În jurul nostru observam în fiecare zi oameni diferiti. Aceste
diferente nu se refera doar la înaltime, forma fizica, conturul fetei, culoarea pielii, ci, mai ales la felul de manifestare al fiecaruia, la ritmul activitatii, la calitatea muncii sale. De asemenea, aceste diferente sunt constatate si la nivel intelectual, nivel de care depind în cea mai mare masura reusita sau nereusita unei activitati. Cercetatorii nu s-au pus de acord în privinta stabilirii coeficientului intelectual (QI) al unui copil supradotat. Aceasta valoare oscileaza de la un studiu la altul, însa lucrul cu care sunt de acord toti autorii este faptul ca acesti oameni supradotati se situeaza la un nivel intelectual peste medie. Ei au capacitati intelectuale peste medie, dar au si nevoi speciale. În ultima vreme, aceasta este ideea care domina universul conceptual al supradotarii. Despre exceptionalitate sau supradotare putem vorbi înca de timpuriu. Înca din copilarie, un copil poate fi identificat si consemnat ca supradotat, în urma unor testari temeinice. Relatia scoala - familie trebuie sa fie una de colaborare si sustinere reciproca. Foarte multi parinti considera un copil supradotat ca pe o nereusita sau ca pe o vesnica problema. De ce? Pentru ca pur si simplu nu stiu care este pozitia pe care ar trebui sa o adopte fata de copilul lor, nu stiu cum sa se comporte. Ideal ar fi ca fiecare elev supradotat sa aiba posibilitatea de a se dezvolta normal în în familie si la scoala, fara a simti frustrare si nesiguranta. Poate un curriculum diferentiat si personalizat ar fi în masura sa satisfaca cerintele cognitive ale copilului supradotat, dar ce facem cu latura sa afectiva? Este foarte bine cunoscut ca elevii supradotati nu sunt lipsiti de probleme, dar mai ales ei constituie problema. Tulburarile apar atunci când ei constentizeaza faptul ca sunt altfel decât cei de vâsta lor. De cele mai multe ori problemele apar la nivel afectiv si apoi se reflecta si în rezultatele scolare. Daca ar fi sa amintim câteva dintre problemele elevilor supradotati, ar trebui sa spunem ca inadaptarea sociala este una dintre cele mai importante. De la faptul ca acest copil nu reuseste sa se adapteze situatiei sale, pornesc toate neplacerile ulterioare care ajung sa-l copleseasca. Este vorba atât de esec scolar, cât si de esec relational. Copilul supradotat este de cele mai multe ori izolat, închis în sine si sub o presiune permanenta, care conduce la anxietate. Numai cu ajutorul familiei si a unui specialist, copilul va reusi sa depaseasca aceasta situatie. Profesorii elevilor supradotati sunt persoane în masura sa-i ajute, deoarece una dintre caracteristicile comune copiilor cu aptitudini superioare este dificila integrare în viata scolara. Fara îndrumare elevul se va multumi doar sa îndeplineasca sarcinile scolare care nu-l solicita prea mult din punct de vedere intelectual. In cazul acesta se poate vorbi chiar de o subrealizare scolara, copilul nefiind pus în valoare, nefiind stimulat îndeajuns. Vom încerca sa urmarim, în lectiile care urmeaza, problematica relatiilor din universul copilului superior dotat.
2: Copii cu dotare aptitudinala înalta
Supradotarea este o manifestare umana deosebita, cu multiple
fatete, având ca element comun exceptionalitatea si fiind realizata prin combinarea fericita a unor capacitati intelectuale si aptitudini cu anumite trasaturi de personalitate. Cu toate progresele psihologiei, geneticii si neurofiziologiei, originea capacitatilor intelectuale continua sa ramâna partial neelucidata. Mai mult, aparitia unor noi tehnologii de psihologie cognitiva ca aceea a "inteligentei multiple" elaborata de H. Gardner (1994, 1995) pare a complica si mai mult lucrurile, mutând accentul de pe delimitarea dintre inteligenta generala si cea speciala, pe discriminarea între orice forma de inteligenta si alti factori de personalitate. Ca axioma psihopedagogica, s-a impus astazi teoria intercorelatiei factorilor ereditari, de mediu si de educatie în determinarea performantelor intelectuale. 2.1. Definitii "Copiii capabili de performanta înalta sunt cei identificati de persoane autorizate ca având realizari si /sau aptitudini potentiale în oricare din urmatoarele domenii, izolate sau combinate: capacitate intelectuala generala; aptitudini academice specifice; gândire productiva sau creativa; abilitate de leadership; talent pentru arte vizuale sau scenice; aptitudini psihomotrice.
