Suport teoretic(GRAFURI)

Grafuri neorientate Grafuri orientate

Graf neorientat = o pereche ordonată G=(V,E), unde V Graf orientat(digraf) = o pereche ordonată
este o mulţime finită şi nevidă de elemente numite noduri G=(V,E), unde V este o mulţime finită şi nevidă
iar E este o mulţime de perechi de elemente distincte de elemente numite vârfuri iar E este o mulţime
(neordonate), numite muchii. O muchie având nodurile i, j de perechi ordonate de elemente
numite extremităţi, este notată [i,j]. distincte(ordonate) numite arce. Pentru un arc
Mulţimea V se numeşte mulţimea nodurilor sau vârfurilor (i,j) spunem că i este extremitatea iniţială(baza
grafului, iar mulţimea E mulţimea muchiilor. arcului) şi j extremitate finală (vârful
Se spune că mulţimea V are propietatea de simetrie daca arcului).
având [xi ,xk]  V rezultă şi [xk ,xi]  V. Mulţimea V se numeşte mulţimea nodurilor sau
Dacă mulţimea V are propietatea de simetrie, se spune că vârfurilor grafului, iar mulţimea E mulţimea
graful G=(V,E) este graf neorientat. arcelor.
1 6 Dacă mulţimea V nu are propietatea de
simetrie, se spune că graful G=(V,E) este graf
5 orientat sau direcţionat sau digraf.
2
1 6
3 4
5
Numărul total de grafuri neorientate ce se pot forma cu n 2
n ( n 1)
3 4
vârfuri este
2 2

Numărul total de grafuri orientate ce se pot forma

n ( n 1)
cu n vârfuri este
4 2

Vârfuri adiacente = noduri legate prin muchie Noduri legate prin arce.
Adiacent = Vârful xi este adiacent cu xj dacă perechea (xi, Nodurile xi şi xj se vor numi adiacente dacă
xj)E. Într-un graf neorientat existenţa muchiei (xi,xj) există cel puţin unul din arcele (xi,xj) şi (xj,xi).
presupune că (xi este adiacent cu xj şi xj adiacent cu xi,
Muchii incidente = muchii cu o extremitate comună Având arcul(i,j) se mai spune că acesta este
Incidenţă = o muchie este incidentă cu un nod dacă îl are pe incident spre exterior cu i şi incident spre
acesta ca extremitate. Muchia (xi,xj) este incidentă în nodul interior cu j
xi, respectiv xj.
Incidenţă spre interior = Un arc este incident
spre interior cu un vârf dacă îl are pe acesta ca
vârf terminal (arcul converge spre vârf). Arcul
(v,w) este incident spre interior cu vârful w.

Gradul unui vârf i = d(i) = numărul muchiilor cu o Gradul interior al vârfului i d-(i)=numărul
extremitate în i arcelor incidente cu i pentru care i este
Fie graful G=(V,E) cu n vârfuri x1, x2,…xn şi m muchii . extremitate finală.(arcele care intră în nodul x)
Arunci suma gradelor nodurilor grafului este 2m adică: Gradul exterior al vârfului i d+(i)=numărul
n arcelor incidente cu i pentru care i este
 d ( x )  2m
k 1
k extremitate iniţială.(arcele care ies din nodul x)
gradul unui nod i: este suma semigradelor
Fiecare graf are un număr par de vârfuri cu grad impar.
nodului i: d(i)= d-(i) +d+(i);
d+(i)=3 d-(i)=2

1 d + (1)+ d + (2)+…..+d +(n)= d-

(1)+ d -(2)+ d-(n)=m
 Grafuri neorientate Grafuri orientate

Suma elementelor de pe linia i i{1,2..,n} are ca

rezultat gradul exterior al nodului i d+(i)
Suma elementelor de pe coloana i i{1,2..,n} are
ca rezultat gradul interior al nodului i d-(i)
Suma tuturor elementelor matricei de adiacenta
este, de fapt suma gradelor exterioare(sau
interioare) adica suma arcelor m.
Vârf izolat = vârf cu gradul 0
Numărul minim de muchii pe care trebuie să le aibă un graf neorientat cu n noduri, ca să nu existe noduri
izolate este

