Tutankhamon

Tutankhamon (n. 1341 î.Hr. - d. 1323 î.Hr.) a fost un faraon din dinastia a 18-a,
conducătorul Egiptului între anii 1332 î.Hr. - 1323 î.Hr, urcând pe tron la 9 ani. El este fiul
faraonului Amenhotep IV (Akhenaton) și al reginei Kiya, făcând parte din Noul Regat, dinastia a
18-a, numită și Epoca de aur a faraonilor.

Băiatul faraon s-a născut în anul 1341 î.Hr. în orașul Aketaton ("Orizontul lui Aton"). La vârsta de
7 ani Tutankhamon a luat-o de soție pe frumoasa Ankesenamon ("Ea trăiește pentru Amon"),
sora sa vitregă. Doi ani mai târziu, fratele său mai mare, Smenkhkare moare, tronul revenindu-i
lui. A abandonat cultul tatălui său, revenind la zeii tradiționali. În al doilea an de domnie,
Tutankhamon părăsește Tel al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, și se
instalează la Memfis, aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ și, în același
timp, își schimbă numele din Tutankhaton, „imagine vie a lui Aton", în Tutankhamon, „imagine vie
a lui Amon", marele zeu al Egiptului, adorat în temple de la Karnak până la Teba, capitala
religioasă. Demolarea monumentelor închinate lui Aton începe. Sanctuarele sunt demontate rând
pe rând, blocurile lor de piatră fiind refolosite în noile construcții. Tutankhamon pune să se
decoreze unii pereți ai templelor de la Karnak și Luxor, închinate lui Amon, și să se ridice
numeroase statui ale zeului și ale lui însuși. Pe plan extern, au avut poate loc două expediții
militare, una în Orientul Apropiat, cealaltă în Nubia.
Numele oficial Tut-ankh-Amon era Nebkheperure numele Tutankhamon fiind unul foarte personal
și mai puțin important.
Celebritatea postumă a lui Tutankhamon se datorează mormântului său din Valea Regilor de
lângă Teba, descoperit în 1922 de britanicul Howard Carter, singurul mormânt al unui faraon
care timp de 3.200 de ani a scăpat neprofanat și nejefuit.[1]

Moartea[modificare | modificare sursă]

Faraonul și soția sa

Tutankhamon a murit la vârsta de 19 ani. Se presupune că ar fi fost ucis printr-o lovitură la

cap,dar există mai multe teorii. Suspectul principal ar fi fost Ay, succesorul său, al cărui motiv
consta în preluarea tronului. O radiografie indică un cheag de sânge în craniul său.
În anul 1925, mumia lui Tutankhamon a fost deschisă și analizată de către echipa lui Howard
Carter. În 1969 și 1986, ea a fost supusă razelor X; în anul 2005, mumia a fost testată cu
scanerul. Radiografiile indică mai multe fracturi, dar se presupune că acestea au fost produse de
către echipa lui Carter. Radiografiile arată că Tutankhamon era sănătos și nu avea nici o urmă
de infecție, ceea ce indică faptul că el nu a murit din cauze naturale. O radiografie a capului său
prezintă un cheag de sânge în zona cefei, ceea ce ar dovedi presupusa lovitură la cap.
Dar cine a fost ucigașul? Mulți consideră că suspectul principal era chiar soția sa,
Ankesekhamon. În apropierea mumiei sale s-au găsit doi fetuși morți, probabil fiii săi (unul ar fi
murit la naștere; celălalt - la câteva zile după naștere).
O tomografie a mumiei indică faptul că Tutankhamon avea coloana strâmbă, ceea ce ar putea
însemna că faraonul nu-și putea mișca capul. Acest fapt ar putea reprezenta cauza care a dus la
moartea fiilor săi. O variantă este aceea că faraonul ar fi fost ucis de către soția sa deoarece nu
putea să aibă copii sănătoși din cauza stării sale de sănătate.
Însă, bazat pe imaginile transmise de-a lungul vremii, aceasta își iubea soțul foarte mult, fapt
care face imposibilă crima. Deviația coloanei ar fi putut fi provocată la îmbălsămare.
Un alt suspect este Maya, un servitor al faraonului. Dar și despre acesta se presupune în unele
teorii că ținea la faraon și că este cel care a distrus documentele care indicau locul mormântului
său.
Un alt suspect este generalul Horhemheb. Totuși, dacă acesta ar fi fost ucigașul, i-ar fi luat
imediat locul pe tron; în plus, acesta era cel care îl instruia pe faraon.
În fine, un alt suspect este vizirul său, Ay. Acesta l-ar fi ucis pentru a prelua puterea, fapt care s-
a și întâmplat.
În anul 2005, o echipă de la 'National Geographic' condusă de către arheologul Zahi Hawass, a
analizat mumia prin scanare. S-au descoperit foarte multe fracturi produse de către Carter. Cutia
toracică lipsea, mumia avea o gaură la cap, o gleznă de-a sa era înfășurată, posibil datorită unei
fracturi, iar un dinte sănătos era ieșit lateral.