Acesti copii au nevoie de programe diferentiate si /sau servicii în
plus fata de cele oferite în scoala obisnuita, în vederea realizarii contributiei lor fata de sine si fata de societate." (Raportul Maryland, Comisia pentru Educatie a Congresului SUA) Supradotarea reprezinta un grad superior mediei conventionale de dezvoltare a aptitudinilor generale sau specifice, care necesita experiente de învatare diferentiate prin volum si profunzime de experientele obisnuite furnizate de scoala. Special Education Information Handbook, Toronto: Ministry of Education, Ontario, 1984 "Excelenta intelectuala poate fi evaluata global, la scara ontogenezei, prin analiza "succesului global"repurtat de un individ. Succesul global este un construct psihopedagogic si sociologic care exprima atât evolutia în context educational a disponibilitatilor aptitudinale, creative, motivationale si afctive, cât si gradul lor de recunastere în sistemele de valori ale individului si ale societatii." (Carmen Cretu. Curriculum diferentiat si personalizat. Iasi: Polirom, 1998, p. 16-17) "Exceptionalitatea intelectuala este un construct complex, multidimensional, care poate fi abordat din multiple puncte de vedere: componential (mecanismele mentale care determina nivelele exceptionale ale inteligentei); experiential (abilitatile de a face fata elementelor de noutate si abilitatile de a forma automatisme în prelucrarea informatiei); contextual (capacitatea de adaptare, transformare si selectare a mediului). Pe baza acestei teorii "triarhice" sunt delimitate trei forme de manifestare a inteligentei: analitica, sintetica si practica. Pentru analiza complexitatii fenomenului exceptionalitatii intelctuale avem nevoie de un concept mai larg decât cel de inteligenta. În acest scop, este propus conceptul de inteligenta succesuala." (R. Stenberg, 1985, 1986, 1998)
2.2. Dotare aptitudinala înalta. Caracteristici.
În literatura de specialitate exista tot mai multe preocupari orientate spre identificarea, inventarierea si clasificarea caracteristicilor psihocomportamentale ale indivizilor dotati si talentati. Prezentam în continuare o sinteza a caracteristicilor specifice copiilor supradotati, vizând domeniile: a. Cognitiv: Majoritatea autorilor remarca drept definitorii urmatoarele trasaturi: inteligenta superioara mediei; capacitate înalta de concentrare; memorie superior dotata; dezvoltare precoce a vocabularului; precizia si expresivitatea comunicarii; originalitatea gândirii; aptitudini în utilizarea sistemelor de simboluri; intuitie; spirit de observatie; gândire probabilistica; spirit investigativ; claritate si precizie în formularea ideilor. b. Afectiv - motivational emotivitate; senzitivitate generala marita; simtul umorului; nivel înalt de energie, vitalitate; trairi emotionale intense; activism; atasament si angajare personale puternice; sensibilitate artistica; motivatie intrinseca pentru învatare; urmarirea unor idealuri; anxietate; sentimente de izolare; interese academice multiple; nivel înalt de aspiratii; c. Personalitatea perseverenta; spirit de initiativa; calitati carismatice; optimism; sentimentul de a fi diferit de colegii de vârsta; tendinta de dominare în relatiile cu colegii; voluntarism; dorinta de dezbatere.
