AE Sustenabilitatea în industria turismului,

bazată pe indicatorii cheie de performanță

SUSTENABILITATEA ÎN INDUSTRIA TURISMULUI,

BAZATĂ PE INDICATORII CHEIE DE PERFORMANŢĂ

Adriana Dutescu1∗, Adriana Florina Popa2 şi Andreea Gabriela Ponorîcă3

1) 2) 3)
Academia de Studii Economice din Bucureşti, România

Rezumat
Chiar dacă există o nevoie reală pentru un set de indicatori cheie de performanţă
pentru întreprinderile mici şi mijlocii, aceasta nu este încă considerată a fi satisfăcută.
Această cercetare este axată pe două aspecte principale, fiecare la fel de importantă pentru
utilizatorii de informaţii contabile: indicatorii de bază specifici pentru analiza performanţei
operaţionale şi luarea deciziilor, precum şi tendinţa acestor indicatori în contextul crizei
financiare. Punctul de plecare al studiului este un chestionar adresat întreprinderilor mici şi
mijlocii care activează în domeniul turismului, în special în industria hotelieră.
Respondenţii au completat chestionarul respectându-se anonimatul, optând, în cazul
anumitor întrebări, pentru alegerea uneia dintre multiplele variante de răspuns, precum şi
pentru oferirea de răspunsuri deschise, în cazul altora. Analiza noastră dezvăluie o imagine
corectă privind dinamica celor mai utilizaţi indicatori cheie de performanţă în industria
hotelieră din România, limitele privind interpretarea şi utilizarea lor, dar şi evoluţia
performanţei financiare şi economice, pe baza acestora. Scopul declarat al cercetării este de
a constitui un punct de plecare în a oferi soluţii pentru îmbunătăţirea relevanţei şi utilizării
indicatorilor cheie de performaţă în acest domeniu, în contextul unei afaceri durabile, luând
în considerare starea actuală a economiei, în general, şi a industriei hoteliere, în special.

Cuvinte-cheie: indicatori cheie de performanţă (KPI), industria hotelieră, sustenabilitate,

contabilitate şi raportare durabilă, întreprinderi mici şi mijlocii.

JEL Classification: M41, L83

Introducere

Industria turismului a avut o evoluţie rapidă în ultimele decenii. Pe lângă efectele

pozitive, de generare a creşterii în zonele de destinaţie, există şi efecte negative cu impact
asupra unor domenii precum cele de mediu, cultură, politică, social şi economic.
Dezvoltarea durabilă necesită schimbări inclusiv în ceea ce priveşte îmbunătăţirea
relevanţei informaţiei contabile,cu scopul de a creşte satisfacţia utilizatorilor acesteia cu
privire la fundamentarea deciziilor specifice de mediu, pentru atingerea obiectivelor
stabilite. Nevoia în creştere de sustenabilitate este de asemenea un rezultat al volumului
mare de cunoştiinţe şi al preocupării în ceea ce priveşte impactul asupra turismului şi a

∗
Autor de contact, Adriana Dutescu - adriana.dutescu@bsm-mba.ro

830 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane și provocări ale turismului durabil AE
problemelor legate de mediu în general. Dezvoltarea turismul fără sustenabilitate poate
conduce la deteriorarea gravă a societăţii, dar şi a mediului înconjurător şi a întregii
industrii a turismului (Minciu, et al., 2010).
În cadrul cercetării noastră, sustenabilitatea este abordată din punct de vedere
economic, în încercarea de a răspunde nevoilor întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) care
activează în domeniul turismului. Performanţa financiară a unei afaceri depinde de
abilitatea sa de a obţine profit şi de a-şi menţine stabilitatea. Unul dintre obiectivele noastre
este de a evalua atitudinea actuală faţă de utilitatea indicatorilor de bază specifici pentru
analizarea performanţei operaţionale, cât şi în procesul de luare a deciziilor pe baza
acestora. Scopul final al acestei cercetări îl reprezintă identificarea unui set de indicatori
cheie de performanţă (denumiţi KPI mai departe în text) pentru întreprinderile mici şi
mijlocii drept un instrument util pentru a face faţă realităţii economice actuale. Pentru a
atinge acest scop, este foarte important să se evalueze gradul de conştientizare al celor
implicaţi în posibilităţile de îmbunătăţire a sustenabilităţii şi a performanţei.
Am ales să ne îndreptăm atenţia asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, având în
vedere că ele reprezintă cea mai largă categorie de entităţi, respectiv mai mult de 99% din
toate întreprinderile din întreaga lume, având numeroase implicaţii economice, tehnice şi
sociale, la nivel micro şi macro economic. IMM-urile sunt un factor vital şi dinamic de
progres în societatea contemporană. Acestea contribuie în mare măsură la realizarea
obiectivelor fundamentale ale oricărei economii naţionale. IMM-urile reprezintă un
domeniu de cercetare distinct. Două argumente principale pot fi formulate pentru a justifica
atenţia specifică acordată acestei categorii de întreprinderi private. Primul este un argument
de ordin cantitativ: IMM-urile reprezintă o parte vitală şi extinsă a economiei moderne. Cel
de-al doilea argument se referă mai mult la impactul calitativ, în ciuda eterogenităţii
sectorului IMM-urilor, acesta fiind diferit de companiile mari în multe privinţe. În ultimii
ani, atenţia IASB (Consiliul Standardelor Internaţionale de Contabilitate) s-a axat pe
întreprinderile mici şi mijlocii, care sunt de mare importanţă pentru dezvoltarea economiei
naţionale. Acestea reprezintă un factor important de creştere economică şi inovare, având
un efect pozitiv asupra reducerii şomajului prin crearea locurilor de muncă.
Procesul de integrare şi globalizare este strâns legat de necesitatea armonizării
internaţionale a raportării financiare, în acest sens fiind dezvoltate Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). În cadrul acestora, termenul de
„întreprinderi mici şi mijlocii” are semnificaţii diferite, în funcţie de zona în care acestea
sunt utilizate. De altfel, delimitarea acestor entităţi a constituit un subiect dificil şi
controversat de-a lungul timpului, neexistând o definiţie unanim acceptată pe plan
internaţional. Definiţia IMM-urilor în contextul IFRS se referă la entităţi care: (a) nu au
responsabilitate publică, şi (b) publică situaţiile financiare cu scop general, pentru
utilizatorii externi.
În contextul actual al globalizării, dezvoltării durabile şi competitivităţii, dar şi al
crizei financiare, companiile sunt din ce în ce mai mult evaluate nu numai pe baza
performanţei economice, a calităţii politicii de management şi de comunicare, ci şi a
contribuţiei la viaţa socială a comunităţii din care fac parte. O raportare completă trebuie să
reflecte toată gama de cerinţe macroeconomice pe care o organizaţie trebuie să le aibă în
vedere - cele economice, sociale şi de mediu. Din punct de vedere practic, contabilitatea
trebuie să-şi extindă cadrul tradiţional de raportare, astfel încât să ia în considerare atât
rezultatele financiare, cât şi performanţa în relaţie cu societatea şi mediul înconjurător.

