Isis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau

inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Pentru o organizație teroristă, vedeți ISIS.

Isis

Civilizația Religia în Egiptul Antic

Căsătorit cu Osiris
Min
Serapis

Urmași Horus
 Tată Geb

Mamă Nut

Bunic Shu

Bunică Tefnut
Tefnut

Frați Seth
Nephthys

Modifică date / text

Zeița egipteană Isis

(pictură murală, cca. 1360 î.Hr.)

În mitologia egipteană, Isis este zeița magiei și a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei
matrimoniale și fidelității femeii față de soț. Soția și sora lui Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și mama
lui Horus, Isis este una din principalele divinități venerate de vechii egipteni. Ea
aparține Eneadei de la Heliopolis, iar în epoca elenistică a devenit protectoarea marinarilor.
Numele ei s-ar putea traduce prin „Regina tronului”, ea fiind o personificare a
tronului faraonului și a puterii regale. Cu toate acestea, hieroglifa ei însemna la început
„muritoare” și e posibil ca zeița să fie o sinteză a mai multor regine egiptene deificate.
Originile zeiței Isis sunt necunoscute, deși se crede că ar proveni de la egiptenii din Delta Nilului.
Spre deosebire de celelalte zeități egiptene, Isis nu are un cult centralizat într-o zonă anume.
Prima mențiune a zeiței a apărut în timpul celei de-a Cincea Dinastie a Egiptului atunci când
primele texte literare sunt găsite, dar cultul ei devine proeminent în istoria Egiptului Antic mai
târziu, când Isis începe să absoarbă elemente de la alte zeițe din Orient. În cele din urmă, în
perioada elenistă, cultul lui Isis s-a răspândit peste granițele Egiptului către Orientul
Mijlociu și Europa. Se mai poate ca Isis să fi fost o fecioară numită Io, care a fost răpită de soția
lui Zeus, Hera și trecând prin multe peripeții, aceasta a ajuns în Egipt, unde s-a căsătorit cu
regele Osiris. După un mit circulând în Regatul Nou (1580-1100 î.Hr.) Isis a izbutit să afle numele
secret a lui Ra, dobândind astfel puteri nemărginite asupra universului.

Cuprins

 1Originea numelui
 2Mitologie
o 2.1Isis la începuturi
 2.1.1Zeița tronului
 2.1.2Sora și soția lui Osiris
o 2.2Asimilarea zeiței Hathor
o 2.3Asimilarea zeiței Mut
 o 2.4Isis în afara Egiptului
o 2.5Iconografie
 2.5.1Simboluri
 2.5.2Atribute
 2.5.3Înfățișare

Originea numelui[modificare | modificare sursă]

Cuvântul Isis provine din numele grecesc Ίσις, care de asemenea a derivat de Isis
la denumirea originară egipteană a zeiței prin adăugarea la final a consoanei - în hieroglife
s pentru a respecta terminația gramaticală specifică a substantivelor grecești.
Numele egiptean menționat în izvoarele istorice este ỉs.t și se poate traduce
prin Tron sau Stăpâna tronului. Pronunția numelui este necunoscută deoarece
sistemul de scriere al egiptenilor antici omite vocalele. Conform studiilor ,
recente bazate pe limbile contemporane și dovezile lingvistice coptice,
pronunția numelui lui Isis este *ʔŪsat (ooh-saht). Mai târziu, numele ei a
supraviețuit în dialectul coptic ca Ēse sau Ēsi și la fel și în cuvintele compuse
ce s-au păstrat în numele egiptene târzii cum ar fi Har-si-Ese (prin traducere "Horus, fiul lui Isis").
Pentru a cădea de acord, egiptologii au ales în mod arbitrar să pronunțe numele ee-set. Uneori,
ei pronunță ee-sa, deoarece t-ul final din numele ei este o desinență specifică substantivelor
feminine care a dispărut în ultimele etape ale limbii egiptene.

