoaicele furtunii.

C u j o r d i i , p l o a i a b a t e c â m p i a ' n p i e l e a goală,
M â n j i n d v ă s d u h u l , v â n t u l îi c a r ă ' n c â r c ă srnoalS

Ies smârcuriileHafară d i n g r o p n i ţ e ş i pleacă,

Să r u p ă clăi r ă z l e ţ e î n g o a n a l o r b u i m a c ă .

S b â r l i t , îşi u m f l ă guşa, şi d u ş m ă n o s , n ă m o l u l ,
S u b t t u n e t e l e c a r e se d a u d e - a r o s t o g o l u l .

I m e n s ă , s t e p a g e m e , s e .clatină şi fierbe...
T â r z i u , a d u c e n o a p t e a p e u m e r i i ei j e r b e

D e stele, şi l e - a p r i n d e opalele m i r a t e
Sus, peste amintirea furtunii destrămate...

O limpezime rece înghiaţă juvaere

Şi s u b ţ i a z ă p o d u r i d e v i s ş i d e p ă r e r e .

I c o n o s t a s u l n o p ţ i i s e ' n a l ţ ă c u sfială,
Şi t o a t ă s t e p a ' n e e p e o r u g ă v e g e t a l ă .

U n i m n c i u d a t m i j e ş t e d i n ş a n ţ u r i , d i n băltoace...
Şi n u m a i d i n t r ' u n c a p ă t d e l u m e fără paoe,

Flămând, ca o lupoaică la pândă, t u n u l latră,

Scuipându-şi, peste basme, plămânii lui de piatră.

DIN VÎGODA'N VINOGRADAR

Din Vlgoda'n Vinogradar,

tot pâlpâe-o p u n t e d e jar.

Se clatină stelele bete,

l o v i t e d e roşii r a c h e t e .
O b u z e s e s p a r g , îşi desfoae
imenşii p ă u n i d e v ă p a e .
Auzi p r i n v ă s d u h u l d e s p u z ă
c u m foarfecă m o a r t e a u r s u z ă .

Ï28
Şi zările e l ă n ţ ă n e p a r c ă ,
şi l u n a de s â n g e e l e o a r c ă .

Din Vigoda'n Vinogradar

t o t fulgeră m o a r t e a d e jar...

D a r sufletul, .sufletul, iei

se l e a g ă n ă p e s t e m ă c e l .
D i n s â n g e , oţel ş i pucioasă
el icreşte h u l u b de m ă t a s ă .

Din Vigoda'n Vinogradar,

d o a r sufletul n ' a r e h o t a r .

înalt, t r e m u r â n d ca o rază,
p r i n fier şi p r ă p ă d l u m i n e a z ă
Cu sboru-i d e pasăre sfântă
în linişti a l b a s t r e s e ' m p l â n t ă

Din Vigoda'n Vinogradar,

d o a r sufletul n ' a r e h o t a r .

D e p a r t e , i n vis, e o c a s ă
d i n g e a m u r i clipind somnoroasă..,
Şi s u f l e t u l p i e r e s u b z a r e ,
foşnind s p r e f e r e s t r e l e clare,
plutind să sărute, departe,
O f r u n t e c ă z u t ă p e - o carte,
doi ochi c u l u m i n a f i e r b i n t e
ce p l â n g p e a d u c e r i a m i n t e ,
Şi două m â n u ţ e m i r a t e
cucernic p e p i e p t î n c h i n a t e
î n mica lor r u g ă sfioasă:
„Să v i n ă .tătieu' acasă..."

Din Vigoda'n Vinogradar,

doar sufletul n ' a r e hotar.

CRUCEA DIN STEPĂ

Camarazilor mei din Reg, 2 Dorobanţi
S t r â m b icroită idin ş i n d r i l e ciunge,
î n t r e v â n t u r i a s p r e şi sirepe,
z a r e a .într'o coastă o î m p u n g e
colbăind-o c u t r i s t e ţ e l e d i n s t e p e .

Din înalturi, păsări cad năuce

— s d r e n ţ e n e g r e — p e s c h i l o a d a şiţă

129
 Numai casca arde, sus, p e cruce,
ca o f r u n t e jiupuită d e a r ş i ţ ă .

F i e r u l ei, j u l i t d e v â n t , d e p l o a e
şi de s c h i j e ş i d e m o a r t e , p a r c ă p l â n g e
Dirnineaţa, r ă b u f n i n d .din u d u d a e ,
pune pe metal u n cheag de sânge,

şi p e g r o a p ă , s o a r e l e a p r i n d e
bălării a m a r e şi u s c a t e . . .
Dar, trudit, cu saoul d e m e r i n d e
s p â n z u r â n d l a şold, c u a r m a ' n s p a t e ,

Ars d e lunga veghe'n vizuină,

n ă c l ă i t d e h u m ă şi n ă m o a l e ,
el, o s t a ş , p e z a r e a d e r u g i n ă
l â n g ă c r u c e p a s u l şi-J d o m o a l e .

Vine d i n tăceri uraniene

şi d i n p â n d a n o p ţ i i v e n i n o a s e ,
cu bocancii s p a r ţ i , cu m â i n i osoase,
ou t ă c i u n i t r e m u r ă t o r i s u b g e n e .

I n s f i n ţ e n i a d e foc a d i m i n e ţ i i ,
istoviţi, g e n u n c h i i l u i s e p l e a c ă
pe ţ ă r â n a gropniţii săracă
u n d e , s t e r p i , a u n ă p ă d i t scaeţii.

Stă, p r i v e ş t e c r u c e a aplecată,
împietrit în lânceda lumină...
Mâinile, d e s g u r ă şi de p i a t r ă ,
frământate dârz p e carabină,

i se strâng acum î n rugăciune,

p â l p â i n d c i u d a t ca o b e t e a l ă ,
în a m a r a stepei uscăciune,
s u b u n c e r d e m a r e oboseală.

S p u n e ş o a p t e mod c a o m ă t a s e
p e n t r u c a m a r a d u l idin ţ ă r â n ă .
M â n g ă e , c u g r e l e m â i n i sfioase,
scândura beteagă într'o rână,

l u n g , s ă r u t ă c a s c a d e p e .cruce,
se ridică, ş t e r g e - o l a c r i m ă d i n g e a n ă ,
şi, c u linişte d e s f â n t şi d e icoană,
c ă t r e zări c a r e u c i d s e d u c e . . .

r
3°
 N I X I A
DE

w,,-- VINTILĂ HORIA

— Un p r e s e n t i m e n t c i u d a t m ă î m p i e d e c ă să fiu a t a , î n t r e a g ă ş i p e n t r u t o t ­
d e a u n a , aşa c u m visez d i n p r i m a clipă î n c a r e t e - a m întâlnit, acolo, s u b c h i p a r o s u l de
lângă ţărm.
Şi N i x i a î n t o a r s e ochii, m a r i şi î n c ă r c a ţ i d e n e î n ţ e l e s u r i , c ă t r e m a r e a î n d e p ă r ­
t a t ă c a r e ridica u n zid a l b a s t r u î n t r e m a r g i n e a c e r u l u i şi m a r g i n e a p ă m â n t u l u i . I n t r e
a l b a s t r u l ochilor ei şi a l b a s t r u l m ă r i i s t ă t e a p a r c ă u n c u v â n t n e c u n o s c u t , care lega cele
două suflete şi le î m p r e u n a , p e d e a s u p r a s p a ţ i u l u i d i n t r e ele, u n c u v â n t p e c a r e Helion
încerca z a d a r n i c s ă - l deslege. A v e a c e v a d e o s e b i t î n t o a t ă f ă p t u r a ei fecioara aceasta,
o d â r z e n i e c a r e î n c e p u s e s ă - l plictisească, d a r î n c a r e r e c u n o ş t e a u n e o r i t a i n a lungii
l e g ă t u r i care-1 ţ i n u s e l â n g ă ea m a i m u l t d e c â t l â n g ă t o a t e f e m e i l e p e o a r e l e i u b i s e î n
darnica c e t a t e a Filiodorei. I n s e a r a c â n d o î n t â l n i s e l â n g ă c h i p a r o s u l subţinatec, f e ­
cioara îi z â m b i s e c u a t â t a s t ă r u i n ţ ă , c u a t â t a p o f t i t o a r e t i n e r e ţ e îşi d ă r u i s e ochii p r i ­
virilor lui, î n c â t n u s e î n d o i s e o c l i p ă că d u p ă p r i m u l s a u al d o i l e a s ă r u t i se v a d ă r u i
aşa c u m i s e d ă r u i a u t o a t e f e m e i l e d i n Filiodora. T r e c u s e d e a t u n c i a p r o a p e u n ian şi
Nixia r ă m ă s e s e .la aceleaşi s ă r u t ă r i şi l a aceleaşi c u v i n t e . S e î n t r e b a u n e o r i c u m de
p u t u s e să a l e r g e a t â t a t i m p d u p ă t r u p u l acela p e c a r e f e m i n i t a t e a îşi s c u l p t a s e abia
p r i m e l e f o r m e , c u m de n u - 1 f u r a s e r ă alţi ochi m a i a d â n c i şi a l t e m â i n i m a i m e ş t e r e .
— Să m e r g e m Nixia. S'a f ă c u t t â r z i u .
I n s ă fecioara nu-1 auzise. P r i v e a î n t r ' u n a a p e l e întinse, p e s t e c a r e c o b o r a soarele,
ca io p â n z ă d e c o r a b i e c a r e s e ' n d e p ă r t a î n c e t u l , c u încetul, s c u f u n d â n d u ^ s e dincolo de
linia d e p ă r t ă r i i . C â n d a p a d e v e n i violetă ş i p e l u c i u l e i î n c e p u r ă să sticlească idrumuri
a r g i n t i i şi m i ş c ă t o a r e , H e l i o n s e r i d i c ă 'din iarbă şi o t r a s e p e N i x i a î n s p r e el.
— P l e c ă m ? î n t r e b ă m i r a t ă . Şi ochii e r a u t o t a t â t d e violeţi ca şi m a r e a . I a r î n
p ă r u l iei v â n t u l serii resfira ş u v i ţ e s u b ţ i r i , c u m â n g â i e r i c a r e v e n e a u de 'dincolo d e o a ­
meni, p o a t e t o c m a i d e p e l i m a î n d e p ă r t a t ă p e c a r e se s t i n s e s e r ă u l t i m e l e p â n z e a l e
corăbiei de a u r .
131
 — E târziu. Se vor închide porţile cetăţii.
Şi p o r n i r ă , u n u l l â n g ă a l t u l , c ă t r e z i d u r i l e a l b e a l e Filiodorei, î n g r ă m ă d i t ă î n
s t r â n s o a r e a c o l i n e l o r c a u n m i j l o c ide f e m e e a r c u i t s u b s t r â n g e r e a u n u i b r a ţ p u t e r n i c .
P e d e a l u l d i n mijloc, t e m p l u l l u i P o s é i d o n , z e u l m ă r i i ş i a l s o a r e l u i , c u l e g e a c u t o a t e
m â i n i l e î n t i n s e a l e c o l o a n e l o r d e m a r m o r ă , r a z e l e idin u r m ă a l e a p u s u l u i .
Insă înainte de a ajunge lângă zidurile cetăţii, v ă z u r ă u n şir lung d e oameni
ieşind p r i n p o a r t a î n t u n e c a t ă şi u r c â n d p e d r u m u l c a r e d u c e a î n s p r e t e m p l u . B ă r b a ţ i
şi femei ide t o a t e v â r s t e l e , î m b r ă c a ţ i î n h a i n e l e l o r a l b e , c u m a r g i n i d e p u r p u r ă , p u r ­
t â n d î n m â i n i t o r ţ e stinse, i e ş e a u idin Filiodora şi u r c a u coasta p i e t r o a s ă a colinei p r i n ­
t r e c h i p a r o ş i i d r e p ţ i ş i s e v e r i c a n i ş t e săbii u r i a ş e . N i x i a şi H e l i o n s e p r i v i r ă n e d u ­
m e r i ţ i , a p o i s e a m e s t e c a r ă î n f l u v i u l d e t r u p u r i , p ă ş i n d a l ă t u r i , m â n ă î n anână, c ă t r e
t e m p l u l c a r e v e g h e a c e t a t e a şi m a r g i n e a m ă r i i . N i m e n i n u s c o t e a u n c u v â n t . P e f e ţ e l e
î n ă d u ş i t e d e o b o s e a l ă s e c i t e a io g r i j ă a s c u n s ă , a m e s t e c a t ă c u o t e a m ă c a r e f u r a s e c u ­
lorile idin ochii f e m e i l o r şi s c â n t e i l e d i n ochii b ă r b a ţ i l o r . Apoi, c â n d p r i m e l e c u v i n t e
ale c â n t e c u l u i s u i r ă î n s p r e c e r u l p e c a r e sclipea a c u m cuiul d e a r g i n t a l s t e l e i l u i V e ­
n u s — şi N i x i a ş i H e l i o n p r i c e p u r ă .

„Poseidon, Poséidon, stăpân al depărtării,

Născut din soare şi din apele mării,
Filiodora-ţi cântă la picioare,
O, zeu născut din apă şi din soare...

Şi c â n t e c u l i m p l o r a î n ă l ţ i m i l e , făcea s ă t r e m u r e d e d u i o ş i e l i c ă r u l b l â n d a l s t e ­
lei l u i V e n u s , a p o i c o b o r a î n v i o l e t u l î n t u n e c a t a l v a l u r i l o r ş i se t â r a a l u n e c â n d p â n ă
acolo, î n d e p ă r t a r e a l u m i n o a s ă , u n d e s e s c u f u n d a s e r ă î n s o m n r a z e l e s t ă p â n u l u i m ă r i i
şi a l c e t ă ţ i i . A e r u l t o t e r a o i m p l o r a r e a l b a s t r ă , f r e m ă t â n d ă , c a v o a l u l u n e i d a n s a t o a r e
s a c r e c a r e p l u t e a d i a f a n p e s t e u m e r i i colinei, î n s o ţ i n d r i t m u l d i s p e r a t a l m u l ţ i m i i .
C â n d p r i m a făclie se a p r i n s e , c e r u l o oglindi, a p o i a l t e făclii p â l p â i r ă î n î n t u n e r e c , p e
p ă m â n t şi în î n ă l ţ i m e .
I n v â r f u l s c ă r i l o r d e m a r m o r ă , î n t r e c e l e d o u ă c o l o a n e d i n mijloc, a ş t e p t a T i o -
filar, m a r e l e p r e o t , î m b r ă c a t î n v e s m i n t e l e s a c r a m e n t a l e , c u p ă r u l a l b c o b o r â n d p e
u m e r i c a o c a s c a d ă d e s p u m e . B r a ţ e l e I u i o d i h n e a u p e u m e r i i c e l o r doi p r e o ţ i m a i t i n e r i
cari ş e d e a u î n g e n u n c h i , u n u l l a d r e a p t a şi a l t u l l a s t â n g a l u i . R u b i n u l s f â n t a r u n c ă
s c â n t e i d e s â n g e p e s t e m u l ţ i m e a o a m e n i l o r şi a făcliilor c â n d r i d i c ă m â n a d r e a p t ă î n
semn d e binecuvântare. S e făcu o tăcere atât d e a d â n c ă încât se auzea d i n vale respi­
r a ţ i a c a l m ă a m ă r i i . C u v i n t e l e m a r e l u i p r e o t s u n a r ă î n a u z u r i , a s p r e şi m e t a l i c e c a s u ­
netele u n e i trompete.
— A t r e c u t azi u n a n de c â n d nici u n p r u n c n ' a m a i v ă z u t l u m i n a s o a r e l u i î n t r e
z i d u r i l e b l e s t e m a t e a l e F i l i o d o r e i . R u g ă c i u n i l e m e l e a u fost t o t a t â t de z a d a r n i c e ca şi
p l a n ş e t e l e v o a s t r e , femei, p e s t e p â n t e c e l e c ă r o r a s'a a b ă t u t m â n i a l u i P o s e i d o n , î n v e c i
fie-i slăvită p u t e r e a ş i d r e p t a t e a .
— ...în v e c i fie-i s l ă v i t ă p u t e r e a şi d r e p t a t e a , r e p e t ă g l a s u l î n f i o r a t a l m u l ţ i m i i .
D e g e t e l e N i x i e i t r e m u r a r ă î n m â n a l u i Helion, apoi s e s m u l s e r ă ca şi c u m s ' a r
fi r u ş i n a t d i n t r ' o d a t ă d e t o a t e m â n g â i e r i l e lui.
— C i n e a a d u s b l e s t e m u l p e s t e n o i n i m e n i n u p o a t e şti. D e s t r ă b ă l a r e a femeilor,
t r â n d ă v i a b ă r b a ţ i l o r , s e t e a d e v i n , pofta d e a v e r e ? T o a t e l a u n loc, s a u p o a t e n i c i u n a ,
căci p ă c a t e l e a c e s t e a s u n t v e c h i c â t t r u p u l p r i m u l u i o m a l cetăţii, n ă s c u t d i n d r a g o s t e a
l u i P o s e i d o n c u n e m u r i t o a r e a Filiodora, î n veci fie-i s l ă v i t ă a d u c e r e a a m i n t e .

132
 — ...în veci fie-d s l ă v i t ă a d u c e r e a a m i n t e .
— Voiu a p r i n d e focul o r a c o l u l u i , p e n t r u a î n c e r c a să d e s l e g î n f u m u l s a c r u r i ­
dicarea b l e s t e m u l u i s a u s e m n e l e c a u z e i lui. L e p ă d a ţ i s a n d a l e l e v o a s t r e şi d e s c o p e r i -
ţi-vă f r u n ţ i l e .
iln j u r u l p a t u l u i d e p i a t r ă idin faţa t e m p l u l u i s e a p r i n s e s e r ă focurile oracolului.
M a r e l e p r e o t coborî î n c e t t r e p t e l e , s p r i j i n i t d e cei d o i u c e n i c i ş i se î n t i n s e c u ochii
c ă t r e cer, î n t i m p ce f u m u l s e ridica î n v a l u r i cenuşii c ă t r e ochii deschişi a i stelelor.
P r i v i r i l e m u l ţ i m i i îl u r m ă r e a u î n c o r d a t e , î n c e r c â n d să descifreze l i t e r e l e c i u d a t e a
c ă r o r a t a i n ă n u m a i Tiofilar, m a r e l e p r e o t , ştia să o d e s p r i n d ă idin jocul s c h i m b ă t o r a l
v o l u t e l o r ide f u m .
I n s ă d e u n d e v a , u n v â n t u ş o r v e n i c ă t r e loracol şi î n c e p u s ă î m p r ă ş t i e f u m u l
care s e a d u n a s e de^asupra c a o b o l t ă m i ş c ă t o a r e . Ochii m u l ţ i m i i s e î n s p ă i m â n t a r ă , s u ­
fletul m a r e l u i p r e o t t r e m u r ă d e m â n i a zeului c a r e n u voia să-şi d e s v ă l u e v o i n ţ a . Şi
a t u n c i , î n clipa a c e e a d e nelinişte, o m i n u n e n e m a i v ă z u t ă s e î n t â m p l ă . V â n t u l s e t r a n s ­
formă î n t r ' u n v â r t e j c a r e coborî d i n cer, însoţit d e u n zgomot c a r e c u t r e m u r ă coloa­
n e l e t e m p l u l u i ca p e n i ş t e t r e s t i i , s m u l s e v e s m i n t e l e t u t u r o r femeilor şi l e .urcă s u s
î n t r ' u n v â r t e j , c a p e u n n o r a l b c a r e d i s p ă r u î n t r ' o clipă s u b r o ţ i l e a p r i n s e a l e C a r u l u i
M a r e . Făcliile r ă m ă s e s e r ă a p r i n s e , t r u p u r i l e b ă r b a ţ i l o r î m b r ă c a t e , n u m a i femeile îşi
a s c u n d e a u , ţ i p â n d de groază, g o h c i u n i l e î n f r i g u r a t e . Apoi se făcu l i n i ş t e ş i s e a u z i iar
d i n d e p ă r t a r e r e s p i r a ţ i a a g i t a t ă a m ă r i i . M a r e l e p r e o t u r c ă idin n o u t r e p t e l e t e m p l u l u i
şi c â n d îşi î n t o a r s e faţa c ă t r e m u l ţ i m e a î n s p ă i m â n t a t ă v ă z u şi î n ţ e l e s e t o t u l . I n m i j l o ­
cul femeilor, îşi p ă s t r a s e v e s m i n t e l e n u m a i t r u p u l Nixiei, s i n g u r a fecioară d i n t r e z i d u ­
rile b l e s t e m a t e a l e Filiodorei.
*
* *
C â n d s o a r e l e s e a p r o p i a d e a s f i n ţ i t p r o c e s i u n e a a j u n s e s e dincolo d e m a r g i n i l e
cetăţii, p e m a l u r i l e u n u i golf c a r e s e u n e a c u m a r e a p r i n t r ' o plajă d e n i s i p . I n f r u n t e a
m u l ţ i m i i p ă ş e a Nixia, î n c u n u n a t ă c u f r u n z e de dafin ş i î m b r ă c a t ă c u r o c h i a e i c e a m a i
albă. I n s p a t e l e ei m a r e l e p r e o t Tiofilar călca g r e u p e nisip, s p r i j i n i t d e b r a ţ e l e t i n e r e
ale c e l o r d o i ucenici, i a r î n u r m ă t o ţ i b ă r b a ţ i i şi t o a t e f e m e i l e d i n Filiodona, c u r a m u r i
d e c h i p a r o s î n m â i n i , cu f r u n ţ i l e şi c u picioarele goale, ca p e n t r u r u g ă c i u n e . N u m a i
Helion p u r t a î n ochi n u s m e r e n i e , c i m â n i e , i a r m â i n i l e l u i goale s t r â n g e a u , n u r a m u r i
de chiparos, ci p u m n a l u l a s c u ţ i t , a s c u n s s u b c i n g ă t o a r e . C â n d p r o c e s i u n e a s e opri, r ă z ­
boinicul i e ş i d i n t r e r â n d u r i şi v e n i î n faţa Nixiei. Ochii l u i s t r ă l u c e a u , r ă s f r â n g â n d
ochiul r o ş u a l soarelui care a p u n e a .
— Nixia, Nixia, c u m m a i p o t c r e d e î n d r a g o s t e a t a , c â n d asculţi m i n c i u n i l e d e ­
ş a r t e a l e m a r e l u i p r e o t ? V i n o l â n g ă m i n e , fii n u m a i a m e a , a ş a c u m mi-^ai şoptit de
a t â t e a ori. Vino şi v o m fugi chiar azi d i n t r e z i d u r i l e b l e s t e m a t e ale Filiodorei.
M a r e l e p r e o t î n c e p u u n gest, î n s ă g l a s u l h o t ă r î t al N i x i e i î l o p r i . F e c i o a r a e r a
senină şi c a l m ă şi p ă r e a m a i î n a l t ă şi m a i s u b ţ i r e î n v e ş m â n t u l ei de s ă r b ă t o a r e .
— P l e a c ă Helion! P o s é i d o n m ' a a l e s m i r e a s ă , p e n t r u a r ă s c u m p ă r a c u t r u p u l
m e u c u r a t p ă c a t e l e cetăţii. V o i n ţ a l u i e m a i t a x e decât d r a g o s t e a n o a s t r ă .
— A s t a o c r e d e ţ i voi, n e m e r n i c i şi laşi c e s u n t e ţ i . D a c ă P o s é i d o n e x i s t ă , îl voiu
î n f r u n t a î n l a r g u l m ă r i i şi-i voiu s t r ă p u n g e p i e p t u l c u p u m n a l u l acesta. S ă n u p l â n ­
geţi c â n d v e ţ i r ă m â n e f ă r ă zeu, căci m â i n e î n zori v a l u r i l e m ă r i i îi v o r a s v â r l i t r u p u l
mort pe ţărmuri.
Ş i î n t o r c â n d s p a t e l e m u l ţ i m i i , a l e r g ă î n s p r e apă, s ă r i î n p r i m a b a r c ă t r a s ă p e
nisip şi s e î n d e p ă r t ă î n larg, î n c ă u t a r e a z e u l u i c a r e - i f u r a s e d r a g o s t e a . M u l ţ i m e a îl

133
p r i v i o clipă, z â m b i i r o n i c ă şi-şi î n t o a r s e î n t r e a g a a t e n ţ i e c ă t r e Nixia, p e c a r e m a r e l e
p r e o t o c o n d u c e a d e m â n ă c ă t r e î n t i n s u l m ă r i i . C â n d a p a î i s ă r u t ă picioarele, Tiofilar
o b i n e c u v â n t a şi p o r n i î n a p o i c ă t r e c e t a t e , u r m a t d e g l o a t a t ă c u t ă a m u l ţ i m i i .
N i x i a r ă m ă s e s e s i n g u r ă p e plajă, f a ţ ă î n faţă cu m a r e a şi c u s o a r e l e , e a , aleasa
z e u l u i p e n t r u o n u n t ă p e oare n u ş i - o î n c h i p u i s e î n n i c i u n fel, căci u n zeu t r e b u i a să
fie altfel d e c â t u n om, altfel c h i a r d e c â t H e l i o n a c ă r u i b a r c ă se p i e r d e a î n z a r e , m â ­
n a t ă d e d r a g o s t e şi d e n e b u n i e . N u - i e r a frică. I a r c h i p u l l u i H e l i o n îi a p ă r e a c a î n ­
t r ' u n vis, cu z â m b e t u l şi c u ochii l u i c a r i s t r ă l u c e a u d e - a s u p r a e i c â n d o s ă r u t a u n e o r i ,
î n d u p ă .amiezile l u n g i , î n t i n ş i î n i a r b a d e l â n g ă t e m p l u . A ş a t r e b u e să î n c e a p ă d r a ­
gostea, c h i a r şi c u u n zeu. I i v e n i să z â m b e a s c ă , î n s ă n u p u t u s ă s e î m p i e d e c e d e a face
g e s t u l acela. S e l ă s ă î n c e t p e n i s i p u l încă f i e r b i n t e şi s e î n t i n s e c u faţa c ă t r e a p ă şi
c ă t r e s o a r e l e c a r e s e a p r o p i a d e linia d e p ă r t ă r i i . Ş i r ă m a s e aşa, a ş t e p t â n d , .cu ochii
închişi, de t e a m ă s ă n u s e s p e r i e p r e a t a r e a t u n c i c â n d îl v a s i m ţ i a p r o a p e . I n s ă n u
v e n i n i m e n i . O c a p r ă , u n d e v a , p e d e a l u l d i n s p a t e , b e h ă i t r e m u r a t , a p o i îi a u z i c l o p o t u l
delà g â t p i e r z â n d u - s e încet, î n c e t şi a p o i n i m i c . N u m a i l i n i ş t e a şi c l i p o c i t u l a p e i p e n i ­
s i p u r i . P â n ă când... B a n u , e r a d o a r o iluzie... Şi t o t u ş iapa v e n e a î n s p r e ea, îi c u p r i n ­
sese g l e s n e l e şi le b ă t e a încet, c u s p u m e c a l d e , se r e t r ă g e a o clipă, a p o i v e n e a iar, t o t
m a i sus, p â n ă s p r e g e n u n c h i şi m a i s u s . D a r n u e r a u d ă , ci n u m a i caldă, c a o m â n g â ­
i e r e c a r e o înfiora şi o făcea să s t r â n g ă p l e o a p e l e ca s ă n u ţ i p e d e p l ă c e r e . Şi c â n d p a l ­
m e l e c a l d e îi a l i n t a r ă b r a ţ e l e ş i p i e p t u l , o r a z ă d i n s o a r e l e î n d e p ă r t a t a l u n e c ă p e d e ­
a s u p r a a p e i , a l e r g ă p e s t e v a l u r i şi se a p r o p i e d e t r u p u l fecioarei. U n fior f i e r b i n t e o
s t r ă p u n s e t o a t ă , ţ i p ă şi c â n d d e s c h i s e lochii, î n t r ' u n t â r z i u , n u v ă z u d e c â t c h i p u l r o ş u
al soarelui scufundându-se grăbit î n apele care sfârâiau încă.