Vol. XVI • Nr. Special 8 • Noiembrie 2014 831

AE Sustenabilitatea în industria turismului,
bazată pe indicatorii cheie de performanță

Studiul de faţă utilizează diverse informaţii contabile, ca bază a determinării

indicatorilor cheie de performanţă specifici, în vederea analizării performanţei operaţionale
şi pentru fundamentarea deciziilor.
Pentru a răspunde obiectivelor noastre au fost utilizate mai multe metode de
cercetare precum analiza, sinteza, comparaţia, observaţia sau cercetarea documentară.
Metodologia de cercetare utilizată se circurscrie sondajului bazat pe chestionar. Scopul este
de a determina principalele tipuri de finanţare preferate de antreprenorii români din
întreprinderi mici şi mijlocii ce activează în domeniul turismului; care sunt indicatorii
consideraţi a fi cei mai importanţi în activitatea lor; măsura în care aceştia ştiu cum să îi
evalueze şi utilizeze în fundamentarea deciziilor; dacă lichiditatea este suficient de mare
astfel încât să permită, în permanenţă, îndeplinirea responsabilităţilor asumate; modul în
care respondenţii ştiu cum să evalueze impactul lichidităţii în cazul în care utilizează o
situaţie centralizată a fluxurilor de numerar; care este obiectivul pe care intenţionează să-l
atingă în activitatea lor.
În continuarea demersului nostru vom trece în revistă principalii indicatori cheie
de performanţă utilizaţi, literatura ştiinţifică ce abordează sustenabilitatea şi turismul
durabil, precum şi impactul informaţiilor financiare, în general, pentru ca, mai apoi, să
prezentăm succint metodologia utilizată în cadrul cercetării, rezultatele obţinute şi
principalele concluzii.

1. Indicatorii cheie de performanţă

Teoria strategică sugerează că firmele pot împiedica restituirea medie a veniturilor

prin angajarea eforturilor competitive, care influenţează în mod direct profitabilitatea unei
entităţi, prin urmare, ele ar trebui să fie incluse în ipotezele de analiză, prognoză şi de
evaluare. Informaţia contabilă este considerată mult mai utilă atunci când vorbim despre
evenimentele economice, dincolo de măsurile de sinteză prezentate în situaţiile financiare.
De exemplu, modul în care un profesionist contabil percepe fluxul tranzacţional şi modul
de agregare al tranzacţiilor în poziţiile din situaţia financiară, oferă cunoştinţe de
specialitate pentru a dezvolta indicatorii aferenţi situaţiilor financiare (combinaţii de sume
care depăşesc categoriile de elemente din situaţiile financiare), pentru a surprinde fenomene
economice şi evaluări, cum ar fi eforturile competitive şi chiriile (Dickinson şi Sommers,
2012).
Pentru o entitate economică este esenţial să stabilească obiectivele strategice şi
operaţionale şi apoi să identifice indicatorii cheie de performanţă, care le evidenţiază cel
mai bine. Indicatorii cheie de performanţă (KPI) exprimă un set de măsuri de necontestat,
utilizate de către un domeniu sau o companie pentru a estima sau a determina performanţele
în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor lor strategice şi de exploatare. Mai mult decât
atât, aceşti indicatori nu pot fi stabiliţi fără o înţelegere completă a limitelor lor. Când
vorbim despre limite, ne referim la stabilirea unor limite superioare şi inferioare ale acestor
indicatori, în legătură cu piaţa şi performanţa concurenţilor.
De-a lungul unui an, procesul managerial trebuie să utilizeze „KPI” ca instrumente
de analiză internă a afacerii şi pentru controlul rezultatului strategiei. În cazul adoptării
deciziilor în domeniul gradului de ocupare, „KPI” ajută echipa de management să asigure o
alocare adecvată de resurse şi să îşi atingă obiectivul de maximizare a profitului. În cazul
utilizării unui set uniform de „KPI” pentru toate întreprinderile din acest domeniu, analiza
comparativă este foarte eficace.De altfel, unii „KPI” sunt necesari zilnic, săptămânal sau

832 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane și provocări ale turismului durabil AE
lunar în studierea comparaţiei de „benchmarking” dintre hoteluri, reprezentând un
instrument util pentru manageri, prin alcătuirea politicii de preţuri a unităţii hoteliere
respective. Staehle şi Lampenius (2011) arată că recent o anumită ramură a literaturii de
specialitate a ilustrat în profunzime că metodele de contabilitate tradiţională sunt de multe
ori părtinitoare în evaluarea indicatorilor cheie de performanţă (KPI). Sunt menţionaţi în
acest sens autori care analizează randamentul investiţiilor, multiplii de stabilire a preţurilor
şi nu în ultimul rând, costurile şi valorile veniturilor reziduale.
Interesul se îndreaptă în mod special către evaluarea compatibilităţii dintre
„indicatorii cheie” folosiţi de manageri, „interpretarea” managerilor privind indicatorii şi
modul de utilizare a acestora în „luarea deciziilor”. Prin identificarea conceptelor teoretice
şi a dovezilor empirice din literatura de specialitate, este examinată măsurarea performanţei
în industria hotelieră şi se realizează analiza şi evaluarea rezultatelor cantitative.
Câteva exemple de indicatori de performanţă utilizaţi în industria hotelieră sunt
rata de ocupare, ratele de venit (venituri per cameră disponibilă, per total camere, rata
medie a camerei), indicatorii de profitabilitate, indicatorii financiari sau indicatorii de
randament (costul serviciului de cameră).
Analiza cost-volum-profit este o tehnică valoroasă pentru luarea deciziilor
manageriale, atunci când se analizează posibilitatea de a introduce o nouă activitate
comercială sau de a îmbunătăţi performanţa existentă. Accentul principal în acest tip de
cercetare cade pe proiectarea nivelurilor viitoare de profitabilitate.

