Cosmin CIOTLOȘ

Gînduri către sine însuși

Petru Cimpoeșu, Bărbați fără degete și alte amintiri penibile, Polirom, 2019

Zilele trecute, pe Facebook, cineva, o persoană cu antene culturale fine și

cuprinzătoare, recunoștea că numele lui Petru Cimpoeșu îi e cu totul necunoscut. Nedumerit
în primă instanță, mi-am dat seama, reflectînd ceva mai serios, că mărturisirea exprima nu
un accident de lectură (oricui i se poate întîmpla să rateze întîlnirea cu cîte un autor de
neratat), ci o stare de fapt, în felul ei perfect explicabilă. La urma urmelor, într-un instantaneu
istorico-literar, aura scrisului lui Cimpoeșu așa arată: cuceritoare, dar low profile. A fost
nevoie de aproape două decenii, din 1983 pînă în 2001, pentru ca romanele lui să intre în
atenția criticilor și a publicului. Pînă la Simion liftnicul, numai colecționarii de rarități ar fi
putut cita, luați repede, vreun titlu al acestui discret monograf al provinciei. După, adică
odată cu Christina Domestica și cu reeditările aparițiilor mai vechi, lucrurile au început să se
miște. Nu suficient, însă, și nu semnificativ.
E adevărat că în această cursă pentru prestigiu Cimpoeșu a plecat cu șansa a doua: n-
a frecventat cenaclurile de prim-plan ale generației sale, n-a participat la dezbaterile care au
acidulat spiritele în deceniul al nouălea și, în orice caz, n-a avut, cum se spune, „capul
teoretic” al unor Mircea Nedelciu sau Gheorghe Crăciun. Nici faconda lor, parte ea însăși a
unui mecanism de promovare implicit. Adunate astăzi între două coperte, intervențiile lui
Petru Cimpoeșu din ultimele trei decenii ne-o arată cît se poate de elocvent. Bărbați fără
degete reprezintă, din acest punct de vedere, și un gest de politețe. S-ar fi putut, foarte bine,
subintitula atît m-am priceput. Cele cîteva eseuri în marginea modalităților și tehnicilor
scrisului sunt mai degrabă de bun-simț decît inovatoare și nu conțin nimic din ceea ce un
cititor antrenat n-ar fi putut deduce, el singur, fără efort.
Dar, totodată, cartea oferă un model viabil (și, de ce nu, demn de urmat) de etică
literară. Inteligent în chip natural și dotat cu un umor insinuant aproape inepuizabil,
Cimpoeșu nu bravează și nu se crispează. Își cunoaște punctele slabe și își folosește cu
abilitate, neabuziv, calitățile. Rămîne, chiar și în eseistică, prozator, contînd suveran pe
simțul observației acute. Și, ce-i drept, simțul acesta îi e de ajutor în situații dintre cele mai
dificile. M-a surprins, de exemplu, să constat cît de avizat și de riguros comentează el volumul
lui H.-R. Patapievici, Omul recent: polemizează rece cu detractorii ideologici ai cărții și își
afirmă pe rînd fascinația și, atunci cînd situația o cere, dezacordul spontan. Memorabile sunt
și paginile despre George Bălăiță, cel pe care Cimpoeșu pare a-l fi admirat într-atît încît,
inhibat de Lumea în două zile, s-a gîndit să renunțe la scris. Sunt puțini autorii români capabili
să resimtă o asemenea presiune și sunt încă și mai puțini aceia care au puterea de a o
recunoaște. Interesant e că, modest pînă la dizolvare, Petru Cimpoeșu e sensibil la modestia
celuilalt, singura care-l emoționează și-l subjugă. Pe Mușina, pe care l-a cunoscut vag și pe
care l-a stimat de la distanță, continuă să-l iubească în numele unui amănunt, s-ar zice,
nesemnificativ: poetul nu s-a pretat, nici măcar atunci cînd i-ar fi fost la îndemînă s-o facă, la
micile aranjamente locale pe care faima de universitar i le-ar fi putut înlesni. În fața
spectacolului vanității, în schimb, rămîne indiferent. Îl admite, cu ingenuitatea cu care admite
tot ce-i omenesc, dar nu se lasă, cu nici un chip, tușat de el. Între Breban și Marius Ianuș, îl
alege, temporar, pe ultimul, pentru că, fiind mai tînăr, radicalismul îi stă, deocamdată, mai
bine. Unui aspirant (ipotetic sau real, Cimpoeșu nu ne spune) care-i cere sfatul îi servește
lecția răbdării. Literatura nu-i pentru vînătorii de glorie. Aceasta, e știut, va veni mai devreme
sau mai tîrziu, dacă va avea de ce. E un îndemn stoic pe care autorul Bărbaților fără degete l-
a continuă să-l exerseze și azi. Și abia asta-l face valoros.

Cosmin Ciotloş este critic literar și predă literatura română modernă la Facultatea de
Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Elementar, dragul meu Rache. Detalii
mateine sub lupă, Editura Humanitas, 2017