Tema 5: Rezultatele financiare

ale întreprinderii
Planul lecţiei:
5.1. Conţinutul consumurilor şi cheltuielilor
întreprinderii
5.2.Conținutul și structura veniturilor
întreprinderii
5.3.Formarea și repartizarea profitului la
întreprindere
5.4. Costul marginal, levierul operațional și
pragul de rentabilitate
5.1. Conţinutul consumurilor
şi cheltuielilor întreprinderii
 Consumurile reprezintă resursele utilizate
pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor
în scopul obţinerii veniturilor. Acestea sunt neapărat
legate de procesul de producţie, găsesc reflectarea
materială în stocurile de producţie finită şi producţie
în curs de reproducţie şi sunt recuperate în urma
vânzării acestora.
 În dependenţă de reflectarea
consumurilor în costul produselor
finite, deosebim consumuri directe şi
consumuri indirecte de producţie.
 Consumurile directe sunt consumurile
identificate nemijlocit pe un anumit
produs: materii prime şi materiale,
energie, retribuirea muncii lucrătorilor din
activitatea de producţie.
 Consumurile indirecte sunt consumurile
care nu pot fi identificate direct pe un produs,
ele fiind antrenate în deservirea şi gestiunea
subdiviziunilor de producţie: uzura mijloacelor
fixe cu destinaţie productivă, retribuirea
muncii muncitorilor auxiliari, consumurile de
întreţinere a aparatului de producţie în stare
de lucru, etc.
 În raport cu modul de modificare a
consumurilor în funcţie de volumul
producţiei fabricate, deosebim
consumuri variabile şi consumuri
constante.
 Consumuri variabile se modifică
proporţional cu volumul producţiei, lucrărilor
executate, serviciilor prestate. În această
categorie se includ: consumurile de materii
prime, energie, apă şi combustibil, salariile
personalului care lucrează în secţiile de
producţie.
 Consumurile constante sunt consumurile
care rămân constante într-un anumit
diapazon de modificări, indiferent de
modificările volumului producţiei fabricate
(uzura calculată, cheltuielile de întreţinere şi
exploatarea clădirilor şi utilajului).
Valoarea contabilă a produselor
/mărfurilor vîndute, costurilor serviciilor
prestate/lucrărilor executate în cadrul
activităţii operaţionale a entităţii se
reflectă în costul vânzărilor
 Costul vînzărilor include:
a) valoarea contabilă a produselor/mărfurilor vîndute;
b)costul serviciilor prestate şi/sau lucrărilor executate;
c)costul lucrărilor aferente contractelor de construcţie;
d)costul serviciilor aferente contractelor de leasing
operaţional şi financiar (arendă, locaţiune);
e)alte costuri, care se referă la activitatea
operaţională, corelate cu veniturile din vînzări (de
exemplu, costurile activităţii de bază a entităţilor de
microfinanţare, a entităţilor de investiţii).
 Consumurile prezentate se regăsesc în pct
a), b), c) :
1) consumurile de materiale cuprind costul materialelor,
pieselor de schimb utilizate în procesul de producţie;
2) consumurile privind retribuirea muncii includ salariile
personalului care participă la procesul de producţie;
3) consumurile indirecte de producţie sunt legate de
deservirea şi gestiunea subdiviziunilor întreprinderii şi
includ:
- cheltuielile de întreţinere şi uzura mijloacelor fixe cu
destinaţie productivă;
- salariile personalului de conducere şi deservire a
subdiviziunilor întreprinderii.
 Cheltuielile sunt inevitabile în
activitatea unei întreprinderi.
Spre deosebire de consumuri,
cheltuielile nu se includ în costul
vânzărilor, dar se reflectă în Situația
(Raportul) de profit şi pierderi şi se
scad din venituri la determinarea
rezultatului perioadei de gestiune.
 Definiţii:
 Cheltuielile reprezintă resursele utilizate şi pierderile
care apar ca rezultat al activităţii economico-financiare şi
nu sunt legate nemijlocit de procesul de producţie.
 Prin cheltuieli se înţelege orice consum de factori de
producţie, din cadrul unui proces economic sau comercial,
în urma căruia elementele consumate îşi schimbă forma
iniţială şi utilitatea, devenind bunuri şi servicii necesare
satisfacerii unor nevoi sociale ale populaţiei.
 În expresia valorică, cheltuielile reprezintă totalitatea
resurselor consumate de agentul economic într-o perioadă
de timp dată pentru obţinerea şi livrarea pe piaţă a
diverselor produse şi servicii. Ele măsoară efortul depus de
către întreprindere în vederea realizării obiectivului final-
maximizarea valorii întreprinderii.
Conform Standardului de Contabilitate
”Prezentarea situațiilor financiare”
(01.01.2014)

