CREDINŢI ŞJ OBICEIURI STRĂVECHI CU CARACTER ETNOHEVICAL

La sate, atunci când se îmbolnăvea un copil mic care încă nu putea vorbi, în scop diagnostic femeile bătrâne aveau
obiceiul să spargă un ou proaspăt căruia îi scoteau gălbenuşul şi îl purtau pe tot trupul copilului, pentru a află unde îl
junghie. Unde se spărgea' gălbenuşul acolo era junghiul. Dacă nu se spărgea nicăieri, însemna că nu are junghi1.
Când un bolnav era suspect că suferă de dalac (antrax), doftoroaiele luau o broască vie şi o lipeau de bubă. Dacă broasca
murea, se adeverea că bolnavul are dalac1. (Dalacul este luat de om de la animalele domestice - cai, vaci, oi - şi se
manifestă printr-o umflătură sau o bubă de culoare închisă care se înegreşte apoi precum cărbunele, de unde şi numele
popular de buba neagra Când cineva din casă este bolnav, în nordul Carpaţilor (în Bucovina) se adună mai multe
rămurele de Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum) şi se pun într-o oală cu apă, la foc foarte mic (focul să
mocnească). Dacă până a doua zi apa se face roşie, bolnavul va muri, dacă însă va fi albă, înseamnă că va trăi1.
Tot când este cineva grav bolnav, pentru a şti dacă va trăi sau nu, se iau 9 păhărele de apă şi se pun într-un vas să stea
până a doua zi în casa bolnavului. în ziua următoare se măsoară din nou. Dacă a crescut apa, cu un păhărel sau cu o
jumătate de pahar, bolnavul va trăi. Dacă însă apa a scăzut, bolnavul va muri2.
Dacă atunci când se descântă unui bolnav, persoana care descântă începe să caşte, se adevereşte că descântecul va fi
lecuitor. Cu cât cască mai mult, cu atât leacul este mai sigur.[4]
Pentru femeia ai cărei copii suferă de Muma-Pădurii (adică tresar din somn, ţipă şi plâng noaptea, fără să adoarmă) sau
căreia îi mor copiii, se confecţionează o amuletă, numită în popor baier. Astfel, într-o cârpă scoasă din spatele cămăşii se
leagă următoarele ingrediente: tămâie, piper, silitră, pucioasă, sare, "şarpe" din testiculele armăsarilor (în testiculele
armăsarilor ar exista un asemenea "şarpe" pe care îl cunosc cei ce castrează armăsarii3), căpăţână de şarpe tăiată cu un
ban de argint, broască găsită în gura şarpelui, buruieni de "lipitură" sau de "muma-pădurii", păr luat din ceafa femeii
căreia i se face baierul (amuleta), patru case de păianjen, culese din patru colţuri opuse ale casei, o aşchie din pragul de
jos al uşii de la camera de culcare şi nouă boabe de grâu. [4]
Baierul desemnează în primul rând aţa sau cureluşa cu care se prinde, se leagă, se închide, sau de care se agaţă ceva.
Cămăşile tradiţionale româneşti au la guler două baiere ca încuietori. Prin extensie, baierul se leagă şi la gât (în special la
al copiilor), oferindu-le o protecţie magică împotriva deochiului sau ajutând la vindecarea unor boli. Aceste baiere
profilactice sunt confecţionate dintr-o împletitură subţire de fire de lână, descântate, şi se pot pune la gâtul copiilor
pentru a-şi redobândi sănătatea1.
La data de 1 Martie toate româncele tinere, fetele şi copiii îşi legau la încheietura mâinii sau îşi atârnau la gât un bănuţ
de aur sau de argint legat cu un şnuruleţ confecţionat dintr-un fir alb şi unul roşu de mătase sau de bumbac (este
probabil că la început se confecţiona din lână). Acest baier (amuletă) se numeşte mărţişor, trebuie să fie dăruit de cineva
şi se poartă pentru a feri de boli în tot cursul anului (mai ales însă de bolile primăverii). Mărţişorul trebuie purtat până ce