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Isis la începuturi[modificare | modificare sursă]
Zeița tronului[modificare | modificare sursă]
În ipostaza inițială de regină deificată, cel mai important rol a lui Isis a fost la început protecția
faraonului decedat. De aceea a ajuns să fie asociată cu ceremonialul funerar, numele ei fiind
scris de peste 80 de ori în textele piramidelor. De asemenea se spune că ar fi mama sau
protectoarea celor patru zei (Hapi, Amseti, Quebesenuf, Duamontef) care stăpâneau vasele
canopice necesare proceselor de mumificare. Asocierea cu soția faraonului a adus cu sine ideea
că Isis era considerată soția lui Horus, protectorul și mai târziu deificarea faraonului însuși. Prin
urmare, zeița Hathor a devenit o perioadă atât mama lui Horus cât și a lui Isis. În
timpul Regatului Mijlociu, rolul zeiței crește aceasta devenind și protectoare a nobililor și chiar a
oamenilor de rând.
În timpul Noului Regat, Isis devine tot mai proeminentă și devine mama (protectoarea)
faraonului. Se spune că l-a alăptat pe faraon când acesta era prunc și este de multe ori înfățișată
astfel. Rolul numelui și coroanei în formă de tron pe care o poartă sunt însă necunoscute. Unii
egiptologi cred că funcția originară a zeiței Isis era cea de mamă și tron pentru faraon, deși o
viziune mai modernă stabilește că aceste două aspecte (mamă-tron) au venit mai târziu prin
asociere. În multe triburi africane, tronul regelui este perceput ca fiind însăși mama regelui, ceea
ce se potrivește cu fiecare din cele două teorii despre Isis.
Sora și soția lui Osiris[modificare | modificare sursă]
În altă zonă a Egiptului, când panteonul a fost definitivat, Isis a devenit una din zeitățile
componente ale Eneadei de la Heliopolis, fiică a zeului pământului, Geb și a zeiței cerului, Nut, și
soră cu zeii Osiris, Seth și Nephthys. Ca zeitate a morții, a fost asociată cu Osiris, zeul lumii
subterane (Aaru) și a fost considerată soție a acestuia. Cele două surori, Isis și Nephthys erau
deseori înfățișate pe sarcofage cu aripile întinse, ca protectoare împotriva răului.
O legendă târzie descrie apariția unui nou zeu al lumii morților, Anubis, atunci când cultul lui
Osiris a câștigat mai multă autoritate. Vrând să îl atragă pe Seth, Nephthys se deghizează astfel
încât să fie la fel de frumoasă ca Isis, dar nu reușește. În cele din urmă însă, Osiris se
îndrăgostește de înfățișarea ei și crede că este chiar soția lui, Isis. În urma relației dintre
Nephthys și Osiris rezultă un copil, Anubis. Temându-se de furia lui Seth, Nephthys o convinge
pe Isis să îl adopte pe micul Anubis.
Asimilarea zeiței Hathor[modificare | modificare sursă]

O statuie a zeiței Isis cu Horus, Luvru, Paris

Credințele legate de Ra, zeul soarelui, au dus la o asociere a acestuia cu Horus, rezultând
divintatea Ra-Herakty și de aceea Isis a fost văzută uneori ca soția a zeului Ra și mama zeului
Horus. Dar fiindcă zeița Hathor era soția lui Ra, Isis a fost identificată cu aceasta, cele două
devenind o singură zeiță, Isis-Hathor. Uneori, în cadrul Eneadei de la Heliopolis, Isis devine fiică
a lui Atum-Ra, deci și a lui Hathor, idee care nu a rezistat prea mult în mitologia egipteană
deoarece Isis și Hathor aveau destule în comun pentru a fi considerate una și aceeași zeiță.

