NUVELA ISTORICA

Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi

(Eseu: Relația dintre cele doua personaje)

Nuvela ,,Alexandru Lapusneanul’’, scrisa de Costache

Negruzzi, unul dintre reprezentanții perioadei pasoptise, este
prima nuvela istorica din literatura romana. Aceasta a fost
publicata in primul număr al revistei ,,Dacia Literara’’ in 1840,
exemplificând principiile promovate de Mihail Kogălniceanu
precum: combaterea imitației, inspirația din folclor, natura,
istoria, încurajarea originalității, încurajarea criticii obiective ;
,,Vom critica cartea, iară nu persoana’’ si excluderea politicului.
Costache Negruzzi, pe langa faptul ca a încercat sa respecta
aceste principii, a reușit totodată sa îmbine realismul,
clasicismul si romantismul intr-o singura opera. In afara de
acest text, el a mai scris lucrări precum ,,Zoe’’, ,,O alergare de
cai’’, si asa mai departe.
Relația dintre cele doua personaje este conturata prin
intermediul elementelor de structura si de compoziție precum:
titlul, conflictul, relațiile temporale si spațiale, si perspectiva
narativa.
Titlul textului este in directa relație cu conținutul anticipând
tema nuvelei, istoria. Morfologic, este alcătuit din substantivul
propriu compus, ,,Alexandru Lapusneanul’’. evidențiind astfel
rolul central al personajului eponim, cu atestare istorica. Mai
mult decât atât, putem remarca prezenta articolului hotărât ,,-
L’’, care diferenteaza personajul fictiv de personalitatea istorica,
Alexandru Lapusneanul.
 In text apare atât un conflict general, de natura politia,
intre domn si boieri, cat si unul particular, intre Alexandru
Lapusneanul si Motoc. Conflictul dintre domnitor si vornicul
Motoc pare sa se fi început mult mai devreme, deoarece
boierul era unul dintre cei care l-au trădat pe Lapusneanul. Mai
mult decât atât, inca din secvența întoarcerii in tara a
Domnitorului, îl remarcam pe Motoc care, spăsit, isi cere
iertare, dorind sa devina omul de încredere al Domnitorului.
Lapusneanul ii promite ca îl va tine in viața atâta timp cat va
avea nevoie de el, conflictul evoluând prin relația de ajutor
reciproc dintre cei doi. Conflictul se finalizează in capitolul
,,Capul lui Motoc vrem’’, in care boierul devine țap ispășitor,
fiind aruncat mulțimii adunate la curte, care îl sfasaie in bucati.
Temporal, acțiunea se desfasoara in timpul celei de a
doua domnii al lui Alexandru Lapusneanul, fiind precizat de
asemenea un reper cronologic de patru ani, in care domina
oarecum armonia dintre domn si boieri. Sub aspect spațial,
acțiunea se petrece in Moldova, câteva repere semnificative
fiind curtea Domneasca, Mitropolia, sala ospatului, Cetatea
Hotinului.
Perspectiva narativa consta in prezenta unui narator
omniscient, obiectiv, care relatează la persoana a III-a,
focalizarea fiind 0. Cu toate acestea, putem remarca pe
parcursul nuvelei câteva notații subiective, precum: ,,Crudul
tiran’’, si asa mai departe.
Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje
este evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral si
psihologic ale acestora.
Din punct de vedere social, Alexandru Lapusneanul este
domnitorul Moldovei, reîntors la tron pentru a doua oara. Cu
toate acestea, el nu face parte dintr-o familie de vita nobila,
fiind un parvenit, asigurându-si acest statut prin intermediul
casatoriei sale cu domnișoara Ruxandra. Spre finalul vieții sale,
acesta se caieste, devenind călugăr sub numele de Paisie.
Moral, Lapusneanul are atât calitati, cat si defecte. Domnitorul