A d o u a zi î n zori, p ă s t o r u l d e c a p r e g ă s i p e ţ ă r m t r u p u l l u i Helion, a r u n c a t de
v a l u r i . I n m i j l o c u l p i e p t u l u i p u r t a înfipt u n p u m n a l d e oţel c u m â n e r d e a u r î m p o ­
d o b i t icu p i e t r e s c u m p e .
I a r d e a t u n c i , d i n ziua î n c a r e b l e s t e m u l s e r i d i c a s e d e p e s t e c e t a t e , F i l i o d o r a a
l u a t n u m e l e fecioarei c a r e r o d i s e p r u n c d e zeu şi s'a n u m i t Nixia, aşa c u m s e c h e a m ă
şi azi, p e ţ ă r m u l u n e i i n s u l e d i n M a r e a d e Mijloc.
Viena, Decemvrie 1941

134
 P O E S I I
DE

PETRU P. IONESCU

S EM N

E r a u n d e v a o a p ă m a r e ce n e d e s p ă r ţ e a
Şi r u p t p o d u l p e s t e e a

— Dincolo, -dincolo! u r l a u î n m i n e pustiile,

Clocotitoarele g l a s u r i z ă m i s l i n d stihiile.
— Dincolo, dincolo! p l â n g e a u î n t i n d a c u g e t u l u i
Toate bucuriile în iureş sub volbura vântului.

Din candela visului picurau stropi; stâncă

P i c u r a t ă să fie t e m e l i e î n a l t ă , a d â n c ă .
O, b i e t vis n e s t a t o r n i c d e l u t !
N ă r u i t ă zămislirea voită d e m i n e
Luptător fără scut.

P â n ă l a c e r a m întins, n ă z u i t e , b r a ţ e l e .
P â n ă î n a d â n c u r i a m s c o r m o n i t izvoadele.
I n n u ş t i u c e f ă r â m ă ţ i - a m a ş t e p t a t faţele.
Şi î n t o a t e a m p i c u r a t r ă s t ă l m ă c i r i , n e r o a d e l e !

Pescar încremenit de ger,

A m s p a r t o c h i u d e g h i a ţ ă î n sloiul tainei,
Să p r i n d î n n ă v o a d e f ă r â m ă d e c e r

N u m i r ă r i l e m ă opriau,
Nu deznădejdile m ă îngheţau.
Nu spaimele în spaimă m ă ţintuiau

135
 E r a (undeva o a p ă m a r e , m a ş t e r ă , c e n e d e s p a r t
Şi r u p t p o d u l p e s t e e a !
Ci e u n u a f l a m n i c i î n m i n e , n i c ă e r i , î n d e m n .
Dar căutam, căutam, unicul, marele semn.

E r a m l â n g ă b u c u r i e şi n u e r a .
I n r ă s u f l e t u l vieţii, nici!
I n l u m e a c e l o r m a r i şi a c e l o r m i c i ,
In văzute şi nevăzute,
Era Mărturisire, n u era Semn.

Atunci, cu sfânta Ta gură

M i - a i s p u s , s u b 'buretele o ţ e t u l u i şi tfâerîi:
— C a să fii F ă p t u r ă ,
Treci peste podul rupt, podul Durerii.

TIMPUL

N u vezi c u m t r e c e t i m p u l p r i n t r e n o i !
Ca p r i n t r e p i e t r e ' n v a d , î n clocot, t r e c e .
Ne spală rănile bulboana rece
Şi p r i n d e m p i c u r ă r i s p r i n ţ a r e ' n p u m n i i goi.

N u s i m ţ i c u m s e s t r e c o a r ă t i m p u l î n t r e noi!
Ca'ntre lianele unei păduri virgine.
Ne rupe ramuri, n e adapă rădăcine.
Ş i ' n u r m ă l a s ă m o r t u a r î n t i n s d e sloiu.

Nu-auzi c u m fuge t i m p u l delà noi,

C u m printre cruci d e cimitire, vântul!
S ă r u t u l şuierat n e b i c i u e p ă m â n t u l ,
î n c r e m e n i ţ i , î n t o a t ă veşnicia, a m â n d o i .

— N u m u ş c ă el d i n noi c u d i n ţ i f l ă m â n z i .
Foim noi — viermi — în carnea lui de taină.
N e f u g ă r i m cirezi s ă l b a t i c e d e m â n j i ,
î n v e s t m â n t a ţ i î n el:
Linţoliu,
Pace,
Haină!

SORB VIAŢA....

Luminate, nestemate,
S e s t r â n g î n m i n e , sclipesc, s e s t i n g s t e l e l e t o a t e .

H a o s î m p o v ă r a t d e l u m i n i şi t o r ţ i ,
T e p o r t î n m i n e c u sorii t ă i m o r ţ i !

136
Aspir l u m e a p r i n m i r i a d i c e g u r i .
— S ă n u vii n o a p t e d i n ziuă să-^mi furi!

I n sfeşnice a r s e a u r u l p u r al l u m i n i i
Şi s'au stâns.
V â n t u r i a u î m p r ă ş t i a t ciulinii,
H o r b o t ă de p l â n s !

Aspir v i a ţ a p r i n nesăţioase, î n m i i t e g u r i .
— S ă n u vii d u r e r e d i n b u c u r i e s ă - m i furi!

D e d e s u b t u r i , a d â n c u r i , î n a l t u r i , le v r e a u .
Deasupra-mi gâlgâiri d e prăpăstii roiau
Braţele cuprindeau...
Ochii — nesăţioşii — ei,
S e d e s c h i d e a u p e s t e g o l u r i , b e s m e t i c i şi g r e i .
Vieţuiam — Eu — primul Om,
P e s t e m i r a c o l u l Facerii — Domn...!

Sorb viaţa p r i n însetate, lacome guri.

— Să n u vii m o a r t e din zile s ă - m i furi!

*37
PRINŢUL A COBORITîINTR'OiîSEARĂ
DE

GHEORGHE BUMBEŞTI

P r i n ţ u l a r fi c o b o r î t ele l a m u n t e ,
S u b ţ i r e şi p a l i d cu g r e l e p l e o a p e
Se ducea înspre zări cu sara p e frunte
Şi g e n e l e u m e d e d e r o u ă , d e a p e .

Nu avea traistă şi n i c i i n e l ,
C â n d şi c â n d s e oprea prin sate —
Luna de-asupra lui ca u n cercel
Aluneca blândă şi s e a r c u i a j u m ă t a t e .

V r e a u să a j u n g p â n ă ila m a r e — s p u n e a d o m o l
Şi'n z â m b e t u l l u i p l â n g e a t r i s t ă c h e m a r e a ,
D r u m u l l u i d e s p ă r ţ e a m a r e l e î n t u n e r i c de gol
Şi t â r z i u s'a v ă z u t că p e m a n t i a l u i s'a t o p i t z a r e a .

Petele n u i-au d a t apă la fântâni

P r e a c ă l c a ' n s u f l e t u l lor t a l p a m o a l e - a p u s t i u
Şi el t r u d i t a b ă u t t o t d e a u n a d i n m â n i
P e n t r u s o m n u l care-1 d u c e a î n a d â n c u r i t â r z i u .

A t r e c u t o n d u l a t e l e d e a l u r i şi v ă i e g a l e
A m â n c a t d i n r o a d e l e p o m i l o r şi u n e o r i a p l â n s
N u se ştie dacă e r a desculţ sau avea sandale
Şi c u m î n g e a n a lui, l u c e a f ă r u l î n t r ' o n o a p t e s'a stâna.

D e la şes n u s'a m a i auzit d e el, i a t ă

O a m e n i i c â m p u l u i n u Inau v ă z u t , n u Inau ş t i u t —
U n i i a u s p u s c ' a r fi m o r t , t r e m u r a t ă
V i e a ţ a l u i s'ar f i s c u r s î n t r e l u t . , -

L - a u găsit î n t r ' a d e v ă r r e z e m a t
De u n p o m uscat, parcă dormea —
S o m n u l m o r ţ i i a m a r iîl găsise c u l c a t
D e s'a p r e l i n s p e s t e el c e n u ş ă d e s t e a .

Au încercat, d a r n ' a u p u t u t să-i închidă pleoapele

D o a m n e , şi c e l o g o d n ă i - a r m a i fi făcut a p e l e

138
 ULTIMA AVENTURĂ A DUCELUI
DE BERRY
DE

OLGA CABA

S i n g u r u l oraş d i n lume, u n d e o femee p u t e a sâ-şi aprindă o ţigaretă p e stradă

t a r ă a fi acostată s a u r e m a r c a t ă m ă c a r , e r a L o n d r a . Şi e r a f o a r t e n e c e s a r să a p r i n z i d i n
c â n d î n c â n d c â t e u n Goldflake, p e n t r u c a f u m u l s ă u g ă l b u i să te a p e r e d e i m e n s a p u s ­
t i e t a t e a o r a ş u l u i u r â t p e s t e m ă s u r ă , c o v â r ş i t o r şi plicticos, d e cifrele a s t r o n o m i c e e v a ­
l u â n d c a p i t a l u l societăţilor d e a s i g u r a r e , afişate l a fiecare p a s , d e t e n t a ţ i a v a n ă a d i a ­
m a n t e l o r e x p u s e î n v i t r i n e o u preţuiri i m p u d i c e , d e i m p e r t i n e n ţ a englezoaicelor c a r e
u m b l a u d u p ă c u m p ă r ă t u r i î n p a n t a l o n i l u n g i d e flanelă, d e f l a ş n e t e l e c e r ş e t o r i l o r n e ­
bărbieriţi întinzânduHşi m â n a d u p ă p â i n e isub cifrele a s t r o n o m i c e a l e societăţilor d e
a s i g u r a r e — n u e x i s t a nici-o a l t ă p a v ă z ă , n i c i - u n a l t a d ă p o s t d e r e f u g i u p e n t r u a - ţ i
r e a d u n a f r a g m e n t e l e i n d i v i d u a l i t ă ţ i i t a l e r ă n i t e , d e s c o m p u s e , l e z a t e i a orice p a s , d e c â t
d e a d e s c h i d e c u t i a g a l b e n ă c u e t i c h e t a roşie, a s c o a t e o ţ i g a r e t ă , a o a p r i n d e . Astfel
d e v e n e a i ş i t u u n e l e m e n t p r o d u c t i v î n a c e s t oraş p r o d u c ă t o r d e c e a ţ ă ş i d e f u m , a d ă u ­
g â n d p r o p r i a t a d â r ă s u b ţ i r e la f u m u l t u t u r o r c o ş u r i l o r ş i h o r n u r i l o r d e f a b r i c i ş i d e
v a p o a r e , î n c a r e s e s u b l i m a o r a ş u l h â d o s c u c â t e v a zeci d e m e t r i m a i s u s , imai a p r o a p e
de n o r i i g ă l b u i şi m o h o r â ţ i . C i n e n u s'a p l i m b a t , isingur, p e d o c u r t l e L o n d r e i , î n t r ' o
d u p ă m a s ă ide i a r n ă î n t r e t r e i ş i p a t r u , n u v a ş t i niciodată c e e s t e plictiseala î n f o r m a
e i absolută, n u v a î n ţ e l e g e d e c e voia s ă s e î m p u ş t e B a u d e l a i r e î n t r ' o criză de t a e d i u m
v i t a e ş i n u v a a v e a o i n t u i ţ i e p r e c i s ă a S a h a r e i c o n c e p u t ă l ă u n t r i c s u b f o r m a u n u i gol
u m p l u t n e c o n t e n i t , c a u n ceas d e n i s i p , d e c l i p e f ă r ă n i c i - u n g u s t ş i l i p s i t e d e c u l o a r e .
„Ce s ă fac p â n ă l a o r a c e a i u l u i ? " s e î n t r e b a A d e l a s t r i v i n d s u b călcâe u n G o l d ­
flake m u r i b u n d . S e i v i r ă o m i e şi o s u t ă d e posibilităţi a b s o l u t lipsite d e a t r a c ţ i e .
„ S ă m ă d u c p e B o n d S t r e e t s ă v ă d d i a m a n t e l e , s ă m ă d u c l a S t . J a m e s P a r k să
a d m i r r a ţ e l e r e g e l u i şi să l e d a u d e m â n c a r e , s ă m ă d u c la T o w e r s ă v ă d b i j u t e r i i l e
coroanei, să m ă d u c la E a h n g B r o a d w a y s ă flirtez c u p o r t u g h e z i i , să c a u t u n telefon
p u b l i c să v ă d d a c ă a sosit P a t i e n c e d e l à p r o v i n c i e , d o a m n e D u m n e z e u l e , u n d e să
mă duc?"

*39
 D i n a s e m e n e a c r i z e d e p l i c t i s e a l ă ies t o a t e c r i m e l e ş i m a r i l e o p e r e d e .artă, s i ­
n u c i d e r i l e şi iubirile i n e x p l i c a b i l e d u p ă c a r e p â n g i d o u ă s ă p t ă m â n i ş i p e u r m ă i d e e
n u ai d e ele, t o a t e n e b u n i i l e p o t să i a s ă d i n s p l e e n u l d e p r o p o r ţ i i c o s m i c e — a c e a s t ă
floare u r i a ş ă c a r e r ă s a r e idin d u p ă m a s a d o c u r i l o r d e p e T a m i s a şi c r e ş t e m a i .sus d e c â t
m a c a r a l e l e g â f â i n d şi e l e d e s u r m e n a j şi d e s c â r b ă .
S e î n d r e p t ă î n s p r e o s t a ţ i u n e d e m e t r o şi se l ă s ă l u a t ă d e t r e p t e l e a u t o m a t e c a r e
o depuseră î n labirintele d e faianţă albă.
„Definitiv, t o t acolo a m s ă m ă d u c " , îşi zise r e s p i r â n d u ş u r a t ă . î ş i c o m b i n ă m e n ­
t a l o l i s t ă n e s f â r ş i t ă d e p r ă j i t u r i p e c a r e l e v a l u a la c e a i ş i îşi a d u s e .aminte d e i n v i ­
t a ţ i a la b a l u l acela, d a r a c u m d e o d a t ă t o a t e g â n d u r i l e e i s e î n g r ă m ă d i r ă î n j u r u l l u i ,
ca n a u f r a g i a ţ i i l a c o l a c u l d e s a l v a r e . D a , s i g u r , c u m Ide n u s'a g â n d i t m a i r e p e d e . S e
va duce negreşit, se va d u c e în seara aceasta l a bal.
Coborî idin m e t r o şi Ieşi iîntr'o p i a ţ ă s o b r ă , m o h o r â t ă c a t o a t e p i e ţ e l e l o n d o n e z e ,
d a r c u .un a n u m i t .aer d e s p l e e n a r i s t o c r a t i c şi e x c l u s i v .
L o n d r a -este o r a ş u l , u n d e n u e x i s t ă d e c â t plictiseală, d a r p l i c t i s e a l ă d e o v a r i e ­
t a t e n e s f â r ş i t ă , î m b r ă ţ i ş â n d t o a t e n u a n ţ e l e d e .plictiseli posibile d i n l u m e . A l t f e l t e
p l i c t i s e ş t e W e s t m i n s t e r A b b e y c a şi n o r o i u l .din G r e a t C o m m e r c i a l S t r e e t . S p l e e n u l
r e g a l a l l u i B u e k i n g h a m P a l a c e e (îmbibat d e s u v e r a n i t a t e — p e c â n d plictiseala m a ­
c a r a l e l o r e s t e u n s p e c t a c o l f r i z â n d p e n i b i l u l . S e plictisesc r a ţ e l e d i n S t . J a m e s P a r k
şi s e plictisesc c e t ă ţ e n i i c a r e l e d a u d e m â n c a r e , s e p l i c t i s e ş t e s e r g e n t u l d e p e s t r a d ă
şi c e r ş e t o r u l d e l â n g ă g a r d , s e plictisesc b ă u t o r i i de c e a i u r i d i n r e s t a u r a n t e şi b ă u t o r i i
d e w h i s k y d i n b a r u r i , s e p l i c t i s e s c r e g e l e şi r e g i n a (în s ă l i l e (de r e c e p ţ i e şi g a r d i e n i i c a r e
le p ă z e s c p a l a t u l . Poţi s ă t e p l i c t i s e ş t i î n m o d f o a r t e distins, ş e z â n d s i n g u r l â n g ă u n
c o c k t a i l ş i p r i v i n d p e s t e o a m e n i p a r c ă a r fi făcuţi, d i n sticlă; şi p o ţ i să t e plictiseşti î n
m o d f o a r t e v u l g a r , ş e z â n d p e p a v a j şi roormăind î n j u r ă t u r i o b s c u r e d i n t r ' u n colţ al
g u r i i , p ă s t r â n d u - ţ i l u l e a u a î n c e l ă l a l t colţ. P r o b a b i l t o a t ă g e n e r a ţ i a d e englezi a fost
c o n c e p u t ă t o t î n t r ' u n m o m e n t d e s u p r e m ă plictiseală, altfel n ' a r fi p u t u t eşi c h i a r aşa
d e î m b u f n a ţ i nici iei.
P i a ţ a C r o m w e l l , u n d e s e t r e z i A d e l a , t e c o p l e ş e a c u plictisieala m a s s i v ă a î n a l t e i
b u r g h e z i n d d i n epoca v i c t o r i a n ă , c l a s ă c u o a r e a r i s t o c r a ţ i a lînchee m e s a l i a n c e u r i d i s ­
c r e t e şi d i n c e î n c e m a i p u ţ i n r e g r e t a t e . I n f a ţ ă , s e r i d i c a (clădirea i m p o z a n t ă şi r e s ­
p e c t a b i l ă p r i n l i p s a d e s t i l a m u z e u l u i Victoria şi A l b e r t . I n t r ă î n m u z e u ş i t r e c u f ă r ă
a a f e c t a v r e ^ u n i n t e r e s î n f a ţ a p o r t r e t e l o r r e p r e z e n t â n d figuri v e n e r a b i l e d e p i r a ţ i
î m b ă t r â n i ţ i în (discretă d e s t r ă b ă l a r e , ide a r i s t o c r a ţ i .cu f a ţ a r o z ă ş i ochii a l b a ş t r i d e p o r ­
ţ e l a n , d e contese c a r e .ar fi t r e b u i t să t r a n s p i r e c o p l e ş i t e s u b p e r u c i l e l o r m a s s i v e — d a r
cine a imai a u z i t v r e o d a t ă d e c o n t e s e t r a n s p i r a t e ? — c o r s e t a t e p â n ă l a os, a t â t d e m â n ­
d r e , i n o c e n t e şi s u b l i m e î n c â t t e m i r a i c u m s ' a u înjosit v r e o d a t ă p â n ă l a p e r p e t u a r e a
s p e ţ e i , s ă fie zis c u r e s p e c t . A d e l a î i c u n o ş t e a d e j a p e t o ţ i ş i n u - i s p u n e a n i c i u n u l n i ­
m i c . T r e c u î n f a ţ a l o r s f i d â n d u - l e g r a n d o r i l e a p u s e c u v i a ţ a e i t â n ă r ă şi c o n t r a f ă c â n -
d u - l e f i g u r i l e c u n e î n t r e c u t a ei i m p e r t i n e n ţ ă . Ceeace c ă u t a ea, e r a î n s a l a m i n i a t u r i l o r .
P ă s t r a t e î n v i t r i n e d e sticlă, m i n i a t u r i l e s e î n ş i r a r ă p e e t a j e r e l e t a p e t a t e c u c a ­
tifea g ă l b u e şi l â n g ă f i e c a r e v i t r i n ă , s e g ă s e a c â t e - o l u p ă , o f e r i n d p o s i b i l i t a t e a d e - a
e x a m i n a d e t a l i i l e m i n u s c u l e l o r f i g u r i m a i î n v o e . S e d u s e d e a d r e p t u l la o v i t r i n ă d e
l â n g ă g e a m , r i d i c ă l u p a şi p r i v i .
E r a o m i n i a t u r ă f r a n c e z ă (din s e c o l u l X V I I , r e p r e z e n t â n d p e u n d u c e ide B e r r y .
U n a d o l e s c e n t c u ochii v e r z i şi p r i v i r e a r e a s u b p e r u c a o n d u l a t ă , u n copil c o r u p t î n -
c u r â n d , p ă s t r â n d î n c ă c e v a d i n c ă l d u r a c a n d o r i i sale (pierdute — m a s c a r o z ă şi t r a n s ­
p a r e n t ă a t e n u l u i său f r a g e d e x p r i m a î n c ă r e g r e t u l v a g d u p ă p a r a d i s u l p i e r d u t .

