Frunză verde ruptă’n trii,

Dulce-o fost gura badii,

Dulce-o fost ș’amu-i amară
Îndulcește-o, Doamne, iară.

Frunză verde de ciucoare,

Doru-mi-i de șezătoare,
Doru-mi-i și nice prea,
Dacă nu-i drăguța mea,
Care m’am iubit cu ea.

Frunză verde di pă luncă,

N’am hârtie să-mi ajungă
Să scriu doru mândrului,
Dacă nu-i în satu lui;
În sat cu mine de-ar hi
Totdeauna ne-am tâlni.

Mare-i apa la Ghișău,

Rău mă tem că oi trea-o1 eu.
Oiu, tu mândruțule
De mă treci
Să nu mă ’nneci
Că n’ai bani să mă plătești.

Mi-o făcut mândra cu mâna

Să mă duc că-i gata cina,
Mi-o făcut mândra cu capu
Să mă duc că-i gata patu.

De m’ar ști fereasta spune,

De multe m’ar da la lume,
Da fereasta-i mare mută,
Nu ști cine mă sărută.

Vai amar, mândrule amar,

Dragostea noastră’n zădar,
Dragostea noastră cea mare
Ni-o căzut la supărare,
-Mie nu, da’ ție tare!

Drăgucioru din alt sat,

Cu pcită de cumpărat.
Când o cumperi, nu te bucuri;
Când o mânci, nu te saturi.

U, iu, iu ș’așa mă chiamă,

Iepurele-i bun de zamă,
Iepuroaica de friptură,
Lelea de țucat în gură.

De trii ceasuri strâg la poartă,

Mândra doarme, doarme moartă;
De trii zile strig la ușă,
Mândra doarme, doarme dusă!

Mândruluț, de dorul tău,

Mă topesc ca inu’n tău,
Mândruluț, de jalea ta,
Mă topesc ca dragostea.

-Uitându-mă pe deluț,
Mi se fac ochii bănuț,
Pentru tine, mândruluț.
-Uitându-mă pe luncuță
Mi se fac ochii dulcuță,
După tine, mândruluță.
Grăi2 mândră, cu cine-i vrea,
Nu trage nădejdea mea;
Grăi, mândră, cu cine-ți place,
Nădejdea mea nu mi-o trage.

Taie, mamă, tăiței,

Că vin pețitorii mnei;
Taie, mamă, și mai lasă,
C’o trecut a triia casă.

Pă la casa mândrului
Leac de soare ziua nu-i,
Nice foc nice lumină,
Nici îi fă3 nime de cină.

Leliță cu ochii verzi,

Tătă noaptea te visez...

Gura dulce de nevastă

Te poartă și pă fereastră.
Și te scot pă unde pot,
Pă su streșină pân pod.

Trii drăguțe-am avut eu

Și le-oiu pune pă olaltă
Și mi-o face una’naltă.

Ce mi-i drag, mamă și mnie?

Bădiță care ști scrie;
Măru roșu jumătate,
Bădiță care ști carte.

Fosta-am una la mama,

De trei sute nu m’ar da-
Și-o venît un om frumos
Și-o țipat sutele jos
Și mi-o dat șăpte zloți.

Mult mă mustră bădița,

Mă iubesc cu cineva?
Eu mă jor, el nu mă crede,
Mă iubesc când nu mă vede.
Eu tot numa m’am jurat,
M’am jurat sfântului soare
Să mor de spânzurătoare:
P’ăcăstăi4 de petrinjei
Pe fune de tăieței,
Cocoșu față5 să-mi fie,
Cupa de gin6 mărturie.