cheltuielile – diminuări ale beneficiilor

economice înregistrate în perioada de gestiune
sub formă de ieşiri sau reduceri ale valorii
activelor sau de creşteri ale datoriilor care
contribuie la diminuări ale capitalului propriu,
altele decât cele rezultate din distribuirea
acestuia proprietarilor.
 SITUAŢIA DE PROFIT ŞI PIERDERE RAPORTUL DE PROFIT ŞI PIERDERI
de la ___ pînă la ____ anul de gestiune
de la _________________pînă la _______________20___
Indicatori Cod. Perioada de Perioada
Indicatori Cod Perioada de
rd. gestiune corespunzăto
rd. gestiune
are a anului
preced curent
precedent
entă ă
Venituri din vînzări (611) 010
1 2 3 4
Costul vînzărilor (711) 020
Venituri din vînzări 010
Profitul brut (pierderea globală) (rd.010- 030
Costul vînzărilor 020 rd.020)
Profit brut (pierdere brută) 030 Alte venituri operaţionale (612) 040
(rd.010-rd.020) Cheltuieli comerciale (712) 050
Alte venituri din activitatea 040 Cheltuieli generale şi administrative (713) 060
operaţională Alte cheltuieli operaţionale (714) 070
Cheltuieli de distribuire 050
Rezultatul din activitatea operaţională: profit 080
Cheltuieli administrative 060
(pierdere)
Alte cheltuieli din activitatea 070
(rd.030+rd.040-rd.050-rd.060-rd.070)
operaţională
Rezultatul din activitatea de investiţii: 090
Rezultatul din activitatea 080
(pierdere) (621-721)
operaţională: profit (pierdere)
Rezultatul din activitatea financiară : profit 100
(rd.030+rd.040-rd.050-rd.060-
(pierdere) (622-722)
rd.070)
Rezultatul din activitatea economico- 110
Rezultatul din alte activităţi: profit 090
financiară: profit (pierdere)
(pierdere)
(±rd.080±rd.090±rd.100)
Profit (pierdere) pînă la impozitare 100
Rezultatul excepţional: profit (pierdere) 120
(rd.080+rd. 090)
(623-723)
Cheltuieli privind impozitul pe venit 110 Profitul (pierderea) perioadei de gestiune 130
Profit net (pierdere netă) al 120 pînă la impozitare (±rd.110±rd.120)
perioadei de gestiune (rd.100- Cheltuieli (economii) privind impozitul pe 140
rd.110) venit (731)
Profit net (pierdere netă) (±rd.130±rd.140) 150

În rândul 050 „Cheltuieli de distribuire” se reflectă cheltuielile aferente comercializării

produselor/mărfurilor, prestării de servicii şi/sau executări de lucrări determinate în
conformitate cu SNC „Cheltuieli”.
 Cheltuielile se subdivizează în trei grupe:

1. Cheltuielile activităţii operaţionale;

2. Cheltuielile activităţii neoperaţionale;
3. Cheltuielile privind impozitul pe venit.
 1. Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind
cheltuielile ocazionale de desfăşurare a
activităţii de bază a întreprinderii şi includ:

a) costul vânzărilor (consumurile directe de materiale,

retribuirea muncii);
b) cheltuielile de distribuire (comerciale) (operaţiunile
de marketing, reclamă, ambalarea produselor);
c) cheltuielile (generale şi) administrative (cheltuieli de
deplasare ale personalului de conducere, întreţinerea
personalului administrativ, impozitele, taxele).
 2. Cheltuielile activităţii neoperaţionale
cuprind:

