EXERCIȚII SUPLIMENTARE

1. Fie că s-a abătut pe la Ipotești, fie că nu, e mai puțin probabil că a trecut prin Cheile Bicazului și mai
posibil să fi trecut prin Vatra-Dornei, pe valea Bistriței, dar mai ales a Dornei. (G. Călinescu, ​Viața
lui Mihai Eminescu​)
2. Așa că era mai greu să lucrezi cu un astfel de om care îți aruncă la fiecare pas câte un jet de venin
strâns ani de zile în inima lui, și Cealafan se gândi că ar fi mai bine să nu conteze deocamdată pe
Valerian în ceea ce privește chestiunile mari ale instalației, dai nică să nu treacă automat peste ele, să
nu și-l pună în cap, lucru pe care n-avea să-l reușească în niciun chip, pentru că Valerian ținea încă la
prestigiul său de inginer petrolist bun, cu experiență și capacitate profesională deosebită, se considera
mai iscusit chiar decât Dișu în ale instalației și nu admitea să se creadă cumva că poate fi înlocuit sau
că s-ar face mare brânză în șantier fără el. (I. Ruse, ​Martor în constelații​)
3. Dacă ar fi intrat bunica în odaia fetițelor, și-ar fi pus ochelarii și, fără să atingă cu degetul nici
șifoniera, nici cele două dulăpioare de lângă paturile de nur, ar fi văzut că pic de colb nu-i nicăieri,
nici muște, și-ar oftat cu ușurare; ar fi simțit mirosul de podele ceruite îmbinându-se cu aroma de
răcoare păstrată doar în tihna caselor bătrâne unde iernează mere și gutăi și ar fi clătinat din cap cu
bunătate și cu duioșie; și s-ar fi aplecat cu multă trudă asupra paturilor neted învelite, și dezvelind un
colț, ar fi văzut că așternuturile-i de olandă, și că-n dulapul rufelor mai e sulfină și lavandă [...] (I.
Teodoreanu, ​La Medeleni, V​)
4. Și ori oi putea izbuti ori nu, dar îți făgăduiesc dinainte că odată pornit din casa dumitale, înapoi nu
m-oi mai întoarce, să știu bine că m-oi întâlni și cu moartea în cale (I. Creangă, ​Povestea lui
Harap-Alb)​
5. După ce se văzură căpătuiți fiecare cu câte o casă, o luară la spinare și apucară și el pe ăl drum mare
încotro văzură cu ochii, așteptând când și când să le pice în cale acea fântână nesecată ce se numește
muncă. (​Basme populare)​
6. Când se înnoptează și cerul se spală de albastrul zilei, și stelele strălucesc ca niște ținte lustruite,
clipesc ca niște ochi de argint și spuzesc nemărginitul coviltir al cerului, eu mă lungesc în mijlocul
curții, pe moalele florilor albastre, și nu vă puteți închipui cum se apropie tot văzduhul pe pleoapele
moleșite ale ochilor. (B. Șt. Delavrancea, ​Nuvele și povestiri)​
7. Când ți-or pune piedici dușmanii să cazi/ Spada ta să fie și de-acum, române,/ Fulger care-aprinde,
vânt ce rupe brazi,/ Și te-ncrede pururi că vei fi și mâne/ Tare cum ești azi! (G. Coșbuc, ​Cântec​)
8. Aci, unde în trecut s-a lucrat cu plugul de lemn, au desțelenit tractoarele și oamenii care au trăit cu
turte de tărâțe și au semănat grâu numai pentru colivă, seamănă acum mari lanuri de grâu și
recoltează de pe pământurile lor mai mult de 2000 kg de grâu la hectar (Tr. Coșovei, ​Oltenia de azi​)
9. Odată cu Iancu Enache este zdrobit și Ghiocioaia și Trafulică și, împreună cu ei, președintele sfatului,
care i-a susținut, care i-a ocolit cu cotele, care le-a făcut atmosferă să-i împingă în conducerea
gospodăriei. (M. Preda, ​Desfășurarea​)
10. Mai târziu mi-am dat seama că, deși tensiunea nu scădea, nu mai porneam de la premisa că
anchetatorul știe tot, ci de la ceva mai precis: ce vrea să știe și cât știe acum, în momentul când
întreabă. (Șt. Luca, ​Balul intelectualilor​)
11. Îi plăcea mai mult jocul lui Vernescu și de fiecare dată, în loc să primească drepturile de autor,
Caragiale plătea masa pentru întreaga trupă. (A. Leon, ​Umbre)​
12. Doamna Bologa spunea, c-o ușoară umbră de părere de rău, că seamănă la caracter cu răposatul, ceea
ce pe Apostol îl măgulea, căci, cu cât creștea, cu atât admira mai mult înțelepciunea tatălui său. (L.
Rebreanu, ​Pădurea spânzuraților​)
13. Acel care nu l-a cunoscut pe G. Ibrăileanu și care nu va avea la îndemână decât cele ce-a scris el își
va face o idee mai mult sau mai puțin justă despre marele spirit critic ce-a animat acele cărți. (Profira
Sadoveanu, ​Stele și luceferi)​
14. Își dădea seama că nu e bine ceea ce face, că au să creadă oamenii că acum, pentru că l-au ales
socotitor, și-au pierdut măsura. (M. Preda, ​Desfășurarea)​
15. Cam rușinat că-l apucase soarele dormind, Matei se dete jos și se amestecă printre muncitori, cari,
foarte firesc, se făceau că nu-l văd și lucrau nevoie mare. (Duiliu Zamfirescu, ​Viața la țară​)