Sunteți pe pagina 1din 14

Drogurile și consumul de droguri

1. Ce sunt drogurile și cum se clasifică ele?

În DEX1, drog, droguri, s. n., din fr.drogue - substanță de origine vegetală, animală sau minerală
care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant.
În dicționarul de drept penal2, substanță sau produs natural, sintetic sau semisintetic care, atunci
când este consumată, inhibă centrii nervoși, producând o stare de inerție fizică și psihică, precum și o
dependență sigură a consumatorului.
Legea nr 143/20003 care asigură combaterea traficului și consumului de droguri a definit
drogul ca fiind reprezentat de plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care
conțin astfel de substanțe.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, drogul este substanța care, fiind absorbită de un
organism viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcții .
Potrivit unor autori, noțiunea de drog trebuie înțeleasă în sensul de stupefiant, produse sau
substanțe stupefiante ori toxice sau substanțe psihotrope4.
Legea nr 143/2000 împarte substanțele aflate sub control național în droguri de mare risc și
droguri de risc, precursori – substanțe folosite frecvent la fabricarea drogurilor, aflate în anexele legii, și
inhalanți chimici toxici - stabiliți prin ordin al ministrului sănătății .
Legea mai definește următorii termeni
- consum ilicit de droguri - consumul de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală;
- consumator - persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod ilicit, prin
înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism;
- consumator dependent - consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat şi sub
necesitate ori nevoie, prezintă consecinţe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale.
Clasificarea drogurilor5 se face după mai multe criterii. Arătam anterior că legea nr 143/200 le clasifică
în două mari categorii
- droguri de mare risc - heroină, mescaline, morfină, amfetamină, cocaină, codeină, opiu ș.a.
- droguri de risc- cannabis, rezină de cannabis, ulei de cannabis, diazepam, nitrazepam ș.a.
În funcție de efectul asupra sistemului nervos central, clasificarea considerată cea mai adecvată și
utilizată în practică de organismele O.N.U , drogurile se impart în trei categorii:
1. Substanțe stimulente sau psihoanaleptice : amfetamine 6și derivați,
2. Substanțe depresoare sau psiho leptice: barbiturice7, alcool, tranchilizante
3. Substanțe perturbatoare (halucinogene) – LSD, Ecstasy, marijuana ș.a.
După modul de producere:
- stupefiante naturale - opiul, extras direct din Papapver, somniferum, morfina, cocaina și tebaina extrase
din opiu.
- stupefiante semisintetice - de semisinteză, cu efecte puternice - heroina, oxicodona.

1
DEX, Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II-a , Academia Română Ed. Univers Enciclopedic,
București , 1998;
2
Dicționar de drept penal, Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Mihaela Popescu , Ed C.H. Beck,
București 2004;
3
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_combaterea_traficului_droguri.php
4
Pentru mai multe explicații și definiții a se vedea Nicoleta Elena Buzatu, Traficul și consumul ilicit de
droguri, Ed. Universul Juridic, București 2012;
5
Nicoleta Elena Buzatu, op cit p. 62;
6
Ibidem, p. 58;
7
Induc un somn asemănător narcozei, suprimă fazele de vis/somn paradoxal.
Donatela
1
Stoica
- stupefiante sintetice – de sinteză, cu efecte slabe Darvon. Fortral
Dacă în sens larg prin noțiunea de drog este definită orice substanță solidă, lichidă sau gazoasă,
naturală (vegetală, animală, minerală) ori artificială, care prin acțiunile sale determină alterarea
funcționalității organismului cu care a venit în contact, în sens restrâns semnifică substanța care provoacă
toleranță și dependență, făcându-se referire mai ales la substanțele psihoactive considerate ilegale.

