Maximilien François Marie Isidore de Robespierre, figura importanta in cadrul

Revolutiei Franceze, s-a nascut la 6 mai 1756 în oraşul Arras din provincia nordică Artois,
avand radacini irlandeze. A fost educat în familia nobilă a bunicului Jacques Carrot, care, în
1765, şi-a inscris nepotul la colegiul călugărilor oratorieni din Arras.

Episcopul i-a oferit copilului o bursă pentru a-şi continua studiile la prestigiosul colegiu
Ludovic cel Mare. În cei 3 ani de studiu, Maximilien va obţine toate cele 3 grade
juridice:bacalaureatul, licenţiatul şi titlul de avocat. Este numit în funcţia de judecător al
Tribunalului episcopal.
În toamna lui 1783 este ales membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte din Arras, iar peste 3
ani, în 1786, devine preşedinte al acestei instituţii. Robespierre şi-a început activitatea politică
energică odată cu iniţierea discuţiilor în vederea alegerilor pentru Adunarea Starilor Generale.
La 23 martie 1789, acesta trece cu brio toate treptele scrutinului. În aprilie, soseşte la
Versailles. Ia parte activă la toate şedinţele celor 600 de deputaţi ai Stării a treia din Adunarea
Statelor Generale (convocata la 5 mai 1789 de catre regele Ludovic al XVI-lea:1774-1792).

Revolutia Franceza, declansata la 14 iulie 1789 odata cu asediul si cucerirea inchisorii

Bastilia, simbol al absolutismului monarhic, l-a avut ca personaj central si pe Robespierre.
La data de 4 august 1789 sunt desfiintate privilegiile feudale, iar la 26 august in acelasi an
este elaborata Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului”. Documentul va avea rol
constitutional, stand ulterior la baza promulgarii unei Constitutii, la 3 septembrie 1781. Printre
prevederile enuntate, in „Declaratie” se regasea si principiul de factura iluminista al separarii
puterilor in stat.

Pe un fundal de tensiune, frică de o invazie străină şi creşterea dezordinii în ţară, Comitetul a

început „Regimul Terorii”, eliminând fără milă pe toţi aceia care erau consideraţi inamici ai
Revoluţiei.

În mai 1794, Robespierre a propus Convenţiei Naţionale să proclame o nouă religie oficială
în Franţa:Cultul fiinţei supreme. Acesta s-a bazat pe filosofia lui Jean-Jacques Rousseau.

Intensificarea Regimului Terorii şi autocraţia, l-au făcut pe Robespierre să devină foarte

nepopular. Succesele armatei franceze au folosit la explicarea ilogicii acestor măsuri extrem de dure,
astfel încât s-a conturat o conspiraţie pentru înlăturarea lui Robespierre. La
27 iulie 1794, el a fost arestat într-o îmbrânceală, după ceva tensiuni.

În ziua următoare Robespierre, care era rănit de un glonţ la maxilar, şi încă 21 dintre cei mai
apropiaţi adepţi ai săi au fost executaţi prin ghilotinare.