Sunteți pe pagina 1din 2

a.

munteanu - adunarea baptistă ,,harul suveran”

Umanism catolic vs. Doctrinele harului

Voința liberă sau abilitatea umană Inabilitatea totală sau depravarea totală
Cu toate că natura umană a fost serios Din cauza căderii, omul este incapabil prin el
afectată de cădere, omul nu a fost lăsat într-o însuși să creadă Evanghelia în mod mântuitor.
stare de totală neajutorare spirituală. Dumnezeu Păcătosul este mort, orb, și surd față de
dă cu bunăvoință posibilitatea fiecărui păcătos lucrurile lui Dumnezeu; inima sa este
să se pocăiască și să creadă, dar El nu se înșelătoare și coruptă, nespus de rea. Voința sa
interferează cu libertatea omului. Fiecare nu este liberă, este înrobită naturii sale rele,
păcătos posedă o voință liberă, iar destinul său deci el nu va dori –el nu poate – alege binele și
etern depinde de cum o folosește. Libertatea nu răul în domeniul spiritual. În consecință e
omului constă în abilitatea sa de a alege binele nevoie de mai mult decât asistența Duhului
mai presus decât răul în cele spirituale; voința pentru a aduce un păcătos la Cristos – este
sa nu este înrobită de natura sa păcătoasă. nevoie de regenerare prin care Duhul îl înviază
Păcătosul are puterea fie de a coopera cu Duhul pe păcătos și îi dăruiește o natură nouă.
Domnului și să fie regenerat ori puterea să se Credința nu este ceva, cu care omul contribuie
împotrivească harului lui Dumnezeu și să piară. la mântuire ci ea însăși este o parte a darului lui
Păcătosul pierdut are nevoie de asistența Dumnezeu, mântuirea – este darul lui
Duhului, dar el nu trebuie să fie regenerat de Dumnezeu pentru păcătos, nu darul păcătosului
Duhul înainte ca el să poată crede, credința către Dumnezeu.
fiind actul omului și precede nașterea din nou.
Credința este darul păcătosului pentru
Dumnezeu; este contribuția omului la mântuire.
Alegerea condiționată Alegerea necondiționată
Alegerea lui Dumnezeu pentru anumiți indivizi Dumnezeu a ales anumiți indivizi pentru
înainte de întemeierea lumii a fost bazată pe mântuire înainte de întemeierea lumii bazat
preștiința Sa, că ei vor răspunde chemării Sale. numai pe voința Sa suverană. Alegerea Sa
El i-a ales doar pe cei care El a știut că prin pentru anumiți păcătoși nu a fost bazată pe nici
propria libertate vor crede Evanghelia. De un fel de răspuns anticipat de ascultare din
aceea alegerea a fost determinată sau partea lor, cum ar fi credința, pocăința, etc. Din
condiționată de ceea ce va face omul. Credința contră, Dumnezeu dă credința și pocăința
pe care Dumnezeu a anticipat-o și pe care El și- fiecărui individ pe care El l-a ales. Aceste
a bazat alegerea nu a fost dată păcătosului de acțiuni sunt rezultatul, nu cauza alegerii lui
Dumnezeu, ci a rezultat doar prin voința Dumnezeu. Deci alegerea nu a fost determinată
omului. A fost lăsat în întregime la latitudinea sau condiționată de calități virtuase anticipate
omului să creadă sau nu, și astfel să fie ales în om. Pe acei aleși de Dumnezeu în mod
pentru mântuire. Dumnezeu i-a selectat pe toți suveran El îi aduce prin puterea Duhului la
cei despre care El știa că prin propria lor voință voința acceptării lui Cristos. Astfel, alegerea
liberă, l-ar alege pe Cristos. Astfel alegerea lui păcătosului de către Dumnezeu, și nu alegerea
Cristos de către păcătos și nu alegerea păcătosului pentru Cristos, este cauza
păcătoșilor de către Dumnezeu este cauza hotărâtoare a mântuirii.