140
 N i c i - u n spectacol a l b e s t i a l e i .evoluţii o m e n e ş t i n u e s t e m a i gingaş, m a i m i ş ­
cător, d e c â t a c e a s t ă m i r a t ă d e ş t e p t a r e idin inocenţă, nici-o v â r s t ă n u este m a i s e m n i ­
ficativă p e n t r u s o a r t a n o a s t r ă şi d e u n t r a g i c m a i sfâşietor d e c â t a n i i aceştia i n g r a ţ i
c â n d s u n t e m învinşi d e p ă c a t , ca î n g e r i i căzuţi, şi l u a ţ i î n posesiune p e n t r u t o t d e a u n a .
F i e c a r e f e m e e îşi b l e s t e m ă t o a t ă -speţa î n c e a r c ă n e l e d e s u b ochii adolescenţilor.
T â n ă r u l d u c e a v e a o ţ i n u t ă m â n d r ă a c a p u l u i şi idin t o a t ă a t i t u d i n e a l u i s e d e ­
gaja o a n u m i t ă s i g u r a n ţ ă , c a r e n u p o a t e fi d e n u m i t ă c u alt c u v â n t , d e c â t „ r a s ă " . A r c u l
s p i r i t u a l al s p r i n c e n e l o r , g u r a t a n d r ă şi t o t u ş d â r z ă , p o m e t e l e î n a l t e şi b ă r b i a r o t u n d ă ,
energică şi gingaşă, t r u f i a o c h i l o r c r u z i , r e c i şi r ă i — t r ă d a u p e u n m i c t i r a n , u n a r i s ­
t o c r a t î n e m b r i o n , s p i r i t u a l , orgolios, i m p a c i e n t , s e n s u a l ş i sfidător, v i i t o a r e a n ă p a s t ă
şi a s u p r i t o r u l î n p e r s p e c t i v ă a u n e i p r o v i n c i i î n t r e g i , u n boboc d e p r i n ţ , c a r e v a m a r ­
tiriza p e c e i idin j u r u l s ă u c u t o a t ă i n o c e n ţ a , n e d â n d u - ş i s e a m a n i c i o d a t ă de p r o p r i a sa
cruzime, a d u l a t de slugi, r u d e şi femei, a d m i r a t şi t e m u t d i n c a u z a i s p r ă v i l o r sale, i u t e
la ofensă, g a t a d e p r o v o c a r e , î n t r ' o m â n ă c u sabia, î n c e a l a l t ă c u p o v e s t i r i l e g a l a n t e
ale r e g i n e i M a r g a r e t a , c u r t e n i t o r şi a r o g a n t c u femeile, a m e s t e c a t î n n e n u m ă r a t e i n ­
trigi d e d r a g o s t e î n acelaş t i m p , fără t a n d r e ţ e , f ă r ă milă, f e r m e c ă t o r ş i n e s u p u s .
A d e l a e r a de m u l t fascinată d e a c e a s t ă figură, aşa c u m .era fascinată d e bestiile
frumoase, d e r a s ă , idin g r ă d i n i l e zoologice, îl c u n o ş t e a , î l î n ţ e l e g e a , îl d e t e s t a şi îl a d o r a
în acelaş t i m p .
„Ce b r u t ă , ce b r u t ă — r e p e t ă d e m a i (multe ori, cu a d m i r a ţ i e , a ş a c u m a r fi
apreciat u n p u m a sau u n pui de tigru.
S e u i t ă l a ceas — e r a u cinci ş i j u m ă t a t e .
„ D o a m n e , c e a i u l m e u " — îşi r e v e n i s u b i t . î n t o t d e a u n a u i t a de t i m p c â n d î l v e ­
dea p e d u c e l e d e B e r r y .
„ P o a t e t r ă e s c p r e a m u l t î n i m a g i n a ţ i e " , s e dojeni, „picturile ş i p e r s o n a g i i l e d i n
piese s u n t r e a l i t ă ţ i m a i a p r o p i a t e d e m i n e .decât o a m e n i i c u c a r e m ă v ă d zilnic. S u r ­
p l u s d e v i t a l i t a t e d e p l a s a t ă şi l i p s ă d e s p i r i t p r a c t i c " .
Ieşi î n s t r a d ă şi s e î n d r e p t ă î n s p r e o c e a i n ă r i e t ă c u t ă şi d i s c r e t ă . I s e făcuse o
foame apocaliptică. C e r u c e a i chinezesc, m a r m e l a d ă , u n t , p r ă j i t u r i . C â n d m a s a fu
n ă p ă d i t ă d e m a r m e l a d e de toate c u l o r i l e şi a b u r u l s e r i d i c ă din ceainic î n v a l u r i calde,
o c u p r i n s e o p r o f u n d ă s e n s a ţ i e de g r a t i t u d i n e şi confort. O r i c e s ' a r s p u n e , englezii ştiu
s ă - ţ i a r a n j e z e o m a s ă ca l u m e a şi p o s e d ă a r t a d e a t e lăsa î n p a c e o u c e a ş c a t a d e ceai.
Delà m e s e l e v e c i n e o c u p a t e , n u s e a u z e a nici-o vorbă, n i c i z ă n g ă n i t d e t a c â m u r i , nici
r â s e t e . C o m e n z i l e e r a u f ă c u t e d i s c r e t şi c h e l n e r i ţ e l e se .mişcau î n c e t şi d e m n , ca in-
firmienele î n c a m e r a u n d e agonizează u n viteaz g e n e r a l . Plictiseala c a r e î m b r ă ţ i ş a tot
o r a ş u l î n t e n t a c u l e l e s a l e a t a t c u p r i n z ă t o a r e , l u ă aici o î n f ă ţ i ş a r e (discretă îşi e x c l u s ă .
L u m e b u n ă a d u n a t ă c u s c o p u l d e a s e plictisi î m p r e u n ă — v o r b a l u i O s c a r Wilde.
S e u i t ă a f a r ă p e g e a m m â n c â n d u n s a n d w i c h c u m a r m e l a d ă de afine şi se g â n d e a la
ducele d e B e r r y . I n j u r u l l u i n u e r a plictiseală.
„Noi s u n t e m l a t i n i " — s e g â n d i ou .un s e n s d e 'complicitate t r i u m f ă t o a r e — „ n u
ca d o m n u l a c e l a b ă t r â n c u p ă r u l a l b , c a r e r u m e g ă î n t ă c e r e u n p e ş t e fript, î n t i m p
ce c i t e ş t e r u b r i c a e c o n o m i c ă d i n M o r n i n g P o s t . C e - a r fi d a c ă d-aş l u a z i a r u l şi l-aş
înfuleca î n b o r c a n u l c u m a r m e l a d ă ? S a u d a c ă i-aş s p u n e : „ P r i v e ş t e d o m n u l e , s u n t
o f e m e e (divorţată ! S h o c k i n g !" — A fi o f e m e e d i v o r ţ a t ă aici, î n Anglia, este t o t a ş a
de r ă u c a şi ia t e p l i m b a , t u , fată a l b ă , c u u n n e g r u , p e Picoadilly, n o a p t e a la d o u ă s p r e ­
zece. D o a m n a î n v â r s t ă c u p ă r u l î n i n e l e s u b p ă l ă r i a î n formă d e b i d o n d e u n t d e l e m n
a r fi leşinat i m e d i a t . A r v e n i poliţia şi p o m p i e r i i şi p r o p r i e t a r u l a r t r e b u i i m e d i a t

141
să-şi î n c h i d ă l o c a l u l şi să e m i g r e z e î n A u s t r a l i a . D o a m n e , c u m se î n d u r ă o a m e n i i a c e ­
ştia să s e plictisească a ş a d e c r u n t ?".
U n r a d i o s e d e s c h i d e — u n jazz s e a u d e i n t o n â n d „ G o o d ndght, a n g e l " . C e - a r
fi .dacă s ' a r s c u l a î n p i c i o a r e să d a n s e z e u n s t e p ? P i c i o a r e l e s e m i ş c ă deja s u b m a s ă
înfingându-se clandestin în ritmul cântecului, marfă de contrabandă, surogat de
satisfacţie. S e a r a , s e a r a s e v a d u c e l a b a l . P â n ă a c u m mu s'a d u s s i n g u r ă l a n i e i - u n b a l ,
o a r e c u m v a fi ş i a s t a ?
î ş i p l ă t e ş t e c e a i u l , i e s e 'din local, s e s c u f u n d ă p e s c a r a a u t o m a t ă a u n u i m e t r o .
P e s t e u n s f e r t d e oră, c u c â ţ i v a k m . m a i încolo, o 'altă s c a r ă o a r u n c ă d i n n o u l a s u ­
p r a f a ţ ă , c u m u n v a l a s v â r l e o scoică l a ţ ă r m .
O x f o r d T e r r a c e , s t r a d a î n c a r e s t ă t e a , n u oferea o p r i v e l i ş t e v e s e l ă . U n r â n d
n e s f â r ş i t d e oase d e c ă r ă m i d ă g a l b e n ă - c e n u ş i e , t o a t e d e p a t r u etaje, f ă r ă n i c i - u n s e m n
distinctiv. D a c ă s'ar fi î n t â m p l a t v r e o d a t ă s ă - ş i .uite n u m ă r u l de c a s ă , n i c i o d a t ă n ' a r
fi p u t u t i n t r a l a ea.
A j u n s ă ;în c a m e r a ei, d e s c h i s e d u l a p u l şi îşi e x a m i n a g a r d e r o b a d e b a l . N u
a v e a m u l t e ş a n s e , a v e a d o a r d o u ă c o m b i n a ţ i i posibile : o b l u z ă v e n e ţ i a n ă n e a g r ă ,
b r o d a t ă c u m ă t a s e albă, c u foi d e taffetas, ş i o r o c h e d e vellours-chiffon d e c u l o a r e a
p u r p u r e i l u i Tizian, c u m p ă r a t ă t o t l a V e n e ţ i a , î n a m i n t i r e a c e a s u r i l o r p e t r e c u t e î n
faţa t a b l o u r i l o r a c e s t u i p i c t o r .
S e d e c i s e p e n t r u r o c h i a d e p u r p u r ă şi s e a ş e z ă l a o g l i n d ă să-şi facă p ă r u l .
i
„ N i c i o d a t ă n ' a m să ş t i u d e s t u l d e b i n e e n g l e z e ş t e p e n t r u a e x p l i c a u n u i coafor
ce s ă facă d i n p ă r u l m e u — s e g â n d i — d a r p o t s ă ţ i n o d i z e r t a ţ i e d e j u m ă t a t e de
oră d e s p r e e l e m e n t u l m e t a f i z i c î n p o e z i a l u i B r o o k e " . — îşi a d u n ă p ă r u l î n c r e ş t e t u l
c a p u l u i , ,îl p r i n s e c u doi p i e p t e n i , se farda p u ţ i n , c u d e t a ş a m e n t şi o b i e c t i v i t a t e , c u m
a r fi f a r d a t o p ă p u ş e , ş i îşi p u s e r o c h i a . E r a o r o c h i e f r u m o a s ă , c ă z â n d î n f a l d u r i clasice,
închisă î n f a ţ ă p â n ă s u s ş i î n s p a t e d e c o l t a t ă p â n ă l a t a l i e .
„ V a t r e b u i s ă - n i i găsesc d a n s a t o r i î n s e a r a a c e a s t a — s e g â n d i — p e n t r u e ă a m
u n chef n e b u n să d a n s e z ' ' .
P e s t e j u m ă t a t e d e oră, u n t a x i o d e p u s e l a K e n s i n g t o n G a r d e n s , î n faţa h a i i u l u i
i l u m i n a t . S e î n d r e p t ă î n s p r e sala d e b a l . I n c a l e a iei perechi-^periechi, t o a t ă l u m e a c u
combinaţii.
„ C u m 'trec s i n g u r ă p r i n t r e ei, p a r c ă a ş fi î m p ă r ă t e a s a A u s t r a l i e i " , îşi zise, s u ­
p r i m â n d isub u n z â m b e t l ă u n t r i c p a n i c a p e c a r e o s i m t e orice f e m e e c â n d i n t r ă s i n g u r ă
l a u n b a l s t r e i n . I n sală, s e o p r i l a u ş e . .Lumea (începuse să d a n s e z e u n fox. Jiazzul
d e ş t e p t a î n ea î n t o t d e a u n a o r e a c ţ i u n e e l e c t r i c ă d e î n a l t ă t e n s i u n e . Vroia, v r o i a n e ­
a p ă r a t să d a n s e z e , s ă d a n s e z e e u orice p r e ţ . D a c ă t i m p d e d o u ă m i n u t e n u a r e să o
c e a r ă n i m e n i l a d a n s , .are s ă d a n s e z e s i n g u r ă , î n m i j l o c u l sălii. P i c i o a r e l e î i b ă t e a u
u n s t e p i m p e r c e p t i b i l p e p a r c h e t ş i se u i t ă î n j u r . T r e b u e , treibue n e a p ă r a t c a d i n
t o t g r u p u l a c e s t a d e n e c u n o s c u ţ i s ă s e d e s p r i n d ă c i n e v a să o c e a r ă la d a n s . T r u p u l îi
î n c r e m e n i , g r e u d e r i t m , «a u n a r c p r e a î n t i n s . A t e n t l a c h e m a r e a b u c u r i e i sale, u n
d o m n b l o n d , i n d i f e r e n t , s e î n c h i n ă î n f a ţ a ei. O, d a n s u l a c e l a e r a u n deliciu. C o r p u l
i s e linişti, s e destinse, c a u n t o r e n t r e g ă s i n d u - ş i v a d u l p i e r d u t o d a t ă . P a r c ă o a m e n i i
a r fi s i m ţ i t v a l u r i l e d e b u c u r i e c a r e o c o t r o p i r ă t o a t ă , v e n e a u ş i v e n e a u n e c u n o s c u ţ i i ,
figuri n o i , m e r e u .alţii, şi o i n v i t a u l a d a n s .
,yAm o r o c h i e f r u m o a s ă , n i c i e u n u s u n t o f a t ă u r â t ă , d a r n u a c e a s t a e s t e c a u z a
— s e g â n d i — v i n l a m i n e t o ţ i p e n t r u e ă s i m t că m ă b u c u r şi s u n t t o a t ă î m b i b a t ă d e
ritm, ca u n fruct prea copt".

142
 S a x o f o n u l o p r i n s e ,în lasso-nl lui p r e l u n g şi l a n g u r o s şi n u o m a i s l ă b i d i n
î m b r ă ţ i ş a r e a - i s u b t i l ă şi i n s i n u a n t ă . R e n u n ţ ă d e m u l t d e a-şi mai e x a m i n a p a r t e n e r i i
— d a n s a t o r i i e r a u d o a r m a r i o n e t e , p r e t e x t e , p e n t r u ca ea să se p o a t ă a v â n t a p e
p a r c h e t cu t o a t ă u i t a r e a ide s i n e şi t o t e l a n u l . î n t o t d e a u n a , o b u c u r i e organică, a p r o a p e
atavică s e d e s l ă n ţ u i a î n d â n s a ia a u z u l s i n c o p e l o r de jazz, c a r e a p u c ă ş a r p e l e s a x o ­
fonului d e c o a m ă şi îl s c a p ă d i n n o u , îl u r m ă r e s c p e s t e c â m p i i f i e r b i n t e r i t m a t e , îl
descoperă i a r ă ş i l a c o t i t u r i l e cele m a i n e a ş t e p t a t e , î l lasă să c u r g ă p â n ă s e a s c u n d e
î n j u n g l a s u n e t e l o r , îl p â n d e s c , ş i s e a r u n c ă d e o d a t ă a s u p r a lui, ca o p a s ă r e d e p r a d ă .
Calcă p i e r d u t ă î n î n v ă l m ă ş e a l a d e p e r e c h i r ă t ă c i t e î n d a n s , c a î n t r ' u n c o d r u p o r n i t
p e d r u m u r i şi d e o d a t ă i-ise p ă r u că d e u n d e v a din f u n d u l c r e n g i l o r m o b i l e s e s t r e c o a r ă
o s t r a n i e l u m i n ă r o z ă p â n ă l a d â n s a , figurile idin j u r u l ei s e t o p i r ă î n t r ' u n a b u r de
ciudată c u l o a r e — t o a t e a c e s t e sansaţii îndefinibile p o r n e a u d e l à u ş a l a r g deschisă
î n s p r e h a l i — î n c a d r u l e i a p ă r u o figură, cea m a i ireală, c e a m a i c u n o s c u t ă d i n t r e
toate, f i x â n d - o imobil, cu ochii săi verzi, r ă i , p ă t r u n z ă t o r i . Picioarele i-se încâlciră,
î n c r e m e n i r ă , îşi lăsă p a r t e n e r u l şi p l e c ă î n s p r e el să-1 v a d ă m a i d e a p r o a p e , să s e
convingă, d a c ă e ou p u t i n ţ ă u n a s e m e n e a m i r a c o l . N e c u n o s c u t u l f ă c u şi el u n p a s
î n s p r e d â n s a ş i s e o p r i r ă faţă î n faţă, el, c u p r i v i r e a u m b r i t ă d e o n u a n ţ ă de c a n d i d ă
ironie, p e oare i-o c u n o ş t e a şi ea, confuză şi m u t ă , p r i v i n d u - 1 fascinată ş i c u p r i n s ă
d e o b u c u r i e t u r b u r e , îngrozită, în p r a g u l a b s u r d u l u i .
„ U n d e ţ i - a i l ă s a t p e r u c a ? " se a u z i p e sine î n t r e b â n d .
„ N u ş t i a m că e b a l m a s c a t aici", r ă s p u n s e d â n s u l s u r p r i n s . A v e a u n p ă r castaniu
şi u ş o r londulat. P ă r e a m a i î n v â r s t ă , d e c â t f i g u r a cunoscută, p u t e a să fie d e - o s e a m ă
cu /dânsa".
„Ducele de B e r r y ? "
„ S u n t M a r i o Severini, d e l à M i l a n o " — s e r e c o m a n d ă s t r e i n u l s u r p r i n s ş i a m u ­
zat. F ă r ă să c e a r ă c o n s i m ţ ă m â n t u l ei, o î m b r ă ţ i ş a şi a l u n e c a r ă î m p r e u n ă p e p a r c h e t .
Aceeaş î n d r ă z n e a l ă şi u ş o a r ă a r o g a n ţ ă , a c e l a ş a e r d e s t ă p â n i r e şi n a t u r a l ă a u t o r i t a t e ,
aceeaş lipsă d e c o n s i d e r a ţ i e p e n t r u v o i n ţ a altora, aceeaş fascinaţie d e t â n ă r ă fiară
c a r e n u î n t â l n e ş t e î m p o t r i v i r e , p e n t r u c ă n u p r e s u p u n e c ă e a iar p u t e a exista, acelaş
farmec, aceeaş răceală, aceeaş r ă u t a t e — p e c a r e l e c u n o ş t e a aşa d e b i n e , l e ghicise
cu o e l a r v e d e r e a t â t d e p r e c i s ă î n t ă c u t e l e l o r î n t r e v e d e r i p r e m e r g ă t o a r e . P â n ă ş i
vocea lui de b a r i t o n , voalată, c u m o d u l a ţ i i p r o p r i i , care n u u r m ă r e a u s e n s u l c u v i n t e l o r
s p u s e de dânsul, c i o m u z i c ă l ă u n t r i c ă a e u - l u i c a r e s e j u c a c u v o r b e l e d â n d u - i e s e n s u r i
c u t o t u l n o i şi i n d e p e n d e n t e , î m b i b a t e d e o fantezie b o g a t ă , d a r rece, şi u n v a l c o n t i n u u
de s t r a n i e şi (distantă i r o n i e — t o a t e a c e s t e e r a u el, f i g u r a c u ochii v e r z i şi r ă i p e c a r e
o p u r t a a t â t ide a p r o a p e ide sine, o c u n o ş t e a , o a d o r a şi îi e r a teamă d e d â n s a .
T a n g o u ! lor n u s e m a i t e r m i n ă . C â n d î n d r ă z n i să-1 p r i v e a s c ă 'din n o u î n faţă, îi
văzu p e r u c a , d a r l u c r u l a c e s t a n u i s e m a i p ă r u c i u d a t . S ' a u î n c h i s d é m u l t î n j u r u l
ei p o r ţ i l e d u p ă c a r e l u c r u r i l e m a i p o t să p a r ă c i u d a t e . L e ş i n a t ă , d e o s u t ă d e o r i l e ­
şinată şi î n ş u r u b a t ă e r m e t i c î n t r ' o l u m e a ei c a u n m e l c r ă s u c i t î n s i n e însuş, n u m a i
e r a c o n ş t i e n t ă ide n i m i c , decât d e s v â o n i r e a u n u i r i t m inconştient, a p r o a p e vegetal, a l
pieioiarieie î n f i p t e î n jazz, a ş a d e p u t e r n i c î m p l â n t a t e î n r i t m u l fierbinte, î n c â t , d a c ă
m u z i c a s'ar fi oprit, p ă m â n t u l i - a r fi a l u n e c a t d e s u b p i c i o a r e şi ea s'ar fi p r ă b u ş i t
î n n e a n t — ochii v e r z i şi r ă i s u b p e r u c a londulată, c r e s c â n d i m e n ş i şi fosforescenţi,
ochi c a r e b e a u idin ea şi e a d i n ei, o b ă u t u r ă s t r ă l u c i t ă , m o l e ş i t o a r e , c a r e o n ă p ă d e a
î n v a l u r i şi o icutropea t o a t ă c u o t o r o p e a l ă caldă, m o a l e , şi f ă r ă f u n d — u n b r a ţ î n
j u r u l m i j l o c u l u i ei m a i gol a c u m d e c â t l - a r fi p u t u t v r e o d a t ă desgoli rochia d e c o l t a t ă

M3
î n s p a t e — s i î n j u n g l a f ă r ă caile paşi, p a ş i , p a ş i — u n d e — p â n ă c â n d ? — c e i m p o r ­
tanţă are? j
O u ş e s t ă t e a deschisă s p r e b a l c o n , s p r e n o a p t e a r ă c o r o a s ă cu s t e l e î n g h e ţ a t e —
ieşiră î m p r e u n ă l î n v â r t i n d u - s e n e c o n t e n i t , a p l e c a ţ i u n u l î n celălalt, î n c l e ş t a ţ i u n u l î n
celălalt, t r e c u r ă p r a g u l b a l c o n u l u i , p ă m â n t u l 'le a l u n e c ă d e s u b -picioare, p ă ş i r ă afară,
î n n e a n t , : î n v â r t i n d u - s e f ă r ă o d i h n ă — cu p i c i o a r e l e î n m u i a t e î n adieri, t o p i t e î n v â r ­
t e j u r i a l b a s t r e — î m p l M n d u - ş i d a n s u l fără sfârşit 'între stele.

*
S e r v i t o r u l c a r e c u r ă ţ a v i t r i n a cu m i n i a t u r i d e l à g e a m u l m u z e u l u i Victoria şi
A l b e r t ' s , îşi scoase ochelarii, îi ş t e r s e , îi p u s e l a loc, a p o i îi s c o a s e d i n n o u şi îşi s c u t u r ă
c a p u l r e f u z â n d să c r e a d ă ochilor.
„ D e ş a p t e s p r e z e c e a n i ş t e r g p r a f u l î n fiecare d i m i n e a ţ ă î n v i t r i n a a c e a s t a , d a r
a ş a ceva n u m i s'a î n t â m p l a t î n c ă " .
S t ă t u u n m o m e n t î n c o r d a t la g â n d u r i , u n d e o a r e să s e d u c ă : la oculist, la p s i -
c h i a t r u , la p o l i ţ i e s a u l a i n t e n d e n t . S e v a d u c e î n t â i la i n t e n d e n t p e n t r u e ă e s t e m a i
aproape.
„ C e s'a î n t â m p l a t , G r e e n e ? " î n t r e b ă p a l i d a c e a s t ă m a e s t o a s ă figură, c â n d îl
v ă z u d â n d b u z n a î n b i r o u l s ă u i a a c e a s t ă o r ă n e o b i ş n u i t ă — „ s p e r că n u l i p s e ş t e v r e - o
miniatură ?"
„ A ş î n d r ă z n i să s p u n c o n t r a r u l , d o m n u l e , t o c m a i c o n t r a r u l , d a c ă n u m i - a r fi
t e a m ă c ă m ă c r e d e ţ i n e b u n . V e n i ţ i să vedeţi şi d v s " .
I n t e n d e n t u l îşi r ă s t u r n ă p i p a î n s c r u m i e r ă , cu socoteală, s c o r m o n i n d a f a r ă r ă ­
m ă ş i ţ e l e d e t a b a c şi d e s c r u m , a p o i se sculă g r e o i şi-1 u r m ă p e G r e e n e î n s a l a d e
miniature.
„ C u n o a ş t e ţ i figura a c e a s t a , d o m n u l e , şi a ţ i p u t e a s ă - m i s p u n e ţ i , c u m a a j u n s
aici ?" î n t r e b ă o m u l î n f r i g u r a t , ffimplântându^şi d e g e t e l e a s u p r a u n u i p u n c t a l v i t r i n e i .
L â n g ă d u c e l e d e B e r r y s e g ă s e a o m i m a t u r ă e x a c t l a f e l c u t o a t e c e l e l a l t e ca
f o r m a t ş i m ă r i m e . D i n o v a l u l c a d r u l u i d e a b a n o s n e g r u , s e d e s p r i n d e a o figură d e
f e m e e b r u n e t ă , c u p o m e t e l e î n a l t e şi faţa p a l i d ă , p u r t â n d o r o c h i e d e catifea p u r p u r i e .
P ă r e a foarte-ifoarte obosită, p a r c ă îi i m p l o r a p e cei d e faţă, să plece, să o l a s e î n p a c e ,
să d o a r m ă .

144
ÎNCEPUT DE DE CARTE
RADU BRATEŞ

E c a r t e a m e a p ă d u r e d e t a i n e şi poveşti,
B u l b o a n e şi j i v i n e îi ocrotesc misterul...
E c a r t e a m e a p ă d u r e d e t a i n e şi poveşti,
D e i n t r i 'n ea t e ' m b a t ă m i r e z m e l e şi c e r u l .

O p u n t e — şi c ă r a r e a se p r e l u n g e ş t e ' n vis :
Tot m a i a p r o a p e - i c e r u l î n c a r t e a m e a de b a s m e .
N u - s legi să ţ i n ă r a i u l c u l a c ă t e închis,
D e - a c e e a - i p l i n t ă r â m u l d e î n g e r i şi f a n t a s m e ,
îşi clatină v ă z d u h u l p e t a l e l e , că i a r

S'a fost p r e l i n s p r i n r a m u r i o b o a r e caldă, lină,

I n c a r t e a m e a d e versuri p a l a t e d e c l e ş t a r
î n a l ţ ă c ă t r e stele coloane d e l u m i n ă .

Slăveşte v e r s u l ! A n i i z a d a r n i c ţi-i a d u n i
S ă l e topeşti î n suflet foşnirea d e m ă t a s ă .
E c a r t e a m e a p ă d u r e de b a s m e şi m i n u n i ,
D e i n t r i 'n e a p i e r z i d r u m u l î n t o a r c e r i i acasă.

Căci poposind î n p r e a j m a răscrucilor d i n c a r t e ,

T e - a d e m e n e ş t e visul şi r ă t ă c e ş t i c ă r a r e a .
T r e c anii c â t e u n u l şi 'îmbătrâneşti d e p a r t e ,
S u b t c e r u l d i n poveste, p r o f u n d şi lin c a marea.,.

M5
IN SINGURĂTĂŢI
DE

VALERIU ANANIA

S u f l e t e , t e - a m l u a t aici cu m i n e ,
In singurătăţile senine,
U n d e n u - i aproape, nici departe,
Nici fiorul g â n d u l u i d e m o a r t e .