purtătorul acestuia vede primul pom înflorit din anul acela. Atunci el ia bănuţul şi îl depune pe ramurile pomului înflorit
cu gândul ca el însuşi să fie frumos, înflorit şi mândru precum acesta (se alege de obicei un pom de porumbel, Prunus
spinosa, sau de păducel, Crataegus oxyacantha).[A)
Fierul are reputaţia universală că alungă duhurile necurate şi demonii bolilor. Dacă o româncă se chinuie mult la naştere
"din cauza duhurilor rele" (care îi provoacă dureri) i se pune sub aşternut un topor, un cuţit sau orice alt obiect de metal,
care va micşora durerile şi va grăbi naşterea2. Când un om este pe moarte şi "nu îşi poate da sufletul", ca şi atunci când
se chinuie o femeie să nască, un bărbat ocoleşte casa cu toporul în mână, ameninţând duhurile rele, sau împlântă două
topoare în cruciş în vreun stâlp al cerdacului, într-o grindă sau în prag1.
Copilului mic, de regulă când este înfăşat întâia oară, i se pun în faşă bucăţele de fier, toporaşe mici ori ciocănele de
metal (artizanale)2.
Copilul nou-născut este în mod deosebit victima duhurilor rele care îl pot îmbolnăvi, îl pot schilodi sau îl pot chiar ucide.
De aceea, până nu împlineşte şase săptămâni de viaţă, mai ales dacă nu a fost încă botezat, când este lăsat singur în
casă copilului i se pune la cap, în albie sau în leagăn, o bucăţică de fier, un cuţit, o pereche de foarfeci, cleştele de la
sobă sau vătraiul. în unele părţi atunci când îşi lasă copii mici singuri, tărăncile înfig în pragul uşii un cuţit.[4]
în Oltenia, înainte de a îmbrăcă copilul cu o cămăşuţă sau cu o haină nouă, mama trece prin haină sau prin cămăşuţă un
ban de argint, pe care îl bagă prin guler, prin mâneci, pentru a fi ferit de vrăji şi de făcături, pentru a fi sănătos şi
norocos3.
Sarea este considerată, ca şi metalele, o armă împotriva duhurilor rele. Pentru a apăra copiii de rele şi de duhurile
vrăjmaşe li se pune sare în scăldătoare4. Când îţi trimite cineva duhuri rele, pe necuratul, să te necăjească noaptea prin
somn, trebuie să presari pragurile cu sare sfinţită, căci nu se mai pot apropia. Sarea mai trebuie purtată în încălţări, ca să
nu se prindă farmecele de cel ce o poartă. Noaptea este bine ca sarea să stea pe fereastră, căci dormi bine şi nu se poate
apropia nici un rău. Când descânţi cuiva de o boală şi este şi un copil mic în casă, trebuie să presari copilului pe cap sare
ori cenuşă, ca să nu se prindă boala de el1.
Ca să fie feriţi de dureri de şale în cursul anului, oamenii se încing, în ziua de Sânziene (24 Iunie), cu o tulpină de
Cicoare2. [4]
După datinile românilor din Bucovina, Staphylea pinnata (Clocotişul sau Nucuşoara) este un lemn sfânt. Cine îl poartă nu
se teme de nimic căci nu se mai poate apropia de el nici un duh vrăjmaş. Femeile poartă la gât nuci de Clocotiş, înşirate
ca mărgele, ca să nu se rătăcească în pădure3.
La fel, Aconitum napellus, Omagul, deşi foarte otrăvitor, este considerat "curat" şi folositor, căci de casele unde este
cultivat omagul nu se apropie duhurile sau strigoaicele. Cine îl poartă la cap sau la brâu este ferit de Iele.
Spre a fi feriţi de febra tifoidă ţăranii poartă asupra lor Leuştean sau Usturoi, iar pentru a fi feriţi de friguri poartă la brâu
Pelin. Pelinul mai este purtat la guler şi pentru a fi feriţi de Rusalii.[4]
Cea mai eficientă armă împotriva duhurilor rele şi a stri-goaicelor este Usturoiul sau mirosul lui. înainte de Noaptea