2.3. Riscurile specifice
Copiii cu aptitudini intelectuale înalte sunt predispusi la riscuri multiple datorita faptului ca societatea nu prezinta sisteme adecvate care sa se adreseze acestei categorii. Chiar profesorii, prin cursurile de pedagogie, sunt orientati sa se ocupe de "elevul mediu", de prototipul elevului standard, astfel ca "talentatii trebuie învatati sa- si poarte povara propriului talent". Pe de alta parte, si parintii sunt nepregatiti în fata unui copil exceptional. Lipsiti de cele mai multe ori de sprijinul necesar, acesti copii pot traversa situatii de subrealizare scolara, de izolare si de socializare dificila, inhibitii intelectuale, stari depresive, dificultati ce decurg din decalajul dintre dezvoltarea cognitiva si cea afectiva. Aceste riscuri sunt urmatoarele: Dizarmoniile dezvoltarii pshice - se refera la decalajul dintre dezvoltarea cognitiva/ intelectuala si cea emotionala. Copiii dotati adesea sufera de o lipsa de sincronicitate în dezvoltarea lor intelectuala, afectiva si psihomotorie, care afecteaza o serie de aspecte ale vietii lor si care poate produce probleme psihologice. Adesea, exista o mare discrepanta între inteligenta si maturitatea emotionala. Anxietatile si temerile îl pot coplesi pe copil când "inteligenta sa îi furnizeaza informatii care provoaca anxietate, pe care el este capabil sa le proceseze adecvat" (Terrasier).
Dificultatile dezvoltarii socio-emotionale - constau în
dificultati de socializare. Copiii cu aptitudini înalte sunt adesea predipusi la însingurare. Având idei, interese, preferinte diferite, ei se confrunta cu reactiile ostile ale celor din jur.
Inhibitia intelectuala - se diferentiaza în doua tipuri clasice:
o pierderea definitiva a potentialului intelectual sau, cel putin, a aptitudinilor intelectuale înalte ("lumina care se stinge") o pierderea momentana a capacitatii intelectuale cu posibilitatea recuperarii ("scaderea tensiunii"). "Depresia succesului" si sinuciderile. "Depresia succesului" este o sintagma folosita de D.M. Farell pentru a desemna incapacitatea "celui obisnuit doar sa învinga" sa faca fata esecului accidental. Depresia succesului apare la unii copii care au experimentat doar succesul continuu, ei neavând structuri, abilitati de a suporta esecul real.
Subrealizarea scolara - defineste situatia elevilor care nu
promoveaza sarcinile scolare, cât si a celor care nu îsi atig cotele personale ale performantei în diferite domenii de activitate datorita unei multitudini de variabile de personalitate care interactioneaza cu conditiile neadecvate de mediu educational formal si informal.
Riscul neidentificarii - apare frecvent la copiii care fac parte
din categorii speciale de superior dotati - cum ar fi din grupuri minoritare sau dintr-o cultura diferita.
Recunoasterea sociala a excelentei este un proces complex si
întâmpina multiple probleme subiective si obiective. Rata irosirii talentelor este proportionala cu incapacitatea manageriala a comunitatilor profesionale de a crea conditii de valorificare a resurselor umane. Tocmai de aceea, afirmarea si consacrarea capacitatilor înalte se impun a fi analizate si proiectate cu metodologii stiintifice, ca etape integrate în asistenta psihopedagogica speciala. 3: Instruire diferentiata
Rapiditatea cu care întelege si memoreaza un supradotat face
ca el sa se plictiseasca usor în clasa si aceasta chiar de la începutul scolarizarii, asa ca, cel putin pentru unii dintre ei, entuziasmul debutului învatarii devine repede un balast afectiv. Diferitele modalitati de a raspunde nevoilor speciale în materie de educatie a elevilor supradotati se refera la: facilitarea trecerii acestora de la o clasa la alta, superioara ca nivel, daca au îndeplinit cel putin bine cerintele nivelului anterior; alcatuirea de programe diferentiate care sa permita avansul mai rapid al unora în aceeasi unitate temporala; organizarea de clase speciale alcatuite pe criteriile: nivel al coeficientului intelectual focare de interes proiecte comune niveluri de aspiratie sau de reusita; organizarea pe clase cu program total independent de cel scolar general, în afara timpului scolar comun
Pentru instruirea adecvata a elevilor supradotati vor trebui
diferentiate, modificate sau adaptate toate aspectele procesului educativ general: scopurile si obiectivele; continutul curriculum-ului; organizarea si gruparea elevilor; resursele de personal; procesele de evaluare; legaturile cu institutiile educative extrascolare; serviciile auxiliare scolii.