M o a r t e a a m u r i t d e m u l t î n noi,
Z a r e a d e p ă r t ă r i l o r s'a s c u r s şuvoi
Şi d i n toiate-acestea a u r ă m a s
D o a r î n t i n d e r i l e a l b e , fără g l a s .

Suflete, d e vezi c u m v a o stea,

Cea m a i p a l i d ă d i n c â t e s u n t ou ea,
U n d e s f e r e l e îşi î n c e t e a z ă c â n t u l ,
S u f l e t e , acolo e p ă m â n t u l .

Oamenii domnesc, dar n u - s stăpâni,

Ci s u n t sclavii zilelor d e m â n i ;
C â n t e c e l e lor s u n t d o a r s c â n t e i ,
Căci ei c â n t ă n u m a i p e n t r u ei.

Ei n u a u v ă p ă i c l o c o t i t o a r e
Să t o p e a s c ă - a z ă r i l o r s t r â n s o a r e ;
Dincolo de ei n u c u n o s c s b o r
Şi d e - a c e e a c â n t e c e l e m o r .

S u f l e t e , t e - a m l u a t aici c u m i n e ,
In singurătăţile senine.
S ă ' n c h i n ă m S t ă p â n u l u i idin stele
Svon din svonul cânturilor mele.

146
RUGA PENTRU ÎNTOARCERE
DE

DIMITRIE DANCIU

Doamne, când se vor deschide oare

D r u m u r i l e n o a s t r e p r i n cicoare?
Inimile c â n d s'or b u c u r a ,
D e l u m i n a ş i ' n d u r a r e a Ta?

N ' a m uitat cătunele din ceaţă —

Aşteptăm doar alba dimineaţă
Să p o r n i m î n v o l b u r a ţ i d e vise,
P e c ă r ă r i l e ce s t a u închise.

Dorurile n u mai a u hotare

Şi n e d o a r e l u n g a a ş t e p t a r e ,
Cum n e doare seara inima,
C â n d se t â n g u e ş t e cetina.

P e n t r u ora ' n a l t e l o r plecări,

A m r ă m a s ou ochii prinşi de zări;
Iţi t r i m i t e m c a l d e r u g ă c i u n i ,
Că m a i c r e d e m , D o a m n e , î n m i n u n i .

î47
 BLAISE PASCAL Şl CONCEPTUL DIVIN
DE

GR. T A U Ş A N

In i s t o r i a s i s t e m e l o r filosofice, g ă s i m c u g e t ă t o r i c a r e î n z e s t r a ţ i o u d a r u r i a r t i ­
stice, a u r e u ş i t să î m b r a c e i p o t e z e l e l o r m e t a f i z i c e p r i n t r ' u n e x p r e s i o n i s m p o e t i c , m e n i t
să a j u t e î n ţ e l e g e r e a opiniilor c a r e p r i n n a t u r a lor, depăşesc c a d r u l c u n o ş t i n ţ e l o r s e n s i ­
bile şi a l e x p e r i e n ţ e i c o n c r e t e .
A c e ş t i filosofi a u a j u n s astfel să î m p a c e c h i n u i t o a r e l e î n t r e b ă r i d e s p r e origina
l u m i i şi a vieţii, d e s p r e t r a g i c u l e i sfârşit, o r i d e s p r e d e s t i n u l final a l s f o r ţ ă r i l o r u m a n e ,
c u î n f l o r i t ă p r e o c u p a r e a r t i s t i c ă , a l ă t u r â n d ş p r i ţ u l u i logic, c a r e e s t e la t e m e l i a e x p l i ­
caţiilor filosofice, m e ş t e ş u g u l artistic, a d i c ă a c e a m i n u n a t ă v r a j ă c a r e r i d i c ă s u f l e t u l
î n r e g i u n i l e c o n t e m p l ă r i l o r s e n i n e şi a viziunilor c e se î n f r ă ţ e s c c u e t e r n i t a t e a .
P e n t r u a d e m o n s t r a u t i l i t a t e a s c r i s u l u i a r t i s t i c î n p r o m o v a r e a filosofiei şi
n o r o c u l ce-fl. a v e m d e a găsi p r i n t r e i n t e r p r e t a t o r i i t a i n e l o r u n i v e r s u l u i , şi p o e ţ i , e de
a j u n s a o b s e r v a c ă m e t a f i z i c a n u i ş i î n t e m e i a z ă a d e v ă r u r i l e ei p e c o n s t r u c ţ i i c o n c r e t e ,
p e e x p e r i e n ţ e c e c a d s u b s i m ţ u r i , s a u p e calcule n u m e r i c e c a r e îşi găsesc v e r i f i c a r e a
î n r e z u l t a t e l e la c a r e a j u n g î n p r a c t i c ă , ci p r i n e s e n ţ a ei, metafizica, e u n fel s u b i e c t i v
de a î n ţ e l e g e l u m e a , o p r o i e c t a r e a i n t e l e c t u l u i î n r e g i u n i l e m i s t e r i o a s e , u n d e p r u d e n t a
ş t i i n ţ ă e x a c t ă n u voieşte a s e a v e n t u r a .
D a r t o c m a i p e n t r u c ă filosofia se o c u p ă d e d e s c i f r a r e a e n i g m e i d e s t i n u l u i u m a n
s a u a m i r a c o l u l u i cosmic ea e s t e î n r e a l i t a t e o c h e m a r e a i n t e l i g e n ţ e i d i n c o l o d e f ă g a ­
şele o b i ş n u i t e a l e c u n o a ş t e r i i c o n c r e t e . E a u r m ă r e ş t e a l t e .orizonturi şi t r ă e ş t e p e a l t e
p l a n u r i m a i a d â n c i c a r e s c a p ă d a t e l o r sensibile, aşa î n c â t s e p o a t e c o n s i d e r a fericită
c â n d e s t e a j u t a t ă de s t i l u l artistic e u plasticizările, ou i m a g i n i l e l u i , şi c u r i t m u l fasci­
n a n t al frazelor ce încântă.
U n lastf el d e stil, t r a n s p o r t ă i n t e l i g e n ţ a î n acea h i p n o z ă a f r u m u s e ţ i l o r p r i n c a r e
se p o t î n ţ e l e g e şi s i m ţ i o r i z o n t u r i l e noui, a d â n c u r i l e şi î n ă l ţ i m i l e l a c a r e u n filosof,
u t i l i z â n d căile d e m o n s t r a ţ i e i r a c i , g r e u a r p u t e a a j u n g e , s t i l u l fiind .lipsit d e c ă l d u r a
o o m u n i c a t i v ă a a r t e i c a r e î n l e s n e ş t e e l a n u l , s p r e u n „ d i n c o l o " , invizibil ş i i n c o n t r o l a b i l .
I a t ă deoe s u n t e m cu a d e v ă r a t î n t r ' o e x c e p ţ i o n a l ă s i t u a ţ i e c â n d , î n m a r e a s e r i e

148
 d e filosofi c e a u r ă m a s celebri, î n t â l n i m şi t e m p e r a m e n t e care a u d a t scrisului lor
p o d o a b a sugestivă a a r t e i .
Astfel d e filosofi s u n t î n c â n t ă t o r i , n u n u m a i c o n v i n g ă t o r i , şi u n a t a r e filosof
artist e Biaise Pascal. D e s p r e ftlosofia l u i i s v o r î t ă d i n mistica u n e i a t i t u d i n i de
înfricoşat î n faţa vieţii şi a sfârşitului ei, şi d e s p r e a c e a s t ă f e r v o a r e p a s i o n a t ă religioasă
voim să n e o c u p ă m a c u m , d e s c i f r â n d d i n p a g i n i l e faimoaselor „ L e t t r e s P r o v i n c i a l e s "
şi d i n t o t a t â t de faimoasele „ P e n s e e s " — p e c a r e a u t o r u l l o r n i c i n ' a a v u t grija să
le p u n ă î n o r d i n e , l ă s â n d p r i e t e n i l o r l u i delà P o r t Royal, c a să l e aşeze p e n t r u u z u l
eternităţii, — eeeace p a r e m a i c a r a c t e r i s t i c înţelegerii şi filosofici lui, s t r â n s l e g a t e
c u teologia creştină d a r şi c u m a r i l e î n t r e b ă r i d e s p r e d e s t i n u l o m u l u i şi s o a r t a lui,
p r i v i t ă î n f u n c ţ i e de veşnicie.
Viaţa l u i e s t e ea însăşi c u a d e v ă r a t u n miracol. La 15 a n i descoperă âncăodată
t e o r e m e l e lud Eucîide, p e o a r e n u l e c u n o s c u s e — m u n c ă i n u t i l ă fireşte, d a r s e m n i f i ­
c a t i v ă p e n t r u g e n i a l i t a t e a c r e a t o a r e a t â n ă r u l u i P a s c a l . C â ţ i v a a n i m a i t â r z i u el e m i t e
în fizică c â t e v a t e o r i i c u m este a c e e a a v i d u l u i şi a l t a a s u p r a g r a v i t a ţ i e i o a r e a u r ă m a s
celebre. P l e c â n d însă d e l à a c e s t e î n c l i n ă r i excepţionale, c a r e a u la bază c o n v i n g e r e a
că i n t e l i g e n ţ a omenească e s t e o p u t e r n i c ă forţă de i n t e r p r e t a r e a u n i v e r s u l u i , d e v i n e
m a i t â r z i u u n f a n a t i c religios î n c e r c u i t î n f o r m e l e r i t u a l e ale bisericii. D i n g e o m e t r u
ilustru s e s c h i m b ă î n teolog, p u n â n d în s u s ţ i n e r e a acestei c r e d i n ţ e o a r d o a r e şi o
p a s i u n e r a r î n t â l n i t ă î n istoria teologiei c r e ş t i n e s a u î n l i t e r a t u r a Sfinţilor P ă r i n ţ i a i
Bisericii. Jezuitasmul m a i .ales, e u f ă ţ ă r n i c i a l u i voită, v a f o r m a î n „ L e t t r e s P r o v i n c i a ­
l e s " o b i e c t i v u l c e l o r m a i s u b t i l e şi m a i a g i t a t e c o m b a t e r i , P a s c a l a d u c â n d î n a c e a s t ă
polemică p a s i u n e a f a n a t i c u l u i religios. R e a m i n t i m că î n d o r i n ţ a d e a câştiga m i l a
cerească, el se s u p u n e t o r t u r i l o r fizice şi a b s t i n e n ţ e l o r dincolo d e p o r u n c i l e finei,
p e n t r u ca astfel p r i n g r a ţ i a d i v i n ă să p o a t ă g ă s i liniştea î n t u l b u r a t u l s ă u suflet, veşnic
înclinat s p r e a c ă u t a e x p l i c ă r i l e e v e n i m e n t e l o r d i n l u m e şi d o r n i c d e a găsi m â n g â i e r e a
faţă d e sfârşitul i n e v i t a b i l a vieţii, sfârşit c e 4 u r m ă r e ş t e p e r m a n e n t .
Acest s e n t i m e n t a l i s m dă s c r i s u l u i s ă u o c a r a c t e r i s t i c ă p r o p r i e , î n t r u c â t e x p r i m ă
t u m u l t u l sufletesc î n c a r e t e c h n i c a s c r i i t o r u l u i profesionist e s t e a p r o a p e invizibilă.
Sainte B e u v e , m a r e l e critic c a r e p r i n d e a a d e v ă r u l adeseori m a i m u l t p r i n i n t u i ţ i e
decât p r i n r a ţ i o n a m e n t e , a f i r m ă c ă s t i l u l l u i P a s c a l este i n i m i t a b i l . L u c r u l acesta e
perfect a d e v ă r a t , d e o a r e c e stilul patscalian n u e l u c r a t , ci e u n aspect a l unei simţiri
pasionate, c a r e i z b u c n e ş t e î n m o d firesc d i n f r ă m â n t a r e a s u f l e t u l u i . Acest stil e u n i c
p e n t r u e ă e s t e s t r ă i n d e orice m a n i e r ă , şi e i n i m i t a b i l p e n t r u e ă t r a n s p u n e î n s c r i s s i m ­
ţ i r e a u n u i o m t r ă i n d c u p r o p r i i l e l u i g â n d u r i , c u t e m e r i l e , ou n ă d e j d i l e şi ou i u b i r i l e
lui. Ş i p e n t r u e ă P a s c a l e s t e u n filosof c a r e n u c a u t ă să-şi explice r o s t u r i l e m a r i a l e
l u m i i p e n t r u a o d o m i n a , ci ieste u n s u f l e t s d r o b i t î n faţa n a t u r i i u r i a ş e , înfricoşat î n
faţa m o r ţ i i , d e aceea s'a şi p u t u t ridica la o fascinaţie d e s c r i i t o r şi l a e l a n u l d e poezie,
ce i^a p e r m i s să a j u n g ă l a v i z i u n e a m a r i l o r taine, l a c a r e u n filosof c o n d u s n u m a i de
l u c i d i t a t e a î n dialectică, m a i g r e u a r fi p u t u t p ă t r u n d e .
V o m g ă s i a s t f e l în Pascal, n u a t â t e x p l i c ă r i a n a l i t i c e , c â t s u g e s t i i d i n c a r e se
p o t p r i c e p e e e e a c e t r e c e dincolo d e s i m ţ u r i ; v o m lauzi c â n t e c e d e glorie a d u s e l u i
D u m n e z e u şi e v o c ă r i a l e o m u l u i m o r a l , a d i c ă a c e l u i o m c a r e e l i b e r a t d e h a i n a a m ă g i ­
t o a r e a c o n v e n i e n ţ e l o r şi a c r e d i n ţ e l o r o b i ş n u i t e a p a r e ca o c r e a ţ i e i n d e p e n d e n t ă , l i b e r ă
şi a u t o n o m ă a e x i s t e n ţ e i .
P e n t r u a u r m ă r i d r u m u l a s c e n d e n t a l g â n d i r i i lui Pascal, v o m o b s e r v a delà
î n c e p u t că e l p r i n t e m p e r a m e n t e s t e u n sceptic, c a r e n u v e d e î n d i r e c t i v e l e r a ţ i u n i i

149
 d n u m i r i sigure pentru descoperirea adevărului absolut. Scepticismul lui este radical.
E l n u a r e a s p e c t u l îndoielilor l u i M o n t a i g n e , c a r e u r m ă r e s c s ă - i c r e e z e o v i a ţ ă c o m o d ă
î n m i j l o c u l c ă r ţ i l o r i u b i t e şi a l e c t u r i l o r f a v o r i t e . I a t ă d e c e c e l e b r e l e sale c u g e t ă r i s u n t
o t r a n s f i g u r a r e l i t e r a r ă a n e s i g u r a n ţ e i u n u i s u f l e t e z i t a n t şi t e m ă t o r . T o t u l , d u p ă c o n ­
cepţia lui Pascal, n e înşeală şi ceeace este m a i caracteristic e că n e înşelăm noi înşine,
a m ă g i n d u - n e a s u p r a s f â r ş i t u l u i p e c a r e c e i m a i m u l ţ i s e p r e f a c că-1 u i t ă p e n t r u a n u
fi t o r t u r a ţ i d e a c e s t g â n d . P e n t r u a-şi d a iluzia u n e i fericiri, o a r e m a i m u l t s ' a r p u t e a
n u m i o narcotizare a gândurilor triste, omul caută să trăiască în societate, fuge de
s i n g u r ă t a t e şi a l e a r g ă d u p ă d i s t r a c ţ i i frivole. A s t a c u e l î n s u ş i e s t e o s i t u a ţ i e d e c a r e
o m u l s e t e m e p â n ă la spaimă.,,11 y a si p e u d e p e r s o n n e s , q u i s o i e n t c a p a b l e d e souffrir
la s o l i t u d e " , s c r i e P a s c a l . T o a t ă g o a n a d u p ă o n o r u r i , d u p ă m a r i d e m n i t ă ţ i , s e e x p l i c ă
p r i n d o r i n ţ a o m u l u i d e a fi c â t m a i m u l t a l a l t o r a ş i c â t m a i p u ţ i n s c l a v u l p r o p r i u l u i
său gând. Aşa s e explică, scrie a u t o r u l „cugetărilor", c u m atâtea persoane se distrează
l a j o c u l d e c ă r ţ i s a u c u v â n ă t o a r e a , s a u c u a l t e p i e r d e r i ide v r e m e o a r e î i o c u p ă î n t r e g
s u f l e t u l . D e s i g u r n u e o f e r i c i r e ceeace se p o a t e c ă p ă t a p r i n m i j l o c u l a c e s t o r d i s t r a c ţ i i .
Nici n u s e p o a t e î n c h i p u i c ă a d e v ă r a t a b e a t i t u d i n e p o a t e s t a î n b a n i i c e se c â ş t i g ă l a
j o c u l d e c ă r ţ i s a u î n posesia e p u r e l u i c e e v â n a t . Nici n u l - a m p r i m i d a c ă n i s ' a r oferi,
d a r a l e r g ă t u r a d e a-1 v â n a , n e s m u l g e d e l à g â n d u r i l e n o a s t r e " .
D a c ă t r i s t e ţ e a n e î n s o ţ e ş t e c a u n e p i c f e n o m e n a l vieţii, s e î n ţ e l e g e c ă n u m a i
recurgând la purificarea inimei şi la ascensiunea spre cer, n u m a i p r i n evadarea omului
d i n e l însuşi, p r i n m i l o s t e n i a A t o t p u t e r n i c u l u i , p u t e m a j u n g e l a b e a t i t u d i n e a a d e v ă ­
rată, a t â t d e depărtată de înşelătoria simţurilor, d e narcoticele distracţiilor s a u chiar
d e iluziile raţiunei. Acolo s u s l a c e r , ş i î n i u b i r e a l u i D u m n e z e u , v e d e u n c h i n u i t c a
P a s c a l r e f u g i u l s u p r e m (din t r i s t e ţ i l e p ă m â n t e ş t i ş i 'din s c ă d e r i l e i n e r e n t e v r e m e l n i c e i
existenţe omeneşti.
P a s c a l , deşi este u n f a n a t i c religios, t o t u ş i c o n s t a t ă î n o m — dovedindu-ise a s t f e l
încă odată contradicţiile condiţiei u m a n e — porniri c a r e î l înstrăinează de Dumnezeu:
„ N o u s n o u s t r o u v o n s d a n s l ' i m p u i s s a n c e d ' a d o r e r c e q u e n o u s n e connaissons p a s e t
d ' a i m e r a u t r e c h o s e q u e n o u s " , n o i ne g ă s i m î n n e p u t i n ţ ă d e a a d o r a c e e a c e n u c u n o a ­
ş t e m şj d e a dubi a l t c e v a d e c â t p e n o i î n ş i - n e .
Trebue ca D u m n e z e u să intervină prin milostenie, să se îndure de neputinţa
n o a s t r ă ş i a s t f e l s ă n e salveze, c h e m â n d u - n e l a a d o r a r e a l u i , şi a c e a s t ă c o n c e p ţ i e î n
s i n c e r i t a t e a ei, d e s v ă l u e o d r a m ă a d â n c ă a s u f l e t u l u i u m a n : n e v o i a d e a a d o r a , c â n d
adoraţia, totuşi n u se impune cu puteri spontane.
D a r c e e a c e e s t e m a i g r a v p e n t r u u n s p i r i t r e l i g i o s c a al l u i P a s c a l e s t e c ă el
î n s u ş i n u p a r e a fi l a a d ă p o s t d e b ă n u i a l a c ă a r e n e v o i e d e g r a ţ i e d i v i n ă p e n t r u a fi
c o n v i n s p â n ă l a d o m i n a ţ i e s p i r i t u a l ă , d e a b s o l u t u l d i v i n , c ă c i a l t f e l n u s'ar e x p l i c a
a c e l faimos p a r i u c a r e se g ă s e ş t e a s t f e l r e d a c t a t î n s c r i e r i l e l u i : „ S ă p u n e m l a u n loc
c â ş t i g u l ş i p a g u b a , a t u n c i c â n d s u s ţ i n e m e x i s t e n ţ a l u i D u m n e z e u . S ă v e d e m ce se
î n t â m p l ă î n a c e s t e d o u ă c a z u r i : d a c ă câştigi, c â ş t i g i t o t u l ; d a c ă pierzi, n u p i e r z i n i m i c .
Pariază a t u n c i că El există, fără să m a i stai p e g â n d u r i " . U n astfel de bilanţ contabil
a r a t ă d i b u i r i l e d e 'Conştiinţă a l e celui oare p e n t r u a s a l v a s u f l e t u l a r e c u r s l a m o r t i f i ­
cări corporale şi l a u n iraţionalism mistic.
D e altfel Pascal, simţind slăbiciunile raţiunei şi contradicţiile inerente conştiin­
ţ e i u m a n e , p u n e 'accentul d i n a m i s m u l u i i n t e l e c t u a l p e s i m ţ i r e şi n u p e c o m a n d a m e n ­
t e l e r a ţ i u n e i . E l e s t e a c e l a c a r e 'emite g â n d i r e a a c ă r e i p a t e r n i t a t e m u l ţ i a u u i t a t - o :
„ L e coeur a d e s raisons q u e l a raison n e c o n n a î t p a s " — completând această lapidară