Zeița Isis împreună cu fiul ei, Horus

Contopirea cu Hathor s-a dovedit a fi unul din cele mai importante evenimente din istoria
mitologiei egiptene. Prin acest proces, Isis nu a mai rămas soția lui Horus ci a devenit mama
acestuia, iar când Ra s-a contopit cu Atum devenind Atum-Ra, a fost luat în calcul faptul că soțul
lui Isis era Osiris. Cu toate acestea, mai rămăsese de explicat cum Osiris, care fiind zeul morților,
nu putea să fie viu, ar fi putut să fie tatăl lui Horus. Astfel a apărut ideea că Osiris trebuia să
învie, idee care a dus la apariția legendei lui Isis și Osiris, povestite de Plutarh în De Iside et
Osiride .
Un alt set de mituri detaliază aventurile zeiței după nașterea lui Horus. Isis încearcă să-și
protejeze fiul de mânia zeului Seth, ucigașul lui Osiris. Ea îl salvează pe Horus din multe
primejdii și îl vindecă chiar de înțepătura letală a unui scorpion. În cele din urmă, Horus ajunge la
vârsta maturității și învingându-l pe Seth, preia tronul Egiptului.
Un alt mit legat de Isis este cel al cunoașterii numelui secret a lui Ra, cu ajutorul căruia zeița
putea fi inițiată în lumea magiei și îl putea învia pe Osiris. Pentru a afla numele secret al zeului
soarelui, Isis a adunat puțină salivă de la acesta, l-a amestecat cu argilă și a modelat un șarpe.
Apoi a trimis acest șarpe ca să îl muște pe Ra. Otrăvit de șarpe zeul cere ajutorul celorlalți zei,
iar Isis se oferă să îl tămăduiască cu condiția să i se spună numele secret pe care nimeni
altcieneva nu îl știa. Acest aspect este adesea folosit de vechii egipteni în formulele magice, în
care Isis este rugată să folosească numele lui Ra. Treptat, Isis devine cea mai importantă și cea
mai puternică divinitate a magiei din întreg panteonul egiptean.
În consecință, din cauza naturii magice profunde a zeiței, caracterul predominant al lui Isis este
aceea de zeiță a forțelor magiei. O nouă zeiță, Selkis, protectoarea mariajului, a vaselor
canoptice și a ritualurilor, devine un nou aspect al lui Isis. Zeița joacă un rol central în rituri și
formule magice, mai ales în cele care invocă protecția și vindecarea divină. În multe formule ea
chiar se contopește cu Horus, iar o invocație a zeiței presupune și o implicare a puterilor lui
Horus.
Asimilarea zeiței Mut[modificare | modificare sursă]
După ce autoritatea Thebei a crescut, Amon a devenit un zeu mult mai important, dar apoi a
decăzut și a fost asimilat de Ra. În consecință, Mut, soția lui Amon, care pâna atunci absorbise
alte zeițe a fosta cum asimilată de soția lui Ra, Isis-Hathor, devenind Mut-Isis-Nekhbet. Cu toate
acestea, infertilitatea și virginitatea zeiței Mut au fost luate în considerație și astfel a apărut mitul
că Isis a rămas însărcinată datorită magiei când s-a transformat într-un uliu și a zburat peste
trupul neînsuflețit a lui Osiris.
Fiindcă Mut a devenit o parte din Isis, era firesc ca Amon să devină un aspect al lui Osiris, soțul
lui Isis. Acest lucru nu era ușor de realizat, deoarece Amon-Min era un zeu al fertilității, iar Osiris
personifica moartea. De aceea, cei doi zei au fost priviți separat.
Isis în afara Egiptului[modificare | modificare sursă]
În perioada egipteană târzie, Isis devine o divinitate dominantă în Egipt. Cultul său asimilează și
câteva elemente din mitologia greacă și mesopotamică, iar zeița este identificată
cu Afrodita și Astarte, două divinități ale iubirii. Ea ajunge să fie venerată din Nubia până orașele
maritime din Marea Mediterană.
Cultul zeiței Isis a devenit din ce în ce mai proeminent în lumea elenistică, începând din ultimele
secolal III-lea î.Hr., până când a fost interzis de creștini în secolul al VI-lea d.Hr. În ciuda
popularității în creștere a misterelor lui Isis, există dovezi care sugerează că acest cult nu era
prea bine primit de clasele dominante de la Roma. Riturile sale erau considerate de
împăratul Augustus "pornografice" și capabile să distrugă moralitatea romanilor.
Tacitus scrie că după asasinarea lui Iulius Caesar, a fost decis să se construiască un templu în
onoarea zeiței Isis. Augustus a suspendat acest plan și a încercat să-i readucă pe romani la
divinitățile lor, care se aflau în deplină asociere cu instituțiile statului. În cele din urmă, împăratul
roman Caligula a abandonat prudența lui Augustus referitoare la divinitățile orientale. În timpul
domniei lui Caligula festivalul în cinstea zeiței Isis a fost stabilit la Roma. Conform lui Flavius
Josephus, Caligula însuși s-a inițiat în misterele lui Isis și a participat la festivalele pe care le
înființase.