Faraonul pe car

Pe lângă asta, s-a descoperit că piciorul stâng era fracturat, iar rotula lipsea, ceea ce poate
indica o căzătură. Rana de la picior s-a cangrenat, provocându-i moartea. Căzătura i-ar fi afectat
și cutia toracică, ceea ce înseamnă că i-a fost scoasă la îmbălsămare. Gaura de la cap ar fi putut
fi produsă la îmbălsămare. Atunci când creierul i-a fost scos, ar mai fi rămas o cantitate mică în
interiorul craniului; restul creierului a fost scos prin peretele craniului, iar cheagul de sânge nu e
altceva decât o urmă de rășină, de ulei.
Însă unii cercetători cred că fractura s-ar fi produs la îmbălsămare și că teoriile cum că
Tutankhamon ar fi fost lovit în cap sau că a fost otrăvit sunt false. Chiar dacă a avut coloana
strâmbă sau s-a accidentat la piciorul stâng, Tutankhamon ar fi rezistat, fiind foarte sănătos și
viguros, afirmă cercetătorii. Moartea sa rămâne în mare parte un mister. Recent, grație unui
studiu genetic major, efectuat pe mai mulți membri din familia lui Tutankhamon, cercetătorii au
descoperit că acesta avea anumite malformații la nivelul picioarelor.
În afară de o afecțiune a oaselor picioarelor de care suferea, numită maladia Kohler II, faraonul
Tutankhamon avea picioarele grav deformate, astfel încât era nevoit să se deplaseze cu ajutorul
unui baston.
Celui de-al doilea deget de la piciorul drept al faraonului îi lipsea osul mijlociu, fiind astfel mai
scurt, iar laba piciorului stâng era îndoită înspre interior, faraonul călcând pe gleznă, nu pe talpă.
Această afecțiune a piciorului necesită încălțăminte special fabricată. Cu ajutorul unor curelușe
din piele, piciorul faraonului era menținut în poziția corectă, pentru ca acesta să nu se deplaseze
târându-și piciorul bolnav. O “autopsie virtuală” realizată asupra rămășițelor faraonului egiptean
Tutankhamon a arătat că părinții săi au fost frate și soră și că, din cauza incestului, el s-a născut
cu o deformație la picior și avea șolduri feminine. Aceste informații au fost dezvăluite în filmul
documentar “Tutankhamun: The Truth Uncovered”, care va fi difuzat de BBC One pe 26
octombrie.
Masca mortuară a lui Tutankhamon, acoperită cu aur, arată imaginea unui faraon care
sugerează putere și frumusețe regală, însă în realitate el avea dinții ieșiți în exterior, o deformație
la picior (la talpă) și șolduri feminine. Mai mult, în loc să fie pasionat de cursele carelor de război,
el mergea șchiopătând, sprijinindu-se mereu într-un baston, în tot timpul domniei sale din secolul
al 14-lea Î.Hr.
“Autopsia virtuală” realizată de oamenii de știință a fost compusă din analiza a peste 2.000 de
scanări computerizate și a fost combinată cu analizele genetice ale familiei lui Tutankhamon.
Astfel s-a constatat că părinții săi au fost rude de gradul 1, adică frate și soră, fapt care a dus la
apariția unor dereglări hormonale în cazul său. De asemenea, este posibil ca istoria familiei sale
să fi dus la moartea lui prematură, în timpul adolescenței, scrie Daily Mail.
Până în prezent, conform miturilor, faraonul ar fi murit din cauza unor accidente în timpul curselor
de care de război sau chiar ar fi fost ucis, deoarece în craniul său fuseseră găsite fracturi care
sugerau aceste ipoteze. Acum însă, oamenii de știință cred ca Tutankhamon ar fi murit din cauza
unor boli, deoarece handicapul de la picior nu îi permitea să participe la curse.
Albert Zink, cercetător de la un institut din Italia, este cel care a folosit amprentele genetice și a
făcut teste ADN, descoperind astfel că mama lui Tutankhamon a fost sora lui Akhenaten, care a
fost tatăl său. În Egiptul antic, incestul era tolerat, iar oamenii nu știau că există urmări genetice
asupra copiilor rezultați din astfel de relații. “De asemenea, el dezvoltase boala Kohler, adică
moartea oaselor, în timpul adolescenței, fapt care i-a provocat probabil dureri foarte mari. Știm
că acest om a avut 130 de bastoane pe care le folosea și că obișnuia sa tragă cu arcul atunci
când stătea pe un scaun”, a declarat Zahi Hawass, secretar general al Consiliului Suprem de
Antichități din Egipt.

Blestemul lui Tutankhamon[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Blestemul lui Tutankhamon.

Mormantul

Atunci când Carter și Carnavon au coborât treptele, Carnavon s-a îngrijorat de o înțepătură de
insectă, iar când a tăiat-o cu o lamă, înțepătura s-a infectat, provocându-i o pneumonie, astfel
pe 5 aprilie 1923, a decedat. Înainte de asta, canarul lui a fost mâncat de un șarpe (simbolul
faraonului), chiar în ziua când mormântul a fost deschis. Apoi, alte zeci de oameni au murit în
următorii 20 de ani. Unii cred că a fost de vină blestemul. Foarte multe inscripții spun despre
acest blestem: "cel ce va atinge mormântul faraonului, va fi răzbunat de leu, crocodil și de
către hipopotam" sau "Moartea îi va secera pe cei care vor tulbura liniștea faraonului". Unii cred
că moartea lui Carnavon ar avea legatură cu profanarea mormântului. Când l-au deschis, ca să
scoată masca de aur, Carter ar fi trebuit să-i profaneze mumia. Mulți îl acuză pe Carter,
deoarece ar fi distrus toate dovezile morții sale și ar fi produs acel blestem.