2. Cele mai cunoscute droguri

Opiul8 - obținut în urma incizării macului de


opiu Papaver Somniferum foto 1. Latexul albicios în
contact cu aerul se solidifică sub forma perlelor de
latex. Acestea se adună și se obține o masa friabilă, cu
aspect negricios, care fie se transformă în pudră, fie
este fiartă în apă, filtrată și uscată pentru a forma o pastă
comercializată sub formă de turte, chifle, batoane.
Opiul se poate consuma prin ingestie, sub formă de
inhalații sau fumat.
Mai rar folosit ca medicament, ca analgezic sau
antitusiv în asociație cu ipeca9 drept antitusiv și
expectorant ori sub formă de tinctură ca antidiareic și
analgezic. : Foto 110
Opiul își datorează acțiunea toxică alcaloizilor pe care îi conține
- cu acțiune asupra S.N.C. – morfină, codeină etc
- cu acțiune asupra mușchilor netezi – papaverină, narcotină etc.
Intoxicația acută – se caracterizează prin alterarea stării de conștiență, depresie respiratorie
(bradipnee uneori foarte severă, ajungându-se la 2-3 respirații pe minut) brahicardie, hipotensiune, mioză
foto. 2

Foto. 2 Mioză provocată de opiate 11

8
Valentin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicină legală, Ed. C. H Beck. București 2014, p. 418;
9
planta folosita pentru fabricarea unor produse medicamentoase. https://www.i-medic.ro/plante/ipeca
10
https://en.wikipedia.org/wiki/Papaver_somniferum#/media/File:Opium_poppy.jpg ;
11
Mioza reprezintă micșorarea diametrului pupilar, ca urmare a contracției mușchiului circular al irisului.
Apare ca reflex de adaptare a analizatorului vizual la lumina puternică sau sub influența unor substanțe
chimice (morfina, acetilcolina). Condiția inversă poartă numerele de midriază.

2
(instalarea midriazei foto. 3 semnifică un prognostic
sumbru) grețuri, vărsături, oligurie (scăderea cantității de
urină), constipație.

Foto 3 Midriază12

Triada specific intoxicației acute cu opiu este: comă, mioză, bradipnee.


Moartea se poate produce prin insuficiență respiratorie sau, mai rar, prin sincopă cardiacă. Doza
letală la adult este de 1, 5- 3 g.
Intoxicația cronică (opiomania) caracterizează individul hipoponderal (casectic) euforic, ce nu
suportă lumină, constipat, cu respirație rară și puls lent, ce acuză cefalee și stare de greță. Degradarea
psihică și fizică se produce în timp, dar mai lent decât în cazul morfinei.
Morfina13 este principalul derivat al opiului. Este utilizată frecvent în medicină14, pentru calmarea
durerilor postoperatorii, a celor provocate de arsuri sau fracturi, precum și în ultima fază a bolilor
incurabile. Morfina are acțiune depresivă la nivelul sistemului nervos central, determinând, ca principal
efect terapeutic, inhibarea percepției dureroase. În doze terapeutice, produce somnolență, indiferență,
scăderea performanțelor psihice, senzație de căldură, prin vasodilatație și o stare generală de bine.
Dozele mari produc narcoză, scăderea temperaturii corporale, scăderea ritmului respirator cu apariția
cianozei.
Intoxicația acută se manifestă mai repede decât în cazul intoxicației cu opiu, parcurge trei faze:
- faza inițială, de excitație - euforică, cu stare general de bine, senzație de căldură și amețeală, urmată de
greață și vomă;
- faza de beție rece (morfinică) - cu înroșirea feței și prurit în diverse zone corporale, care începe de la nas
uneori fiind însoțit de erupție eritemato – urticariană;
- faza depresivă - în care apare starea de somnolență și apatie, bradipnee, mioză (apariția midriazei este
semn de gravitate și traduce hipoxia accentuată) și comă. Pe acest fond se poate produce decesul prin
paralizia centrului nervos respirator. Doza letală la un adult este 0,15 -0,2 g.
Intoxicația cronică ce se poate instala atât la toxicoman, (morfinomania toxicomană, când
individul poate ajunge la un consum foarte crescut de 3g/zi) cât și la pacienții cărora le sunt administrate
preparate morfinice (morfinomania terapeutică) oferă aspectul unui individ cu deficit ponderal, cu privirea
fixă, care nu suportă lumina, prezintă mioză, buze vineții (cianotice), constipat, cu ritm respirator rar și
uneori neregulat, ce acuză cefalee, insomnia, inapetență, stare de greață. Aceste semne evoluează în etape,
sindromul de sevraj morfinic, consecință a întreruperii administrării sau reducerii brutale a dozelor ori ca
urmare a terapiei în vederea reducerii depresiei respiratorii, poate îmbrăca aspecte dramatice din cauza
ruperii echilibrului dintre efectele excitante și cele deprimante ale dreogului, ceea ce produce anxietate,
iritabilitate, hipersecreție sub formă de rinoree, lăcrimare și transpirații, tulburări digestive, tahipnee,
tahicardie, dureri musculare, tremurături,însoțite de piloerecție, stare de agitație, delir ce poate culmina cu
suicid sau cu comiterea unor infracțiuni.