Strigoilor (noaptea dinspre 29 spre 30 noiembrie), tocurile şi balamalele ferestrelor şi uşilor se ung cu Usturoi. Se ung cu
Usturoi şi uşile grajdurilor ca să alunge strigoaicele ce vin să ia mana vacilor. Pentru a fi feriţi de friguri, ţăranii leagă la
încheietura mâinii o aţă roşie de care este atârnat un căţel de Usturoi, sau se leagă o cârpă în care se pune nişte Usturoi
pisat.
în ziua Duminicii Rusaliilor, mamele leagă copilelor lor Usturoi la grumaz sau îl pun la tălpi, pentru ca, trecând
Frumoasele {Rusaliile, Ielele), să nu li se întâmple nimic.[4J
Broasca este adeseori întrebuinţată ca leac. Deoarece se crede că ea absoarbe răutatea din corpul omenesc, se
recomandă bolnavilor de friguri să poarte timp de trei zile o broască la gât1.
Plantele sunt considerate de ţăranul român fiinţe vii care aud, văd, simt, suferă, au suflet.
Astfel, în virtutea acestei credinţe, la 24 martie (în ajun de Bunavestire), omul se duce la un pom care nu pare să vrea să
ro¬dească, îl atinge de trei ori cu tăişul unei securi şi îi zice: "Dacă nu rodeşti, te tai!" Pomul, înfricoşat de această
ameninţare, va da cu siguranţă roade în acel an2. în munţii Apuseni ai Carpaţilor, ameninţarea pomului neroditor se face
astfel: "Mai mulţi copii se adună şi, cu clopote şi securi în mână, pleacă în sunetul clopotelor şi înconjoară de trei ori
pomul neroditor. Unul dintre copii ameninţă cu securea că-1 va tăia dacă nu va face poame, iar altul îi răspunde: «Ba nu-
1 tăia, că mă bag chezaş că la anul va face poame»."[4]
Pentru a vindeca un bolnav de hernie, este dus la o salcie unde este culcat pe spate, pe pământ, cu capul spre salcie şi cu
mâinile întinse în lături, ca răstignit. Se bat apoi patru ţăruşi. Unul la cap, unul la picioare şi câte unul la extremitatea
fiecărei mâini. După aceea se scoală bolnavul şi se bat în salcie patru cuie dispuse la fel cu cele bătute în pământ: la cap,
la picioare şi la mâini3.
în cazul bolnavilor de epilepsie se procedează prin ducerea bolnavului la un rug (Roşa canina), căruia i se despică tulpina
de ■os în sus, astfel încât bolnavul să poată trece prin despicătură. Bolnavul trebuie să treacă de nouă ori prin această
despicătură. Dacă rugul creşte frumos la loc, bolnavul se vindecă. Dacă într-o lună sau două rugul se usucă, atunci
bolnavul nu are leac1. în De Medicamentis (XXXIII, 26), medicul roman de origine celtă, Marcellus Empiricus, dă
următorul remediu: "Dacă un băiat s-a îmbolnăvit de hernie, să despici un cireş drept la mijloc, ca să poţi petrece băiatul
prin el; apoi leagă la loc arbustul, ungându-1 cu balegă de bou, aşa ca să se prindă iarăşi despicăturile. Cu cât arbustul îşi
va reveni mai curând, cu atât se va vindeca mai repede hernia băiatului."[4]
în unele părţi, pentru a se însănătoşi, bolnavul de epilepsie trece de trei ori printr-un şarpe despicat în două, de la cap la
coadă (nedespicat însă complet).
Pentru a scăpa de negi, cel în cauză se duce trei dimineţi în şir, înainte de a răsări soarele, la tulpina unui Ulm şi atinge
de trei ori la rând toţi negii cu un bob de sare. După aceea, îngroapă sarea la rădăcina copacului, urmând să îi dispară
negii (probabil când se va dizolva bobul de sare din pământ).[4]
Alt mijloc de a scăpa de negi este acela de a lua o aţă şi de a se face pe ea, de către cel în cauză, atâtea noduri câţi negi
are şi să îngroape aţa în pământ. Când aţa va putrezi, vor dispare Şi negii.