a) cheltuielile activităţii de investiţii rezultă

din ieşirea activelor pe termen lung;
b) cheltuielile activităţii financiare cuprind
plata redevenţelor, arendei finanţate a
activelor materiale pe termen lung,
diferenţele nefavorabile de curs valutar;
c) pierderile excepţionale cuprind daune
provocate de calamităţile naturale,
modificarea legislaţiei ţării.
 3. Cheltuielile privind impozitul pe venit
cuprind suma totală a cheltuielilor privind
impozitul pe venit luată în considerare la
calcularea profitului net al perioadei de
gestiune.
5.2. Conținutul și structura
veniturilor întreprinderii
Obiectivul major al întreprinderii –
obţinerea unui cuantum de venituri, capabile
să asigure atât recuperarea integrală a
consumurilor şi cheltuielilor efectuate, cât şi
obţinerea unui profit suficient pentru
remunerarea acţiunilor şi finanţarea
dezvoltării întreprinderii.
Venitul pentru întreprindere este un
indicator relevant care reflectă efectul
economic al activităţii economico-
financiare într-o perioadă dată.
Venitul este un aflux global de avantaje
economice în cursul perioadei de gestiune
rezultat în procesul activităţii ordinare a
întreprinderii sub formă de majorare a
activelor sau de micşorare a datoriilor, care
conduc la creşterea capitalului propriu.
 Conform Standardului de Contabilitate
”Prezentarea situațiilor financiare”
(01.01.2014)

veniturile – creşteri ale beneficiilor economice

înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub
forma intrărilor de active sau majorării valorii
acestora sau a diminuării datoriilor care au drept
rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia
celor legate de contribuţiile proprietarilor.
În funcţie de sursele de intrare la întreprindere
veniturile se divizează în (după 01.01.2014):
1. Venituri din activitatea operaţională;
2. Venituri din alte activități -
- veniturile aferente activelor imobilizate, cu excepţia
plusurilor de active constatate la inventariere;
- dividende şi/sau participaţii în alte entităţi (cu excepţia celor
indicate în rîndul 010);
- dobînzi (cu excepţia celor indicate în rîndul 010);
- diferenţe favorabile de curs valutar;
- intrarea activelor cu titlu gratuit;
- reluarea pierderilor din depreciere;
- compensaţii pentru acoperirea pierderilor excepţionale;
- alte fapte economice care nu se referă la activitatea
operaţională.
În funcţie de sursele de intrare la
întreprindere veniturile se divizează
4 grupe (până la 01.01.2014):

1. Venituri din activitatea operaţională;

2. Venituri din activitatea investiţională;
3. Venituri din activitatea financiară;
4. Venituri excepţionale.
Venituri din activitatea operaţională cuprind
sumele rezultatele din activitatea de bază a
întreprinderii. Acestea includ:

a)veniturile din vânzări: încasările din vânzarea

produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor;
operaţiile de barter, operaţiile de construcţie.

b)alte venituri operaţionale: sumele primite sau de

primit din ieşire a (vânzarea, schimbul) activelor
curente cu excepţia produselor finite şi mărfurilor;
arenda curentă; amenzi, penalităţi, despăgubiri,
recuperări de daune materiale rezultate din
modificarea metodelor de evaluare a activelor
curente.
 Veniturile din activitatea de investiţii cuprind:

- sumele rezultate din ieşirea şi recalcularea activelor

pe termen lung ale întreprinderii;
- sumele încasate din vânzarea activelor nemateriale,
terenurilor, mijloacelor fixe;
- dividende calculate; dobânzile la titlurile de valoare
procurate şi împrumuturile acordate;
- sume, reprezentând diferenţe din reevaluarea
activelor pe termen lung ieşite; sumele ecartului din
reevaluare aferente activelor pe termen lung ieşite;
- sumele obţinute din lichidarea mijloacelor fixe peste
valoarea probabilă rămasă.
Veniturile din activitatea financiară cuprind:

sumele rezultate din transmiterea în folosinţă altor

persoane juridice şi fizice, pe un termen mai mare
de un an, a activelor nemateriale şi materiale pe
termen lung;
valoarea activelor intrate cu titlul gratuit;
venituri sub formă de diferenţe de curs valutar,
subvenţii primite din buget;
prime, premii, sume sponsorizate etc.
 Venituri excepţionale cuprind:

- sumele primite de la organele de stat, de

la persoanele fizice şi juridice, companii
de asigurări sub formă de recuperare a
pierderilor provocate de calamităţi
naturale, perturbări politice şi alte
evenimente excepţionale.
5.3. Formarea și repartizarea profitului
la întreprindere
 Aprecierea nivelului de dezvoltare a
întreprinderii, a modului în care sunt utilizate
resursele economice şi financiare de care
dispune implică măsurarea rezultatelor
activităţilor desfăşurate.