12
Pupilă dilatată în timpul unui consult oftalmologic http://www.wikiwand.com/ro/Midriaz%C4%83 ;
13
Valentin Iftenie,.Dan Dermengiu op. cit., p.419;
14
http://www.wikiwand.com/ro/Morfin%C4%83 ;
3
Heroina – se obține prin sinteza din morfină sau chiar direct din capsulele de papaver somniferum.
cu o acțiune mai rapidă și mai intensă decât morfina, caracteriztă printr-o activitate mai redusă analgezică
și depresivă a sistemului nervos central , dar printr-o mai mare putere euforică, ceea ce permite
administrarea unor doze mai mici. 15Pe piața ilicită circulă două tipuri, Heroina nr, 3, pentru fumat și
Heroina nr. 4 pentru injectat . Un produs mai nou este Special 32.16
Ușor de obținut în laboratoarele clandestine, cu acțiune mai rapidă și mai intensă decât morfina,
caracterizată printr-o activitate mai redusă analgezică și depresivă a S.N.C., dar printr-o mare putere
euforică, ceea ce permite administrarea unor doze mai mici pentru obținerea „stării de bine”, față de forma
pură (H1, cu o concentrație crescută de morfină nemodificată sau H2 heroină de bază) pe piață ajunge așa
numita formă „întinsă” prin amestecarea heroinei cu diverse substanțe cum ar fi glucoză, lactoză, acid
citric, sau în funcție de efectul potențat urmărit, cofeină, stricnină, cocaină etc.
Administrarea se poate face pe orice cale: injectabilă, digestivă, intrarectală, respiratorie, prin
prizare, inhalare sau fumat. După absorbție difuzează în întregul organism, se depozitează în ficat, rinichi,
sistem nervos și măduvă osoasă și se elimină prin urină, după metabolizare, sub formă de morfină.
Intoxicația acută se manifestă prin aceleași semne ca și în cazul intoxicației cu morfină, care se
instalează însă mai rapid și cu o gravitate mai mare
Intoxicația cronică se caracterizează printr-un „craving”
accentuat cu manifestări agresive și antisociale și un sindrom de
abstinență intens, ce-l determină pe heroinoman să întreprindă orice
pentru a înlătura manifestările dezagreabile psiho-fizice.
În fotografia alăturată o vedeți pe Melissa, o femeie din
Statele Unite, care a ales să renunțe la heroină. Ea dorit să atragă
atenţia asupra consecinţelor dezastruoase pe care le pot avea
drogurile, aşa că a postat pe rețelele de socializare mai multe imagini
cu ea din perioada în care era dependentă de heroină.