2. Recenzia literaturii ştiinţifice

Ne-am propus, în cadrul acestei părţi, să trecem în revistă principalele rezultate ale
cercetărilor şi publicaţiilor recente, cu privire la asigurarea sustenabilităţii şi turismului
durabil, precum şi rolul raportărilor contabile în acest context.
Termenul şi ideea de sustenabilitate au fost transferate turismului din ideologia de
dezvoltare durabilă ulterior publicării raportului „Our Common Future” („Viitorul nostru
comun”) de către Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED), numită şi
Comisia Brundtland, în 1987. Conform acestui raport, dezvoltarea durabilă este dezvoltarea
care satisface nevoile prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a
răspunde nevoilor proprii (WCED, 1987). În acest sens, acest concept poate fi de departe
considerat o abordare de succes. Asta se datorează faptului că a adus o contribuţie
importantă la schimbarea atitudinii şi agendei comunităţii internaţionale faţă de dezvoltarea
economică, socială şi a mediului.
Sustenabilitatea este adesea văzută ca o interacţiune între trei elemente integrate:
mediu (ecologie), economie şi societate, ca dimensiuni ale modelului celor Trei Piloni de
Bază (Centrul pentru Educaţie de Mediu, 2007). Aceşti trei piloni au servit în ultimii ani
drept fundament comun pentru numeroase standarde de sustenabilitate şi sisteme de
certificare. Ideea de sustenabilitate ca şi oportunitate de afaceri a dus la formarea unor
organizaţii precum Consorţiul de Sustenabilitate a Societăţii pentru Învăţarea
Organizaţională, Institutul de Afaceri Durabile şi Consiliul Mondial pentru Dezvoltare
Durabilă. O consecinţă a fost includerea sustenabilităţii în strategia comercială a companiei.
Un concept folosit, introdus şi abordat de către Schaltegger şi Wagner (2006), este
managementul performanţei de sustenabilitate. Este vorba despre un concept care necesită
un cadru de bună gestionare, care pe de o parte, leagă managementul social şi de mediu de
strategia competitivă şi gestionarea de afaceri, iar pe de altă parte integrează informaţiile

Vol. XVI • Nr. Special 8 • Noiembrie 2014 833

AE Sustenabilitatea în industria turismului,
bazată pe indicatorii cheie de performanță

despre mediu şi cele sociale cu informaţiile economice de afaceri şi raportarea de

sustenabilitate.
Printre cele mai importante iniţiative din domeniul standardizării contabilităţii de
sustenabilitate, după cum au menţionat Carol şi Venkat (2007), întâlnim Iniţiativa
Raportării Globale (GRI), Organizaţia Internaţională pentru Standarde (ISO) cu o serie de
14.000 de standarde, Consiliul Mondial de Afaceri pentru Dezvoltarea Durabilă (WBCSD),
Institutul Responsabilităţii Sociale şi Etice - standardul AA1000 şi Proiectul Liniilor
Directoare Integrate privind Sustenabilitatea pentru Management (SIGMA).
Saarinen (2006) subliniază importanţa sustenabilităţii în turism, luând în
considerare, în acelaşi timp, discuţiile şi criticile, precum şi necesitatea de a înţelege natura
limitelor de creştere.
Conform Sharpley (2000), în ultimul deceniu, conceptul de dezvoltare durabilă în
turism a devenit obiectivul atenţiei sporite a teoreticienilor şi practicienilor în turism
deopotrivă. În prezent, acest concept se bucură de o acceptare largă ca şi obiectiv de atins al
politicii de dezvoltare şi practică a turismului, iar multe organizaţii industriei turismului au
adoptat mai multe principii şi planuri de dezvoltare durabilă în turism. De altfel, Sharpley
atrage atenţia şi asupra mai multor diferenţe existente între dezvoltarea durabilă şi turismul
durabil. Teoria sa se bazeză pe faptul că, deşi implică obiective de protecţie a mediului,
turismul durabil nu acordă suficientă atenţie componentei de dezvoltare. În aceeaşi direcţie,
Dabija şi Băbuţ (2013) supun atenţiei cele trei dimensiuni ale dezvoltării sustenabile –
orientarea spre protecţia mediului, spre societate, respectiv componenta economică –
proprie afacerilor de cazare turistică, aplecându-se asupra investigării modalităţii prin care
acestea pot fi percepute de către consumatori.
De asemenea, trebuie subliniat faptul că în contextul economic actual, marcat de
globalizarea fenomenelor, de recunoaşterea tot mai largă a interdependenţelor dintre mediu
şi dezvoltare, este tot mai mult împartăşită opinia potrivit căreia responsabilitatea socială a
întreprinderilor şi abordarea cu privire la dezvoltarea durabilă ar trebui să devină parte
integrantă din conceptele economice, utilizate de către mediul de afaceri, astfel încât să se
asigure meninerea unui echilibru între creşterea economică, rezervele de resurse naturale şi
progresul social”.
În turism, părţile interesate trebuie să aibă posibilitatea de a influenţa
managementul şi dezvoltarea durabilă, prin parteneriate şi acorduri, precum şi prin
consolidarea şi utilizarea structurilor locale. Părţile interesate sunt acele entităţi care
reprezintă o parte din micromediul companiei, cu anumite interese privind relaţiile directe
cu o companie publică (Popa, Negescu şi Popescu, 2012). În conformitate cu cadrul general
IFRS, emis de IASB (Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate),
utilizatorii raportării financiare cu scop general sunt investitorii, creditorii financiari şi alţi
creditori actuali şi potenţiali, care folosesc aceste informaţii pentru a lua decizii cu privire la
cumpărarea, vânzarea sau deţinerea de capital sau instrumente de împrumut, precum şi
acordarea sau rambursarea creditelor sau a altor forme de împrumut. Aceştia caută
informaţii despre resursele entităţii nu numai pentru a evalua perspectivele entităţii referitor
la viitoarele intrări nete de numerar, dar şi pentru a analiza modul în care echipa de
management a folosit eficace şi eficient resursele existente ale entităţii. Lapteş şi Popa
(2011) subliniază faptul că organizaţiile naţionale de normalizare ar trebui să se asigure că
IFRS se ridică la nivelul aşteptărilor părţilor interesate din fiecare ţară.
În continuare, dorim să subliniem rolul contabilităţii în optimizarea performanţei
economice a organizaţiilor. Multe tehnici de contabilitate managerială au fost utile
managerilor în planificarea şi controlul activităţilor lor, în special în cazul întreprinderilor

834 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane și provocări ale turismului durabil AE
comerciale, în scopul maximizării profitului. Aceste tehnici de contabilitate managerială
sunt utile şi pentru a comunica utilizatorilor (în principal acţionarilor) aspectele legate de
performanţa economică a organizaţiei. Pe de altă parte, tehnici mai complexe de
contabilitate a sustenabilităţii, au potenţialul de a fi importante instrumente de management,
planificare, control şi responsabilitate pentru organizaţiile cu impact social şi de mediu
(Unerman, Bebbington şi O'Dwyer, 2007).
Multe documente demonstrează importanţa contabilităţii manageriale atunci când
se discută despre raportarea sustenabilităţii şi a indicatorilor cheie de performanţă. În
această cercetare am abordat însă doar contabilitatea financiară şi contribuţia sa la
furnizarea datelor necesare pentru identificarea celor mai utilizaţi indicatori cheie de
performanţă în industria hotelieră din România, în ceea ce priveşte evoluţia continuă a
performanţei financiare şi economice.
Ca şi exemplu de adaptare de la general la specific în termeni contabili menţionăm
cazul Comitetului de Management Financiar al Asociatiei Americane Hoteliere si de Cazare
(AH&LA), în colaborare cu Asociaţia Profesioniştilor Financiari şi Tehnicienilor din
“Hospitality” ( Hospitality Financial şi Technology Professionals ), care au publicat a zecea
ediţie a Sistemului Unitar de Conturi in Domeniul Hotelier (USALI) în toamna anului
2006. Prima ediţie a USALI a fost publicată în 1926 de către Asociatia Hotelieră din New
York. Scopul primului USALI fost de a stabili un sistem de responsabilitate contabilă în
domeniul hotelier.