150
g â n d i r e .astfel: „ I n i m a s i m t e p e D u m n e z e u şi n u r a ţ i u n e a , i a t ă ee î n s e a m n ă o c r e d i n ţ ă
perfectă: D u m n e z e u simţit de i n i m ă . Şi d e .altfel r a ţ i u n e a l u c r e a z ă c u î n c e t i n e a l ă şi
c u a t â t e a v e r s i u n i şi p r i n c i p i i diferite p e cane .trebuie să l e a i b e m e r e u p r e z e n t e p e n ­
t r u e ă m e r e u e a s l ă b e ş t e s a u s e r ă t ă c e ş t e dacă n u l e a r e p e t o a t e î n v e d e r e . N u e t o t
aşa c u s e n t i m e n t u l . E l lucrează î n t r ' o clipă şi ie m e r e u g a t a l a a c ţ i u n e . Aşa d a r t r e b u e ,
d u p ă c e .ai c u n o s c u t a d e v ă r u l p r i n r a ţ i u n e , să c a u ţ i a-1 s i m ţ i şi să .aşezi c r e d i n ţ a î n
sentimentul inimii".
G ă s i m aci, cele m a i precise e x p r i m ă r i a l e i r a ţ i o n a l i s m u l u i u n u i .am, o a r e î n t r ' u n
m o m e n t de o p t i m i s m a p u t u t t o t u ş i să s c r i e : „ L ' h o m m e est u n r o s e a u p e n s a n t " , voind
să a r a t e astfel, că, c u t o a t e i m p e r f e c ţ i i l e i n t e l e c t u l u i u m a n , o m u l îşi a r a t ă s u p e r i o r i ­
t a t e a f a ţ ă d e forţele o a r b e a l e n a t u r i i , p r i n g â n d i r e . „ C h i a r d a c ă u n i v e r s u l l-ar sfă­
r â m a , s c r i e Pascal, o m u l a r fi încă m a i n o b i l d e c â t forţa ee-1 o m o a r ă , p e n t r u e ă el ştie
că m o a r e şi s u p e r i o r i t a t e a p e c a r e u n i v e r s u l o a r e a s u p r a l u i , u n i v e r s u l n u o c u n o a ş t e .
Astfel î n t r e a g a n o a s t r ă d e m n i t a t e consistă î n g â n d i r e , d e aci n a i n e r i d i c ă m , n u d i n
spaţiu şi d i n t i m p . Să n e s t r ă d u i m astfel d e a g â n d i b i n e " .
D a r c e folos d a c ă g â n d i n d bine, c o n d i ţ i a u m a n ă este p r a d ă ituturor c o n t r a d i c ­
ţiilor. I a t ă u n a .dintre ele a ş a c u m o g ă s i m î n a l e s a l e „ P e n s e e s " : „ E x i s t ă î n om u n r ă z b o i
i n t e r n î n t r e r a ţ i u n e şi p a s i u n e . El a r p u t e a să s e b u c u r e d e o a r e c a r e linişte, dacă a r
a v e a r a ţ i u n e fără p a s i u n e , s a u d a c ă n ' a r a v e a d e c â t p a s i u n i f ă r ă r a ţ i u n e . D a r a v â n d
şi p e u n a şi p e celelalte, n u p o a t e fi d e c â t î n r ă z b o i c u el însuşi, n e p u t â n d fi î n p a c e
cu u n a , f ă r ă a fi î n r ă z b o i ou celelalte. Aşa î n c â t e v e ş n i c î m p ă r ţ i t şi ;în v r ă j m ă ş i e c u
el î n s u ş i " . U n d e m a i e o a r e p r i m a t u l r a ţ i u n i i î n s c e p t i c i s m u l a m a r a l l u i Pascal? D a r
principiile m o r a l e i a u ele o a r e u n f u n d a m e n t d e aşa n a t u r ă î n c â t s ă l e c r e e z e o u n i v e r ­
salitate s a u o p e r m a n e n ţ ă i n d e s t r u c t i b i l ă ? P a s c a l v a r ă s p u n d e : „ N i m i c d i n eeeace
v e d e m c ă e d r e p t s a u n e d r e p t , c a r e să n u s c h i m b e faţa, d u p ă c u m se s c h i m b ă c l i m a t u l .
T r e i g r a d e d i n c o l o d e P o l a r r ă s t u r n a t o a t ă j u r i s p r u d e n ţ a . U n m e r i d i a n decide d e s p r e
ce se î n ţ e l e g e p r i n v i r t u t e , A d e v ă r dincoace d e P i r i n e i , greşeală dincolo".
S c e p t i c i s m u l l u i P a s c a l şi s p i r i t u l s ă u religios c o n d i ţ i o n a t îl face ca şi î n c o n ­
cepţia sa d e s p r e m e r s u l istoriei u n i v e r s a l e să a i b ă opinii care n ' a r fi p u t u t să fie s u b ­
scrise d e u n s p i r i t religios c a a l l u i Bossu et, c a r e n u c u n o ş t e a e z i t ă r i l e şi îndoielile
polemistului.
Astfel delà P a s c a l a u r ă m a s c e l e b r e c u v i n t e l e c a r e şi a c e s t e a a u c i r c u l a t a n o n i m ,
u i t â n d u - s e p a t e r n i t a t e a lor, că n a s u l C l e o p a t r e i s a u p i a t r a d i n rinichii lui C r o m w e l l ,
a u s c h i m b a t faţa lumii, p ă r e r i c a r e i n t r o d u c h a z a r d u l r n i m a t u r a l î n m e r s u l g r a n d i o s
al istoriei, p e c â n d p r o v i d e n ţ a .singură e s i n g u r a f o r ţ ă c o n d u c ă t o a r e a m a r e i p a r a d e
cosmice, p e n t r u u n t e i s t convins, şi p e n t r u u n istoric c o n d u s de c o n c e p ţ i a p r o v i d e n ţ e i
ca factor decisiv î n e v e n i m e n t e l e omeneşti.
P e n t r u c o m p l e t a r e a c u n o a ş t e r i i l u i Pascal, t r e b u e să n e o p r i m la. a t i t u d i n e a lui
faţă d e teoriile j e z u i t e . E l fiind — c u m s e zice — d i n t r ' o b u c a t ă , n u p u t e a să s e î m p a c e
cu cazuistica jezuită, c a r e î n f o n d este o sofistică p u s ă î n serviciul n u a l filosofiei, ica
la cei vechi, ci î n serviciul bisericii c r e ş t i n e . P a s c a l s e simţia j i g n i t î n r e c t i l i n i t a t e a
c a r a c t e r u l u i său, faţă de v e r s a t i l i t a t e a u n o r t e o r e t i c i e n i o a r e n u s e sfiau a s u s ţ i n e că
scopul d a c ă e 'bun face să se i e r t e t o a t e a b e r a ţ i i l e şi t o a t e josniciile mijloacelor î n t r e ­
buinţate.
A u t o r u l „ P r o v i n c i a l e l o r " s e v a r i d i c a c o n t r a ipocriziei î n ă l ţ a t ă la r a n g u l d e
t e o r i e religioasă, î n g ă d u i n d c h i a r v i ţ i u l şi crima, s u b m o t i v u l că astfel s e p o a t e servi
cauza d i v i n ă — c a r e e p u r i t a t e a m o r a l ă a b s o l u t ă şi n e c o n d i ţ i o n a t ă .
 A c a l o m n i a p e n t r u a c o m b a t e a d v e r s a r u l c e a r p u t e a fi p e r i c u l o s c r e d i n ţ e i , a
scuza c h i a r c r i m a d a c ă s c o p u l e idivin, i a t ă c e e a c e u n s p i r i t c u r a t ca al l u i P a s c a l , n u
p u t e a a d m i t e f ă r ă r e v o l t ă , g ă s i n d însă î n a c e a s t ă r e v o l t ă u n stil l i p s i t de a d j e c t i v e
v i o l e n t e , p u n â n d t o t t ă i ş u l discuţiei p e dialectică şi u r m â n d cu m o d u l a c e s t a s u g e s t i a
l a t i n ă : „ F o r t i t e r i n r e , s u a v i t e r i n m o d o " — l o v e ş t e c u t ă r i e î n fond, d a r c u b l â n d e ţ e
în formă.
După o grea călătorie p r i n furtuna dibuirilor spre a ajunge la adevăr, când
c u n o a ş t e i m p e r f e e ţ i i l e n a t u r i i o m e n e ş t i şi r ă m â n e u i m i t î n f a ţ a u n i v e r s u l u i , P a s c a l
se o p r e ş t e l a p o r t u l m â n t u i t o r a l c r e d i n ţ e i î n D u m n e z e u . Aci se a d ă p o s t e ş t e s i m ţ i n d
u n entuziasm p e c a r e 4 comunică lectorului — p r i n t r ' u n ritm d e adâncă şi sincera
pasiune.
F a i m o a s a s a r u g ă c i u n e c a r e n u face u n p a n d a n t l a „ P r i e r e s u r A k r o p o l e " a l u i
R e n a n , p e n t r u e ă u n a e s t e o e x p r e s i e a u n e i d u r e r i şi a u n e i c r e d i n ţ e p a s i o n a n t e , p e
când cealaltă este o bijuterie de stil în c a r e meşteşugul artistului s e resimte, n e a r a t ă
î n m o d l i m p e d e t e m p e r a m e n t u l s e n t i m e n t a l al celui c e s e r o a g ă .
„ O D o a m n e ! î n a i n t e a c ă r u i a t r e b u e să m ă d e s t ă i n u i e s c f ă r ă ocol d e t o t c e e a c e
a m făcut, la s f â r ş i t u l v i e ţ i i m e l e ş i la s f â r ş i t u l l u m i i ! O D o a m n e , c a r e n u l a ş i să
t r ă i a s c ă l u m e a şi t o a t e l u c r u r i l e d i n l u m e d e c â t p e n t r u a p u n e l a î n c e r c a r e p e cei
aleşi s a u d e a p e d e p s i p e c e i p ă c ă t o ş i ! O D o a m n e , c a r e l a ş i p e p ă c ă t o ş i c u f u n d a ţ i î n
folosinţa î n t r e b u i n ţ ă r i i delicioase şi c r i m i n a l e a l u m i i ! O, D o a m n e , c a r e faci să m o a r ă
trupurile noastre şi c a r e î n ceasul morţii desparţi sufletul nostru d e tot ceeace el
i u b e a p e l u m e ! O, D o a m n e , c a r e m ă v e i s m u l g e î n u l t i m a c l i p ă a m o r ţ i i d e t o a t e
l u c r u r i l e d e c a r e .eu a m fost l e g a t şi î n c a r e m i - a m p u s t o t s u f l e t u l ! O, D o a m n e , c a r e
v a t r e b u i s ă d i s t r u g i î n u l t i m a zi a c e r u l u i şi a p ă m â n t u l u i , t o a t e c r e a t u r i l e c â t e e x i s t ă ,
p e n t r u a a r ă t a o a m e n i l o r că n i m i c n u t r ă e ş t e d e c â t p r i n T i n e şi că (astfel n i m i c n u e
v r e d n i c d e a fi iubit, p e n t r u e ă n i m i c n u e v e ş n i c a f a r ă d e T i n e ! O, D u m n e z e u l e , T e
a d o r şi T e v o i u b i n e c u v â n t a î n t o a t e zilele m e l e , p e n t r u e ă lai a v u t m i l a d e a m ă p r e ­
v e s t i p e n t r u folosul m e u că acea zi î n s p ă i m â n t ă t o a r e v a v e n i !".
E u n i m n d e glorificare a l u i D u m n e z e u , î n c a r e a p o l o g i a d u r e r i l o r p ă m â n t e ş t i
ca şi o b s e s i u n e a m o r ţ i i , îşi găsesc c h i a r î n a c e s t e p a g i n i c o r e c t i v u l s a u c a l m a n t u l lor,
p r i n infuzia de o p t i m i s m şi de î n c r e d e r e c e o d ă a p r o p i e r e a n o a s t r ă d e u n g â n d i t o r c a r e
ş t i e s ă î m b r a c e g â n d u r i l e s a l e ân h a i n a s t r ă l u c i t ă a poesiei. I a r e t e r n i t a t e a c e o s i m ţ i m
î n î n t r u p ă r i l e a r t e i , n e c o m p e n s e a z ă d e g â n d u l d u r e r o s a l v r e m e l n i c i e i şi a l micşorimii
noastre.