Vârf terminal(frunză) =varf care este extremitatea unei singure muchii

Lanţ = o succesiune de noduri de forma[i1,i2,..ir] cu Drum = o succesiune de vârfuri de
propietatea că [ik,ik+1]  E,    1,2….,r-1  i1,ir se numesc forma(i1,i2,..ir) cu propietatea că (ik,ik+1)  E,  
extremităţile lanţului.  1,2….,r-1  i1,ir se numesc extremităţile
Lanţ: - lungime 8. drumului.
Lungimea lanţului = numărul muchiilor conţinute în el Lungimea drumului = numărul arcelor
conţinute în el
Lanţ elementar = lanţ în care nodurile sunt distincte Drum elementar = drum în care vârfurile sunt
distincte
Lant simplu =lant in care orice muchie apare o singura data Drum simplu =drum in care orice arc apare o
singura data
O altă matrice asociată grafului este matricea drumurilor Matricea drumurilor M=(mij)nxn definită astfel:

1 dacă există drum în G de la i la j 1 dacă există drum în G de la i la j

mij= mij=
0 altfel 0 altfel
Determinarea matricii lanturilor unui graf (algoritmul
Roy-Warshall)
pentru k=1,n executa 0 1 1 0
e4 4  
pentru i=1,n executa e5
0 0 0 1
e3 A= 
pentru j=1,n executa 0 0 0 1
daca a[i][j]=0 atunci  
2 1 3 0 0 0 0 

a[i][j]=min(a[i][k],a[k][j]) e1 e2
sf_daca
sf_pentru
1 1 1  1  1
sf_pentru  1 0
sf_pentru  0 1 0 
B=  M=
un element al matricii de adiacenta a[i][j]=0 devine 1 daca 0 1 0 0 1
 
exista un nod k astfel incat a[i][k]=1 si a[k][j]=1; adica 0 0  1  1  1
exista lant de la xi la xk si lant de xk la xi 0 1 1 1
 
0 0 0 1
0 0 0 1
 
0 0 0 0 

Ciclu = lanţ de forma [i1,i2,..ir] pentru care i1=ir Circuit =drum de forma (i1,i2,..ir) pentru care
i1=ir
Ciclu elementar = ciclu în care nodurile sunt distincte Circuit elementar = circuit în care vârfurile
sunt distincte
 Grafuri neorientate Grafuri orientate
5 2
1 1
4 4

2 3
3 6 5
Ciclu elementar 3, 6, 4, 5, 1, 3 Circuit elementar 1, 3, 5,
4, 2, 1
Graf regulat = un graf în care toate vârfurile au acelaşi grad

Graf k-regulat = un graf în care toate vârfurile au acelaşi grad k

Graf parţial al unui graf G=(V,E) un graf G’=(V,E’) cu E’
E


Numărul de grafuri parţiale ale lui G este .

Soluţie: Numerotăm muchiile grafului de la 1 la m. Fiecărui
graf parţial îi putem asocia în mod biunivoc o funcţie astfel:

Numărul de grafuri parţiale este egal cu numărul de funcţii

definite, adică (considerăm că un graf este parţial al său).
 Grafuri neorientate Grafuri orientate
Subgraf al unui graf G=(V,E) un graf G’=(V’,E’) cu E’  E
şi V’  V unde E’ conţine toate muchiile din E care au
extremităţile în V’(se mai numeşte subgraf indus de V’ în
G).

Numărul de subgrafuri ale lui G este

Soluţie: Pentru a genera un subgraf, trebuie să selectăm
mulţimea vârfurilor sale, mulţimea muchiilor/arcelor fiind unic
determinată de mulţimea vârfurilor selectate. Mulţimea
are submulţimi, dintre care trebuie să
eliminăm mulţimea vidă. Deci, există subgrafuri ale
unui graf cu n vârfuri (considerăm că un graf este subgraf al
său).