3. Metodologie

Cercetarea noastră a vizat un sondaj de opinie, având ca instrument un chestionar

cu 16 intrebări. Scopul cercetării a fost de a identifica corelaţiile dintre informaţiile
generale despre firme şi informaţiile financiare şi contabile, precum şi de a stabili
principalele caracteristici (atribute) financiare ale industriei turismului şi modul în care
acestea influenţează activitatea firmelor, în condiţiile crizei financiare actuale (cercetarea a
fost realizată în 2013). Cercetarea noastă s-a bazat pe opiniile unor antreprenori-
administratori de întreprinderi mici şi mijlocii din turism, care au răspuns la chestionarul
administrat. Sondajul a fost unul dirijat şi s-a bazat pe voluntariat, în ceea ce priveşte
răspunsurile solicitate.
Metodologia cercetării a fost, în principal, una cantitativă, urmărindu-se aflarea
gradului de înţelegere şi utilizare a diferitelor informaţii contabile de către antreprenorii-
administratori de firmă în fundamentarea deciziilor manageriale.
Chestionarul a fost administrat on-line în luna mai 2013, utilizând ca bază de date
răspunsurile obţinute prin intermediul Federaţiei Patronatelor din Turism, de la membrii săi
si alti colaboratori, în urma solicitării noastre. Am transmis iniţial un mesaj on-line, prin
care informam întreprinderile mici şi mijlocii din turism despre acest chestionar,
accentuând scopul şi importanţa participării şi exprimării opiniei (pentru mai multe detalii
vezi www.isondaje.ro/res/28256639815630/). Perioada de culegere a răspunsurilor a durat
trei săptămâni.
Am obţinut răspunsuri de la un număr de 42 de antreprenori-administratori ai unor
firme mici şi mijlocii care activează în turism, dintr-un total estimat de 180, însemnând o
rată de răspuns de 23,33%.
Chestionarul a demarat cu întrebări generale, care au solicitat informaţii despre
firmă precum: anul în care a fost înfiinţată, valoarea vânzărilor nete, numărul de angajaţi,

Vol. XVI • Nr. Special 8 • Noiembrie 2014 835

AE Sustenabilitatea în industria turismului,
bazată pe indicatorii cheie de performanță

domeniul în care acţionează şi celelalte informaţii necesare cu privire la elemente financiare

şi de contabilitate care caracterizează activitatea entităţii. Chestionarul a implicat atât
răspunsuri închise, cât şi deschise. În ceea ce privesc întrebările închise, au fost adresate
întrebări care limitează răspunsul la opţiuni specifice, de exemplu: „Cât de mare este riscul
de neachitare a ratelor la credite?”, „Cum se realizează activitatea săptămânală/lunară?” etc.
Chestionarul a cuprins de asemenea şi întrebări cu posibilitatea de a răspunde cu „da”, „nu”
sau „nu ştiu”, în timp ce restul întrebărilor solicitau respondenţilor să folosească scara lui
Likert pentru stabilirea principalului obiectiv al entităţii.
Datele obţinute au fost analizate şi tratate statistic utilizând programul SPSS,
varianta 20. Astfel, variabilele au fost codificate prin numere, unde valoarea „1” a fost
echivalată cu prima opţiune (răspuns) a întrebării. Au fost variabile, cu 3 sau 5 numere în
gradul de scalare. Datele au fost prelucrate şi au fost deduse concluzii importante. Mai
multe tehnici statistice au fost aplicate pentru a determina corelaţia dintre variabilele
întâlnite. Odată efectuat testul simplu de corelare, a urmat corelarea încrucişată şi metoda
de analiză a corespondenţei. Alţi indicatori, precum valoarea vânzărilor nete per angajat sau
valoarea rezultatului net pe angajat au fost calculate pentru a identifica corelaţia existentă.
Validarea rezultatelor s-a făcut cu ajutorul testelor statistice relevante, de pildă testul
Pearson Chi-Square. Mai mult decât atât, pentru variabilele numerice statistica de frecvenţă
a fost realizată pentru a stabili unele caracteristici generale, cum ar fi media şi deviaţia
standard. În cazul variabilelor nominale, frecvenţa a subliniat modul în care s-a făcut
împărţirea între categorii.
Motivaţia a fost de a identifica dacă ar putea fi detectată o corelaţie multiplă între
variabile întâlnite în studiu sau dacă detectarea unui cadru general sau a unui comportament
ar putea fi făcut în mod corespunzător.

4. Rezultate şi discuţii

Rezultatele obţinute în urma prelucrării răspunsurilor primite de la cei 42 de

antreprenori-administratori ai unor întreprinderi mici şi mijlocii din turism sunt, considerăm
noi, interesante. Trebuie precizat că deşi respondenţii au fost persoane fizice (antreprenori-
administratori de firme), acestia au reprezentat respectivele întreprinderi mici şi mijlocii,
deţinute sau administrate. Astfel, prima întrebare a fost legată de valoarea vânzărilor nete
obţinute (cifra de afaceri netă) în ultimul an financiar. Toate firmele respondente au raportat
această valoare. În timp ce valoarea minimă a fost sub 10.000 de lei, valoarea maximă a
depăşit 10 milioane de lei, relevând faptul că în domeniul turismului întâlnim atât entităţi
mari, cât şi entităţi mici, ce dezvoltă acest tip de activitate. Marile companii ar putea avea
un avantaj net faţă de cele mai mici, întrucât primele au un sistem de management mai bine
implementat.
A doua întrebare s-a referit la domeniul în care firma respondentă activează. Chiar
dacă răspunsurile au fost diferite, se poate spune că majoritatea entităţilor activează în
industria hotelieră. Au fost şi câteva pensiuni implicate în agroturism sau care activează
numai în domeniul turismului, dar cele mai multe dintre ele, au legătură cu industria
unităţilor hoteliere.
Cea de-a treia întrebare a abordat valoarea profitului net din ultima perioadă
financiară. Din răspunsurile obţinute 7 firme (aproximativ 16,66% din întregul eşantion) au
avut rezultate negative (pierdere), în timp ce o firmă a atins pragul de rentabilitate. Valorile