Când copiii mici întârzie să înceapă să meargă, mamele din Muntenia şi din Moldova le taie "piedica" închipuită dintre
picioare. Unul din membrii familiei apucă copilul de mâini şi îl duce, în picioare, până la prag. Apoi mama ia foarfecă într-
o mână şi câteva pene de găină în cealaltă şi, mergând înaintea copilului, taie toate penele, zicând că-i taie "piedica"1. i^
aromâni, se leagă copilului cu un fir de lână roşie degetul mare al piciorului drept de degetul mare al piciorului stâng. Se
pune apoi copilul pe pragul uşii, cu un picior de o parte şi cu celălalt de cealaltă parte a pragului şi, cu o secure, acolo pe
prag, i se taie firul de la jumătate. O femeie întreabă: "Ce faci acolo?" şi j se răspunde: "Tîti frica copilului". în alte părţi
se obişnuieşte sâ se taie "piedica" copilului, făcându-i-se pur şi simplu gestul tăierii între picioare.[4]
Primăvara, pentru a se feri de friguri, când vede cineva pentru prima dată un brotăcel, îl prinde şi îl scuipă de trei ori în
gură, apoi îi dă drumul. Acest procedeu este menţionat şi de medicul galez Marcelus Empiricus (De medicamentis XII,
24) şi, în secolul al XVI-lea, în Franţa:.[4]
Calului care este deocheat, trebuie să i se spargă un ou în cap şi îi va trece.
Când lemnăria dintr-o casă trosneşte tare din când în când, este semn că cineva din acea casă va muri peste un timp3.
Metoda românească a anesteziei fără anestezic se practica înainte sau după o intervenţie chirurgicală pe mână. "Pentru
pre¬gătirea unor operaţii uşoare, cum ar fi crestarea, arderea cu fie¬rul roşu etc, în cazul unor infecţii la mână, se
strângeau arti¬culaţiile metacarpiene, ca într-o menghine, într-un fel de «cleşte de lemn» căptuşit cu blană de miel. în
luxaţii şi entorse, după tratarea prin masaj, mâna şi degetele ei erau prinse în legături de pânză de in, înnodate dibaci
din loc în loc. Nodurile erau aşezate încât să preseze zonele de intervenţie ale părţilor lezate."4
înţelepciunea populară afirmă importanţa păstrării legătu¬rii cu pământul. Ţăranii umblă de multe ori vara desculţi, mai
ales la cosit, iar casele ţărăneşti au pământ pe jos şi pe prispe (acest pământ conţine uneori puţină balegă de vită, care
are pro-pietăţi speciale, printre care şi cele antiseptice). Este bine ca vara copiii să fie lăsaţi să umble desculţi, aşa cum
umblă de veacuri copiii ţăranilor. Cu cât legătura lor cu toate elmentele naturii este mai directă în timpul verii, cu atât ei
vor fi mai bine apăraţi de toate bolile din timpul iernii.
Dacă o femeie este gravidă este absolut interzis să fure ceva, căci copilul ce îl va naşte va ieşi însemnat. Dacă fură o
floare chiar, ascunzând-o în sân sau la spate, în acelaşi loc copilul va avea o pată sau o conglomeraţie de aluniţe. O
femeie gravidă - arată o relatare -a furat de la tatăl sau o carafă de vin, dar acesta a surprins-o pe când ieşea din beci. De
ruşine, ea şi-a acoperit faţa cu mâna. în acelaşi loc în care ea a pus mâna cu care furase vinul, adică pe un obraz, pe o
porţiune de nas şi pe o porţiune de frunte, copilul ce 1-a născut avea o pată roşie1.
Atunci când un copil se naşte cu "cămeşuică" este un copil norocos, sortit cu noroc. Moaşa rupe "cămeşuică" şi scoate
copilul, iar pe aceasta o pune la uscat pe Busuioc (Ocimum basilicum). Când naşte o femeie întâia oară, este bine ca să
poarte timp de trei zile în sân o căpăţână de Usturoi, până se va scălda. Este bine a să ţină căpăţână în mână, chiar din
momentul când sef trudeşte să nască2.