Foto 4 Facebook Melissa Lee Matos

Cocaina17, principalul alcaloid al funzelor de coca,


Erythroxylon Coca, foto 5 extrasă printr-un procedeu chimic,
se prezintă sub formă de pudră cristalină albă de unde și
numele de „zăpadă”. Deseori combinată cu acid boric, sau
bicarbonat de sodiu18.
Efectele cocainei se manifestă la nivelul:
- sistemului nervos central, unde acționează inițial ca excitant
(euforie, logoree, revigorare psiho-fizică) apoi ca depresor.
- aparatul cardiovascular, determinând aritmii și fenomene
ischemice prin vaso-constricție (responsabilă de necroză cu
perforarrea septului nazal în cazul prizării)
- locului de aplicare, unde are efect anestezic (fapt care
determină depunerea cocainei pe mucoasa anală, vaginală sau peniană) . Foto 519

15
Valentin Iftenie,.Dan Dermengiu op. cit. p 20.
16
Nicoleta Elena Buzatu, op cit. p.65
17
A se vedea și Ostin C. Mungiu, Odiseea cocainei publicat în Viața medicală din 20 Mai 2016
http://www.viata-medicala.ro/Odiseea-cocainei.html*articleID_11817-dArt.html
18
Nicoleta Elena Buzatu, op cit..p. 66
19
https://en.wikipedia.org/wiki/Coca
4
Administrarea se face mai ales pe cale respiratorie, prin prizare sau inhalare., digestivă sau
injectabilă.
Intoxicația acută debutează cu o stare de excitație, cu euforie, logoree, cu creșterea activității
psiho-fizice, neliniște, urmată de paloare, răcirea extremităților, transpirație rece, tremurături, tahicardie,
tulburări respiratorii asociate cu manifestări digestive sub formă de grețuri, vărsături, colici abdominali și
tulburări de deglutiție (nod în gât). Subiectul râde sau plânge nemotivat, prezintă midriază, anxietate, fond
pe care se instalează coma. Decesul se produce prin insuficiență respiratorie de tip central sau, la cei
sensibili prin șoc cocainic. Doza letală în administrarea orală, la un adult, este de 1-2 g.
Intoxicația cronică tradusă la început prin starea euforică, lipsa senzației de foame, și de oboseală,
caracterizează un individ hipoponderal, trist, cu ochi sticloși și midriază, palid, căruia îi tremură mâinile
anxios, care, pe măsură ce folosește doze tot mai mari, are halucinații diverse (auditive – strigăte, zgomote,
melodii etc), vizuale (frecvent colorate), olfactive (miros de ars, de fum), tactile (diferite insecte, viermi,
care se deplasează pe piele sau subtegumentar, pe care încearcă să le îndepărteze) dezvoltând deliruri,
uneori complexe, cu tendințe de evadare (fuge nemotivat). Ulterior se produce degradarea psiho-morală și
fizică, fond pe care pot fi comise diferite infracțiuni.
Sindromul de sevraj este mai puțin intens (manifestat în special în stare depresivă, oboseală, foame)
ceea ce permite mai ușor renunțarea la consum, deoarece dependența fizică nu este semnificativă, pe primul
plan situându-se dependența psihică.
Fotografia 6 face parte dintr-o serie de fotografii20 cu consumatori de droguri din regiunea Oregon
a Statelor Unite ale Americii, puse la dispoziţie de Poliţia din Multnomah. Realizate înainte şi după câteva
luni de consum, imaginile în care sunt înfăţişate nouă persoane, atât bărbaţi cât şi femei, demonstrează
degradarea, din punct de vedere fizic, prin care trec consumatorii de substanţe.

Foto 6 înainte și după consum


Substanțele halucinogene sunt substanțe naturale sau de sinteză care induc o stare psihică
anormală, sub imperiul căreia individul are senzația că percepe lucruri sau situații de fapt inexistente,
denumite halucinații. De regulă senzoriale (adevărate sau intracampice - fiind percepute pe căile senzoriale
cunoscute) dar și uneori psihice (pseudohalucinații sau extracampice – există în mintea subiectului care