836 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane și provocări ale turismului durabil AE
au fost utilizate pentru a calcula alţi indicatori, pentru a permite sau respinge corelaţia
dintre variabilele analizate.
Anul în care firma a fost înfiinţată a constituit subiectul celei de-a patra întrebări.
Analizând răspunsurile, se poate spune că în 1991 au fost înfiinţate şase firme care au
participat la sondajul nostru, respectiv aproximativ 14,28% din întregul eşantion. Putem
observa că aproximativ 23,8% din firmele respondente au luat naştere după aderarea
României la Uniunea Europeană .
Cea de-a cincea întrebare s-a referit la numărul de angajaţi. Astfel, ar putea fi
calculaţi şi alţi indicatori, precum valoarea vânzărilor nete per angajat sau valoarea
profitului net per angajat (productivitatea pe angajat). Rapoartele au fost folosite pentru a
identifica anumite caracteristici ale companiilor analizate. Având în vedere numărul mediu
de salariaţi înregistraţi, a fost realizată o corelaţie cu statutul juridic. Circa 64,3% au
reprezentat societăţi cu răspundere limitată, 33,3% societăţi pe acţiuni, iar 2,4% persoane
fizice autorizate.
A şasea întrebare a avut ca obiectiv determinarea perioadei de început a activităţii
turistice. Scopul a fost de a identifica dacă turismul a fost ideea lor iniţială de afaceri sau au
decis să-şi schimbe activitatea iniţială, întrucât au considerat că în turism poate fi obţinută o
performanţă mai ridicată. Rezultatele indică faptul că 16,7% din respondenţi au activat în
acest domeniu pentru o perioadă scurtă de timp, între un an şi cinci ani, în timp ce
aproximativ 31% au activat în domeniul turismului pe o perioadă mai mare de zece de ani.
Aproximativ 52,4% au desfăşurat activităţi turistice pe o perioadă cuprinsă între şase şi
zece ani.
În cazul celei de-a şaptea întrebări, o corelaţie complexă a putut fi realizată între
variabilele întâlnite. A opta întrebare a fost formulată pentru a găsi informaţii cu privire la
modalităţile de a obţine finanţare, precum împrumuturile bancare, finanţare proprie, fonduri
europene, alte tipuri de împrumuturi sau de niciun fel de finanţare, din surse de finanţare
interne sau externe. Rezultatele obţinute sunt transpuse mai jos (figura nr. 1) şi arată faptul
că 59% dintre firmele respondente apelează la credite bancare pentru finanţare, în timp ce
doar 2% se autofinanţează. Apelarea la fonduri europene pentru finanţarea afacerii este
slabă (10% dintre respondenţi).

Finanţare bancară

10% 5% 2% Autofinanţare

Fonduri europene

24% 59%
Alte împrumuturi

Nu am apelat la
nicio finanţare
Figura nr. 1: Sursele de finanţare ale companiilor care au participat la sondaj
Sursa: Calculele autorilor pe baza datelor obţinute din prelucrarea răspunsurilor

Vol. XVI • Nr. Special 8 • Noiembrie 2014 837

AE Sustenabilitatea în industria turismului,
bazată pe indicatorii cheie de performanță

Întrebarea cu numărul nouă a avut ca subiect data stabilită pentru achitarea

încasărilor şi plăţilor utilizate în activitatea săptămânală sau lunară de către conducere.
Răspunsurile sunt transpuse mai jos (tabel nr. 1).

Tabel nr. 1: Rezultatele de la data stabilită pentru încasări şi plăţi

Element 15-30 zile 30-60 zile Peste 60 zile
Plăţi 21 (50%) 17 (40,5%) 4 (9,5%)
Încasări 30 (71,4%) 10 (23,8%) 2 (4,8%)
Sursa: Calculele autorilor pe baza datelor obţinute din prelucrarea răspunsurilor

S-ar putea spune că aproximativ jumătate dintre firme folosesc informaţii

referitoare la data scadenţei în materie de încasări şi plăţi, în scopul gestionării activităţii lor
săptămânale sau lunare legate de fluxurile de numerar. Aceste informaţii îi pot ajuta în
optimizarea resurselor lor financiare şi mai mult decât atât, în realizarea unei analize
corespunzătoare riscului asociat cu industria turismului. Un alt element important care
trebuie luat în considerare este faptul că folosind aceste date în dezvoltarea sistemului lor
de management, firmele îşi pot îmbunătăţi indicatorii cheie de performanţă pe care îi au şi
pot adopta strategii adecvate pentru dezvoltarea pe piaţă.
Întrebarea numărul zece abordează riscul de neachitare a creditelor bancare, având
în vedere că toate companiile au în portofoliul lor mai multe datorii de acest fel.
Răspunsurile au arătat că 42,96% din întreg eşantionul au avut un risc mai mic de
neachitare a creditelor bancare, 38,1% au avut un nivel mediu, în timp ce 19% au întâlnit un
nivel ridicat de risc. Acest indicator este echivalent cu problemele privind lipsa lichidităţii,
analizată prin intermediul întrebării numărul 15. Aproximativ 66,7% dintre firme au
răspuns că în general au probleme financiare. Circa 16,7% din acest eşantion întâmpină
adesea probleme lunare de lichiditate, în timp ce aproape 19% au avut de mai multe ori
acest tip de probleme. Având în vedere toate aceste rezultate, între firmele care au avut un
risc mai mare de neachitare a creditelor bancare şi cele care au achitat în mod frecvent la
timp, a fost detectată o problemă de lichiditate. Astfel există unele entităţi cu un sistem
managerial slab şi unde ar trebui să fie făcute schimbări majore cu scopul de a supravieţui
pe piaţă sau de a-şi menţine cota de piaţă. Considerăm că managerii ar trebui să ia în
considerare această corelaţie, întrucât se pot lua decizii cu privire la modul în care resursele
disponibile ar putea fi mai bine alocate şi utilizate.
Strategiile pe care managerii le folosesc cu scopul de a îmbunătăţi activitatea
firmei, trebuie să corespundă cu răspunsurile primite la întrebarea cu numărul 11. Mai mult
decât atât, managerul utilizează de obicei informaţii privind volumul şi valoarea vânzărilor
nete, costurile operaţionale, suma în numerar şi cea aferentă contului bancar. Rezultatele
sunt prezentate în continuare (tabel nr. 2):
Tabel nr. 2: Rezultatele informaţiilor săptămânale/lunare
utilizate de echipa de management pentru gestionareacompaniei
Element Cei care au răspuns „DA” Niciun răspuns Nu ştiu răspunsul
Volumul cifrei de afaceri 17 (40,5%) 23 (54,8%) 2 (4,8%)
Valoarea cifrei de afaceri 31 (73,8%) 9 (21,4%) 2 (4,8%)
Costuri operaţionale 26 (61,9%) 12 (28,6%) 4 (9,5%)
Numerar 32 (72,6%) 7 (16,7%) 3 (7,1%)
Conturi la bănci 31 (73,8%) 5 (11,9%) 6 (14,3%)
Sursa: Calculele autorilor pe baza datelor obţinute din prelucrarea răspunsurilor