Astazi avem dezlegare la peste !

“Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream și trecuseră optzeci si patru de zile fără să-i cadă vreun pește. In
primele patruzeci de zile îi ținuse tovărașie un băiat. Dar când s-a împlinit sorocul acesta și pește tot n-au prins părinții i-
au spus băiatului, fără doar și poate, bătrânul e un salao, adică un om mai ocolit de noroc nici că se mai afla și, la
porunca lor, băiatul a trecut pe altă barcă ce din prima săptămână a prins trei pești mari.”

In cea de-a optzeci si cincea zi se prinde in undița bătrânului un marlin, un pește spadă uriaș. Două zile si două nopți
durează lupta îndârjită dintre om si pește care trage barca după el în larg. În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să
poată fi ridicat la bord si Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu
toată împotrivirea disperată a batranului, care revine la tarm epuizat si aducand cu el doar scheletul peștelui. Această
povestire aparent simplă reprezintă in realitate o adevarată parabolă a condiției umane, a invincibilitații omului. Fiind
pescar, Santiago nu exercită o profesiune oarecare, ci îndeplinește un destin, un dat tot atât de inevitabil ca și acela de a
fi om : “Poate că n-ar fi trebuit să fiu pescar! Il străfulgeră un gând. Dar pentru asta am fost facut.”

Lupta cu peștele simbolizează bătălia omului cu existența, încordare surdă (ca atunci când bătrânul strânge în mâinile
rănite frânghia de care trage din răsputeri uriașul venit din adâncuri), înfruntarea pe față (ca la uciderea marlinului sau la
lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamnă mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si măreția
înfrângerii. Impulsul îl constituie câștigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge să semnifice, dincolo de satisfacerea
necesitaților materiale, dorința omului de a-și afirma propria valoare, ca justificare a existenței.

Cele 20 de simptome ale pierderii sufletului

Intreaga noastra cultura sufera de ceea ce samanii numesc o “pierdere a sufletului”. Aceasta pierdere este caracterizata
de o pierdere a sensului, a directiei, a vitalitatii, a scopului, a identitatii si de pierderea conexiunii reale; o nefericire
profunda considerata de foarte multi dintre noi, chiar si de medici, ca fiind un lucru pur si simplu normal. Sufletul este
sursa noastra interioara de unicitate absoluta, un loc in care se conecteaza nu numai propria noastra valoare si esenta,
dar si valoarea si esenta oricarei alte fiinte vii. Ceea ce face ca aceasta pierdere sa fie una periculoasa este reprezentata
de subtilitatea sa si de faptul ca foarte putini oameni isi dau seama ce se intampla cu adevarat. Foarte multi oameni nu-
si dau seama ca sunt deconectati de sufletul lor si au ajuns sa accepte starea de amorteala si de lipsa de sens ca fiind
ceva normal.

Pierderea sufletului, o epidemie care a cuprins o intreaga cultura, ne impiedica sa vedem potentialul de fericire si de
implinire in viata obisnuita de zi cu zi. Vindecarea aduce cu ea o noua perspectiva si ne ajuta sa avem un sentiment de
multumire in interior pentru ceea ce exista deja in viata noastra.

Te intrebi daca suferi de o “pierdere a sufletului”?

Acestea sunt cele 20 de simptome ale pierderii sufletului:

1. Simti ca nu esti la fel de bun ca cei din jurul tau.

2. Simti nevoia de a avea o contributie, dar nu ai nicio idee care ar putea fi aceasta contributie si care ar fi diferenta pe
care ar face-o in cazul in care s-ar materializa.

3. Te lupti in zadar sa atingi un standard de perfectiune.

4. Temerile tale te impiedica de fiecare data sa-ti largesti orizonturile.

5. Esti ingrijorat destul de frecvent de faptul ca nu esti destul de bun, destul de inteligent, destul de tanar, destul de slab
sau destul de [completeaza].

6. Simti ca esti o victima a circumstantelor vietii pe care nu le poti controla.

7. Simti ca viata ta este lipsita de sens si este orientata catre activitatile zilnice de rutina.

8. Te simti de multe ori neputincios, lipsit de speranta sau pesimist.

9. Iti protejezi inima cu pereti de otel.

10. Simti ca dragostea ta nu ar putea face o diferenta si simti ca oricum nu conteaza cu adevarat.

11. Intotdeauna incerci sa atingi iubirea si apartenenta, dar rareori simti ca o faci.
12. Te simti invins de provocarile pe care le intalnesti in viata ta.

13. Suferi de o varietate de simptome fizice, dificil de tratat, cu ar fi oboseala, dureri cronice, crestere sau scadere in
greutate, insomnie, afectiuni ale pielii sau afectiuni gastrointestinale.