152
C R O N I C I
IDEI, O A M E N I ,
PROFESORUL I. PETROVICI LA „GÂNDIREA"
Despre profilul spiritual al d-lui I. Petrovici
s'a scris, desigur, la noi în măsura în care co­
vârşitoarea d-sale personalitate cerea .continuă
preocupare faţă de o operă î n desfăşurare, faţă
de un talent în neostoită vibraţie interioară.
E mult de când numele său nu are numai o
circulaţie românească, ci una c u rotunjire e u ­
ropeană. Purtător al biruinţelor noastre spi­
rituale, a fost d-nul II. Petrovici pretutindeni,
atât c u adâncimea impresionantă a scrisului
său cât şi cu prestigiul unui' verb scăpărător
şi de aristocratică modulare. De aceea a ţinut
intelectualitatea noastră să-l sărbătorească
precum s e cuvine unui gânditor, închinându-i
omagiul uneia din cele mai vaste sinteze a
gândirii româneşti. Ne referim ia seria volu­
melor de occidentală factură care constituesc
„Istoria Filosofiei",
N u deci despre această întreagă şi complexă
figură n e propunem să vorbim aci. Şi e şi i -
nutil să o încercăm, pentrueă nu am putea-o
face mai bine decât a fost făcută. Dar d-1 I.
Petrovici este unul dintre gânditorii noştri care
şi-a descoperit rezonanţe şi înrudiri, identifi­
cări şi absorbiri aproape complete cu ideologoi*
celor strânşi în jurul revistei „Gândirea". Co­
laborarea sa la revista noastră datează, formal,
de multă vreme. Ni se pare că de prin 1937.
La rândul ei, revista noastră nu a pierdut nici
un prilej să închine gânditorului român o se­
rie de mici şi substanţiale studii, cu ocazia
oricărei nouii manifestări a d-lui I. Petrovici.
Printre toate articolele astfel apărute remar­
căm în deosebi studiul mai amplu al colegului
nostru Emillan Vaisilescu, în care profesorul de
logică şi metafizică ne este înfăţişat ca un a-
pologet al ortodoxiei.
A m crezut că este venit momentul să îmbră­
ţişăm într'o .singură privire dé sinteză, prezen­
ţa rodnică a d-sale î n ideologia gândiristă. Nu
Ï53
F A P T E
e nici bilanţ nici ocazie festivă eeeace ne în­
deamnă la această plăcută îndatorire. Ci un
popas asupra unei activităţi în plină şi fruc-
tificatoare desfăşurare. N u un simplu elogiu
ocazional, ci o constatare împrejurul unei iz-
bândiri. Iată dece ne simţim mânaţi să încer­
căm o măruntă sinteză privind, în mod strict
Œimitat, activitatea şi prezenţa plenară a pro­
fesorului II Petrovici la „Gândirea". Poate şi
pentrueă, pentru mulţi, această prezenţă este
prilej de minunată surpriză. Logicianul şi ra­
ţionalistul, aşa cum îl .cunosc mulţi din cei ce
îl cunosc puţin, este printre puţinii care a ac­
ceptat, în mod cu totul personal, o viziune care
e socotită de unii drept potrivnică unui spirit
raţionalist de pură esenţă, cum este acel ar­
borat pe stindardul de luptă al profesorului
de logică al primei: noastre Universităţi.
D . I. Petrovici şi-a trasat cu preciziune linia-
mentele fundamentale ale unui mod propriu de
a privi o problematică împrejurul căreia a m i ­
litat, de douăzeci de ani încheiaţi, revista „Gân­
direa".
Cu .claritatea ce-i este atât de firească, d-sa
şi-a desemnat viguros şi sigur, atât profilul spi­
ritual cât şi modul original î n care a ştiut să
îmbine .cerinţele adânci ale tradiţionalismului
nostru ortodox cu exigenţele majore ale raţiu­
nii. Poziţiune pe .care o subliniem cu satisfac­
ţie deosebită, constituind pentru noi prilej de
verificare şi de sprijin, tocmai pentrueă ne-am
întâlnit pe aceeaşi linie de austere preocupări,
1
într'un moment, poate dificil, când sau s e sub­
linia atitudinea strict mistică a drepturilor
imprescriptibile ale credinţei, sau s e afirmau
pretenţiile lucide ale raţiunii autonome, d-1
Ion Petrovici a încercat, şi a izbutit, eeeace
noi înşine am încercat, de a armoniza aceste
divergenţe într'o viziune d e închegată, cuprin­
dere. ,
 N e vom servi, din toate articolele scrise de
dUsa l a „Gândirea", de un grup de trei articole
pe care le socotim — pentru motive ce lesne
se vor observa, drept fundamentale.. Tar ordi­
nea desfăşurării lor cronologice este şi ordinea
.închegării lor fireşti într'o unitate de vedere.
Primul articol „Ideea de Dumnezeu în faţa ra­
ţiunii", datând din Septembrie 1937, este o pre­
scurtare a comunicării (făcută de d-sa la Con­
gresul Descartes din Iulie — August 1937, la
Paris.
Autorul discută mai întâi demonstrarea r a ­
ţională a existenţei lui Dumnezeu aşa cum o în­
ţelege Descartes, fie prin argumentul ontologic
fie prin argumentul ,„a contingentia mentis", î n ­
rudit ou icel cosmologic „a contingentia mundi".
După ce s e arată criticile ce au fost aduse a-
cestor argumentări raţionale, s e stărue asupra
rolului explicabil ce 1-a avut religia î n înţele­
gerea lumii, afirmânduuni-se că „religia a fost
în mare parte un fruct al raţiunii" şi că ideea
însăşi de Dumnezeu este o operă a elementu­
lui intelectual, pentrueă, spune d-sa, „stările
afective nu a u autoritatea să afirme această
realitate", p e care J. Lachelier o socotea „ex­
terioară şi superioară naturii". Intenţia auto­
rului este de a discuta însă destinul ciudat ce
l - a u avut argumentele cosmologice. La obiec-
ţiueiea cunoscută că acest argument n u poate
dovedi existenţa unui Dumnezeu personal, fi­
losoful român inversează brusc perspectiva
punându-şi întrebarea dacă este chiar necesar
ca Dumnezeu să fie dovedit ca existând „per-
sonaliter". Obiecţiunea despre ideea de perfec­
ţiune ce n u poate deasemeni reeşi din a r g u ­
mentul cosmologic este arătată ca fiind de fapt
datorată' imixtiunii argumentului ontologic. In
fine, faţă de obiecţiunea că n u e necesar să
dublăm misterul î n loc să afirmăm că lumea
poate fi propriul ei autor, se observă că lumea
sensibilă nu ar putea fi propriul ei autor decât
dacă ii s e „atiribue un substrat complectamente
diferit d e înfăţişarea fenomenelor cunoscute".
Iar în faţa obiecţiunilor mai grave pe care le o -
punea un Ed. le Iioy, filosoful român observă,
foarte subtil, că în orice caz raţiunea omenească
are putinţa, cel puţin, să arate care „feluri de e-
xistenţă nu pot fi propriul lor autor". Tot cu
asemenea observaţiuni de logică precisă s e în­
lătură şi obiecţiunile a d u s de Verweyen.
e
O observaţie bine susţinută o întâlnim î n d i s ­
cuţia despre experienţa religioasă. „Cu excep­
ţia marilor .mistici, oare pretind la o comuniu­
n e directă c u Dumnezeu, printr'un fel de e x ­
perienţă supranaturală, majoritatea credincio­
şilor conchid la prezenţa lui Dumnezeu după
anumite efecte interioare". Era desigur necesar
*54
aci adâncirea acestor fapte de cunoaştere în
structura lor intimă. Totuşi autorul lasă să se
înţeleagă că experienţa religioasă nu poate fi
deosebită ca natură de experienţa intelectuală
obişnuită. Este de altfel tocmai ceea ce a m
încercat să arătăm şi noi într'o serie d e arti­
cole din „Gândirea", în care conchideam că
experienţa mistică n u e deosebită, în mecanis­
mul şi în structura ei de experienţa cunoaşte­
rii intelectuale. O nouă întâlnire cu d-1 I. P e -
trovici care n e bucură.
Dar prezenţa reală a lui Dumnezeu ne este
semnalată de ceea ce autorul numeşte „aspec­
tul ierarhic al naturii". Spiritul nostru întrege­
şte ordinea perfecţiunii prin descoperirea unui
elan interior", „care n e străbate, venind de de-
suptul nostru şi năzuind a trece deasupra noas­
tră". De aci această formulare cu obraz de d e ­
finiţie : Dumnezeu ar fi expresia concentrată
a treptelor viitoare şi a potentelor latente care
fac cu putinţă această ascensiune". Din preve­
dere ştiinţifică totuşi, d-1 I. Petrovilci atribuie
argumentelor de natură raţională, ca cel de
mai sus, o valoare probabilitară şi încheie cui
afirmaţiunea că o argumentare intelectuală este
în orice caz de preferai unei credinţe pure, s u ­
biectivă şi sentimentală. Cu această afirmare
d-sa se situează voluntar pe linia raţionalis­
mului, păstrând faţă de credinţă o atitudine
de binevoitoare espeetativă.
Dar atitudinea aceasta din 1937 urma să s e
completeze mult mai adâncit î n articolul! „Con-
sideraţiuni consmogonice", din Noembrie 1940.
Aci autorul începe prin a-şi îngrămădi) o serie
de obiecţiuni importante contra unui principiu
ce ar putea să fie „causa sui". întâlnim î n spe­
cial mult discutata obiecţiune a lui Nicolai
Hartmann, .care conchidea, aproape paradoxal!,
că „existenţa absolut necesară este mai degrabă
o existenţă absolut contingenţă". D-1 ii. Petro-
Vlci constată însă că această noţiune d e con­
tingenţă, de care face caz demonstraţia foarte
strânsă a lui Hartmann, n u este o poziţie ontică,
ci o poziţie a cunoştinţei omeneşti. Şi de aci
o întrebare grea de sensuri: Nu cumva această
contingenţă marginală ţine locul unei necesităţi
„de alt ordin" î n structura cunoaşterii noastre?
Există, cu alte cuvinte, pentru noi, pretutin­
deni şi chiar î n cercetarea noastră ştiinţifică,
tendinţa spre un fundament ultim. De unde a-
ceastă nouă formulare, mult mai rotunjită ca
tâlc, că „noţiunea d e Dumnezeu n u exprimă
decât convingerea raţiunii noastre .că cineva
care ar putea pătrunde absolutul n u s'ar mai
izbi de nici o enigmă"- Aşa dar spiritul uman
nu se poate linişti decât într'un transcendent
care ar fi „causa sui",
 Odată aci se lămureşte o cale de investigaţie
1
nouă. Prima fusese aceea oare s ridica delà
e interpretare personală. Prima constatare con­
lume către Dumnezeu. Ea se află formulată în
ceea ce se numeşte argumentul cosmologic, cu
care s'a ocupat, cum am văzut, primul articol.
A doua cale este scoborîrea delà Dumnezeu la
lume, adică toate acele construcţiuni cosmogo-
nice care au încercat să explice lumea prin
Dumnezeu. Prima cale era mai uşoară pentru
că pleca delà cunoscutul sensibil către necunos­
cut. îMetafizica şi-a permis însă, „în clipele ei
de îndrăzneală", să încerce şi calea inversă.
Construcţie care, după cum; se exprimă autorul,
ar ţine mijlocia între joc şi adevăr. Şi aci în­
tâlnim o idee de înaltă tensiune metafizică, a -
nume aceea că „imaginea noastră despre lume
nu este absolut subiectivă, ci una din numeroa­
sele versiuni posibile ale adevărului",. Pornind
de aci, autorul f a c o incursiune instructivă
e dare concluziile sale viitoare.
prin toate tipurile de explicări ale genezei, de
cosmogonii. Primul tip de acest fel îl întrevede
d-1 :I. Petrovici î n sistemele care fac din Dum­
nezeu un creator parţial al lumii. In această
categorie, ar intra concepţia Demiurgului lui
Platon, concepţiile lui J. S. Mill şi Kant. A l
doilea tip este acela în care Dumnezeu este
autorul integral al lumii. In interpretarea pan-
teistă însă autorul şi opera alcătuesc un tot in­
separabil (Deus sive natura) concepţie susţi­
nută de Stoici, de Giordanno Bruno, etc., dar
în care autorul e responsabil totuşi de răul
din lume. Teismul aduce, la rândul său, n u ­
meroase nedumeriri : Dece crează Dumnezeu
lumea, dece nu o crează perfectă ? Prima î n ­
trebare a avut o serie de 'Interpretări, ca de
pildă aceea a necesităţii interioare, a emana­
ţiei, a creaţiei din nimic. A doua întrebare a
fost tălmăcită prin teoria plotiniană a proce­
siunii descendente sau a teoriei lui iLeibniz.
(Autorul dă o deosebită importanţă acesteia
din urmă. Personal, această preferinţă ne
bucură, pentrueă pultem verifica aci o altă în­
tâlnire a noastră cu d-1 I. Petrovici., In lucra­
rea noastră „Ontologia umană şi cunoaşterea"
ajungeam, pe alite căi şi fără să fi avut cunoş­
tinţă de formularea lui Leibniz, exact la aceeaşi
concluzie : Creatura trebue să fie deosebită de
creator pentru a nu s e iconfunda cu acesta;. Cu
singura deosebire că noi nu ajungeam la nici
un fel d monadologie ca în sistemul lui Leib­
e faţă de creator. Totuşi autorul n u voieşte să
1
niz. A treia interpretare este, în fine, aceea a
d-lui L. iBlaga, căruia autorul îl consacră o
largă discuţie şi o importantă prezentare de
citate. întrucât noi înşine vom discuta poate
curând teoria expusă în „Diferenţialele divine",
nu n e oprim asupra acestei discuţiuri. Impor­
tanţa acestui articol stă însă în coneluziunea
155
«a. Aci d-1 I. Petrovici schiţează sugestiv o
structivă delà care pleacă autorul este aceea
a limitelor noastre de cunoaştere. Dar limita
are un caracter de mare importanţă. Dacă
partea nu poate cunoaşte totul, dacă nu o poate
egal în toate dimensiunile sale, o 'poate însă
surprinde simbolic î n adâncime. Cunoaşterea
este pasibilă tocmai prin acest pas î n adân­
cime, prin acest grăunte de absolut care se află
şi î n noi şi „care zace, lîn raport c u cunoaşte­
rea, î n formă de „inconştient", iar î n raport
cu acţiunea vieţueşte sub formă de virtualitate,
cu ascunse posibilităţi de izbucnire".
• A m fi dorit desigur o adâncire a acestei idei
de nebănuite resurse metafizice. Autorul însă
nu face decât să schiţeze deocamdată cadrul
problemei. De aceea noi aşteptăm c u nerăb­
Delà constatările privind cunoaşterea însăşi,
d-1 ii. Petrovici trece ia constatările asupra pro­
ceselor cosmice. Aci d-isa descoperă prezenţa
dinamismului. Sub mişcare însă mintea ome­
nească postulează un substrat, o substanţă care
e materialul mişcării. Astfel ideea de substan­
ţă devine o categorie formată (pentrueă nu
poate fi prinsă î n intuiţie) a inteligenţei noas­
tre. Dar substanţa este stabilul, permanentul
iar lumea este domeniul instabilului, al deve­
nirii.. D e aci .concepţia conciliatoare oare atri-
bue stabilitatea numai lumii transcendente iar
lumea imanentă rămânând domeniul dinamis­
mului. Totuşi între static şi dinamic, observă
autorul, nu xistă o discrepanţă absolută. Ală­
turi de dinamism irealitatea ne oferă şi i m a ­
gina evoluţiei. O evoluţie care este posibilă toc­
mai pentrueă s e face pe bază de virtualităţi
latente dealungul acelei dimensiuni pe care am
numit_o a adâncimii. Dimensiunea prin oare
Dumnezeu e prezent în noi şi în toate.
La întrebarea despre perfecţiunea sau imper­
fecţiunea lumii, d-1 I. Petrovici se alătură con­
cepţiei leibniziene (şi indirect, propriei noastre
concepţii). „Lumea nu poate fi perfectă, căci
a r fi dispărut D-zeu". Continuând iaceastă
:
idee, d-1 Petrovici conciliază partea cu întregul,
afirmând că avem deoparte u n întreg cu păr­
ţile actualizate, iar de alta fracţiuni e u între­
gul virtual. Recunoaştem aci destinul făpturii
ne ofere nici o precizie asupra actului genezil,
care este un. mister. Totuşi, .în faţa faptului'
creaţiei şi .în faţa unui creator perfect, erea-
ţiunea poate găsi o justificare î n următoarea
idee : „Perfecţiunea nu cuprinde şi realizările
valoroase ce pot rezulta din silinţa părţilor de
a deveni întreg". Cu alte ouvkxte, făptura în-
 saşi este colaboratoare a lui Dumnezeu, iar
creaţia făpturii împlineşte .ceeace lipsea însăşi
perfecţiei divine.
Viziunea aceasta eonsomogonică. s e întrege­
şte însă şi se încoronează la d-1 I. Ptrovici cu
o viziune etică. Zice d^sa : „Omul are datoria
de a lucra neobosit, î n sfera lui modestă, la
aducerea, într'o formă niciodată completă dar
progresiv tot mai intensă — la aducerea, lui
Dumnezeu p e pământ". D aci şi opţiunea ho-
e examenul critic ar fi apărut chiar î n gândirea
tărîtă a id-lui /I. Petroviei pentru o mistică, de
natură creştină, oare are menirea de a spori,
prin comuniunea c u 'Dumnezeu, puterile indi­
viduale.
In Martie 1940, d-1 I. Petrovidi Scrisese un
articol intitulat „Creştinism şi Naţionalitate".
Articol important pentru motivul că determina
poziţia icreştinismului, î n gândirea d-sale, faţă
de naţionalitate, cât şi pentrueă pornea delà u n
punct de vedere original pentru a defini cre­
ştinismul. Sunt, afirmă d-sa, două feluri de r e ­
ligii şi deci două feluri de divinităţi, a m spune
de Dumnezeu. Religii şi D-zeu inventate şi al­
tele găsite. Toate religiile antichităţii şl toţi
zeii acestor religii a u fost invenţii umane, chiar
şi religia mozaică. Descoperirea autentică a lui
Dumnezeu cel adevărat şi a adevăratei religii
nu s e tOace decât î n creştinism. Reţinem numai
această idee, deşi î n restul articolului, autorul,
după ce stabileşte trei feluri de valori desinte-
resate i(vaîori creştine sau umanitare, valori
naţionale şi valori culturale) determină poziţia
creştinismului faţă de naţionalism, şi invers. A m
avea aci d e remarcat numai o uşoară .conce­
siune p e care d. I. 'Petroviei o face faţă de pro­
blemă î n sine, admiţând că topirea naţionalu­
lui î n ortodoxism s'a putut realiza pe baza unor
compromisuri. 'Credem dimpotrivă că între or­
todoxism şi naţionalism este ceva mai mult de­
cât o abilă orânduire de compromisuri. Dar a-
ceasta este o altă problemă, d e care nu voim
să n e atingem aci.
C u aceste trei articole fundamentale, poziţia
d-lui II. Petrovidi s e reliefează î n linii de v i g u ­
roasă autenticitate. Păstrându-şi toată autono­
mia d e gândire filozofică, d-sa se situează în
ideologia „Gândirii" pe o linie care face e u pu­
tinţă împăcarea misticismului cu evidenţa, a
credinţei c u raţiunea, a tradiţiei e u spiritul
progresului, a autohtonismului naţional c u u n i -
versalsamil..
Până aci a m întâlnit numai preocupările de
metafizician ale d_lui I. Peitrovici, neglijând —
intenţionat — pe acele ale epistemologului şi lo­
gicianului. In articolul „Introducere la critica
cunoaşterii ((Februarie 1939) este vorba d e o
problemă de epistemologie. Fiind o introducere,
156
nu n e vom aştepta desigur la soluţii definitive,
ci doar la câteva sugestii. Mai întâi ni se afir­
mă că aceea ce constitue aspectul fundamenta!
al filosofici moderne este criticismul. Evident,
spiritul critic este prezent în orice moment al
gândirii omeneşti. Dar icriticism în. sens precis
înseamnă n u examenul .critic al obiectului de
cunoscut, ci examenul critic chiar aii cunoaşte­
rii şi al instrumentului ei, Contra opiniei că
greacă, autorul constată că aci a m avea de a-
faice mai muîlt cu atitudini critice. Dimpotrivă,
a m putea atribui o oarecare 'coloratură criti­
cistă scepticismului şi sofisticei. Separaţia din­
tre obiectul' d e cunoscut şi subiectul cunoscător
nu a existat multă vreme în gândirea antică.
Adevărurile matematice a u fost primul s i m p ­
tom al unei autonomii specifice a gândirii faţă
de obiectul d e gândit. Iar primul care face pa­
sul acestei separaţiuni este Aristot. Deşi nici
acum problema nu capătă amploarea necesa­
ră pentru a constitui o deschidere de nou ori­
zont. A m avea aci de constatat o lacună, pe
!
care autorul o trece oarecum sub tăcere, aceea
a filosofiei stoice, în care această separaţie este
bănuită dacă n u clar afirmată. Logica lui Aris­
tot n u cunoaşte astfel tipul de judecăţi ipote­
tic© şi disjunctive, î n Care „separaţia dintre a -
partul subiectului şi cel al obiectului s e stră­
vede mal clar". Aceste clase de judecăţi, d e s ­
coperite oarecum d e stoicism, sunt reduse, pen­
tru Aristot, la tipul judecăţilor categorice. O
altă înfăţişare a problemei stă în determinarea
inducţiei. Inducţia porneşte delà cazuri parti­
culare pentru a conchide la general. Cu .ce
drept operăm noi această ridicare la rang supe­
rior a unei cunoaşteri parţiale ? Aristot n u
stărue asupra problemei pentrueă, pentru el,
„ideile generale stau în lucruri cum stă sâm­
burele î n fruct". Dar metoda care trebuia să
însemne adevăratul spirit modern al cunoaşte­
rii este verificarea teoriei prin fapt. Dece nu
s'a făcut aceasta în gândirea greacă ? Pentrueă
în această gândire adevărul unei idei era dat
de icoherenţa lui interioară. De unde Şi confu­
zia dintre adevăr şi frumos. Nevoia d e verifi­
care apare ca u n fapt de gândire modernă la
gânditorii englezi, î n prima jumătate a secolu­
lui al XlIX-leai. Neexistând deosebire între cu­
noaştere şi obiectul ei, n u poate fi nici vorba
de o verificare a faptelor prin care să s e .garan­
teze veracitatea ideilor.
Afirmaţiunea autoruluii este, neapărat, c o n ­
formă 'Ou adevărul istoric. Dar ea îmbrăţişează
numai filosofia aristotelică, 'în jurul căreia se
discută. Totuşi o asemenea, separaţie între idee
 şi fapt este, am văzut, acută, în scepticism, în
profoabilism, în sofistică şi chiar în stoicism.
1
Evul mediu nu a făcut un pas mai departe
peste concepţia aceasta cu pecetie aristotelică.
O ştim desigur foarte bine. N e gândim totuşi
la ce a însemnat zgomotoasa concepţie nomi­
nalistă. După nominalişti, problema universa­
lului mu se mai punea nici ca fiind „în lucru",
nici „înainte de lucru", nici „după lucru". I-
deea n u mail 'stă î n obiect, ci este un simplu
nume pe care îl dăm noi obiectului, un „flatus
vocis", atât! D . î . iPetrovici constată acest mo­
ment al gândirii medievale, dar afirmă că el
a avut un caracter izolat şi leal.
Ideea verificării totale aparţine lui Descar-
tes. Şi totuşi constată, eu umor, d. I.. Petrovici,
Descartes, după ce a aruncat, cu multă larmă,
toate ideile timpului, ajunge până la sfârşit să
le reîntroncze pe toate. Dimpotrivă, Kant ad­
mite ştiinţa timpului său, dar se întreabă cum
este ea posibilă. Şi ajunge să-i rezerve numai
o valoare redusă. Dar în nici un caz o negare
completă şi definitivă. -Filosofii moderni au a-
doptat însă faţă de ştiinţă o atitudine foarte se­
veră. Autorul ia ca pildă pe Hans Reiehenbach
şi celebra sa dilemă: sau avem ştiinţă sigură,
dar atunci e tautologie, sau avem ştiinţă care
măreşte câmpul cunoaşterii, dar atunci e in­
certitudine.. Dl. -I. Petrovici observă just că m e ­
tafizica este izgonită de către Reiehenbach,
deşi este incertă. Ştiinţa care este şi ea incer­
tă are totuşi un regim nejustificat de favoare.
De unde putinţa de a „„ponta" fie pe una, fie
pe alta, c u acelaşi drept. Reiehenbach a ripos­
tat că teoriile ştiinţifice pot fi verificate, în
vreme ce teoriile metafizice nu pot. D, I. Pe­
trovici răspunde insă, cu toată dreptatea, că o
verificare, cel puţin a consecinţelor, este cu p u ­
tinţă' şi î n metafizică, lată o idee :1a care, per­
sonali, ne simţim părtaşi şi pe care a m şi ac­
ceptat-o, din parte-ne, chiar în coloanele „Gân­
dirii".
Discutând mai departe principiul finalităţii
proclamat de Lachelier, epistemologul român
constată idin nou ou jus tetă că ştiinţa actuală
are tocmai acel caracter probabilitar pe care îl
TANGENTE R O M Â N E Ş T I LA F I L O S O F I A
Tangente româneşti la filozofia creştină este
titlul unui larg extras din revista unită „Cul­
tura creştină" delà Blaj. Sub acest titlu, auto­
rul, d. Ioan Miclea, vrea să înţeleagă de sigur
atingerile ce se pot găsi între cugetarea româ­
nească şi filosofia tomistă, pentrueă dealungul
întregei cărţi filosofia creştină se confundă cu
aristotelismul „perfecţionat" şi „încreştiinat" de
157
combătea Lachelier. Filosoful francez pretinde
mai mult decât poate da ştiinţa, ceea ce e foarte
frumos. Iar d. I. Petrovici cere, în încheiere» o
teorie epistemologică, care să nu autorize mai
puţin decât a dat până acum ştiinţa. O astfel
de încheiere constitue fundamentul unui opti­
mism epistemologic binevenit şi căruia noi nu
îi cerem decât să ne arate, prin 'Cercetări vii­
toare, dacă acest „mai mult" dorit de spiritul
nostru este ou putinţă şi cum? Ou acest arti­
col deci d. I. Petrovici şi-a luat o obligaţie pe
care, suntem siguri, o va duce la capăt.
Celelalte articole scrise de d-sa în paginile
acestei reviste aduc icontribuţiuni interesante
pentru fixarea acestei poziţii fundamentale.
Sunt articole ca cel intitulat „Metoda Analo­
giei" sau „Problema adevărului" (Februarie şi
Septembrie 1941), în care filosoful metafizician
lasă locul logicianului şi epistemologului. Ar­
ticole despre care am putea iarăşi discuta i m ­
portante lucruri, tocmai pentrueă autorul ne
oferă sugestii şi n e deschide burse, cu câte o
simplă observaţie], nebănuite perspective de
noutate şi prospeţime.
Un fine, articolele monografice asupra lui E.
Boutroux (Aprilie 1939) şi Schopenhauer 1938;
sunt viziuni personale, interpretări de fină şi
subtilă observaţie asupra câte unui gânditor
peste care a stăruit spiritul de înţelegere criti­
că şi de cuprindere sintetică a profesorului I.
Petrovici.
Prezenţa d-lui I. Petrovici la „Gândirea" nu
este o simplă coincidenţă, ci o necesitate orga­
nică a acestui spirit mereu nou, mereu frămân­
tat, de a găsi, de a anticipa, de a. urmări un
drum care să corespundă adâncurilor sale spi­
rituale, Păstrându-şi cea mai completă autono­
mie a gândirii, d-sa rămâne printre noi ca unul
dintre aii noştri. O întâlnire cu d-sa, sau mai
multe, cum a m avut ocazia să constatăm în a-
ceste rânduri, este şi prilej de tainică bucurie
şi verificare a unor înclinări comune spiritelor
contemporane, de a urma anumite căi înrudite,
apropiate sau .poate chiar paralele.
PETRU P. IONESCU
CREŞTINĂ
Toma de Aquino. Tot ce este în afară de to-
mism sau neotomism nu este pentru autorul a-
cestei cărţi filosofie creştină. Cugetarea filoso­
fică a Sfinţilor Părinţi răsăriteni nu există,
pentrueă este prea puţin aristotelică şi nicide­
cum tomistă, iar augustinismul, care străbate
întreg evul mediu, ţinând piept tomiismului şi
ajungând prin franciscani până în vremea
 noastră, nu este filosofie creştină „adevărată".
O carte scrisă în acest spirit sectar, aproape
nici n'ar merita atenţia noastră. Dar iată că
unele dintre „punctele tangenţiale la fiiosofia
creştină", pe caré d. I. Miclea le-a descoperit în
fiiosofia românească, n e interesează şi pe noi şi
ne obligă să luăm cuvântul.
Astfel, majoritatea gânditorilor români pre­
zentaţi în această carte ca fiind mai mult sau
mai puţin ,/tomişti", se vor mira de o astfel de
categorisire a lor, la care nu se puteau aştepta.
D, profesor Ion Petrovici, d e pildă, n u se v a fi
gândilt niciun moment că este „tornist", atunci
când preciza raportul dintre metafizică, ştiinţă,
religie şi artă, sau când îşi publica în „Gândi­
rea" referatul asupra ideii de Dumnezeu în faţa
raţiunii sau cel asupra nemuririi sufletului.
După părerea d-lui I. Miclea, tratând astfel de
probleme, ilustrul nostru filosof „se situa deplin
pe linia de gândire a celor mai mari tomişti"
şi era „nu mai puţim tomist" atunci când s e a-
propia de determinarea naturlid lui Dumnezeu.
De asemenea, n e închipuim mirarea d-lui
profesor Nichifor Crainic, când s e v a fi văzut
pus în fruntea listei celor care, „fie în lucrări^
fie î n cursuri ţinute, a u manifestat simpatie
faţă de cugetarea tomistă contemporană''. „Deşi
n'a scris anume despre tomism, spune d. I. Mi­
clea, cu diferite prilejuri, d. Nilchifor Crainic a
avut aprecieri elogioase cu privite la această
concepţie".
Nu,, domnule Miclea, d. profesor Nichiîfor
Crainic nu are simpatie faţă de cugetarea t o ­
mistă şi n'a avut niciodată aprecieri elogioase
cu privire la această concepţie, ci dimpotrivă,
La cursuri şi în cărţii, a arătat neajunsurile to-
mismului. Mai întâi, pentrueă d-sa are un alt