este tipul despotului, al tiranului medieval, dar este totodata si
un om calculat, inteligent, perspicace si un bun orator. Nu in
ultimul rand, din punct de vedere psihologic, acesta este
inzestrat cu o personalitate puternica si sangvinica.
Social, Motoc este vornicul Moldovei, iar daca moral,
Lapusneanul are atât calitati cat si defecte, Motoc are doar
puncte slabe. Acesta este un lingușitor, ipocrit, lacom,
oportunist care isi pune propria persoana pe primul loc,
nepăsându-i de nimeni altcineva. Din punct de vedere
psihologic, prezintă o personalitate slaba, incapabil de a face
fata conflictului cu Domnitorul.
Nu in ultimul rand, relatia dintre Alexandru Lapusneanul si
Vornicul Motoc este scoasa in evidenta si prin intermediul
secventelor semnificative.
O prima secvența semnificativa se conturează chiar in
primul capitol ,, Daca voi nu mă vreți, eu va vreu’’, in care
DOMNITORUL, ajutat de mercenari Turci intra in Moldova.
Este întâmpinat de o solie a boierilor (Motoc, Veverița,
Spancioc, Stroici), care ii cere sa se întoarcă sub pretextul ca
tara nu îl vrea. Fin psiholog, Domnitorul înțelege ca nu este
voința norodului, ci a boierilor si le răspunde dur cu vorbele
care vor constitui motto-ul acestui capitol.
Dintre acești boieri se remarca Motoc, care încearcă lingușitor
sa-si ceara iertare pentru a ramane in viața si pentru a-si păstra
privilegiile, iar Domnitorul ii promite ca nu isi va mânji sabia cu
sângele lui deoarece ii este ,,trebuitor’’. Din aceasta secvența
se poate desprinde caracterizarea indirecta ale celor doua
personaje, Lapusneanul apărând ca un Domn puternic,
răzbunător, dar si sincer, direct, pe când Motoc se arata
lingușitor, tradator, slab.
O alta secventa semnificativa este cea din ultimul capitol
intitulat ,, De mă voi scula, pre mulți am sa popesc si eu’’, in
care este surprins Domnitorul bolnav pe patul de moarte in
Cetatea Hotinului. Considerând ca ii se aproprie sfârșitul,
Domnitorul cere sa fie călugărit, însa, revenindu-si, si
intelegand ce ii s-a întâmplat, ii amenința pe toți, inclusiv pe
șotia si pe fiu sau. Întorși in tara, boierii Spancioc si Stroici,
alături de Mitropolitul Teofan, o indeamna pe șotia acestuia sa-i
ofere o cupa in care s-a turnat otrava, Domnitorul sfarsiind in
chinuri groaznice. Din aceasta secvența, se poate contura
portretul unui Domnitor pe care boala l-a slăbit si pe care toți
cei din jur l-au trădat, imaginea apărând in contrast cu cea de la
început. Mai mult decât atât, secvența surprinde adevăratul
deznodământ al conflictului cu boierii, deoarece cei doi, fugiți
din tara (Spancioc si Stroici) contribuie la moartea acestuia.
In opinia mea, tema textului, istoria, se reflecta in relația
dintre cele doua personaje care alcătuiesc un cuplu specific
domn-boier, bazat pe interes reciproc.
In primul rând, Domnitorul se folosește intenționat de
Motoc deoarece avea nevoie de un intermediar intre el si boieri.
Astfel, chiar de la început, direct si brutal, ii spune ca îl va tine
in viața atâta timp cat ii va fi necesar.
In al doilea rând, Motoc la rândul lui are tot interesul sa fie
acceptat de domnitor si măcar in aparenta iertat pentru a
ramane in viața si pentru a-si păstra privilegiile. Astfel, vornic
fiind, Motoc se asigura ca va putea in continuare sa profite de
pe urma poporului.
 Despre acest text, G. Călinescu afirma ca ,,Daca limba
Romana ar fi avut in ajutor prestigiu unei limbi Universale,
Alexandru Lapusneanul ar fi devenit o piesa la fel de celebra
precum Hamlet.’’