14. Te lupti cu posibilitatea de a accepta iubirea si grija celor din jurul tau.

15. Te simti deprimat, anxios, sau cronic ingrijorat.

16. Simti ca nu esti indeajuns de apreciat.

17. De cele mai multe ori simti ca esti judecat de ceilalti.

18. Incerci sa-ti amortesti sentimentele cu alcool, droguri, sex, televiziune sau munca excesiva.

19. Te simti dezamagit de viata ta.

20. Ai uitat sa visezi.

sursa : http://www.e-dimineata.ro/cele-20-de-simptome-ale-pierderi…/

Călin Georgescu: Pământul este cea mai mare avere pe care o avem. Solul este adevărata mină de aur a României. Iar
pământul nu este o marfă, ci proprietatea noastră, a tuturor, el nu poate fi de vânzare, înstrăinat, pentru că e piatra
unghiulară a devenirii şi dăinuirii noastre ca popor. Dacă înţelegem asta şi trăim constant acest sentiment, zi de zi, facem
din agricultură vârful de lance al dezvoltării economice naţionale, cu toată industria, şi învăţământul, şi cercetarea
subordonate acestui obiectiv. Din gospodăria ţărănească facem modelul european de viaţă sănătoasă, iar din ţăranul
român, simbolul creştin autentic al veşniciei neamului românesc şi gena autentică de civilizaţie, în Europa şi în lume.

Gândim bursa grâului la Brăila şi cea a energiei la Bucureşti, facem din Constanţa poarta economică numărul unu a ţării,
înaintea aeroportului Henri Coandă, şi prin export de hrană sănătoasă şi apă curată cucerim Europa şi lumea!

Aceasta este moştenirea noastră, dar şi vocaţia şi destinul nostru, ea nu este o alternativă posibilă printre multe altele,
este unica! Nu există un plan B, pentru că nu avem o ţară B, noi nu avem decât România.

Iar, înainte de toate, eu doresc ca poporul român să ştie ce vrea şi să-şi dea seama ce poate!

Leacuri de prim-ajutor,babesti

Bunicile si strabunicile noastre aveau totdeauna la indemana siretlicuri ingenioase, cu care ne tamaduiau ca prin farmec,
de dureri, lovituri, sangerari, indigestii, ba si de deochi. Dobandite printr-o experienta transmisa din generatie in
generatie, pe durata a sute de ani, ele ne sunt si azi de folos, ca prima urgenta, inainte de a consulta doctorul

* Afectiuni cardiace (angina pectorala, dureri de inima, palpitatii). Cand apare o durere si nu aveti nici un medicament la
indemana, puneti mana stanga pe masa si tineti pumnul strans. Cu un chibrit sau un betisor nu prea ascutit, apasati
puternic timp de 15-20 secunde pe umflatura de piele care se formeaza intre degetul mare si aratator. In caz de durere
puternica, procedura se face pe ambele maini, simetric, cu ajutorul cuiva.
- Criza de inima: In faza incipienta - bolnavul se culca pe doua-trei perne sau in fotoliu si i se face un masaj cu trei
picaturi de ulei de brad alb, putin mai jos de san (in zona inimii). De asemenea, se musca degetele mici, la radacina
unghiilor. Imediat dupa aparitia durerilor - se face o inspiratie scurta (cam 20% din volumul plamanilor) si se retine aerul
pentru 20-25 de secunde, apoi se face inca o respiratie adanca, se apleaca capul, se apasa cu barbia in piept si se retine
respiratia cat timp este posibil. Se repeta de 3-4 ori.
- Palpitatii cardiace: se beau unu-doua pahare de apa (in functie de greutatea corporala) si se pune o cantitate mica de
sare pe limba. Palpitatiile se calmeaza, pulsul se regleaza si dispare senzatia de sufocare.
- Hipertensiune: se face un dus cu apa calda (nu fierbinte!) cu presiunea data la maximum, cu jeturi de apa subtiri, care
dau impresia de intepaturi de ace. Dusul se face pe gat si pe umeri. Procedura favorizeaza refluxul venos si tensiunea
scade. Cu aceeasi metoda se diminueaza si durerile provocate de spondiloza cervicala. Daca sub jetul de apa se tine si
capul, putem sa rezolvam si problemele de migrena.
- Criza hipertensiva: se incalta ciorapi inmuiati in otet sau se pun picioarele pe un prosop inmuiat in otet si se sta astfel
8-10 minute.
Alta metoda: se bea cate o lingura de apa rece, la fiecare ora, de la ora 8 dimineata, pana la 8 seara.

