COMPONENTA PSIHOLOGICĂ

EMPATIA ŞI RELAŢIA PROFESOR – ELEV

Calitatea predării se defineşte atât prin strategia instruirii, prin metodele de predare cât şi prin
comportamentele şi stilul de predare.
În procesul instruirii elevilor, cadrele didactice trebuie să-şi pună în valoare măiestria, competenţa
profesională în scopul fixării unui cadru propice de apropiere de cei cărora urmează să le împărtăşească
valorile ştiinţifice.
La baza acestor relaţii interpersonale este necesar să se afle capacităţile de înţelegere, anticipare, trăire
şi identificare, pentru a deschide calea unei comunicări empatice între profesor şi elev.
A fi empatic, înseamnă a percepe cadrul intern de referinţă al altuia cu toate componentele sale
emoţionale ca şi cum ” ai fi cealaltă persoană. Coborârea la nivelul de gândire al elevului nu înseamnă nici
regresie de vârstă din partea adultului şi nici alte forme de a imita comportamentul copilului, ci o
transpunere mentală în psihologia acestuia cu scopul de a-l înţelege şi de a-l ajuta.
În comportamentul empatic, persoana se transpune „în pielea” partenerului fără a-şi pierde propria
identitate de sine. Numai măiestria pedegogică poate permite pendularea eficientă între empatie şi
detaşare.
Orele de specialitate se desfăşoară individual. Aşadar, acest fenomen poate fi pus în practică atât în
secvenţa predării cât şi în alegerea manualelor alternative.
Cu ajutorul acestui fenomen, putem depista temperamentul elevului şi putem planifica un repertoriu
corespunzător.
Dacă profesorul de violă doreşte să predea din categoria semnelor de nuanţă „f”(forte = tare) şi „p”
(piano = încet) iar din categoria termenilor de mişcare: Adagio (rar, liniştit) şi Allegro (repede), utilizând
fenomenul „empatic” , atunci, va invita elevul la o plimbare prin clasă ţinându-l de mînă. La început, paşii
vor fi repezi, hotărâţi, energici, însoţiţi de o stare de bucurie. Urmează deplasarea lentă, cu paşi mici,
lejeri, solemni, însoţiţi de o stare de meditaţie, tristeţe. Făcând o analogie între paşii făcuţi şi termenii de
nuanţă ori de mişcare amintiţi mai sus, elevul va percepe, va înţelege şi va memora mult mai uşor noile
informaţii.
Prin empatie, putem să ne „apropiem” de sufletul elevilor, putem da la o parte bariera inhibiţiei, putem
comunica eficient. Procesul de transmitere şi asimilare a cunoştinţelor este „direct” iar relaţia profesor-
elev va fi de încredere şi respect.

Prof. Ioan Popescu

Liceul de Arte ”Hariclea Darclee” Brăila