filon de cugetare creştină, care îşi! urcă origi­
nile nu la Aristotel, ci la Platon, prin Diondsie
Areopagitul, Simeon Noul Teolog, Maxim Măr-
tuniisitorul, Leonţiu de Bizanţ, Şcoala Capado-
ciană, Clement, Origen şi majoritatea cugetăto­
rilor creştini dinaintea lui Toma d e Aquino. In
al doilea rând, pentrueă d-sa consideră ca o
greşeală faptul că romano-eatolicismul a dat lui
Toma de Aquino „în concesie exclusivă pentru
veacuri explicarea şi sistematizarea raţională a
dogmelor creştine... Oficializarea tomismului,
spune d-sa, este cu totul artificială şi arbitrară.
Acest bizar fenomen de unilateralitate, pe care
ortodoxia nu-1 cunoaşte... se explică prin dure­
roasa insuficienţă de informaţie culturală, în
care s e găsea Apusul la formarea scolasticei'...
mg
A decreta p e un singur autor, anterior creşti­
nismului, unica şi suprema valoare a raţiunii
1
omeneşti, faptul acesta implică negarea oricărei
posibilităţi de a mai apărea în lume vreun filo­
sof de talia luil Aristotel. Şi presupunând că
acest filosof ar apărea chiar în sânul Bisericii
romane, cu un sistem raţional mult mai adecvat
doctrinei creştine, ce-ar face în acest caz cato­
licismul, obligat la unilateralitatea aristotelică,
decât să tăgăduiască pe noul filosof?'' (Nostalgia
Paradisului, p. 98—100).
A m putea să dăm şi alte exemple, pentru a
ilustra spiritul în care este scrisă cartea d-lui
I, Miclea. Dar nu credem că mai este nevoie.
Am dori totuşi să punem câteva întrebări au­
torului. Anume: D-sa, care socoteşte pe colabo­
ratorul nostru, Petru P. Ionescu, drept „impru­
dent", „de rea credinţă" şi „vinovat", pentrueă
se exprimă într'un anumit fel despre definiţia
tomistă a advărului, nu cumva are şi d-sa vre­
unele „motive mai ponderoase decât cele strict
raţionale", când face apologia c u orice preţ a
filosoflei tomiste şi când stărue în a arăta „gre-
şala" ortodocşilor, care n u îmbrăţişează tomis-
mul? Nu i se pare d-sale că este o leacă de s o -
fistacărie în fraza: „Nu catolicismul este tomist,
ci îomismul este catolic; iar ca filosofie este şi
1
ortodox, chiar foarte ortodox' ? (p. 91). In fine,
nu crede d-sa că este „imprudent", când îşi în-
gădue să profetizeze în felul următor despre
viitorul filosof iei româneşti: „Noua filosofie,
care începe a s e schiţa la oxizontul gândirii,
este Mica naturală a celor doi părinţi cunoscuţi.
Zodia ei este crucea încârligată şi barosul m a ­
siv. Viitoarea filosofie v a fi o încercare de fun­
damentare raţională — post eventum — a unei
atitudini ultra naţionaliste, intolerante, exclusi­
viste şi dissolvante. Etnicul, isvor de inspiraţie,
organicul, mijloc de realizare, Statul, subtitut
1
al familiei şi al lui Dumnezeu, iar noua formulă
religioasă: Statolatria''? (p, 61).
Profeţia d-lui I. Miclea — profeţie care, se
vede bine, demască o întreagă mentalitate — a
primit de sigur din partea autorităţilor biseri­
ceşti! delà Blaj cuvenitul „nihil obstat", dar oare
cenzura politică şi bisericească a Statului ro­
mân nu v a izbuti cândva să opună un „veto"
categoric scrisului acesta îndrăzneţ al fraţilor
noştri uniţi, cari sunt prea adesea mânaţi în
vorbele şi faptele lor de „alte motive mai pon­
deroase decât cele strict raţionale"?
EMILI A N VASILESCU
C R O N I C A
OiVilDïU PiAPiADIiMA : O' VIZIUNE R O M A -
NEASCA A LUMII. (Colecţia Convorbiri Lite-
rme — 1941). — D- Ovidiu Papadima nu are
nevoie de altă recomandaie decât aceia a scri­
sului său risipit î n revistele noastre literare.
Cine 1-a urmărit, a putut constata, de sigur,
orientarea către studiile de folclor. Acestui
1
imaterual publicistic,, d . Ovidiu Papadima i-a
dat o organicitate, întrunindu-1 într'un volum,
care prin titlul lui^ este o metodă, dar şi o
perspectivă de înţelegerea lumii şi a vieţii ro­
mâneşti. Metodă' î n sensul că, cercetând ma­
terialul folcloric, se desprinde concepţia de
viaţă a neamului românesc ; o viziune ontolo­
gică şi structurală a lumii de dincolo în core­
laţie cu cea de dincoace. Cercetătorul materia­
lului folcloric v a descoperi o metafizică şi o fi-
losofie în jurul cărora s e adună, ca într'un
punct de convergenţă, toate elementele de spe­
cificitate, rânduite de forţele antropologice şi
geografice.
Poetul anonim, băsmuitorui, închipuitorul
eresurilor şi al superstiţiilor, este oglinda fidelă
a sufletului colectiv al rasei.
•Asupra valorii acestei metode nu mai rămâ­
ne nici un prilej de discuţie. In studiul fol­
cloric s e cuprinde în primul rând viaţa satu-
lui, această -celulă autentică a colectivităţii
Ferită de atingerile cosmopolite, de infi'ltraţiu-
nile obiceiurilor şi ideilor moderne, viaţa satu­
lui poartă pecetea cu şapte noduri a unei p u ­
rităţi de structură, şi chiar a unui primitivism,
în care elementele componente au valoarea unei
'tradiţii multiseculare. Din aceste conside-
raţiuni, putem ajunge Da concluzia, că o viziu­
ne românească înseamnă î n primul rând o v i ­
ziune folclorică. Promovând acest principiu gă­
sim şi o concepţie aflată, foarte mult în circu­
laţia contemporană : colectivismul. Să n u pier­
dem însă din vedere că dacă, până la u n punct,
viziunea folclorică este caracteristică, — viziu­
nea (istorică de asemeni nu poate fi desconsi­
derată. O viziune românească a liumii se poa­
te (întemeia şi pe studiul evenimentelor isto­
rice, întrucât ele întrunesc deopotrivă dinami­
ca rasei, puterea ei de a-şi îndruma destinul
după o proprie concepţie organizatoare. Ba­
lada eroică face legătura dintre istorie şi fol­
clor, căci trecută din trăirea istorică în circu-
îaţia poporană, ea devine legendă.
A m spus la începutul acestor rânduri că ti'
ţiul lucrării d-lui Ovidiu Papadima înseamnă şl
o perspectivă. Intr'adevăr, pozitivismul seco­
lului X I X a căutat î n folclor rezidiurile ance­
x
59
L I T E R A R A
strale ale primitivităţii, sgura de barbarie şi
de păgânism a timpurilor străbune, când se
credea că omul din locuinţele lacustre a trăit
în conflict cu elementele naturii, pândit la
tot pasul d e pericole care l_au făcut supersti­
ţios şi temător. Din pricina acestei interpre­
tări diformante, folcloriştii a u căutat să des­
copere raporturi mecanice şi înţelegeri potri­
vite unei mentalităţi pre-lbgice care nu aveau
nimic comun ou sufletul raselor. Amănunţind
viziunea folclorică, ne dăm seama că ea va­
riază de la "o zonă geografică şi antropologică
la alta, că ceia ce se credea a fi un fond co­
mun de superstiţii şi eresuri, s e diferenţiază pe
măsulră ce depăşim spaţiul geografic-
Dar mai este încă un fapt care cârmueşte o-
rientarea |di-llui Ovidiu Papadima : conflictul
dintre Omul modern şi folclor, eu un termen
care sigilează' două mentalităţi .deosebite: în­
tre sat şi oraş. Orăşeanul are o viziune n e u ­
rastenică, este un agitat chinuit de neliniştea
pe care i-o procură viaţa lui fără înrădăci­
nări trainice în natură şi î n tradiţie, Ostilitatea
drăşeanu-ui faţă de folclor denotă o trăire ar­
tificială, fără temeiuri de durată, şi evident,
lipsită de elemente caracteristice- Otmui satu­
lui, după cum spune d. Ovidiu Papadima, este
„omul vechilor patriarhalităţi,... integrat prin
folclor î n armonia firii". Iată prin urmare cele
două perspective divergente şi care justifică
oarecum caracterul polemic al acestui studiu.
In desvo Marea temelor fundamentale ale
cărţii sale, d. Ovidiu Papadima ne arată -că „fol--
clorul înseamnă un mod de a gândi şj de &
trăi", — prelungit în idealitate. Accentul .că­
zând pe această din urmă afirmare, înseamnă
că folclorul s e defineşte prin elementele de
bunătate, adevăr şi frumuseţe. Acceptarea rău­
lui, întrucât porneşte din voinţa lui Dumnezeu,
poate fi îngăduită „ea un dar necesar al e x i s ­
tenţei". Concepţia creştină primează. Dar dacă
ţinem seama că în rândurile următoare d. O-
vidiu Papadima înclină către o altfel' de r e ­
zolvare a aceleiaşi probleme, — atunci cele
două răspunsuri nu se pot menţine. Povestea
cu neamul românesc aşezat la răscruce de
vânturi şi bântuit de atâtea năvăliri şi neca­
zuri este perimată. Creştinismul nu era), îmi a-
ceste împrejurări, numai u n element de î n ­
credinţare ou soarta, — dar şi un fenomen di­
namic de răzvrătire împotriva păgânităţii, şi
astfel, pe teren istoric, după ce mai întâi s'a
arătat prin spusele evanghelice, se săvârşeşte
contopirea dintre etnic şi creştin. Justificarea
 suferinţei n u este şi. nici n u poate fi un feno­
m e n de viaţă istorică, fără a n e prăbuşi în m o ­
cirla irobiei. .Suferinţa istorică, — împotriva
căreia tot toidorui n e arată că românuii Luptă
•eu paloşul, n u poate fi, confundată cu suferinţa
morală a omului, amestec de bine şi de rău, şi
care astfel, îşi ispăşeşte păcatele.
jCu destulă argumentare se poate vorbi însă
de un „stil primar al viziunii noastre folclori­
ce", şi oare este creştin în toată esenţa lui. De
fapt, aceasta este 'tema fundamentală a Lucrării
d-lui Ovid-u Papadima,, care caută să înlăture
panteismul şi fatalismul din interpretarea fol­
clorului. Expresie şi ordine de viaţă creştină, în
încredinţarea că totul vine delà o rânduială pre­
stabilită d e dumnezeire, lumea nu poate fi alt­
ceva decât o construcţie arhitectonică şi armo­
nioasă î n care binele îşi are răsplata iar răul
sancţiunea, după cum frumosul şi adevărul sunt
înfăţişări pământeşti ale perfecţiunii divine.
Dacă ne punem pe temeiul creştin al viziunii
noastre folclorice, toate tainele s e desleagă şi
toate nelămuririle s e spulberă. Afirmaţie grea,
care trebue dovedită, căci iată cum o concepe
d. Qvidiu Papadima : „„Cele trei mari idei pe
care s e aşează viziunea românească a lumii
sunt : conştiinţa armoniei perfecte în care Dum­
nezeu a îmbinat toate aşezările firii, conştiinţa
muncii n u ca efort de .schimbare a pământului
cum e tehnica modernă, ici ca împlinire a legi­
lor naturii, şi ideia de milostenie, pentru a reda
lumii eeeace prisoseşte omului, ceva deci iarăşi
cu totul opus îndârjitei adunări de avuţii ce
caracterizează vremea de astăzi" (pag. 57). Să le
luăm pe rând, spre cercetare. Românul are e x ­
presia de rânduială, care înseamnă ordine fi­
rească a lucrurilor după merit, pricepere şi is­
pravă, total deosebită de constrângerea socială,
şi deopotrivă de abstracţiunea matematică. „O-
mul sfinţeşte locul" — spune o veche zicală ro­
mânească. Omul are aici un sens de virtute prin
muncă, dar şi prin prezenţa lui ca element or­
donator al lucrurilor. Munca de asemeni este °
rânduială a firii, întrucât chiar natura îi arată
omului când şi cum trebue să muncească. Ciclu­
rile sezoniere, ritmicitatea fenomenelor meteo­
rologice, sunt indicii suficiente care orientează
munca ţăranului. Şi dacă uneori osteneşte din
zori şi până î n noapte, iar alte daţi stă şi aş­
teaptă, n u i s e .poate face o vină din aceasta,
căci munca lui este munca firii, pe oare o ur­
mează întocmai.
Dar nu s'a insistat î n deaijuns asupra rolului
creator al muncii; a muncii cu scop estetic şi
pur,, tot o înfăţişare a esteticei naturale:, şi care
caracterizează .concepţia despre artă, ea însăşi o
plastieizare a firii. Munca orăşeanului dimpotri­
j6o
vă, este silnică şi croniometrată convenţional, o
muncă î n afara naturii: şi împotriva naturii- Cât
priveşte mila, în care d. Ovidiu Papadima vede
o „ordine anacronică", — ea „înseamnă tocmai
revărsare de prea plin sufletesc, spontaneitate",
— şi prin aceasta, se închide un cap'toi, care în­
dătinează putinţa unei înţelegeri precreştine a
cuvântului evanghelic.
Initr'adevăr, trebue să recunoaştem că multe
din daitlnele şi credinţele poporului român, care
s'au păstrat în circulaţia folclorică de astăzi, —
sunt anterioare creştinismului. Cum se împacă
acest fapt de nediscutat cu tema studiului d-iui
Qvidiu Papad.ma. Iată o întrebare pe care
ne-am pus-o delà primele capitole, şi fără a
cădea în păcatul de a îngădui infiltraţiile pă-
gânismuliui, a m conchis că ele sunt reminiscen­
ţele unor concepţii străbune care s'au po­
trivit creştinismului de mai târziu. Ideia este
desbătută pe scurt de d. Ovidiu Papadima, în
capitolul penultim, în chipul următor : „Da,
a existat pe o 'largă arie geografică un om
vechiu, precreştin, ou o anumtiă viziune şi î n ­
ţelegere a cosmosului. Neputându-1 însă iden­
tifica î n chip absolut c u cel oare apare în fol­
clorul nostru, — (trebue să presupunem că ală­
turi de cultura care a dat mitoùogia gr-eeo-la­
tină a u existat şi altele înrudite. Mai exact
prin urmare, — cultura noastră folclorică îşi
are rădăcinile probabile î n cultura tracică, —
şi tot din ea îşi trage cele mai multe din sub­
stanţe. Rădăcinile acestea vechi şi-au împins
delà 'neeput tulpinele î n lumina nouă şi orbi­
toare a timpurilor dintâi ale creştinismului"
(pag, 207 tşii 209). Această concluzie hotărâtoare
ne scuteşte de orice comentariu, deoarece se
face u n pas mai departe către cumpănirea
dreaptă dintre creştinism şi fondul rasial*
Rămâne însă n u îndeajuns de lămurită pro­
blema clasicismului î n folclor. Dacă privim or­
dinea şi simetria naturală a elementelor fun­
damentale din folclorul românesc, atingem fără
să vrem esenţialele clasicismului, — nu este
mai puţin adevărat că fondul şi forma alcătuiri­
lor poetice confirmă aceiaşi structură. D-1 Mi-
hail Dragomirescu, vorbind despre idlasicismul
poeziei române (Critică, vol. III, pag. 274), —
toîcmai î n timpul când d. E. Dovinescu (Critice,
IV, pag. 144) îşi răbufnea supărarea p e tema
adunării materialelor folclorice, — spunea
următoarele : „Toate aceste balade Lirice şi e-
pice, cu toate elementele lor romantice şi rea­
liste, sunt clasice, î n sensul că s e disting prin
1
echilibrul compoziţiunii, prin sobrietatea si-
tUaţiiloir, prin motivarea evenimentelor, aşa că
pot servi de model, în toată puterea expresiu-
nii". : !
 Ni se. paire că & Ovidiu Papadima n'a insis­
tat in deajuns asupra acestui fapt de o însem­
nătate covârşitoare, după cum n'a atins decât
tangenţial balada şi eroismul, de unde se des­
prindă încă un aspect, şi desigur dintre cele
mai caracteristice, ale viziunii româneşti. Este
o scăpare din vedere care îngrădeşte posibili­
tatea de a rezolva întreaga probi:mă.
De altfel, scriitorul român suferă de o m e ­
teahnă. A m putea să-i spunem modestie, dacă
n'ar fi oarecum temerea, de altfel nejustificaită,
de a spune adevăruri care să se impue cu au­
toritate. Chiar d. Ovidiu Papadima nu s e fe­
reşte de această temere.
A pune o problemă, — după cum ne spune
d-sa, nu este tot una cu o rezolvare deplină,
şi aduce scuza, că n'a avut intenţia de a face
ştiinţă pură, ci numai, de a „pune întrebări
pe care ni le impun înseşi marile frământări
ale politicei şi culturii noastre naţionale de a s ­
tăzi" (pag. 208).
D e ce numai atât, şi n u o rezolvare deplină,
când drumul pe care a pornit îi duce la a d e ­
văruri absolute ? Mai este oare prilej să ne în­
doim că viziunea românească a lumii se află
în fondul rasial, în floiclor şi în istorie ? De­
sigur, că nu.
DINU NICODIN: PRAVOSLAVNICA OCRO­
TIRE. (Tip. Frăţia Românească). — D. Dinu
Nicodin şi-a împlinit un destin singular în lite­
rale româneşti.
Prin anul 1934 când şi-a tipărit primul v o ­
lum, intitulat Lupii, — am avut dintru început
convingerea că ni se arată un nou scriitor, de
o factura cu totul personală, cu o pecete de au­
tenticitate a stilului, cu o limbă arhaică şi î n -
vârstată cu motive pitoreşti,, cum se obişnuiau
în cronicile bătrâne. Chiar ortograLa era astfel
alcătuită, încât cititorul ar fi trebuit mai mult
.s'o vorbească citind-o, şi să-i d e a intonaţia
prăfuită de vechime. Cu acest stil mai mult
gândit şi lucrat, d. Dinu Nicodin avea darul
să-şi poarte cititorii cu multe veacuri în urmă,
când arta literară, fără să întrunească virtuţile
esteticei, avea totuşi o prospeţime de imagini şi
o strălucire de cleştar, şlefuit de mâna unui
meşter care nu şi-a făcut ucenicia la vreo şcoală
'literară. Cu d. Dinu Nicodin, problema se mai
punea şi altfel; d-sa se lăsa amăgit în literatură
de o vastă şi serioasă cultură, care-şi vedea
pretutindeni infiltraţiile. S'ar fi putut crede că
scriitorul nu se poate desprinde de obsesia U-
vrescă şi tehnică neprielnică într'o literatura
Pornită pe marea linie a tradiţiei,.
Izbucnită din natură, cu o vigoare rustică,
această operă, năzuia,, printr'un aer de boerie,
să se aşeze într'un râtvan împodobit cu scoar­
ţe şi chelimuri, şi să-şi ia drumul aristocratice­
lor plăsmuiri. Cărţi de acest fel, în care robus­
teţea arhaică se îmbină cu virtuţile culturii cla­
sice, au mai scris şi Calistrat Hogaş, şi tehnica
Şi-a dovedit validitatea. Chiar Matei Ion Cara-
giale. cui pasiunea lui p e n t r u heraldică şi ar­
haism, a adus o notă originală şi a izbutit să
ne facă să înţelegem că în definitiv, clasicis­
mul este o împărtăşire a virtuţilor critice ale
naturii, şi că prin aceasta, se poate depăşi spi­
ritul veacului.
Prin titlul ei, Pravoslavnica ocrotire, s'ar p u ­
tea crede că este o carte de actualitate, cum au
m a i scris şi alţii, inspiraţi de momentul politic,
cu un termen mai cuprinzător, de drama isto­
rică a v r e m i i noastre.
Şi totuşi nu este aşa, căci' povestirea oare dă
titlul acestei cărţi, ar fi putut apare oricând,
căci se salivează, dincolo d e contemporaneitate,
prin forma ei literară. Fondul rămâne istoric,
întrucât este înşiruirea unor întâmplări, şi mai
mult decât atât, a unor evenimente politice,
oare s'h petrecut în paguba creştinătăţii şi a
românismului delà 1714 încoace. Dar oamenii
cu metehnele lor, şi epizoadele diplomatice şi
războinice ,sunt înfăţişate cu un vădit simţ al
realităţii, şi chiar cu o înclinaţie către batjo-
coră şi pamflet, de unde se vede că d. Dinu
Nicodin a vrut să scrie şi a izbutit chiar, o
cronică a vremurilor d e odinioară. Bogăţia
limbii şi pitorescul expresiilor se menţine la
acelaş nivel ca şi în Lupii, — dar ceia ce din­
tru început ne reţine atenţia este frecvenţa cu­
vintelor de obârşie slavă. Evident, aceste cu­
viinţe, aflate c u deosebire în circulaţia limbii
moldoveneşti, au o savoare remarcabilă, dar
oare n'ar putea fi înlocuite de altele din limba
arhaică românească ? întrebarea se pune nu
numai d. Dinu Nicodin, dar şi acelor scriitori
care şi-au împrospătat limba din preţiosul ză­
cământ al cronicilor.
Ursita este o povestire istorică, închipuită
prin anul 1845, — dar pentrueă aici mediul şi
persoanele n e aşează în spaţiul turcesc, expre­
siile locale sunt potrivite. împlinirile ursitei
lui Aghan, cel cu mâna tăiată şi păstrată în
spirt ea u n blestem, — dragostea cu Zullima şi
săvârşirea unor năprasnice osânde, — vădeşte
caracterul fantastic şa înfricoşetor al acestei p o ­
vestiri.
Dar d. Dinu Nicodin n u este atât de mult
tributar filonului istoric, încât să se desprindă
de posibilitatea unei literaturi trăite în actua-
 Etate. De acest fapt n e încredinţează O plim­
bare pe Olt...
Autorul, dimpreună cu un tovarăş de călă­
torie ,au pornit, cu o luntre canadiană pe apele
Oltului, mai din vale de obârşie, şi toată po­
vestirea este itinerarul luptei cu vâltorile
apei, — dar şi cu întâmplări anecdotice şi
amuzantă. Este o proză ritmată, de bună calitate
literară, o onomatopee nautică, î n prezenţa unei
mascote, o pisică, pe raums Căliţa. Spiritul de
aventură, temerara hotărîre de a sfida perico­
lul, — rari nautes in gurgite vasto, — după
expresia consacrată a lui Virgiliu,—pune pecete
de autentică trăire pe această ispravă vrednica
de luat î n seamă. Scandarea clipelor trăite, în
această povestire, care poate fi şi un exerciţiu
de artă literară, învederează posibilitatea unei
mobilităţi a stilului după clipele petrecute,
„încerc să încalec pe barcă, în sfârşit izbutesc,
începusem înainte cu cel de p e mal să cânt Şi
prietenul m e u îmi cere să-i cânt iară, l'ascuit şi
barca s e 'ntoarnă, cu gura deschisă pornesc iar
la... fund. Curentul îmi fură — o sandală ; ies
iar deasupra, n u s e mai vede. Innoată pe spate
şi barca-1 urmează; o ţine. îmi spune că-i bine,
pricep că-i aşa. L-ajut, păstrăm barca afar' din
şuvoiu, şi-o ducem spre mal. Atingem pămân­
tul, o'ntoarcem, dar plină cu apă se'ntoarce la
fel" (pag. 138).
Deşi distanţa e mare, parcă n e reamintim
traducerea rimată a Divinei Comedii. Celelalte
schiţe din volum, dar cu deosebire Stricnina ne
readuc în cadrul cu viziuni chinuitoare ale ur­
sitei.
Poate că aceste viziuni fantastice îşi găsesc
un loc potrivit în literatura de aventuri a d.
Dinu Nicodin, sau poate că ele sunt numai un
joc de imagini, care împrumută stilului o nota
înfiorătoare. Oricum, pe claviatura foarte v a ­
riată a unui stil, care s e lasă pătruns de fluxul
oronicăresc, până la fraza de vorbire limpede
şi curentă, fără a uita îmbinarea dintre arhaism
şi provincialismul etimologic, totul pare îngă­
duit în această literatură de exerciţii filigra-
matiee.
, *. • •
CONSTANTIN-STELIAN : MIREASA LUMII
(Tiparul universitar, — 1941). — Cu o multiplă
şi variată activitate publicistică, mai mult cri­
tică, în care afinităţile păreau elective, — d.
Gonstantin-Stelian, fără să se încadreze unui cu­
rent provocat de spumosul val al modernismu­
lui, — a izbutit să se menţie pe o poziţie sin­
gulară şi eclectică.
Mireasa lumii vădeşte cu prisosinţă această
variabilitate de structură şi esenţă, — atât de
162
mult încât, poetul pare că a consumat o expe­
rienţă, provocată de numeroasele orientări ale
ultimilor douăzeci de ani. Numai astfel se e x ­
plică oscilaţia dintre modernism şi clasicism, —
dintre ceiace poate constitui climatul moral şi
psihologic al decadenţei poetice, şi înclinarea
către echilibru, armonie şi luciditate, a versu­
lui clasic. Lipsa de unitate a unui volum de
poezii nu este prilej nimerit de easnă critică.
Nu acest fapt stărue în atenţia noastră, — ci
posibilitatea de a vorbi de un poet clasic, atunci
când se lasă pătruns de fluxul modernismului.
Rămâne deci întrebarea, dacă poate exista o
convieţuire între clasicism şi modernism, —
problemă pe care d. Constantin-Stelian nu şi-a
pus-o în esseul critic „Cu privire la moder­
nism" (Universul Literar, 7 Februarie 1942),
deşi avea o foarte potrivită ocazie, chestiunea
fiind încă în discuţie.
D. Constantin-Sielian a încercat o cumpănir*
între simţirea realistă şi năzuinţa de înălţare
către puritate şi ideal, care pe deasupra orică­
ror ziizamii critice, — constitue esenţa poeziei
Reţinem primele versuri, din prima poezie a
volumului :
„îmi înfloresc în suflet simţiri
doar pentru
tine ;
Simţiri, ce-ades nici gândul nu ştie cum le
port ;
Căldura şi lumina, în urma lor, blajine
Dospesc precum tăcerea în preajma unui
mort".
(Prinos>
D. Constantin-Stelian ştie foarte bine că una
dintre caracteristicele modernismului este osci­
laţia între extreme, moştenită delà Baudelaire;
îmbinarea purităţii cu macabrul; comparaţii şi
imagini care niu'-si menţin echilibrul idin pricina
structurii şi viziunii lor deosebite. Şi totuşi, po­
menita poezie se menţine, dar privită cu un
ochi critic, ea vădeşte această atmosferă. Delà
tonul grav şi solemn al primei poezii, d-1 Con­
stantin-Stelian trece la un madrigal sprinten şl
manierist, în care putem identifica uşurinţa
versificaţiei :
„Când se năştea'n amurg de iarnă,
amorul nostru trismegist
lăsa durerea să se cearnă
prin site vagi de ametist.
Mergeam tăcuţi alături; seara
pălea hi roz şi violet,
lăsând în urma ei povara
de întuneric şi regret".
(Presimţire, pag, 11)
 Poezia are o unitate de simţire şi de stil, şi
fără a-l împricina lipsa de somptuozitate, de
altfel nepotrivită în construcţia acestui vers, o
factură eminamente clasică, lată aşa dar cele
două axe pe care s e cristalizează inspiraţia
poetică a d-lui Constantin-Stelian: modernism
şl clasicism, Fireşte că vom putea descifra unele
influenţe eminesciene, în tonul elegiac al litanii-
tor erotice, după cum şi apropierea de Baude­
laire şi Bacovia este evidentă. Dar aceste in­
fluenţe sunt încă departe de a robi destinul
poetic al d-lui Constantin-Stelian.
împerecherea dintre lirismul intim şl năzuinţa
spre obiectivare, imprimă o lipsă de unitate volu­
mului de versuri, cei ace înseamnă, pe lângă
oscilaţia de care am vorbit mai sus, orânduială
nepotrivită ai materialului. Poezia Tipografie,
după care urmează Tristia, — sunt două alcă­
tuiri poetice total deosebite, Una evoluiază în
tonul minor al clasicismului zamfirescian, fără
imagini şi profunziume, alta se ridică în a m ­
ploarea metrului antic săvârşind evocări pres­
tigioase.
Tot în aceiaşi ambianţă sunt construite poeziile
din ciclul Mireasa lumii. Aici nota melancolică
a dragostei s e îmbină cu năzuinţa spre purifi­
care, şi relaxarea finală a poetului este desăvâr-
C R O N I C A
STUDIO TEATRUL NAŢIONAL : FASCINAŢIE
Ga/Uois sont tous par mature
Plus fous que bêtes en pâture
— spune cineva încă din veacul 12, spune Chres-
tien de Troyes, despre strămoşii Irlandezilor, şi
un neam de nebuni au rămas până astăzi.
Problema este : ce fel de nebuni sânt Irlan­
dezii, fiindcă toţi sântem nebuni, şi farmecul
stă numai î n variantă...
Aceiaşi strămoşi apar î n scrisul vechi al lui
Strabo, Cezar, Diodorus sau Lucian cu referata
tot mai... alarmante, din care ar reieşi că Celţii
aceştia nebuni erau un neam de eroi, druizi şi
poeţi, — oameni care luptau vitejeşte, dar după
ce atârnau sabia'n cui, prin preoţii lor druizi
(cuvântul este vechi ilrandez — drwi, genetiv
singular druad — şi înseamnă ceiace latinul î n ­
ţelege prin magus), se dedeau la ciudate rituri
barbare şi practici de mister; iar după aceia, în
clipe de răgaz, venea rândul bardului să ridice
până la cer imnuri î n slava vitejilor căzuţi.
Fiindcă — se pare — cam ştiau să moară a-
ceşti nebuni, despre care Ossian însuşi amin­
teşte că „Se duceau mereu la război şi mereu
cădeau".
163
sită în ispita nemuririi. Sunt poezii cu reflexii
filosofice;, şi acea apropiere dintre iubire şi
moarte, din Evocare postumă, — readuce în
discuţie influenţa baudalaiiriană :
„Trofeu de nemurire şi dragoste eternă,
luai craniul iubitei cu mine, din cavou ;
l-am aşezat pe masă; şi-acum, în plin ecou
cu dinţil-i albi zâmbeşte tristeţei ce mă cerne".
(Pag. 55).
Ciclul Autobiografie etse d'n altă obârşie. Aici
predomină solilocviul, vorbirea poetului cu el
însuşi, despre destinul lui omenesc, despre puri­
ficarea prin credinţa î n Dumnezeu. Nota finală
a acestei mărturisiri este profund creştină.
Factura clasică predomină; lirismul erotic este
ponderat şi lucid; manierismul prea puţin evi­
dent; iar accentul de originalitate, izvor.it din
sinceritate, verifică fără îndoială un robust ta­
lent poetic îngrădit de scrupulozitalte. Desigur
că d. Constantin-Stelian ar fi putut întruni mai
multe poezii într'un volum de versuri, — dar