Graf complet(Kn )= dacă oricare 2 vârfuri ale sale sunt Dacă graful este orientat există mai multe
adiacente (există o muchie între  i,j  V) grafuri complete cu un număr dat de vârfuri,
Graful complet este unic. acestea deosebindu-se fie prin orientarea arcelor,
2 fie prin aceea că între două vârfuri oarecare
Pentru un graf neorientat cu n vârfuri, graful Kn are
n c
există sau un arc sau două arce de sensuri
muchii( orice muchie este o submulţime de 2 vârfuri) contrare.
Observaţie: Graful Numărul total de grafuri orientate complete ce
neorientat complet cu n n ( n 1)

vârfuri se notează şi
se pot forma cu n vârfuri este
3 2

conţine muchii.
Numărul de grafuri orientate complete care se pot construi
cu n noduri este egal cu .

Există arcul (u,v), există arcul (v,u) sau există ambele arcuri
2
(u,v), (v,u). Cum sunt C n posibilităţi de a alege două vârfuri
distincte iar pentru fiecare dintre acestea există 3 situaţii ca
ele să fie adiacente, rezultă că pentru n dat sunt 3 x grafuri
2
orientate complete cu n vârfuri unde x= C n .
 Grafuri neorientate Grafuri orientate
Graf bipartit
Un graf neorientat se numeşte bipartit dacă
mulţimea vârfurilor sale poate fi partiţionată în două
submulţimi A şi B nevide astfel încât
orice muchie are o extremitate în A şi una în B.

Graf bipartit complet

Un graf bipartit se numeşte complet dacă fiecare vârf din
mulţimea A este adiacent cu fiecare vârf din mulţimea B.
Observaţie: Dacă numărul de vârfuri din mulţimea A este p,
iar numărul de vârfuri din mulţimea B este q, graful bipartit
complet se notează şi conţine muchii.
Graf conex un graf G=(V,E) cu propietatea că  i,j  V Un graf orientat este conex dacă şi numai dacă
există un lanţ cu extremităţile i şi j graful său suport este conex.
Prin graf suport al unui graf orientat G,
înţelegem graful neorientat obţinut prin
înlocuirea fiecărui arc din G cu muchia
graf conex corespunzătoare, urmată de eliminarea muchiilor
multiple.
GRAF CONEX - format dintr-o singură componentă conexă Graf tare conex un graf orientat G=(V,E) cu
(conţine toate nodurile grafului)
propietatea că  i,j  V există un drum de la i şi j
şi un drum de la j la i.

graf neconex

Graf NECONEX - alcătuit din trei componente conexe

Componenta conexa 1 conţine nodurile: 1,3,5,2,6
Componenta conexa 2 conţine nodurile: 4, 8
Componenta conexa 3 contine nodurile: 7
Numărul minim de muchii necesare ca pentru ca un graf
neorientat să fie conex este n-1.
Un graf conex cu n noduri şi n-1 muchii este aciclic şi maximal cu
această proprietate.
Dacă un graf neorientat conex are n noduri şi m muchii, numărul
de muchii care trebuie eliminate, pentru a obţine un graf parţial
conex aciclic este m-n+1.
Componentă conexă a unui graf G=(V,E) este un subgraf Componentă tare conexă a unui graf orientat
conex al său, maximal în raport cu această propietate(dacă la G=(V,E) este un subgraf conex al său, maximal în
acest subgraf adăugăm un vârf oarecare al grafului, atunci raport cu această propietate.
subgraful nu mai este conex). Se calculeaza matricea drumurilor si apoi se
determina perechile de forma (i,j) cu i  j cu
valoarea 1 in matricea drumurilor
 Grafuri neorientate Grafuri orientate
Algoritm care verifica daca un graf neorientat este conex, iar daca graful nu este conex se determina
componentele sale conexe:
pas 1 nc  0//initial nr componentelor conexe este 0
pas 2 cat timp exista varfuri nevizitate executa
nc  nc+1
//alege un varf v nevizitat
BF(v)//aplic algoritmul BF avand ca varf de plecare varful v, in acest fel parcurgem si afisam componenta
conexa numarul nc
pas 3 stop
Grafuri neorientate
Parcurgerea BF(parcurgerea în lăţime) = se vizitează vârful iniţial, apoi vecinii acestuia, apoi vecinii nevizitaţi
ai acestora şi procesul continuă până când sunt vizitate toate nodurile.
Parcurgerea DF(parcurgerea în adâncime) = se vizitează vârful iniţial i se continuă cu primul dintre vecinii săi
nevizitaţi încă, fie acesta i1.Se procedează la fel cu i1, trecându-se la primul dintre vecinii săi, nevizitat încă şi
algoritmul continuă cât este posibil. Când nu mai sunt vecini nevizitaţi ai nodului la care am ajuns, ne întoarcem
în vârful din care am plecat ultima dată şi continuăm procedeul.
Graf aciclic = graf care nu conţine cicluri Teoreme şi propoziţii:
Ciclu hamiltonian = un ciclu elementar care contine toate 1. Dacă G=(V,E) are n muchii, atunci
vârfurile grafului  d (i)  2 m
Graf hamiltonian =graf care conţine un ciclu hamiltonian 2. Un graf neorientat complet cu n vârfuri are
Ciclu eulerian = un ciclu care conţine toate muchiile n(n-1)/2 muchii
grafului 3. Dacă G=(V,E) este un graf neorientat cu n
vârfuri, n  3 varfuri, astfel incât fiecare vârf i  V
are gradul  n/2 atunci el este hamiltonian
(Observaţie: această teoremă ne dă o condiţie
suficientă nu şi necesară pentru ca un graf să fie
hamiltonian. Cu alte cu cuvinte, există grafuri
hamiltoniene care au vârfuri de grad<n/2
4. Un graf orientat G=(V,E) fără vârfuri izolate
este eulerian dacă şi numai dacă este conex şi
gradul oricarui varf al sau este numar par.
Graf eulerian = graf ce conţine un ciclu eulerian
Metode de reprezentare
Grafuri neorientate: Grafuri orientate:
1. Matricea de adiacenţă A  Mnxn({0,1}) este definită astfel:
A  i   j    10 da al tcf ae l( i , j )  E