838 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane și provocări ale turismului durabil AE
După cum putem observa, toţi indicatorii întâlniţi în sondaj sunt în principal luaţi
în considerare pentru dezvoltarea strategiei de management. Acest lucru poate fi explicat
prin faptul că aceste elemente trebuie calculate corespunzator, întrucât riscul se poate
modifica substanţial. Mai mult decât atât, aceste elemente sunt importante în evaluarea
companiei de către auditul intern şi extern, în scopul descoperirii unei posibile fraude
financiare. Având în vedere toate acestea, aproximativ 16,7% folosesc frecvent situaţiile
financiare pentru stabilirea activităţii lor, aproximativ 38,1% le folosesc uneori, 28,6% le
folosesc rar, în timp ce una din companiile analizate nu le foloseşte niciodată.
Atunci când se iau decizii strategice, cum ar fi creşterea cotei de piaţă, finanţarea
prin împrumuturi bancare sau realizarea de investiţii suplimentare, orientarea managerilor
este către indicatori cum ar fi gradul de satisfacţie al clienţilor, identificat prin mini
chestionare sau formulare de feedback (45,2%), gradul de lichiditate (64,3%), gradul de
solvabilitate (57,1%), gradul de îndatorare (61,9%), gradul de profitabilitate (73,8%),
nivelul de ocupare (64,3%), gradul de comenzi anulate (28,6%), productivitatea angajatului
(38,1%), valoarea costurilor pe angajat raportată la costurile totale (59,5%), costurile
aferente curăţării locurilor de cazare turistică (73,8%). Din datele anterioare, se poate spune
că în general, managerii au tendinţa de a se baza pe indicatorii financiari clasici şi, în plus,
au tendinţa de a dezvolta activitatea, foarte rar luând în considerare contractele anulate.
Problema poate fi asociată întrebării 14, în care au fost subliniate principalele obiective
manageriale. Aproximativ 59,5% din respondenti au considerat că maximizarea profitului
este unul dintre obiectivele lor principale, 52,4% sunt axaţi pe reducerea costurilor lor,
64,3% doresc creşterea cifrei de afaceri, 52,4% vor să dezvolte compania, 45,2% vor să
obţină acces la o piaţă externă, în timp ce 57,1% doresc să îşi menţină cota de piaţă. În
opinia noastră, având în vedere rezultatele obţinute, putem observa faptul că în general
managerii doresc să se asigure că firma lor are resursele necesare pentru îmbunătăţirea
activităţii şi pentru a se dezvolta.
O serie de corelaţii au fost realizate pentru a avea o opinie corectă despre industria
turismului şi caracteristicile specifice ale acesteia, în legătură cu indicatorii cheie de
performanţă. Corelaţiile individuale nu au fost suficiente pentru a avea o opinie
fundamentată cu privire la piaţa turistică. Astfel, corelaţia Pearson a fost calculată pentru
mai mulţi indicatori. Acceptarea corelaţiei a fost realizata prin semnificaţia asociată
(semnificaţie 2 tail - coeficientul este diferit de zero şi corelaţia este prezenta) iar
coeficientul obtinut a fost mai mic sau apropiat de 5%. În continuare (tabel nr. 3) sunt
subliniate corelaţiile identificate.

Tabel nr. 3: Rezultatele pentru variabilele de corelaţie care pot afecta suplimentar
poziţia companiei pe piaţă
Element Indicator corespunzător Valoare
Modalităţi Cifra de afaceri/ angajat 0.312 ( sig 0.045)
de finanţare Riscul de neachitare a creditelor -0.331 (sig 0.032)
Probleme de lichiditate 0.320 (sig 0.39)
Cifra Costurile cu întreţinerea capacităţii de cazare 334 (sig 0.038)
de afaceri/angajat a turistului
Încasări la termen Costurile angajaţilor 0.324 (sig 0.036)
Riscul Reducerea costurilor 0.367 (sig 0.017)
de neachitare Creşterea valorii cifrei de afaceri 0.302 (sig 0.52)
a creditelor Probleme de lichiditate -0.588 (sig 0.00)
Sursa: Calculele autorilor pe baza datelor obţinute din prelucrarea răspunsurilor

Vol. XVI • Nr. Special 8 • Noiembrie 2014 839

AE Sustenabilitatea în industria turismului,
bazată pe indicatorii cheie de performanță

Având în vedere aceste elemente, a fost realizată o analiză aprofundată astfel încât
aceste elemente să ofere informaţii cu privire la modul în care companiile gestionează
situaţia lor financiară. Astfel, au fost analizate corelaţiile cu modul de finanţare. Rezultatele
sunt prezentate mai jos (tabel nr. 4):

Tabel nr. 4: Corelaţia dintre conturile de plătit, data decontării,

precum şi mijloacele de finanţare
Stabilirea perioadei de plată
Surse de finanţare Total
15-30 zile 30-60 zile 60 zile
%inclusiv 36,0% 52,0% 12,0% 100,0%
Împrumuturi
%exclusiv 42,9% 76,5% 75,0% 59,5%
bancare
% total 21,4% 31,0% 7,1% 59,5%
%inclusiv 60,0% 40,0% 0,0% 100,0%
Surse proprii %exclusiv 28,6% 23,5% 0,0% 23,8%
% total 14,3% 9,5% 0,0% 23,8%
% inclusiv 75,0% 0,0% 25,0% 100,0%
Fonduri
%exclusiv 14,3% 0,0% 25,0% 9,5%
europene
% total 7,1% 0,0% 2,4% 9,5%
%inclusiv 100,0% 0,0% 0,0% 100,0%
Alte
%exclusiv 9,5% 0,0% 0,0% 4,8%
împrumuturi
% total 4,8% 0,0% 0,0% 4,8%
%inclusiv 100,0% 0,0% 0,0% 100,0%
Fără surse
%exclusiv 4,8% 0,0% 0,0% 2,4%
de finanţare
% total 2,4% 0,0% 0,0% 2,4%
%inclusiv 50,0% 40,5% 9,5% 100,0%
Total %exclusiv 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%
%total 50,0% 40,5% 9,5% 100,0%
Sursa: Calculele autorilor pe baza datelor obţinute din prelucrarea răspunsurilor

În concluzie, 52% dintre companiile care obţin bani prin împrumuturi financiare
au termene de plată cuprinse între 30 şi 60 de zile, în timp ce 76,5% dintre cei care au plăţi
la termen între 30-60 de zile sunt finanţate prin credite bancare.
Pentru a demonstra că există o corelaţie semnificativă între variabilele identificate,
au fost analizate rezultatele obţinute. Astfel, pentru a vedea dacă sursele de finanţare
influenţează perioada asociată plăţilor, s-au efectuat testele chi şi lambda. Primul arată că
nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte sursele financiare, luând în considerare
perioada în care sunt înregistrate plăţile. Având în vedere acest aspect, în cazul în care
valoarea semnificaţiilor asociate cu testul chi la pătrat este mai mică de 5%, atunci modul
de finanţare poate influenţa termenul plăţilor. Pe de altă parte, testul lambda a fost calculat
pentru a vedea dacă, corelaţia este persistentă sau cu alte cuvinte, dacă variabilele