* Amigdalita. Imediat dupa debutul afectiunii, pe spatele unui polonic metalic (sa nu fie din aluminiu) se traseaza cu un
cutit o cruciulita, care se linge de 3 ori, si de fiecare data se inghite saliva. Durerile dispar in cateva ore. Daca boala a
depasit faza de inceput, procedeul se repeta de mai multe ori, la intervale de 2-3 ore. Leacul e din batrani si are eficienta
dovedita.

* Arsuri. Se ia amidon alimentar si se amesteca cu putina apa rece. Pasta obtinuta se aplica pe arsura. Se mentine pana
se incalzeste locul. Se schimba de patru-cinci ori. Daca aveti in casa banane, aplicati cateva coji cu partea umeda peste
arsura. In loc de amidon, puteti folosi puf de papura, care se aplica pe arsura, se panseaza strans si se lasa cateva zile pe
locul afectat. Durerea dispare imediat, iar in trei-patru zile, se reface si pielea.
Leacuri de prim-ajutor

Alte metode: Imediat dupa producerea accidentului, pe locul afectat se toarna ulei de floarea-soarelui nerafinat. Se lasa
timp de 1,5-2 ore. Uleiul se strange intr-un vas din care se ia cu cana si se toarna din nou pe locul cu arsura. Procedura
ajuta la disparitia inflamatiei, a durerii si pielea capata culoarea normala.

* Artrita reumatoida. Se prepara un unguent din sase linguri de pulbere obtinuta din: frunza de dafin, o lingura de ace
de ienupar tocate si zece linguri cu varf de unt. Unguentul se foloseste pentru masaje in zona lombara sau la articulatiile
afectate. Durerile dispar repede.
O alta metoda: luati un cartof spalat, dar necuratat. Inainte de culcare, se pune pe locul afectat si se bandajeaza bine ca
sa nu cada. Daca va dor degetele de la mana, cartoful se tine in palma, si se imbraca deasupra o manusa stransa. Daca
durerea se localizeaza in laba piciorului, cartoful se pune in soseta, la talpa, inainte de culcare. Acelasi cartof se foloseste
de mai multe ori.

* Dureri de orice natura. Se acopera locul dureros cu staniol (scos de pe bomboanele de ciocolata) si se fixeaza cu
leucoplast sau se panseaza. Se mentine minimum 8 ore, ziua sau noaptea.

* Dureri de cap. Se prepara 250 ml de ceai verde concentrat (o lingura de frunze la un pahar de apa), la care se mai
adauga 1/3 lingurita de scortisoara si 1/4 lingurita de menta. Se infuzeaza 5 minute si se bea toata cantitatea de lichid.
Ads by greatsaverAd Options
Alte metode: * Se vara picioarele si bratele in apa fierbinte, pe cap se pune o sita, iar in gura se ia o lingurita de miere de
albine. * Se introduce o lingurita de metal intr-un pahar cu apa fierbinte sau ceai, si dupa ce se incalzeste bine se
maseaza cu ea fruntea. Cand se raceste, se introduce iar in apa fierbinte si se repeta masajul. In acelasi timp, se bea si
ceai fierbinte, indulcit cu miere de albine.

* Dureri lombare, disconfort in zona spatelui. Exista un exercitiu simplu, care ajuta la rezolvarea problemei rapid si
gratuit. Din pozitia "stand in picioare", se apleaca trunchiul in fata (fara indoirea genunchilor), in asa fel ca pieptul sa fie
lipit de picioare (sa atingem genunchii cu pieptul, daca este posibil). Cu bratele cuprindem picioarele mai sus de
genunchi si ajutam corpul sa se lipeasca mai strans de picioare. Se repeta de doua-trei ori.
- In trecut, pentru dureri lombare taranii foloseau fire de lana nevopsita, pe care le infasurau peste mijloc de trei-cinci
ori, si le purtau asa mai multe zile. Se poate folosi si sarma de cupru.

* Dureri menstruale. Se mananca 4-5 frunze de varza-iepurelui. Durerile dispar in 8-15 minute. Se foloseste si extern,
sub forma de plasture, dupa ce s-a indepartat pielita de pe una din suprafete. Leacul e valabil si pentru durerile de cap.