20
sursa internet
5
asistă la ele fără să le fi perceput pe căile senzoriale: subiectul vede, aude etc cu mintea) halucinațiile nu
pot fi apreciate în mod critic, subiectul având convingerea existenței lor.21
Întrucât pe lângă halucinații, substanțele psihodisleptice generează și depersonalizare, precum și o
distorsionare a percepției spațiu-timp, determinând manifestări de intensitate psihotică asemănătoare
schizofreniei, aceste substanțe fără efect terapeutic, au fost denumite și substanțe schizofrenomimetice.
Efectul halucinogen se produce la doze mici, ceea ce favorizează apariția intoxicațiilor cu consecințe uneori
letale. Deși nu induc dependență fizică, din cauza efectului psihic, caracterizat printr-o euforie patologică,
determină dependența psihică intensă, ceea ce justifică includerea acestor substanțe în categoria drogurilor,
Acțiunea lor, cu o durată de 4-12 ore, se manifestă prin:
- tulburări de orientare și de echilibru
- euforie
- deteriorarea conștiinței asupra propriei persone prin scindarea eu-lui propriu (depersonalizare).
- halucinații, de regulă vizuale (panoramice, colorate, cu conținut plăcut și răsunet afectiv important) mai
rar auditive, olfactive etc22.
Cannabis23 foto 724 este denumirea generică pentru
produsele vegetale obținute din cânepa de cultură, din care se
produce:
- marijuana, prin macerarea frunzelor, somităților florale și fructifere
ale plantelor,
- hașișul obținut din rășină,
- uleiul de cannabis, extract de cannabis sau de hașiș, obținut prin
distilare cu un solvent alcoolic
- sinsemilla, varietatea fără semințe, obținută după îndepărtarea
plantelor masculine, astfel încât plantele femele își dezvoltă
capacitatea de a produce atât rășină cât și vârfuri înflorite, fără
semințe.

Foto 7 Cele trei specii

În planta de canabis au fost identificați cel puțin 426 de compuşi chimici diferiți, dintre care mai
mult de şaizeci sunt canabinoizi, cu efecte psihoactive. Tetrahidrocanabinolul (THC) şi metaboliții săi
activi hidroxilați, sunt principalii responsabili ai efectelor produse de canabis. Restul canabinoidelor par a
avea efecte sinergice sau antagoniste cu Delta‐THC (efecte sumative, de întărire sau de suprimare)25.
Produsele obținute din cânepa indiană pot fi administrate sub diverse forme, fumat, prizat sau pe
cale digestivă și determină ca element caracteristic, pe fondul stării euforice de bine general în care
subiectul se simte protejat, un râs nestăpânit, convulsiv, alternând cu stări de calm și introspecție. Ulteriror
se produce deteriorarea funcției gândirii, cu trecerea de la o idee la alta, fără a avea legătură între ele, cresc
dimensiunile tempo-spațiale (minutele devin ore, distanțele se măresc) instinctele sunt dezinhibate, etc.
fond pe care se pot contura deliruri diverse, uneori cu urmări grave și ireparabile.

