Acum 99 de ani se năștea Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu a fost cel mai longeviv lider al Partidului Comunist Român, din
fruntea căruia a condus România timp de 24 de ani, din martie 1965 și până în
decembrie 1989. Regimul său a fost unul dintre cele mai dure dictaturi ale blocului
comunist.

S-a născut pe 26 ianuarie 1918 într-o familie numeroasă de țărani din Scornicești,
județul Olt. A absolvit doar patru clase în satul natal, după care, în 1929 a plecat la
București unde a devenit ucenic de cizmar. Și-a completat studiile după ce a ajuns
conducător al țării, devenind, cu aportul ”lumii academice” comuniste, doctor în
științe economice și politice și chiar membru al Academiei Române. Începând cu
1933 s-a apropiat de cercurile comuniste, mai întâi ca membru al tineretului
comunist și apoi ca membru de partid. Făcând parte dintr-o organizație ilegală, a
fost arestat de mai multe ori pentru infracțiuni contra ordinii publice, ieșind din
închisoare abia în august 1944. În această perioadă și-a cultivat relațiile pe lângă
liderii mișcării, în special Gheorghe Gheorghiu-Dej, fapt ce i-a adus funcția de
secretar regional de partid imediat după război, atunci când comuniștii au luat
puterea. Din 1948 a devenit membru în Comitetul Central al Partidului și în
aparatul de conducere al Ministerului Agricultuii, pentru ca în 1950 să fie chemat
în armată cu gradul de general-maior și să devină adjunct al ministrului Forțelor
Armate, Emil Bodnăraș.

Mijlocul anilor ’50 a fost decisiv pentru ascensiunea la conducerea țării. În cadrul
schimbărilor făcute de Dej în partid ca urmare a evenimentelor de la Moscova, ce
au culminat cu discursul lui Hrușciov de condamnare a crimelor lui Stalin,
Ceaușescu a ajuns secretar al Comitetului Central și membru al Biroului Politic al
Partidului. Ca urmare, i s-au încredințat organizarea și încadrarea partidului, ca
responsabil din partea conducerii pentru Secțiile Organelor Conducătoare de
Partid. Prin intermediul acestei funcții și-a construit baza de putere în partid,
promovându-și apropiații. Decesul lui Gheorghiu-Dej în martie 1965, l-a găsit în
poziția de al doilea om din partid, ideală în vederea preluării totale a puterii, lucru
pe care l-a făcut în următorii doi ani. În iulie 1965 a obținut din partea Comitetului
Central nominalizarea în funcția de secretar general al partidului, profitând de
bunăvoința unor lideri mai vechi, dar și de indecizia posibililor contracandidați.
Precaut la început, reușește să-și elimine treptat toți rivalii, devenind din 1968
conducătorul necontestat al țării. A cumulat aproape toate funcțiile, culminând cu
alegerea drept președinte al Republicii Socialiste România, în martie 1974.
Primii ani de conducere s-au manifestat printr-o oarecare destindere a controlului
asupra societății, relaxare economică și condamnarea abuzurilor lui Gheorghiu-
Dej. După vizita din 1971 efectuată în China și Republica Democrată Coreea și
contactul cu comunismul de tip asiatic, Nicolae Ceaușescu a decis impunerea unei
dictaturi din ce în ce mai apăsătoare, marcată de ideologizarea vieții publice, pe
baza unui șablon național-comunist construit printr-un proces de rescriere a istoriei
și de edificarea celui mai puternic cult al personalității din tot lagărul socialist
european. Ziua sa de naștere a devenit sărbătoare națională, iar localitatea natală a
fost transformată peste noapte în municipiu și loc de pelerinaj. Politica de
sistematizare forțată a satelor a dus la distrugerea parțială a vechilor vetre rurale.

Toate aceste politici publice au fost susținute printr-o puternică supraveghere a

populației de către poliția politică a regimului, Securitatea.

În plan economic, Nicolae Ceaușescu a promovat o politică de autarhie extremă,

manifestată prin dezvoltarea fără discernământ a capacităților industriale și
încercarea de a lichida datoria externă cu orice preț. Acestea s-au făcut prin
raționalizarea strictă a consumului populației, al cărui rezultat a fost o înrăutățire
treptată a condițiilor de trai, ca urmare a lipsei acute a alimentelor, utilităților și a
bunurilor de orice fel. O caracteristică a regimului său, care a l-a făcut cunoscut pe
plan internațional, conferindu-i o anumită popularitate pe plan intern, a fost
promovarea unei politici de independență față de Moscova. Momentul de vârf al
acestei atitudini a fost în august 1968, când a refuzat să se alăture intervenției
trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia. Prin atitudinea față de URSS,
stabilirea de relații cu R.F.G. și o bună colaborare cu Israel, i s-a cădit o anumită
statură internațională, care s-a erodat rapid datorită deselor încălcări ale drepturilor
omului pe plan intern, precum și a refuzului de a întreprinde orice fel de reforme.

Această intransigență extremă, care căpătase dimensiuni patologice, l-a dus la un

sfârșit tragic: Nicolae Ceaușescu a fost executat în urma unui proces sumar la 25
decembrie 1989, după ce a fost răsturnat de la putere în urma singurei Revoluții
violente din lagărul comunist