840 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane și provocări ale turismului durabil AE
independente le influenţează pe cele dependente. Admitem că există o asociere între
variabilele întâlnite, dar din cauza dimensiunii eşantionului, nu s-a permis generalizarea
concluziilor asupra întregii populaţii. Pe de altă parte, punctul forte al unei relaţii este
descoperit cu ajutorul testului phi şi testul V al lui Cramer. Primul test este chi2, bazat pe
măsurarea corelaţiei. Aceasta este media de procente dintre variabilele întâlnite care sunt
considerate ca având cauzalitate reciprocă.
Ipoteza nulă relevă faptul că nu există o corelaţie între variabilele analizate, în
timp ce ipoteza alternativă exprimă o asociere între variabilele întâlnite. În cazul nostru,
valoarea phi este 0.469, cu o probabilitate asociată de 0.323. Putem decide astfel, că o
corelaţie între sursele de finanţare şi plăţi ar putea fi identificată datorită faptului că ne
aflăm în zona de indecizie. Testul lui Cramer V reprezintă o măsură de asociere nominală.
Dacă se acceptă, atunci nu există nicio diferenţă între ceea ce este variabila dependentă şi
variabila independentă. În cazul nostru, valoarea asociată acesteia este similară şi pentru
variabilele dependente şi pentru cele independente. În ceea ce priveşte interpretarea, se
poate spune că există o probabilitate de a obţine un termen de plată între 30-60 de zile
pentru firmele având ca principală sursă de finanţare creditele bancare.
Rezumând rezultatele cercetării noastre putem evidenţia următoarele:
• majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii care activează în turism, respectiv
în industria hotelieră, şi care au răspuns au înregistrat profit în ultimul an. Acestea sunt
societăţi cu răspundere limitată şi activează (în turism) de cel puţin de 6 ani;
• majoritatea firmelor respondente recurg la credite bancare pentru finanţarea
activităţilor curente şi au un nivel mediu spre ridicat de risc de neplată al creditelor bancare.
Cauza generală a acestui risc operaţional este determinat de lipsa lichidităţilor curente. De
asemenea, termenul de plată mediu este cuprins între 30 şi 60 de zile;
• majoritatea firmelor respondente îşi bazează strategiile de management pe
indicatorii cheie de performanţă clasici. Atunci când se iau decizii strategice, cum ar fi
creşterea cotei de piaţă, finanţarea prin împrumuturi bancare sau realizarea de investiţii
suplimentare, orientarea managerilor este în special către indicatori precum gradul de
satisfacţie al clienţilor (45,2%), gradul de lichiditate (64,3%), gradul de solvabilitate
(57,1%), gradul de îndatorare (61,9%), nivelul de ocupare (64,3%), productivitatea
angajaţilor (38,1%), valoarea costurilor pe angajat raportată la costurile totale (59,5%),
costurile aferente curăţării locurilor de cazare turistică (73,8%). Această concluzie vine în
contradicţie cu alt rezultat obţinut din prelucrarea datelor primite, şi anume că 16,7% dintre
respondenţi folosesc frecvent situaţiile financiare pentru stabilirea activităţii lor,
aproximativ 38,1% le folosesc uneori, 28,6% le folosesc rar.

Concluzii

Raportarea asociată sustenabilităţii reprezintă un domeniu important de acţiune în

afaceri, în ciuda căilor uneori neclare şi controversate de realizare a acesteia. Aşa cum am
menţionat anterior, sustenabilitatea în turism este în mare parte legată de problemele
ecologice, culturale, sociale şi de infrastructură. Aceasta se datorează în principal faptului
că turismul operează cu resurse naturale regenerabile şi este influenţat în mod direct de
către comunităţi, cultură, obiceiuri şi stilul de viaţă, care au o contribuţie semnificativă în
ceea ce priveşte turismul. Beneficiile economice ar trebui să fie împărtăşite cu oamenii şi
comunităţile implicate. Dezvoltarea industriei turismului durabil se realizează prin
implicarea părţilor. Revizuind literatura de specialitate, am constatat că nu există o

Vol. XVI • Nr. Special 8 • Noiembrie 2014 841

AE Sustenabilitatea în industria turismului,
bazată pe indicatorii cheie de performanță

dezvoltare teoretică consistentă cu privire la dinamica celor mai utilizaţi „KPI” în industria
hotelieră, limitele de interpretare si de utilizare a acestora referindu-se la evoluţia
performanţelor financiare şi economice la nivelul unei entităţi. Mai mult, nu există multe
documente referitoare la raportarea sustenabilităţii în domeniul turismului, în special în
ceea ce priveşte raportarea performanţelor şi a informaţiilor contabile de specialitate. Acest
lucru se întâmplă chiar dacă se cunoaşte foarte bine faptul că datele contabile ar trebui să
transmită informatii cu privire la rentabilitatea şi valoarea entităţii.
Cercetarea noatră s-a bazat pe un sondaj de opinie, având ca intrument un
chestionar complex, cu 16 întrebări, administrat în luna mai 2013 şi la care s-a primit un
număr de 42 de răspunsuri. Datele recepţionate au fost prelucrate statistic cu ajutorul SPSS,
versiunea 20 şi s-au determinat o serie de corelaţii, prin tehnici de analiză statistică.
Ne-am adresat în principal întreprinderilor mici şi mijlocii care activează în turism,
întrucât acestea reprezintă o parte importantă a economiei. Aceste IMM-uri au fost
reprezentate de antreprenorii (proprietarii), respectiv administratorii acestora.Am folosit
valoarea vânzărilor nete obţinute în ultimul an financiar ca o modalitate de evaluare a
dimensiunii companiei şi informaţiile despre profitul net.
Scopul cercetării a fost să verificăm relevanţa şi gradul de utilizare al indicatorilor
cheie de performaţa în turism în contextul unei afaceri durabile, luând în considerare starea
actuală a economiei, în general, şi a industriei hoteliere, în special, având în vedere
condiţiile de operare a acestora într-o perioadă de criză financiară profundă.
În concluzie, putem afirma că,deşi nu există un model standard, mai mulţi
indicatori cheie de performanţă au fost utilizaţi de majoritatea firmelor respondente, mai
ales pentru a evalua gradul de dezvoltare şi performanţa afacerilor (gradul de satisfacţie al
clienţilor, gradul de lichiditate, gradul de solvabilitate, gradul de îndatorare, nivelul de
ocupare, productivitatea angajaţilor, valoarea costurilor pe angajat raportată la costurile
totale, costurile aferente curăţării locurilor de cazare turistică). O altă concluzie importantă
este aceea că majoritatea acestor firme se finanţează prin credite bancare, ceea ce face ca
riscul de neplată să fie important, cauza principală a acestui risc fiind lipsa de lichidităţi.
Am demonstrat de asemenea faptul că sursele de finanţare influenţează puternic
riscul de lichiditate. În consecinţă, putem afirma că, cu cât capitalul propriu are o pondere
mai mare în sursele de finanţare totale ale firmei cu atât mai mic va fi riscul financiar
asociat.
Rezultatele cercetării noastre sunt relevante pentru furnizarea de informaţii utile în
gestionarea activităţilor săptămânale sau lunare ale firmelor. Informaţia corectă şi la timp
poate ajuta o companie să-şi optimizeze resursele şi în plus, să realizeze o analiză
corespunzătoare riscului asociat industriei turismului. Un alt element important care trebuie
luat în considerare este faptul că, folosind aceste rapoarte în stabilirea strategiilor de
management, companiile pot îmbunătăţi indicatorii cheie de performanţă pe care îi
utilizează şi pot adopta strategii adecvate de dezvoltare pe piaţă.
Nu în ultimul rând, putem concluziona că soluţiile de management eficace ar
trebui să aibă impact pe termen lung, pentru a sprijini sustenabilitatea acestor entităţi care
acţionează în domeniul turismului.
Trebuie să evidenţiem şi câteva limitări ale cercetării noastre şi anume faptul că
numărul de respondenţi nu este în măsură să ne conducă la extrapolarea rezultatelor şi
concluziilor obţinute la toată populaţia avută în vedere (întreprinderile mici şi mijlocii din
turism). O cercetare calitativă pe bază de interviu ar fi clarificat, probabil, mai bine
structura chestionarului şi ar fi permis formularea unor ipoteze interesante, testabile ulterior