Rezultatele obţinute pot fi exprimate în

formă fizică şi valorică.
Exprimarea fizică a rezultatelor activităţii financiare
ţine de particularităţile şi caracteristicile specifice
diferitor valori de întrebuinţare fiind efectuată în:
- unităţi naturale;

- unităţi naturale-convenţionale;

- unităţi de timp de muncă.

(tone,M²,M³,litri,număr de unităţi,ore,km etc.)

Evaluarea rezultatelor în unităţi
valorice se efectuează prin intermediul
indicatorilor de exprimare a
rezultatelor financiare ale întreprinderii.
1. Volumul vînzărilor- exprimă valoarea producţiei fizice
realizate în decursul unui perioade. Se calculează conform
formulei:
Volumul vînzărilor = Qv x Pv – TVA, unde
Qv - reprezintă volumul producţiei vândută, exprimat în
unităţi fizice,
Pv - preţul de vînzare unitar,
TVA – taxa pe valoare adăugată.
Acest indicator permite să facem aprecieri cu privire la locul
întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziţiei sale pe
piaţă, a aptitudinii acesteia de a lansa şi dezvolta diferite
activităţi profitabile. Creşterea indicatorului, în raport cu
media pe ramură sau cu nivelul concurenţilor,semnifică o
poziţie forte a întreprinderii pe piaţa produselor şi serviciilor.
 2. Profitul brut (PB), reprezintă rezultatul obţinut în
urma vânzării producţiei, prestării serviciilor şi executării
lucrărilor. Se calculează ca diferenţa dintre veniturile din
vânzări (VV) şi costul vânzărilor(CV)

PB=VV- CV

Creşterea veniturilor din vânzări într-un ritm superior

creşterii costului reprezintă principala condiţie de asigurare
a eficienţei activităţii de producţie.
 3. Rezultatul activităţii operaţionale (Rop)

(până la 01.01.2014)
Rop = profit brut + alte venituri operaţionale –
cheltuieli comerciale – cheltuieli generale
şi administrative – alte cheltuieli operaţionale
(din 01.01.2014)
Rop = profit brut + alte venituri din activitatea
operaţională – cheltuieli de distribuire –
cheltuieli administrative – alte cheltuieli din
activitatea operaţională
 3. Rezultatul activităţii operaţionale (Rop)

Depăşirea cheltuielilor generate de activitatea de

producţie şi comercializarea bunurilor şi serviciilor
de către veniturile încasate din activitatea
operaţională semnifică obţinerea de profit.
 4. Rezultatul activităţii investiţionale
(Rinv)
(până la 01.01.2014)
Rinv = veniturile investiţionale –
cheltuielile investiţionale
Rezultatul pozitiv (profit) sau negativ
(pierderi) generat de activitatea
investiţională permite să facem aprecieri
asupra competenţei echipei manageriale de a
estima şi plasa capitaluri pe termen lung.
 5. Rezultatul din activitatea
financiară (Rfin)
(până la 01.01.2014)
Rfin = veniturile financiare –
cheltuielile financiare
Rezultatul din activitatea financiară
permite se facem aprecieri asupra
modificării capitalului propriu şi celui
împrumutat
 (până la 01.01.2014)
6. Rezultatul activităţii economico -
financiare =Rop±Rinv±Rfin

Rop - rezultatul activităţii operaţionale

Rinv - rezultatul activităţii investiţionale
Rfin - rezultatul activităţii financiare
 7. Rezultatul excepţional