puţinătatea ilor învederează un spirit critic în
selecţionare, care subliniază o notă de corecti­
tudine cu sine însuşi.
NICOLAE ROŞU
)R AM A T I C A
Cădeau însă (cum vedem) ca a doua zi să facă
;
religie, iar a treia zi poezie...
Misterul, lupta şi poezia sânt cele trei izvoare
de vieaţă ale Certului, izvoare din care au ieşit
cruciaţii, cavalerii Sfântului Graal|, sau ai Mesei
Rotunde — doisprezece la număr ca şi sfinţii
apostoli — ca din ei să iasă legendele Ciclului
Arturian (revărsate pe faţa Europei în prelu­
crări şi variante), şi tot misticismul irlandez, cu
o fascinantă literatură şi tot îolklorul lui de spi~
riduşi şi zâne.
U n druid a rămas până azi irlandezul, ulti­
mul neam de oameni care mai văd şi azi d u ­
huri şi zâne ziua'n amiaza mare, — şi William
Butler Yeats, laureatul premiului Nobel şi
poate cel mai mare poet al vremilor noastre,
nu povesteşte oare, în anii cei mai viguroşi ai
vieţii şi carierei sale (1890—1899), prietenei sale
Catherine Thynan, că „locuinţa unde stă e bân­
tuită de duhuri şi aude de dimineaţă până seara
(vedeţi? nici măcar noaptea!) lovituri ciudate
în pereţi şi oglindă" ?
Druidismul-vrăjitorismul, cum a m spune pe
româneşte — este de fapt cheia de boltă ca şi
cheia de descifrare a sufletului irlandez; şi acest
druidism e în- primul' rând o mare învăţătură a
morţii. Druizii vorbeau cu norii şi cu stelele, şi
cu o baghetă sau poţiuni magice, dedeau moarte
şi uitare, aşa cum dedea Merlin, din ciclul artu-
rian, aşa cum altă poveste ne spune că i s'a dat
lui Cuchulin — Făt-Frumos irlandez, răpit de
zânis — ca să l e uite şi să se'ntoarcă la Emer,
soţia lui.
Iar din acest druidism rezultă incompatibili­
tatea cu vieaţa, un fel de dureros impractieism,
— revolta permanentă împotriva „despotismului
faptei", cearta e u sine şi c u omul în general;
şi de aici refularea în magia poetică, la această
„douce petite race naturellement chrétienne,
race fière et timide, à l'extérieur gauche et e m -
barassée", cum o descrie Renan.
A fost nevoe poate de acest preambul ca să
înţelegem mai bine frumoasa dar chinuitoarea
e
comedi, P care Studioul ne-a dat-o de curând,
s d-na Nataşa Alexandra, cu treceri de comediană
din pana lui Keith Winter, sub numele de Fas­
cinaţie (The shining hour).
Fascinaţie e o piesă frumoasă, dar frumoasă
ca şarpele, ca argintul viu şi ca otrava.
. (E o voluptate a toxinei în chinul acesta pre­
lung p e care şi-1 înfig singuri membrii unei
familii de fermieri, de sănătoşi flăcăi de ţară
irlandezi, în mijlocul cărora cade ca o pasăre
de pradă, o vampă citadină, o fascinantă ama­
toare de nuri bărbăteşti, care se întâmplă să
fie chiar soţia fratelui mai mare.
Ceilalţi doi fraţi repede cad în mrejele ei. Ea,
n u mai puţin, î n mrejele mezinului, un tânăr
frumos şi bărbat ea George Vraca ! în plus cam­
pionul de călărie din partea locului.
Dar povestea ar fi de toate zilele dacă autorul
ei n'ar fi un Irlandez.
In afară de poezia în care e îmbrăcată toată
piesa, de humorul rece c u care se mişcă între
două mese o familie simplă şi sănătoasă, a v e m
picurul lent al toxinei î n sufletele comparse,
descompunerea lor treptată, în gri je, gelozie ŞT
ură, sub farmecul acestei prezenţe nefaste care
este intrusa.
Această dramă interioară, sub stratul rece al
humorului resemnat, e marea frumuseţe şi-i
mica adâncime de prăpastie, a unei piese scrise
numai de un mare dramaturg.
Sub pana lui ura dintre fraţi şi surori devine
o veselă orestiadă ; şi până şi moartea în braţele
căreia, resemnată şi senină, se aruncă făptura
de vis care e soţia fratelui mijlociu, devine o
voluptate.
Când aceasta spune femeii care 1-a furat băr­
batul : „trebue să vă las să gustaţi amândoi fe­
ricirea ; ea e o minune mult mai mare decât
banala mea trecere prin vieaţă, clipa voastră e
mult mai sfântă ca a mea", — a m atins fundul
164
acelei- mici prăpăstii à mizeriei umane, şi de pe
râpa ei am sărutat un cer de poezie.
Fascinaţie e o piesă mare.
Redarea ei a avut pe George Vraca î n centru,.
care ne-a amintit de marele său rol din Fraţii
Karamazov, eu actul final în care, după graţia
bărbată din cele două anterioare, suferinţa până
la nebunie capătă pe faţa sa, în gest, î n g l a s , .
în sufletul reţinut pe buze, un fel de a patra
dimensiune.
Cine confundă jocul artistului meridional c u -
jocul artistului nordic — spune că acest mare
actor n'are suficient interiorism, să meargă să-l
vadă în David O'Linden din Fascinaţie.
Comparşii lui au fost : d-ra Eliza Petrăchescu,
care c u rolul soţiei sacrificate, Judith O'Linden,
a intrat în linia întâi a artistelor noastre, pre­
cum prevestisem încă delà Copiii Pământului;
de clasă, delà comedie la dramă, o adevărată
fascinaţie a serei; Mihai Popescu, artist de artă
şi distincţie care de mult nu ne-a plăcut ca în
nostimul şi răsfăţatul veniamin al familiei ; cum
şi potoliţii soţi, Marieta Deculescu şi M. Gingu-
iescu.
Regia d-lui Soare a avut de luptat cu multe
dificultăţi', de text şi persoane, din care, se poate
spune că — strecurată cu abilitate, inteligenţă
şi gust — a ieşit, ca totdeauna, intactă..,.
DRAGOŞ PROTOPOPESCU
DEMONUL VESEL este piesa a cărei premie­
ră ne-a costat preţul biletului la ultimul
loc ce l-am găsit într'o sală plină de tot ce are
mai ales viaţa intelectuală şi artistică a Capi­
talei. Piesa : o comedie î n trei acte, n u ştiu
câte tablouri şi un mister.
A m încercat să număr actele şi tablourile, dar
le-am pierdut socoteala. Cât despre mister, el
poate fi sau la început sau la mijloc sau chiar
la sfârşit. Sunt convins însă 'că misterul este
pretutindeni, comedia, dureroasă şi aspră, e tot
pretutindeni, iar drama musteşte la fiecare pas.
E pirande'liană, şopteşte o voce în spatele
meu ! — Ce pirandeliană, dom'le, e shakesprea-
riană ! Are atmosferă ca în „.ceva" din M a e -
terlink ! — Da de unde, seamănă leit cu câte
ceva din Ciprian. Furaţi de jocurile de cuvinte,
spectatorii suflă în surdină : Ce comedie teri­
bilă. — Da de unde, asta e comedie nene ! Pe
la sfârşit, înainte de ultimul tablou sau de ul­
timul act, unii sunt gata să plece ! S'a termi­
nat, spune doamna de lângă mine. — Stai, frate,
mal trebue să vie şi... misterul ! Iar la ieşire,
unul care probabil are mania bilanţuriiloir,
 conchide: — In definitiv, tot comedie e ! Două
crime şi o sinucidere !
I n piesă, titularul rolului prim infectează pe
toţi cu secretul -său. In rubrica aceasta, titula­
rul care e însuşi autorul:, d-1 Dragoş Protopope-
scu, ne-a influenţat eu maniera sa, puţin ze­
flemistă, puţin ironică, puţin acidulată- E sin­
gurul mod î n care îd recunoaştem, întreg pe
Dragoş Protopopescu, singurul chip în care pu­
tem scrie despre extraordinara piesă pe oare
am văzut-o în această seară de premieră. Ah,
ştiu ! Va -trebui neapărat să vă spun ceva d e s ­
pre „subiect", ceva despre „acţiune". Să nu vă
miraţi prea mult. N u există nici subiect, nici
acţuine. (Hotărît, e pirandeliană ! E îngrozitor
cum ne putem scăpa de obsesia aceasta a ca-
taCogărilor, a asemănărilor, a influenţelor !)
Piesa Cui Dragoş Protopopescu e c a
însăşi via­
ţa. Neverosimilă şi închegată, densă -ca un mâl
şi scăpărătoare ca o cremene ciocnită de lovi­
tura de geniu a amnarului. Conflict dramatic '
DesnOdământ ! „Este". N u credeţi. Iată. Pană
Groza, aproape infirm, orb şi nu prea, e gelos.
Pe Ana. La ridicarea cortinei, Ana e moartă,
sus- „Se odihneşte, săraca". A fost omorîtă de
tren. Dece ! Păi iarăşi e simplu. Ana a vrut
să treacă ea întâi, trenul, nu, să treacă el. Şi
a trecut peste Ana. Comedie, zeflemea crudă !
Dar drama e aci. Ştim că Ana a fost omorîtă.
Pană Groza, c a r nu se teme de nimeni, care
e
nu se dă justiţiei umane, care îşi păstrează se­
cretul, infernalul secret, simte nevoia să înge-
nunche lângă surdo-mutul Dănilă,, frate-sâu
vitreg, conştiinţa lui vijelioasă, şi să se mărtu­
risească. La anchetă râde de încheierea proce-
durei şi aproape mărturiseşte-... Dar n u are cui
pentrueă... ancheta s'a încheiat. In actul u r ­
mător, după ce ne-a arătat prin câteva gesturi
scrâşnite că o vrea pe cumnată-sa Eva <pa în­
ceput pare o femeie fatală !) e î n aşteptarea
unei aventuri, icu Krişnamurteanea — D-na
Calipso — care încearcă să-1 vindece prin t e ­
lepatie, Burhu, maya, sugestie, etc., etc., Pană
şi-a omorît femeia din gelozie. O ştie Eva şi e
infectată de acest secret. O mărturiseşte a
doua oară preotului pe oare îl infectează cu a-
celaşi .secret nedivulgabiL.,. Dar o iubeşte şi pe
Eva, groaznică iubire şi încearcă un atentat
împotriva Hui Mancaş, presupus amant al Evei.
Scrie scrisori anonime surdO-mutului Dănilă
şi deslănţue î n el forţa elementară care va n i ­
mici . tot. (Rezultat : Dănilă sparge un scaun în
capul lui Mancaş care socoteşte că va muri.
N u moare. Pentru că n u are timp de asta. E
şi el infectat de u n secret. Secretul Evei, Ciu­
dat. Din dragoste pentru Pană, Eva îl scapă de
la moarte, îl trage din faţa locomotivei oare a
căicat-o pe Ana. Dece ? (Ar fi foarte necesar
sâ o întrebăm !) Pană care o iubeşte pe Eva îi
aduce flori ca din partea lui Mancaş şi îl aruncă
pe acesta în braţele Evei. (Du_te, du-te, fă-o
1
să părâie î n braţele tale ca pe o pepenoaică
Interesantă comparaţia !)
Intre timp Pană, estropiatul, demonul' vesel,
zeflemistul crâncen, (tare-mi place să-mi bat
joc de ispeţa omenească !) poetul ratat (cânt cu
degetele î n aer, degetele mele, na'iu î n care
vibrează aerul... sau cam. aşa ceva !) ţine dis­
cursuri, ironizează, face glume sinistre sau ief­
tine (moarte eu concluzie, vid cu viile, morţii
cu popii) se ţine de farse (scrisori de întâlnire
ale doamnei Calipso ou 7 cocoşaţi din care nu
vin decât 4, trei fiind absenţi — doi morţi şi
unul bolnav) şi vrea să facă dragoste cu... Kriş­
namurteanea !
E îngrozitoare această l u m e . d e estropiaţi. Şi
îngrozitor de verosimilă totuşi. Un orb care
vede puţin (Eva... Mancaş...) u n bâlbâit care
poate vorbi bine când... cântă, o femeie fatală
care, până la sfârşit capătă aripi de înger pur.
Deasupra tuturor pluteşte umbra unei victime,
Ana, scrâşnetul unui zeflemist nebun care nu
s e teme de nimeni, care vrea să vorbească sin­
gur numai cu D-zeu, care se înfioară când
aude numele lui Iisus, care îşi omoară din ge­
lozie nevasta, iubeşte oribil pe cumnată-sa,
pune foc ca să extermine pe iubitul Evei, îl
trimite apoi să facă dragoste cu Eva şi păzeşte
uşa, iar la sfârşit când află că Eva e un înger,
îl aruncă în mare pe frate-său, conştiinţa sa,
ţine un discurs penibil (e ora 11 şi u n sfert,
spectatorii se gândesc că vor pierde ultimul
tramvai !) şi reuşeşte, după ce a constatat că
toată sinistra lui uneltire a fost inutilă, să se
arunce în mare. Aceasta e piesa. Judecaţi-o !
Spectatocul iese zdrobit. U n mucalit s e plân­
g e : O să visez rău la noapte, dom'le ! Iar
Dragoş Protopopescu a avut prilejul s ă scrie
o piesă extraordinară (şi la propriu şi la figu­
rat !)
Piesa s'a Sfârşit- Cronica nu ! Aşteptaţi să
vă spun ceva despre actori, despre jocul lor.
Ana a ajucat admirabil pentrueă e moartă şi
nu s e vede. D-ra Lily Carandino s'a frământat
să fie vampă şi înger. Şi^a dat părul peste cap
din disperare .(avea doar un secret al ei!) şi
ne-a dat o Evă exact cum a vrut autorul. D-1
Manu a făcut de toate. Comedie şi dramă. A
răsturnat scaunele, a bătut din picioare,' a ri­
dicat mâinile în sus, le-a întins, cruce să cânte
cu degetele î n aer, a ţinut discursuri, s'a tă­
vălit pe podea, a îngenunchiat. A avut mo­
mente , de patetism 'covârşitor şi încremeniri
de stană. A fost aplaudat, pentru toată această
 gimnastica scenică, c u aplauze la „scenă d e s ­
1
chisă". A fost Manolesou şi Nottara. A reuşit,
numai In zeflemea', să fie...Manu. Codin, fiul
(dece a venit, dece a plecat !) interpretat de d.
I. Radu, a plâns neverosimil, s'a suit pe s c â n
şi_a pus capul în mâini ca să n e convingă că
e fiu hun şi a plecat tot aşa de inutil cum a v e ­
nit. Inspiraţie fericită ! Foarte ponderat şi o -
norabil, singurul o m normal din piesă, Man-
caş (d. S. Gabor) a susţinut un rol ingrat în
chip egal. Dănilă (d. C. Antoniu) a trebuit să
s e gângue tot timpul şi să zâmbească idiot. A
fost admirabil în ultimele scene. Restul roluri­
lor, episodice. O menţiune pentru d. Scăr-
lătescu.
'Piesa putea să se lipsească de multe elemente
fără a pierde ceva ca de pildă rolul Calipso, bine
jucat de d_na Nataşa Alexandra. D. Dragoş Pro-
topopescu putea să s e lipsească de rolul turcului
{Aii sau Mustaţa), Anecdota cu „jură" şi „nu
înjur" este 'constănţeană şi o cunosc de când
eram copil. O serie de alte tablouri (oribil
scârţâiiul scenei turnante!), inutile pentru eco­
nomia piesei. A u fost scene de u n patetism ex­
traordinar alături de scene de un penibil efect
prin şarjarea actorilor. Ion Manu n u a scăpat
nici el de pacostea asta. Iar multe din „spirite"
a u fost, din păcate, eftine. Ceeace nu-1 impie-
C R O N I C A
AL. BUSUIOCEANU, eminentul nostru profe­
sor de istoria artelor, a publicat de curând, sub
titlul Ethos, u n volum cu eseurile şi articolele
sale scrise între anii 1922 şi 1935 şi apărute în
1
mare parte î n paginile acestei reviste. O nouă
carte gândiristă s e adaogă astfel cu u n presti­
giu deosebit la seria celorlalte opere, prin oare
scriitorii acestei familii ideologice domină crea­
ţia noastră literară. Ea demonstrează încă oda­
tă bogăţia de resurse a ideilor frământate aici
şi puterea lor de afirmare prin modul specific
de a vedea lucrurile.
Temele şi problemele ridicate de Al. Busuio-
ceanu, deşi scrise într'o vreme cu alt climat li­
terar decât cel de azi, n u şi-au pierdut nimic
din actualitate, rămânând perfect valabile prin
sensul şi concluziile lor. Scriitorul: vorbeşte în
numele unei concepţii de artă şi aceasta îi dă
însăşi temeiul durabilităţii.
Al. Busuioceanu este un foarte fin interpret
fi analist, iar justeţea şi adâncimea spiritului
său în judecata operelor literare, n e îndreptă­
ţeşte să-l socotim unul dintre cei mai bine do­
taţi critici de azi. D-sa a scris .cu mult înainte
cel mai valoros studiu despre poezia lui Nichi-
for Crainic, oferind încă de atunci garanţia u -
166
dică pe autor să ne fi dat o piesă extraordina­
ră ca îndrăzneală, ea factură, ca realizare dra­
matică. O singură temă pusă în gura lui Pană
(tare îmi place să-mi bat joc de speţa omenea­
scă!) şueră strident în toată piesa- Să mulţu­
m i m lui Dumnezeu că spectatorii sunt excep­
taţi ! Din partea' scăpărătoarei inteligenţe a
d-lui Dragoş Frotopopescu, fără a şti nimic din
substanţa luorării d-sale, eram sigur că voi
vedea o piesă ca aceia p e care a m văzut-o.
O singură părere de rău. Aceia că poate m a ­
joritatea publicului n u a înţeles că u n autor
are dreptul sacru de a face şi altfel de piese
decât acele cu care suntem obişnuiţi. Ah... dar
e teribilă această' obişnuinţă! Şi n u ştim dacă
o piesă de extraordinară factură ca aceia din
„Demonul Vesel" v a putea rezista acestei bur­
gheze obişnuinţe- Dar noi, cei ce socotim că
putem anula în noi mentalitatea burgheză, no
aplecăm c u plăcere în faţa unui talent ca acel
al d-lui Dragoş Protopopescu, Chiar dacă, până
la sfârşit, nu ştim unde începe şi unde sfârşe­
şte „misterul" anunţat în afişe, chiar dacă u -
nele spirite sunt eftine, chiar dacă sâmburele,
egocentrismul lui Pană, se dovedeşte inutil (şi
e poate deabia aci sensul, tâlcul adânc al ope­
rei!) chiar dacă., etc.
P. P. I.
M Ă R U N T Ă
nei apariţii de care literatura noastră duteea
lipsă. Regretul nostru este că nu s'a consacrat
î n întregime acestei preocupări şi că n u a luat
asupra-şi misiunea ce_i revenea prin tăria v o ­
caţiei.
Paginile din Ethos sunt scrise deci cu tempe­
ramentul şi priceperea sa caracteristică, de
unde, şi distincţia cărţii destinate unei largi
orientări literare.
Cu aceste însuşiri, autorul n e dă o serie de
studii ,şi prezentări, în care urmăreşte fie o de­
monstraţie de idei în jurul unei teme artistice,
fie înfăţişarea analitică a unui scriitor sau a
unei şcoli literare.
Vorbind despre simbolism cu intuiţia clară
a celui ce ştie să descifreze o formulă d e artă
până în ultimele ei icotisecinţe, dar şi c u accen­
tul polemic necesar, AL. Busuioceanu aducea
încă din 1922 preciziuni de felul acestora pe
care le cităm din finalul primului eseu :
„Simbolismul n'a putut aduce decât o punc­
tare discontinuă. Prin purificarea şi afinarea
expresiei literare, poate şi o jalonare. I-a lipsit
însă anterioara forţă constructivă, 'care, atira-
gând şi alte rădăcini decât ale unei vagi şi
capricioase sensibilităţi, să fi putut da creaţiei
 literare un 'conţinui; mai real şi un sens mai
adânc de umanitate".
Astăzi, după douăzeci de ani, când fenome­
nul s'a consumat aproape integral' şi când pu­
tem avea perspectiva justă a lucrurilor, ne pu­
tem da seama câtă îndreptăţire cuprinde acea­
stă încheiere. Putem vedea însfârşit cât de pu­
ţin a rămas din plăsmuirile goale de 'conţinut
ale unei şcoli de mari ambiţii literare.
In studiul care dă titlul lucrării — Ethos —
Al. Busuioceanu aduce câteva păreri noi în l e ­
gătură cu expresia imagistică a artei, care con­
1
trazice spiritul logic al lucrurilor, de unde .re­
zultă însă tocmai lumea ideală închipuită de
'Platon şi deci, însăşi natura superioară a ope­
rei de artă. Cu o egală înţelegere şi pasiune
vorbeşte î n altă parte despre ciudatul poet a-
merican Walt Whitman, despre Vasile Pârvan,
pe care-1 cercetează î n gândirea şi aspectele
tainice ale sufletului său, despre poezia lui Ni­
chifor Crainic, cu atenţie specială asupra v o ­
lumului „Ţara d peste veac" şi despre poeţii
e alte nume de o strălucire egală prin atitudinea
„Gândirii", ancorându-se apoi într'un studiu de
ideologie estetică.
O altă serie de preocupări 'diverse, fixate în
cadru mai restrâns, sunt grupate sub numele
de „Marginale".
Luată î n întregime, cartea lui Al. Busuiocea-
nu e o lucrare de clarificări şi de atitudine.
Autorul merge sigur pe o linie de credinţă,
delà care nu înţelege să facă nicio concesie şi
nici să lanseze vreo judecată pripită. Obiectiv
în modul de a vedea lucrurile, nu renunţă to­
tuşi Ca căldura cuvântului, acolo unde este
vorba de o descoperire eare-i ţine î n loc cu ad­
miraţie. E nota personalităţii sale şi poate mij­
locul de ademenire pentru a-ţi impune con­
vingerile pe care le exprimă
EMILI,AN VASILESCU, tânărul şi harnicul
cercetător în domeniul teologic, după două luni
delà apariţia cărţii sale Probleme de psiholo­
gie religioasă şi fisolofie morală, semnalată
aici de d-1 prof. Nichifor Crainic, ne dă o nouă
lucrare tot pe atât de valoroasă, intitulată A-
pologeţi creştini.
ildeia de a scoate o asemenea carte mai ales
în împrejurările de azi, ni se pare deosebit de
fericită. Ea fixează un minunat paralelism în­
tre oştirile cruciate care luptă eroic pentru a
înfrunta forţele înarmate ale atesimului şi î n ­
tre. cărturarii de seamă care şi-au închinat fru­
museţea gândirii lor aceloraşi sfinte 'cauze de-
apărare a credinţei.
Emilian Vasilescu ne prezintă o serie de a-
pologeţi români şi străini, grupând deoparte teo_
167
legii şi de alta oamenii de ştiinţă, filosofii şi
literaţii. Fiecare dintre ei însemnează o luptă
şi o biruinţă a .spiritului, iar pentru unii chiar
o superioară consacrare a geniului prin opere
şi creaţiuni de însemnătate unică pentru binele
.umanităţii.
iPrintre exemplarele ieşite din sânul neamu­
lui nostru, autorul se ocupă de Petru Movilă,
Dimitrie Cantemir, Alexandru de Sturdaa, Ni­
colae Paulescu, G. G. Longineseu, Vasile Găină,
Nicolae Bălan, Nichifor Crainic, Irineu Mihăl-
cescu, Ion Petrovici, Simion Mehedinţi, Victor
Gomoiu, Ioan Gh. Savin şi Dumitru Stăniloae.
Dintre străini ne înfăţişează pe Nicolai Rojdest-
venski şi Pavel Svetlov, teologi ruşi, Wladimir
Guettée şi Raoul Allier, teologi francezi, p m a ­
e
rele iluminat Biaise Pascal şi celebrii oameni de
ştiinţă : Ampère, Pierre Duhem şi Pierre Ter-
mier.
'Desigur, cu aceste figuri nu epuizează galeria
apologeţilor creştini', printre care se enumără şl
şi opera lor militantă- Emilian Vasilescu făgă­
duieşte că v a urma cu al doilea volum pentru a
ne da o prezentare cât mai completă.
Din prima carte însă, reţinem un lucru cu
totul îmbucurător pentru noi, şi anume pre­
zenţa unui număr impresionant de apologeţi
români. Teologia şi cultura noastră laică, au
dat cu alte cuvinte o contribuţie remarcabilă
de valori,, care a u putut să se ridice până la
această funcţie reprezentativă în ordinea gân­
dirii ce trece dincolo de hotarul unei culturi.
Spiritul creştin e universal şi numai el dis­
pune de o cultură pe cât de avansată p e atât
de valabilă pentru înţelesul adânc al minţii o-
meneşti de pretutindeni. Faptul că î n ierarhia
aceasta superioară, suntem prezenţi cu un f r u ­
mos mănunchiu de elite care au luat parte la
cea mai înălţătoare luptă de inteligenţă şi de
convingeri, înseamnă că ne aflăm pe un plan
de afirmare spirituală d cea mai înaltă treap­
e
tă. Intre figurile prezentate de Emilian Vasile­
scu, sunt exemplare care se pot descoperi nu­
mai în sânul marilor culturi prin tăria credin-
ţii, prin ascuţimea spiritului şi adâncimea min­
ţii. Gândiţi-vă la un Petru Movilă, care a o-
rientat viaţa creştină a Rusiei şi a fixat s e n ­
sul adevărat al ortodoxiei, la un' Nicolae Pau­
lescu, savantul care a împăcat în armonia cu­
getului său, ştiinţa cu adoraţia faţă de Dumne­
zeu, la un Nichifor Crainic, acest titan apără­
tor al credinţei şi creatorul noului suflu de via­
ţă spirituală delà noi, precum şi la celelalte e-
xemp'.e de erudiţie şi pietate creştină.
Apologeţii sunt pentru .culturile respective,
popasuri întremătoare şi temelii de zidire â
noùdlor epoci. Ei înlătură erorile î n .care u n e ­
ori zace spiritul omenesc şi limpezesc a t m o s ­
fera atinsă de vicii, pentru a lăsa drum liber
avânturilor renăscătoare. Ce poziţie sublimă
;
are, din acest punct de vedere, bunăoară Pas­
cal, cea mai caracteristică figură a genului. Eî
rămâne pentru cultura fraceză focarul de
pietate al tuturor neamurilor, delà care por­
nesc marile subtilităţi de gândire şi de sensi­
bilitate într'o împletire serafică.
Proiectând aceste personalităţi p e orizontul
zilelor noastre, Emilian Vasilescu n e pune în
faţă îndrumătorii şi modelele de orientare p e n ­
tru conştiinţa (fiecăruia dintre noi.
Sensul pedagogic al cărţii; sale este indiscu­
tabili, dar e a are şi unul estetic, fiindcă tânărul
• teolog, plecându-se ou admiraţie şi căldură a-
supra unor vieţi de puritate şi echilibru, n e - a
dat ca rod al cercetărilor sale, măsura omului
ideal care-şi valorifică viaţa în frumuseţea cre­
dinţei şi a luptei pentru adevărul dumnezeesc.
P. V.
* * •
CONFERINŢELE FACULTĂŢII D E TEOLO­
GIE DIN BUCUREŞTI. Organizarea de con­
ferinţe publice este o adevărată tradiţie la fa­
cultăţile de teologie occidentale. La noi, profeso­
rii facultăţilor de teologie conferenţiază destul
de des, î n tot felul de cicluri: religioase, cultura­
le, naţionale, etc., dar abia anul acesta, pentru
prima oară, profesorii Facultăţii de Teologie
din Bucureşti au organizat un ciclu propriu de
conferinţe la Fundaţia „Dalles", în fiecare Joi
după amiază, începând delà 5 Februarie până
la 26 Martie a. c.
N e bucură mult această iniţiativă, care re­
vine de sigur în mare măsură actualului de­
can al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, d.
profesor iŞerban lonescu. Fiindcă lîntr'adevăr,
nu este de închipuit ca, atunci când s e duce
un războiu crâncen cu armele împotriva ateis­
mului militant d e l à . Răsărit, Biserica şi 'teolo­
gia românească să rămână într'o atitudine de
pasivitate. In acest moment, ortodoxia româ­
nească este obligată mai mult ca oricând să-şi
mobilizeze toate energiile de care dispune, pen­
tru a câştiga redutele sufleteşti ce-i stau îna­
inte. Alt prilej mai potrivit >ca acesta nici să
nu aştepte, căci n u s e ştie când v a mai veni,
Iar cei dintâi chemaţi la luptă sunt desigur
conducătorii Bisericii şi îndrumătorii tineretu­
lui teologic.
Conferinţele Facultăţii de Teologie din Bucu­
reşti urmăresc să lămurească publicul româ­
A N U L XXI. — Nr. — 3.
168
nesc asupra fiinţei şi temeiurilor mai adânci
ale ortodoxiei, asupra desvoitării ei istorice ş:
roadelor pe care le-a dat până acum.
Seria conferinţelor a fost deschisă de d.. pro­
fesor Nichifor Crainic, care a arătat ce s e î n ­
ţelege prin „spiritul ecumenic", î n ce raport
stă Biserica noastră ortodoxă română faţă de
celelalte B.serici ortodoxe naţionale şi căile pe
care s'ar putea ajunge la o mai strânsă legă­
tură între acestea. I n conferinţa imediat ur­
mătoare, d. profesor Ioan Gh. Savin a arătat
„ice este ortodoxia". Intre notele speciale ale
ortodoxiei, d-sa a accentuat în deosebi trans­
figurarea lumii şi a omului prin harul divin.
In celelalte conferinţe, părintele profesor Gala
Galaction a scos în evidenţă motivele pentru
care monahismul n u este privit bine în vremea:
noastră şi a desvăluit î n faţa ascultătorilor fru­
moasele perspective ce s e deschid de acum
înainte monahismului ortodox ; P. C. Arhi­
mandrit Iuliu Scriban a zugrăvit cu numeroase
exemple munca misionară ortodoxă ce se d e s ­
făşoară î n Transnistria . iar d- profesor dr. V.
Gh Ispir a arătat cum într'adevăr sectele r e ­
ligioase sunt u n pericol naţional
I n conferinţele ce vor urma, d. profesor La-
zăr lacob va vorbi despre „Stat şi Biserică", d.
profesor Teodor Popescu despre „Vitalitatea
Bisericii ortodoxe" şi d. profesor Şerban lone­
scu despre „'Ortodoxism sub aspectul social".
Toate aceste conferinţe vor apărea î n curând
într'un volum, ajungând astfel să fie cunoscute
şi î n cercuri mai largi-
Dar lucrul n u trebue oprit aici. Acest ciclu
de conferinţe trebue să formeze, aşa cum s'a
anunţat de altfel, începutul unei întregi serii
de cicluri asemănătoare. O dovadă că acestea
sunt bine venite, o formează însuşi publicul
foarte numeros care a asistat ia fiecare confe­
rinţă, î n frunte cu patriarhul ţării, I. P. S.
Meodinx. Sunt atâtea lucruri pe care p o ­
porul nostru n u l e ştie despre ortodoxie şi
chiar aşa numita pătură cultă este uneori atât
de străină de învăţăturile, trecutul şi realiză­
rile Bisericii ortodoxe !
Şi n u se va putea spune că (lipsesc oamenii
capabili, să pună ortodoxia în adevărata ei l u ­
mină. Dimpotrivă, ţin să s e ştie că Biserica
noastră ortodoxă română are în momentul de
faţă imense forţe răzleţe, pe care parcă un duh
rău ie împiedecă să s e unească la lucru. In
ziua î n oare toate aceste forţe s e vor uni, nu
vor exista munţi de necredinţă care să l e stea
împotrivă şi n u vor exista ţeluri înalte ale B i ­
sericii care să nu fie atinse. EM. V.
MARTIE 1942