21
Valentin Iftenie, Dan Dermengiu, op. cit. p 423
22
Idem
23
Idem
24
Sursa internet
25
pentru mai multe informații a se vedea Gabriel Cicu, Daniela Georgescu, Ana Maria Moldovan în
Concepte de baza privind tulburările datorate consumului de substanțe, Agenția Națională Antidrog,
București 2007, p. 170 http://masterdroguri.ro/wp-
content/uploads/2015/03/concepte_de_baza_privind_tulburarile_datorate_consumului_de_droguri.pdf
6
În timp se instalează o stare de pasivitate, cu reducerea instinctului de conservare (nu se
alimentează, nu reacționează în fața pericolului) insomnia, dezorientere tempo-spațială, indiferență față de
anturaj etc, care conduc inevitabil în cazul continuării administrării, la degradare psihică și fizică.
L.S.D.26 , derivat al acidului lisergic, cel mai potent halucinogen de sinteză, considerat „sursă de
inspirație divină„ sau de „stimulare a creației artistie„ , cunscută sub diferite denumiri argotice: bestia,
marele D, acidul, steaua neagră, dragonu de aur , tristețea paradisiacă, fulgerul alb, etc., se prezintă sub
forma unei pulberi albe (pudră), din care se prepară:
- pastile sau „ micropuncte”
- pătrățele gelatinoase sau „ochiuri de geam”
- soluție (prin dizolvare și diluțe) care poate fi injectată ca atare sau aplicată pe diferite suporturi( de hârtie,
timbre sau gelatinoase, windowpane) , pe bucăți de zahăr , etc.
Administrarea se poate realiza pe cale digedtivă, injectabilă, prin fumat sau transcutanat ori
sublinguală. Călătoria psihedelică indusă de L.S.D durează între 6 și 12 ore și, pe lângă manifestările
semnalate (alterari ale perceptiei, perturbari de gandire și modificari comportamentale) produce un râs
nestăpânit, midriază, transpirații, senzația de părăsire a corpului , halucinații intens colorate, cu imagini
mișcătoare, asemănătoare valurilor sau cu indivizi mascați grotesc, obiectele devin fluide și par că se scurg.
Spre deosebire de alt droguri, în cazul L.S. D. fenomenul de „flashback” respectiv de revenire,
în mod neașteptat, brusc și cu violență după o perioadă de timp de întrerupere a consumului, a halucinațiilor
neplăcute, ce-i provoacă subiectului dureri intense și anxietate (se simte ca o fiară hăituită), este frecvent
întâlnit și poate determina sinuciderea. În timp se produce degradarea psihică și fizică, cu consecințe sociale
nefaste.
Ecstasy este un derivat metamfetaminic care a înlocuit M. D. A - drogul adevărului și M.D. E. A ,
utilizat în special de tineri, datorită dezinhibiției și stării euforice pe care le produce. Pe lângă aceste efecte
ce urmează scurtei perioade inițiale de dezorientare , în care pot apărea contracții musculare la nivelul feței
(trismus) , care înlătură autocenzura socială favorizând apropierea și comunicarea , dreogul induce o stare
de euizare și de depresie cu somnolență . facies imobil ( față de lemn) mialgii etc. ce se poate prelungi pe
o peroadaă mai lungă de timp , pe fondul căreia ăpot apărea falsh-back uri Un efect constatat în mod
frecvent îl reprezintă hipertermia ce aparea la 4-5 ore de la administrare și care poate atinge valori foarte
înalte, chia de peste 42o C, când riscul vital este major.
Închei acest capitol cu următoarea observație: Deși există foarte multe metode și surse de
informare, urmărind discuțiile de pe internet constat cămulte persoane (în special tinere) bravează, habar
nu au despre ce vorbesc, preiau informații pe care le repetă, fără a avea o bază și dau uneori niște surse
fără niciun pic de credibilitate. Numai la o căutare simplă pe youtube am găsit numeroase filmulețe, cu
înainte și după, care ar trebui să taie oricărei persoane cheful de a se gândi la a încerca. Și totuși ?

3. Ce este dependența? Care este motivația consumului de droguri ?


Dependenţa de droguri a fost definită, ca atare, pentru prima dată de către OMS în anul 1964 ca
“starea de intoxicare periodică sau cronicăprodusă prin consumul repetat al unui drog natural sau sintetic
şi caracterizat prin:
1) dorința dominantă de a continua consumul de droguri şi de a‐l obține prin orice mijloace,
2) tendința de a creşte doza,
3) dependența fizică şi, în general, psihologică cu sindrom de abstinență la întreruperea consumului,
4) efecte nocive pentru individ şi pentru societate”.27
Mai târziu în 1969, OMS a catalogat dependența de droguri ca o boală malignă, progresivă şi
transmisibilă. În 1982, OMS defineşte dependența ca “sindromul caracterizat printr‐o schemă de
comportament în care consumul de una sau mai multe substanțe psihoactive are o mai mare prioritate față