1
a. munteanu - adunarea baptistă ,,harul suveran”
finală a mântuirii.
Răscumpărarea universală sau ispășirea Răscumpărarea particulară sau ispășirea
generală limitată
Munca răscumpărătoare a lui Cristos a făcut Lucrarea de răscumpărare a lui Cristos a
posibilă mântuirea pentru oricine, dar practic intenționat să-i mântuiască doar pe cei aleși și
nu a asigurat mântuirea pentru nimeni. Cu toate practic să asigure mântuirea pentru ei. Moartea
căci Cristos a murit pentru toți oamenii și Sa a fost substituirea în îndurarea pedepsei
pentru fiecare om, doar acei ce cred în El sunt pentru păcat în locul anumitor păcătoși
mântuiți. Moartea Sa îi dă posibilitatea lui specifici. În plus față de ștergerea păcatului
Dumnezeu să ierte păcătoșii cu condiția ca ei să poporului Său, răscumpărarea lui Cristos a
creadă, dar practic nu îndepărtează păcatul asigurat tot ce a fost necesar pentru salvarea
nimănui. Răscumpărarea lui Cristos devine lor, inclusiv credința care îi unește pe ei cu El.
eficace doar dacă omul alege să o accepte. Darul credinței este în mod desăvârșit aplicat
de Duhul tuturor celor pentru care a murit
Cristos, garantând prin aceasta mântuirea lor.
Împotrivire eficace contra Duhul Sfânt Harul eficace sau harul irezistibil
Chemarea interioară a Duhului este în toți aceia În completare la chemarea generală exterioară
care aud chemarea exterioară a invitației la mântuire care este făcută tuturor celor ce aud
Evangheliei. El face tot ce poate să aducă Evanghelia, Duhul Sfânt oferă aleșilor o
fiecare păcătos la mântuire. Dar deoarece omul chemare interioară specială care în mod
este liber, el se poate împotrivi cu succes inevitabil îi aduce la mântuire. Chemarea
chemării Duhului. Duhul nu poate să interioară (care este făcută doar celor aleși) nu
regenereze păcătosul până când el nu va crede; poate fi respinsă; ea are întotdeauna ca și
credința (care este contribuția omului) precede rezultat convertirea. Prin intermediul acestei
și face posibilă nașterea din nou. Astfel voința chemări speciale, Duhul îl atrage în mod
liberă a omului limitează Duhul în aplicarea irezistibil pe păcătos El nu este limitat în
lucrării mântuitoare a lui Cristos. Duhul Sfânt lucrarea Sa de realizare a mântuirii de voința
poate doar să-i atragă la Cristos pe toți acei ce umană și succesul Său nu depinde de
îi îngăduie să împlinească voia Lui în ei. cooperarea oamenilor. Duhul, prin har îl
Înainte ca păcătosul să răspundă, Duhul nu determină pe păcătosul ales să coopereze, să
poate da viața. Deci, harul lui Dumnezeu nu creadă, să se pocăiască, să vină liber și de bună
este invincibil; se poate, și deseori se întâmplă voie. Deci, harul lui Dumnezeu este invincibil;
ca omul să-i reziste și să i se împotrivească. nu eșuiază niciodată în a avea ca rezultat
mântuirea celor ce au parte de el.
Căderea din har Perseverența sfinților
Acei ce au crezut și sunt mântuiți cu adevărat Toți acei ce sunt aleși de Dumnezeu,
pot să-și piardă mântuirea eșuând în păstrarea răscumpărați de Cristos, și cărora Duhul le dă
credinței lor, etc. Nu toți umaniștii arminieni credința sunt mântuiți pentru eternitate. Ei sunt
sunt de acord la acest punct; unii susțin că păstrați în credință de puterea Dumnezeului
odată ce păcătosul a fost regenerat, el nu mai Atotputernic și astfel ei perseverează până la
poate niciodată să se piardă. sfârsit.