creare ma_neorientat(G(V,E),MA)
pentru i  1, |V| executa
pentru i  1, |V| executa MA[i,j]  0
pentru e=1  |E| executa
citeste(i,j)
MA[i,j]  1
MA[j,i]  1(instructiunea lipseste in
cazul grafului orientat)
Observaţie: 2. Matricea vârfuri – arce
arcele se numerotează B  Mnxm({-1,0,1}) este definită astfel:
1 daca i este extremitate initiala a
arcului j
B[i][j] = -1 daca i este extremitate finala a
arcului j
0 atfel
 Grafuri neorientate Grafuri orientate
3. Listele Li(listele de adiacenţă memorate dinamic) Li={j/(i,j)  E}]
Lista de adiacenta retine pentru fiecare varf din graf varfurile adiacente cu acesta(vecine cu el). Se foloseste ub
vector LA ale carui elemente sunr pointeri catre |V| liste inlantuite una pentru fiecare varf din V. Lista indicata de
LA[u] contine toate varfurile adiacente cu u in G, stocate intr-o ordine oarecare.
Crearea unei liste de adiacente:
crearea LA_neorientat(G(V,E),LA)
pentru i  1,|V| executa //crearea listei
LA[i]  NULL;
pentru e  1,|E| executa //crearea listei vecinilor
citeste(i.j);
aloca(p);
p->inf  j p->leg  LA[i] LA[i]  p
aloca(p)
p->inf  i p->leg  LA[j] LA[j]  p

4. Liste de adiacenţă memorate static: T

T  M2x(n+2m) T  M2x(n+m)
T[1][i] = i, pentru i=1,n
Prima linie se completeaza apoi cu listele de vecini in ordine.
T[2][i] = indicele coloanei din T unde incepe lista vecinilor lui i pentru i=1,n
Linia se completeaza cu pozitia urmatorului vecin, daca acesta exista, altfel 0.
Memorarea grafului prin matricea ponderilor
 1

Suport teoretic (ARBORI)