(până la 01.01.2014)
Rezultatul excepţional = veniturile excepţionale
– pierderile ce apar în legătură cu apariţia
unor evenimente nefavorabile întreprinderii.
Obţinerea profitului este posibilă în cazul în
care echipa managerială a putut să protejeze
întreprinderea faţă de eventuale riscuri ce pot
apărea.
 8. Rezultatul perioadei de gestiune până
la impozitare
(până la 01.01.2014)
Acest rezultat se obţine prin însumarea rezultatelor
ce provin din cele patru activităţi ale întreprinderii:
operaţională, investiţională, financiară şi excepţională.
Rezultatul până la impozitare(din 01.01.2014)
Acest rezultat se obţine prin însumarea rezultatului
din activitatea operaţională şi rezultatului din alte
activităţi.
Dacă în urma calculului rezultă o mărime
mai mare decât zero, este vorba de profitul
până la impozitare.

Dacă rezultatul este negativ, este vorba de

Pierdere până la impozitare.
Profitul se supune impozitării rezultând profitul net

9. Profitul net=Profitul până la impozitare –

Cheltuielile privind impozitul pe venit
 Profitul net rămâne la dispoziţia întreprinderii
reprezentând principala sursă de creştere
economică, dar şi motivaţia obiectivă a proprietarilor
de a-l reinvesti în organizarea producţiei de noi
bunuri şi servicii cu scopul de maximizare în timp.
Metoda tradiţională de determinare a profitului constă în
compararea cheltuielilor reale efectuate de întreprindere
pe parcursul unei perioade de timp cu venituri reale
obţinute în aceeaşi perioadă.

Activitatea este eficientă dacă veniturile depăşesc cheltuielile.

Rezultatul pozitiv al diferenţei venituri-cheltuieli semnifică

existenţa la întreprindere a unui profit,care reprezintă sursa
de stimulare financiară a salariaţilor, de remunerare a
acţionarilor şi sursa de autofinanţare a activităţii.
 Definiţii:
Profitul reprezintă expresia absolută a evoluţiei real-
pozitivă a întreprinderii.

Profitul este definit şi ca rezultatul sintetic financiar pozitiv

al unei activităţi productive, principalul indicator calitativ care
exprimă eficienţa activităţii productive.

Ca indicator de eficienţă a activităţii economice, profitului

reprezintă ceea ce se obţine în plus, faţă de cât s-a cheltuit în
activitatea economică.
 Profitul net obţinut de întreprindere
se repartizează în:

- constituirea fondului de remunerare a

acţionarilor;
- constituirea fondurilor de rezervă;
- constituirea fondului de dezvoltare economică
(fondul de investiţii) etc.
 Funcţiile principale ale profitului:

1) funcţia de motivare a personalului angajat, respectiv

a acţionarilor;
2) funcţia de creştere economică, profitul reprezentând
principala sursă a acumulărilor pe baza cărora se
constituie investiţiile, sursă de bază a creşterii
economice;
3) funcţia de stimulare a iniţiativei economice, profitul
determinînd acceptarea riscului de către întreprinzători
şi, prin aceasta, contribuind la stimularea producţiei
de bunuri şi servicii, la creşterea productivităţii etc.
4) funcţia de control asupra activităţii întreprinderilor.
 Factorii ce influenţează mărimea
profitului:

1. Factori interni
2. Factori externi
3. Factori exogeni
 Factorii externi:

- dimensiunile pieţei;
- puterea de cumpărare a consumatorilor;
- condiţiile pieţei financiare: rata dobânzii,
condiţiile de creditare, rata inflaţiei;
- potenţialul furnizorilor, care pot exercita
influenţa asupra profitului prin majorarea
preţurilor şi prin calitatea mărfurilor livrate.
 Factorii exogeni:

- politica fiscală;
- politica de susţinere, de către stat, a unor
anumiţi agenţi economici;
- locul amplasării întreprinderii;
- caracterul de producţie al întreprinderii;
- politica de susţinere, de către stat, a
investitorilor străini etc.
Optimizarea profitului constituie premisa
realizării obiectivului strategic, de perspectivă,
al oricărei întreprinderii, care constă în
creşterea valorii patrimoniale, creşterea
capacităţii concurenţiale, revenindu-i şi rolul de
stabilizator al întregii economii naţionale,
asigurând stabilitatea socială şi chiar politică
din ţară.
5.4. Costul marginal, levierul operațional și
pragul de rentabilitate
 Costul marginal (CM) reprezintă cât de mult se
modifică costurile, atunci când producţia creşte
cu o unitate.