* Dureri de picioare. Iarba proaspata de rocoina (pasatul vrabiilor) se baga in sosete sau in pantofi si se umbla asa toata
ziua, schimband iarba de trei-patru ori pe zi sau se leaga pe genunchi.
Leacuri de prim-ajutor

Alte metode: * Baie in cizme de cauciuc. Se folosesc cizme de marime mare, in care se pune iarba tocata de rocoina, fan,
ace de brad sau de pin. Se toarna pana la jumatate apa fierbinte, in care se mai adauga trei-patru linguri de sare si se
infuzeaza pana temperatura apei scade la 40-45 de grade. Se baga picioarele in cizme si se sta asa pana la racirea apei.
Apa nu se arunca dupa prima folosire, se pastreaza timp de trei-patru zile si se foloseste cat mai fierbinte (fara a va
arde).
- Se confectioneaza o bratara din rondele taiate din dopul de pluta de la sampanie, care se leaga sub genunchi. Sau se
infasoara piciorul cu sarma de cupru. Daca ard talpile, ele se ung cu o felie de lamaie si se usuca fara stergere.

* Entorse, lovituri. Pelinul este un antiinflamator si anestezic foarte bun, de aceea frunzele lui pisate se pun pe locul
afectat, intr-un strat gros. Se schimba des sau se stropesc cu apa. Pelinul poate fi inlocuit cu un pumn de patrunjel tocat
marunt si amestecat cu trei linguri de apa.

* Faze incipiente ale bolilor asociate cu imunitate scazuta. Se loveste sternul in zona timusului cu pumnul, pronuntand
lung sunetul u-u-u-u. A doua miscare: cu o palma sau cu ambele lovim omoplatii, folosind acelasi sunet.

* Glas pierdut: bere neagra amestecata cu ou. Se incalzeste putina bere neagra pana devine foarte fierbinte. Se sparge
un ou de tara sau 3 oua de prepelita si se bat bine in timp ce se adauga berea. Se bea compozitia cu inghitituri mici,
tinand-o cat mai mult timp in gat. Daca se raceste, se mai incalzeste o data.

* Guturai. Se ia o capatana de usturoi, se inlatura cateii, si tulpinita ramasa se aprinde si se lasa sa arda 2-3 secunde. Se
stinge apoi si se apropie de o nara, inhaland fumul rezultat. Se repeta aprinderea, stingerea si inhalarea fumului cu nara
cealalta. Se mai poate inhala iod, sau ceapa tocata, acoperita cu o palnie.

* Herpes. Bubitele care apar pe buze se tamponeaza cu tinctura din muguri de plop negru, la un interval de 30 minute,
de 4-5 ori. Sau se ung cu pasta de dinti sarata ("Pomorin", care se fabrica in Bulgaria).

* Lesin, sincopa (pierderea de cunostinta): Cand apare senzatia de lesin, trebuie sa va lasati pe vine sau sa va asezati pe
un scaunel mic. Mainile impreunate se duc dupa cap si se apasa puternic pe ceafa, in timp ce corpul trebuie sa opuna
rezistenta, prin contractarea muschilor. E mai bine daca apasa o alta persoana.
- Se apasa puternic (poate sa apara si un pic de sange, nu este o problema) cu un varf ascutit de creion, betisor etc.,
fiecare deget de la cele doua maini, in varf si sub unghie, dar si in gropita de sub nas si buza.

* Lovituri. Se piseaza ceapa cu zahar. Se unge zona lovita cu iod, apoi se aplica pasta de ceapa. A doua zi se aplica ulei de
ricin sub forma de compresa (care trateaza inflamatiile, durerile, vanataile).

* Rani taiate adanc sau o bucatica de carne desprinsa. Dupa dezinfectia ranii (cu urina, alcool, apa oxigenata, apa de
colonie etc.), se acopera locul cu pielita de la un ou crud, aplicata cu partea umeda peste rana, si se panseaza strans,
pentru a se inchide taietura si a se opri hemoragia. Se tine pansamentul cateva zile, pana ce pielita de ou se usuca si se
lipeste strans de piele. Pielita se lasa pe rana, pana se desfoliaza singura.
* Senzatie de vartej: se apleaca capul inainte, barbia se fixeaza in piept si se tine asa cateva minute.