26
Valentin Iftenie, Dan Dermengiu, op cit., p 425
27
Gabriel Cicu, Daniela Georgescu, Ana Maria Moldovan op . cit. p. 7 și urm .
7
de alte comportamente considerate de obicei ca fiind mai importante”. Clasificarea acestuia ca sindrom ne
conduce la ideea unui cadru determinat clinic printr‐un grup de fenomene care nu trebuie să fie prezenteîn
totalitate în acelaşi moment şi nici cu aceeaşi intensitate. După APA (Asociația Americană de Psihiatrie (
“caracteristica esenţială a dependenţei de substanţe o constituie un grup de simptome
cognitive,comportamentale şi fiziologice care indică faptul că individul continuă să consume substanţa,în
ciuda apariţiei unor probleme semnificative relaţionate cu acea substanţă” şi adaugă că “există un
patternde autoadministrare care deseor iconduce la toleranţă, la abstinenţă clinică şi la o administrare
compulsivă”. În acest sens, dependența nu este absolută, ci doar un element cantitativ cu diferite
magnitudini care într‐o extremă a spectrului este asociată cu “consumul compulsiv” [16]. Este subliniat,
atât de către OMS cât şi de către APA faptul că dependența conduce la pierderea totală a libertății deoarece
persoana va fi controlată sau cu alte cuvinte sclavul drogului. Este ceea ce se poate defini ca situație în care
drogul devine obiectul autoritar care absoarbe personalitatea subiectului.
Nefiind specialitatea mea, nu voi intra în tema motivației consumatorului. Însă am citit de curând
Consumul și dependența de droguri28, o carte pe care o recomand cu drag. Sunt decriptate aici câteva mituri
despre consumul de droguri, dar eu voi reda unul singur:
„Mitul numărul 4 Există un anumit tip de personalitate care îi conduce pe oameni către
dependențe. Cercetărorii au încercat timp de mulți ani , cu foarte puțin succes, să identifice tipul de
personalitate predispusă la dependențe. Se consideră că, dacă ar fi identificată o astfel de persoanalitate,
atunci această informație ar putea fi folosită pentru a găsi un tratament . Totuși, chiar dacă unii oameni
manifestă în mod evident tendințe compulsive, cercetătorii au descoperit o mare varietate de tipuri de
personalitate care au probleme legate de droguri. elementul care contribuie la apariția credinței că un
anumit tip de personalitate poate fi supus riscului de a avea probleme cu drogurile îl reprezintă asocierea
frecventă a anumitor tulburări (de exemplu tulburarea de personalitate antisocială) sau a anumitor
patternuri comportamentale (de exemplu, impulsivitatea ) cu consumul sau dependena de droguri. Pe de
altă partee, cercetătorii au descoperit că tipurile opuse de personalitate, precum introvertiții și
extrovertiții, pot avea probleme legate de drogri și pot chiar să consume droguri în circumstanțe
asemănătoare (de exemplu în situații sociale), dar din motive diferite. poate că, în loc de căutarea tipului
de personalitate predispusă la dependențe, ar fi mai utilă identificarea rolului consumului drogului pentru
o persoană.”
Acestea fiind spuse, îi voi lăsa pe experți să se ocupe de aceste lucruri și voi trece la următorul
capitol.
4. Ce este de făcut dacă nu te-am convins după capitolul 1 că nu este bine să încerci substanțe
ilegale?
Revenim la legea nr. 143/ 2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri, pentru că, nu -i așa , dincolo de toate controversele de ordin științific, atâta timp cât legea este în
vigoare, ea tebuie respectată, în litera și spiritul ei.
Sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional
Art.2 1.Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea,
punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea,
cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu
închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
2. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5
la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art 3 1. Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