CM  CT
Q

Ţinând cont că Costurile Totale sunt compuse din

Consumuri Fixe şi Consumuri Variabile, rezultă că
Costul Marginal este independent de Consumurile
Fixe şi dependent de componenta variabilă
(Consumurile Variabile).
Pondere costurilor fixe în total cost --- levierul operaţional

↑ CF în raport cu CV duce la modificarea Veniturilor

din Vânzări, astfel încât:
o micșorare nesemnificativă a Veniturilor din Vânzări
poate duce la obţinerea unui rezultat negativ
 Levierul operaţional este ponderea pe care o deţin
costurile fixe în costurile totale ale unei
întreprinderi, iar întreprinderea care are o pondere
însemnată de costuri fixe în totalul costurilor
suportate într-o anumită perioadă, este considerată
întreprinderea cu un grad ridicat al levierului
operaţional.
Efectul de levier operaţional reprezintă rezultatul obţinut
din activitatea operaţională la variaţia veniturilor din
vânzări.
 Deci, rezultă că întreprinderile, care
au un efect de levier operaţional înalt pot
obţine sporuri însemnate ale profitului prin
creşterea producţiei, chiar dacă pentru
vinderea acestora va trebui să micşoreze
preţul de livrare, fapt ce permite şi lărgirea
segmentului de piaţă obţinut.
 Pragul de rentabilitate

Într-o economie concurenţială producătorul nu

poate influenţa preţurile la care cumpără factorii
de producţie şi nici cantitatea de produse aduse pe
piaţă de toţi producătorii. În aceste condiţii, dacă
admitem că la nivelul său realizează o combinare
eficientă a factorilor de producţie, singura
variabilă asupra căreia se poate acţiona pentru a
obţine o rentabilitate mare o constituie cantitatea
de produse oferite spre vânzare.
 Menţinerea vânzărilor la nivelul pragului de
rentabilitate asigură supravieţuirea întreprinderii şi
nu dezvoltarea ei.

Pragul de rentabilitate, la rândul său, se atinge

mai greu, când costurile fixe sunt mari. Creşterea
costurilor fixe într-un ritm mai mare decât cel al
vânzărilor are ca efect creşterea costului total şi
reducerea profitului.
 În cadrul acestui proces un loc important
revine determinării pragului de rentabilitate,
adică stabilirea acelei cantităţi de produse,
unde profitul este nul, în acest punct suma
încasărilor este egală cu suma costurilor totale.
Nivelul pragului de rentabilitate depinde de
structura costurilor întreprinderii. Din acest
motiv, etapa prealabilă şi indispensabilă în
determinarea punctului de rentabilitate este
repartizarea costului total în costuri fixe şi
variabile.
 Pragul de rentabilitate (punctul critic) poate fi analizat prin
metoda ecuaţiei:
La baza acestei metode stă următoarea relaţie:
Profit = VV – CCv – CCc,
Urmărind determinarea punctului critic unde profitul este nul
obţinem:
VV = CCv + CCc
Qv * Pu = Qv * CCvu + CCc
de unde:
Qv = CCc / (Pu –CCvu ) sau Qv = CCc / MC (unitară)

VV – venituri din vânzări;

CCv – consumuri şi cheltuieli variabile;
CCc – consumuri şi cheltuieli constante;
Qv – cantitatea vândută de întreprindere;
Pu – preţul de vânzare pe unitate;
MC (unitară) – marja de contribuţie unitară;
Ccvu - consumuri şi cheltuieli variabile unitare.
Determinarea pragului de rentabilitate

Problemă:
Întreprinderea produce un tip de produs şi îl
vinde la preţul de 300 lei/unit.
Consumurile şi cheltuielile variabile sunt de
140 lei/unit, iar consumurile şi cheltuielile fixe
totale au valoarea de 500 000 lei.
Determinați pragul de rentabilitate.
 Rezolvare:
300 *X=140*X+500 000
unde: X – pragul de rentabilitate
300X-140X=500 000
X = 500 000 / (300 – 140) = 3125 unităţi
Pragul de rentabilitate (lei): 3125 * 300 = 937500 lei.