2 4 5

Definitie: Se numeste arbore un graf neorientat care este conex si nu contine cicluri.
Un program care verifica daca un graf este arbore:
3
1. se face verificarea daca un graful este conex, se parcurge graful in adancime, dupa alegerea unei
muchii, de exemplu de la i la j se elimina muchia de la j la i. In final daca au fost atinse toate nodurile
inseamna ca graful este conex.
2. trebuie analizat daca graful nu are cicluri. Se realizeaza tot cu parcurgerea in adancime, parcurgerea
asigura selectia unei muchii o singura data. Daca graful are cel putin un ciclu, atunci un nod este atins
de doua ori.
Apoi rezultă că G este un arbore
(Definiţia recursivă dată de D.E. Knuth) Se numeşte arbore o mulţime finită T de noduri care îndeplinesc
propietăţile :
 există un nod cu rol special numit rădăcină
 celelalte noduri sunt repartizate în q≥0 mulţimi disjuncte T1…..Tq, unde fiecare dintre acestea
este un arbore

1 2

3 4

2
3
1

5 4 5

1 3

2 4

Studiul arborilor este justificat de existenţa în practică a unui număr mare de probleme care pot fi
modelate prin arbori. Dintre acestea amintim:

1. construirea unor reţele de aprovizionare cu apă potabilă (sau cu energie electrică sau termică etc) a
unor puncte de consum, de la un punct central;
2. construirea unor căi de acces între mai multe puncte izolate;
3. desfăşurarea unui joc strategic;
4. luarea deciziilor în mai multe etape (arbori decizionali);
5. evoluţii posibile ale unui sistem pornind de la o stare iniţială;
6. construirea unei reţele telefonice radiale, a unei reţele de relee electrice;
7. legarea într-o reţea a unui număr mare de calculatoare;
8. organigramele întreprinderilor;
 9. studiul circuitelor electrice în electrotehnică ;
10. schemele bloc ale programelor pentru calculatoare etc.
În toate problemele de mai sus se doreşte ca, dintre muchiile unui graf neorientat, să se extragă arborele
optim din mulţimea tuturor arborilor care pot fi extraşi din graful dat.
Deoarece definiţia arborelui este dificil de aplicat pentru deciderea faptului că un graf este arbore sau nu (şi
în special sunt greu de verificat conexitatea şi mai ales existenţa ciclurilor) există mai multe caracterizări
posibile ale unui arbore, acestea fiind date de teorema de mai jos
Propietati ale arborilor:

Fie G(V,E), un graf neorientat de ordin n cu n≥2 noduri, m muchii şi p componente conexe. Urmatoarele
afirmatii sunt echivalente şi caracterizează un arbore :
1. G este un arbore
2. Oricare doua varfuri sunt unite printr-un lant simplu unic.
3. G este conex si minimal cu aceasta propietate(daca eliminam o muchie oarecare devine neconex)
4. G este aciclic si maximal cu aceasta propietate(daca adaugam o muchie intre oricare două nosuri
adiacente se formeaza un ciclu şi numai unul)
5. G este conex si are m=n-1 muchii
6. G este aciclic si are m=n-1 muchii
Teorema:
Fie un graf neorientat G cu n noduri. G este arbore daca si numai daca are n-1 muchii si nu contine cicluri.
Teorema: Numerele intregi 0<d1<= d2<=…….dn sunt gradele varfurilor unui arbore de ordin n>=2 daca si
numai daca d1+d2+….dn=2n-2

Fie G un graf neorientat. Un subgraf parţial H al lui G cu propietatea că H este arbore se numeşte arbore parţial
al lui G.
Un graf neorientat G conţine un arbore parţial dacă şi numai dacă G este conex.
Un arbore cu n ≥2 vârfuri conţine cel puţin două vârfuri terminale.
Orice arbore cu n vârfuri are n-1 muchii.

Să se construiască toţi arborii:

a) Cu 3 vârfuri date
b) Cu 4 vârfuri date

Arbori cu radacina:

Definitie: Un arbore cu radacina este o multime finita de noduri care este fie multimea vida, fie o multime
nevida cu urmatoarele propietati:
a) Exista un nod special numit radacina arborelui
b) Multimea celorlalte noduri este partitionata in k submultime V1, V2,….VK, fiecare submultime fiind la
randul ei un arbore cu radacina(subarborii radacinii) radacina arborelui fiind unita prin muchii cu radacinile
subarborilor.