Formele de orientare a programelor de instruire principale pentru
copiii supradotati presupun urmatoarele: Accelerarea studiilor - este tehnica preferata de specialisti, însa putin utilizata din cauza impactului negativ social si emotional a parcurgerii rapide a etapelor traditionale ale scolii. Îmbogatirea studiilor - oferirea de cunostinte si activitati speciale în cadrul claselor obisnuite. Majoritatea profesorilor care lucreaza cu copiii supradotati utilizeaza metoda îmbogatirii cunostintelor (peste 80%). Gruparea pe niveluri de abilitati - elevilor supradotati care ramân integrati în clasele obisnuite sau în afara lor, li se ofera programe de instruire diferentiate în cadrul unei noi regrupari temporare.
K.K. Urban (1992) mentioneaza urmatoarele forme
organizationale de stimulare si instruire a supradotatilor, în functie de gradul segregarii/ integrarii lor sociale în grupul covârstnic de provenienta: instruire individuala particulara; scoli speciale rezidentiale; scoli speciale numai pentru supradotati; scoli speciale pentru supradotati, în cooperare cu scolile normale; clase speciale cu un curriculum, resurse si metode speciale; clase speciale cu un curriculum normal dar îmbogatit; clase speciale eterogene ca vârsta; programe de întregime individualizate; studiu în clase obisnuite si cu predarea unor cursuri suplimentare, pe grupe de lucru; studiu în clase obisnuite si cu profesori specializati si /sau programe speciale
Adaptarea curriculumului scolar
Obiectivele curriculum-ului diferentiat decurg, la fel ca si obiectivele curriculum-ului obisnuit, din idealul educational si finalitatile sistemului de învatamânt. Printre principiile de elaborare a curriculum-ului diferentiat pentru elevii supradotati, putem aminti (A.H. Passow): sa dezvolte potentialul intelectual si aptitudinile fiecaruia, în cel mai înalt grad posibil, stimulându-se interesul, spiritul de exploatare, prin conceperea de programe menite sa maximalizeze dezvoltarea potentialului lor superior; sa le dezvolte o "constiinta sociala", simtul responsabilitatii, calitati etice si morale; sa-i învete sa gândeasca independent; sa le stimuleze creativitatea; sa sensibilizeze lumea scolii si comunitatea pentru recunoasterea si aprecierea valorilor culturale si performantelor intelectuale; sa gaseasca noi continuturi si metode care sa poata fi aplicate si în învatamântul general. Evaluarile curriculum-ului pentru elevii dotati ar trebui conduse în concordanta cu principiile prioritare stabilite, cu accent pe abilitatile supramedii de gândire, pe creativite si pe excelenta.
Rolul major al profesorului angajat într-un program de
învatamânt pentru elevii cu aptitudini înalte este acela de a concepe si realiza trasee curriculare optionale multiple si de a asigura o mare flexibilitate în parcurgerea lor.
Ca modalitati alternative amintim:
continuturi adaptate caracteristicilor psihocomportamentale; organizarea continuturilor în modalitate interdisciplinara si crossdisciplinara, modularizata si compactizata; modalitati diverse de finalizare a unui curs, din perspectiva cursantului (produsele activitatii); acelasi curs realizat cu mijloace didactice diferite; termene flexibile (individualizate) pentru finalizarea sarcinilor scolare; activarea peponderenta a proceselor psihice de mare complexitate;
Etapizarea secventelor unui program educational diferentiat
În lucrarea "Curriculum diferentiat si personalizat" (1998) - autoare: Carmen Cretu - gasim urmatoarele secvente ale elaborarii unui program educational diferentiat:
Etape Continuturi Monitori
Constientizarea Interes pentru Experti în domeniu, domeniu coordonatori de Identificarea programe similare, relatiilor: program politicieni ai educatiei, comun - program personalitati cu impact în pentru elevii lumea scolii, subiectii dotati unor studii de caz Informarea Introducere în Universitari, cercetatori, teoria domeniului. experti Prezentarea unor programe similare. Management Alegerea formelor Coordonatorul de administrative, a program tipurilor de activitati, planificarea resurselor, a timpului. Identificarea si Oportunitatile Coordonatorul de atragerea colaborative si program, decidentii colaboratorilor agentii. educationali, consilii Transfer de administrative, experienta. organizatii de profil Aplicarea Parcurgerea Coordonatorul de programului fazelor program si colaboratorii programului Evaluarea Aplicarea Profesori practicieni, programului strategiilor de conducatorii unitatilor evaluare a scolare, inspectorii rezultatelor scolari, profesorilor psihodiagnosticienii, parintii, colaboratorii, elevii însisi