842 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane și provocări ale turismului durabil AE
printr-un instrumentar cantitativ. Ne propunem să abordăm toate aceste aspecte intr-o
cercetare viitoare, mai amplă.
De asemenea, tot într-o cercetare viitoare ne-am propus să extindem conceptul de
raportare a sustenabilităţii din turism şi în contabilitate şi să sprijinim elaborarea unor
standarde de raportare contabilă dedicate acestui subiect.

Bibliografie

Buckley, R., 2012. Sustainable Tourism: Research and Reality. Annals of Tourism
Research, 39(2), pp.528–546. [pdf] Available at: <http://wordpress.reilumatkailu.fi/
wp-content/uploads/2012/04/artikkeli38.pdf> [Accessed 2 July 2013].
Carol, A. and Venkat, N., 2007. The ‘Standardization’ of Sustainability Reporting. In:
J. Unerman, J. Bebbington and B. O’Dwyer, eds. 2007. Sustainability Accounting and
Accountability. [e-book] New York: Routledge. Available at:
<http://www.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=9LmmgNM3DmMC&oi=fnd&pg=PP1&
dq=sustainability+accounting&ots=0tXGkRIfnp&sig=NTq0zVsDbRj7C2OV2Qfzelyu
LJ0&redir_esc=y#v=onepage&q=sustainability%20accounting&f=false> [Accessed
2 July 2013].
Centre for Environment Education, 2007. Sustainable Development: An Introduction. [pdf]
Internship Series, Volume I. Available at: <http://www.sayen.org/Volume-I.pdf>
[Accessed 9 July 2013].
Dabija, D.C. and Băbuţ, R., 2013. An approach to sustainable development from tourists'
perspective. Empirical evidence in Romania. Amfiteatru Economic, XV(7),
pp. 617-633.
Dickinson, V. and Sommers, G.A., 2012. Which competitive efforts lead to future abnormal
economic rents? Using accounting ratios to assess competitive advantage. [online]
Available at: <http://ssrn.com/abstract=1012856>[Accessed 12 July 2013].
Lapteş, R. and Popa A.F., 2011. Boundries regarding the implementation of the national
strategy for the financial reporting of the private sector entities. In: Proceedings of the
4th International Conference Accounting and Management Information Systems
(AMIS), Bucharest, Romania, 8-9 June 2011, Bucharest: ASE, ISSN 2247-6245.
Popa, A.F., Oancea-Negescu, M.D and Popescu, L.M., 2012. Role of financial information
in development of expansion and refurbishment projects. A stakeholders analysis case.
In: Proceedings of the 6th Edition of the International Conference “Approaches in
Organizational Management” (AOM 2012), Bucharest, Romania, [online] Available
at: <http://conferinta.management.ase.ro/archives/2012/pdf/89.pdf> [Accessed
19 August 2014].
Saarinen, J., 2006. Traditions of sustainability in tourism studies. Annals of Tourism
Research, 33(4), pp.1121–1140, [pdf] Available at: <http://doclinks2012residential
school.myevent.com/clients/3/31/314effb673ed43804a4bfe2fd166864f/File/ATR1250.
pdf> [Accessed 9 July 2013].

Vol. XVI • Nr. Special 8 • Noiembrie 2014 843

AE Sustenabilitatea în industria turismului,
bazată pe indicatorii cheie de performanță

Schaltegger, S. and Wagner, M., 2006. Managing sustainability performance measurement

and reporting in an integrated manner. Sustainability accounting as the link between
the sustainability balanced scorecard and sustainability reporting. Sustainability
Accounting and Reporting, 21, pp.681-697. [pdf] Available at:
<http://link.springer.com/content/pdf/10.1007/978-1-4020-4974-3_30.pdf> [Accessed
9 July 2013].
Sharpley, R., 2000. Tourism and sustainable development: exploring the theoretical divide.
Journal of Sustainable Tourism, 8(1), pp.1-19. [online] Available at:
<http://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/09669580008667346> [Accessed 9 July
2013].
Staehle, M. and Lampenius, N., 2011. Unbiased Accounting Considering Profitability.
[online] Available at: <http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1800048>
[Accessed 12 July 2013].
UNECE, n.d. Sustainable Development – Concept and Action. [online] Available at:
<http://www.unece.org/oes/nutshell/2004-2005/focus_sustainable_development.html>
[Accessed 9 July 2013].
Unerman, J., Bebbington, J. and O’Dwyer, B., 2007. Introduction to Sustainability
Accounting and Accountability. In: J. Unerman, J. Bebbington and B. O’Dwyer, eds.
2007. Sustainability Accounting and Accountability. [e-book] New York: Routledge.
Available at: <http://www.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=9LmmgNM3DmMC&oi
=fnd&pg=PP1&dq=sustainability+accounting&ots=0tXGkRIfnp&sig=NTq0zVsDbRj
7C2OV2QfzelyuLJ0&redir_esc=y#v=onepage&q=sustainability%20accounting&f=fal
se> [Accessed 2 July 2013].
WECD, 2007. Report of the World Commission on Environment and Development: Our
Common Future. [online] Available at: <http://www.un-documents.net/wced-ocf.htm>,
[Accessed 9 July 2013].

844 Amfiteatru Economic