nod radacina nivel 0

1

2 nivel 1
3

subarborii radacinii 6
nivel 2
4 5

7 nivel 3

nod radacina nivel 0

nodurile 2, 5, 6, 7 sunt frunze
nodurile 4,5 6 sunt frati
inaltimea arborelui este 3
descendentii nodului 3 sunt 4, 5, 6, 7
ascendentii nodului 7 sunt 1, 3, 4

Metode de memorare a arborilor:

-matricea de adiacenta
1 1 2 3 4 5 6 7
2 0 1 1 0 0 0 0
3 0 0 0 1 1 1 0
4 0 0 0 0 0 0 1
5 0 0 0 0 0 0 0
6 0 0 0 0 0 0 0
7 0 0 0 0 0 0 0

-liste de adiacenta
Pentru fiecare nod se pastreaza informatia utila asociata nodului precum si un vector de referinte catre fii.
struct arb{ arb fii;
nod *prim;
tip_info info;};
se poate utiliza o lista simplu inlantuita in care sa pastram referintele catre fii.

-legaturi de tip TATA-arborele se reprezinta sub forma unui vector t cu n componente: daca t[i]=k, atunci nodul
i este descendent al nodulul k. Daca nodul i este varf t[i]=0.

Exemplu: t
5 535503417
123456789
3 1 4

2 6 8 7 9

Parcurgerea arborilor

Parcurgerea în lăţime
Parcurgerea în adâncime

Arbori binari:

Definitie: Un arbore binar este un arbore cu radacina in care fiecare nod are cel mult doi fii, numiti fiul stang si
fiul drept.
Fiul stang este radacina subarborelui stang, iar fiul drept radacina subarborelui drept corespunzator.
Propietati ale arborilor binari
1. numarul maxim de noduri de pe nivelul i al unui arbore este 2i
2. numarul maxim de noduri dintr-un arbore binar cu inaltimea h este 2h+1-1
3. un arbore cu n varfuri are inaltimea mai mare sau egala cu [log2n].

Metode de reprezentare:
In afara metodelor prezentate anterior, putem utiliza reprezentari care sa memoreze descendentii fiecarui nod
Dinamic memoram pentru fiecare nod informatia utila si doua referinte catre fiul stang, si drept.
struct nod{tip_info info;
nod st, dr;};
Static se utilizeaza doi vectori ST SI DR in care ST[i]=fiul stang al nodului i si DR[i]= fiul drept al nodului i.

Parcurgerea arborilor binari:

a) in preordine (R-S-D):se prelucreaza radacina, apoi subarborele stang si subarborele drept in acelasi mod
b) in inordine (S-R-D): se prelucreaza subarborele stang, apoi radacina si subarborele drept in acelasi mod
c) in postordine (S-D-R): se prelicreaza subarborele stang, apoi subarborele drept in acelasi mod si la sfarsit
radacina.
Arbore partial de cost minim

Fie G=(X,U) un graf neorientat si conex. Graful este dat prin matricea ponderilor(costurilor).Prin
eliminarea unor muchii din G se obtine un graf partial al lui G. Daca acesta este arbore, se va numi arbore
partial.
Problema: Definim costul unui arbore partial ca suma costurilor muchiilor sale. Se cere sa se obtina un arbore
partial de cost minim, adica:
-intre oricare doua noduri sa existe drum
-suma muchiilor sa fie minima
Pentru rezolvare se folosesc 2 vectori:
Vectorul S cu urmatoarea semnificatie:
0 daca nodul i apartine arborelui deja construit
S[i]=
k daca sunt respectate conditiile de mai jos:

1. nodul i apartine arborelui deja construit

2. muchia de cost minim care uneste pe i cu unul din nodurile grafului deja construit este [i,k].
Vectorul T retine pentru fiecare nod care se adauga arborelui nodul parinte ale acestuia
Prezentarea algoritmului:
1. Se citeste N numarul de noduri, matricea costurilor A si nodul de pornire v S[v]=0 si S[i]=v, pentru i  k
2. Se alege muchia de cost minim (i, j) care are o extremitate intr-unul din nodurile arborelui deja
construit, iar cealalta intr-un nod care nu apartine arborelui(S[i]=0,S[j]  0) Se pune T(j)=S[j] si se
actualizeaza vectorul S pentru nodul j.
3. Daca nu au fost alese n-1 muchii se reia pasul 2