28
Arthur W. Blume , Ghid practic de evaluare, diagnostic și tratament , Colecția Psihologie clinică și
psihoterapie Ed. Polirom, Iași , 2011,
8
2. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15
ani şi interzicerea unor drepturi.
Până în acest moment, totul este clar, avem incluse în art.2 toate operațiunile ce s-ar putea efectua
în legătură cu drogurile, legiuitorul a acoperit și alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc , astfel
încât, dacă făptuitorul nu a obținut dreptul de a face aceste operațiuni (există o lege care regelementează
regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, legea nr 339/200529 cu
normele metodologice de aplicare 30, precum și legea 194/201131 privind combaterea operațiunilor cu
produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare,
republicată în anul 2014 ) și instanța de judecată stabilește prin hotărâre definitivă vinovăția pentru faptele
sale, pedepapsa este între 2 și 7 ani și înterzicerea exercitării unor drepturi. Pentru situația în care drogurile
se află în categoria celor de mare risc, legiuitorul a prevăzut o majorare a limitelor speciale ale pedepsei cu
închisoarea.
În art. 3 regăsim din nou sintagma „fără drept”. Fiind vorba despre trafic internațional, limitele
de pedeapsă prevăzute de legiuitor sunt mai mari , de la 3 la 10 ani în cazul drogurilor de risc și între 7 și
15 ani pentru drogurile de mare risc. Pedeapsa închisorii este însoțită și în acest caz de interzicerea unor
drepturi.
Am auzit, citit , de multe ori că în România consumul de droguri nu se pedepsește. Să vedem :
Art. 4 al 1 Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,
cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
al. 2 Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni
la 3 ani.
În acest caz, subiecul activ al infracțiunii este circumstanțiat. Aceasta înseamnă că această calitate
o poate avea doar o persoană fizică cu capacitate penală, consumator sau dependent de droguri.
De asemenea, rezultă că, persoana care deține o cantitate cât de mică de droguri , care nu este consumator,
nu va comite infracțiunea preăzută de art. 4 , ci infracțiunea descrisă de art.2. Pe cale de simetrie, persoana
la care este găsit drogul, dacă este consumator, va răspunde pentru infracțiunea de la art 4, limitele
pedeapsei închisorii prevăzute de legiuitor în acest caz fiind mai scăzute, respectiv de la 3 luni la 2 ani și
alternativ la pedeapsa închisorii fiind pedeapsa amenzii.
După cum am putem observa, legea face distincție între consumator și consumator dependent
(art. 1) lit h) consumator - persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze droguri,
în mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în
organism;
i) consumator dependent - consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat şi
sub necesitate ori nevoie, prezintă consecinţe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale;
De asemenea, regăsim din nou, condiția „fără drept”.
Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unei locuinţe sau a unui local ori a oricărui alt loc
amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în
asemenea locuri sunt și ele incriminate, fiind pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor
drepturi. (art 5)

29
https://lege5.ro/Gratuit/haytcmzz/legea-nr-339-2005-privind-regimul-juridic-al-plantelor-substantelor-
si-preparatelor-stupefiante-si-psihotrope
30
https://lege5.ro/Gratuit/geydamzugq/norma-metodologica-de-aplicare-a-prevederilor-legii-nr-339-
2005-privind-regimul-juridic-al-plantelor-substantelor-si-preparatelor-stupefiante-si-psihotrope-din-
22122006
31
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_194_2011_combaterea_operatiunilor_produse_susceptibile_
efecte_psihoactive.php
9
În ceea ce privește condiția expresă din textul legii „fără drept” în cazul persoanelor fizice , legea
prevede la art. 6 următoarele :
1.Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară
din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
2. Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi eliberarea cu intenţie de droguri de mare risc, pe
baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate.
3. Obţinerea de droguri de mare risc prin folosirea unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute
la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani.
iar la art 7 Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale, se pedepseşte
cu închisoare de la unu la 5 ani.
Din analiza textului legal se desprinde ideea că anumite substanțe pot fi prescrise (de către medic),
eliberate (de către farmacist), în mod legal, ca urmare a diagnosticului pacientului. Dacă:
1. medicul prescrie cu intenție prescrie droguri de mare risc, deși nu este cazul, răspunde pentru fapta
prevăzută la art. 6 al 1.
2. farmacistul, dacă are cunoștință de fapta medicului și eliberează drogurile prescrise va răspunde și el, și
de asemenea va răspunde pentru eliberarea drogurilor, în cazul unei rețete falsificate. Condiția prevăzută
de legiuitor pentru răspunderea penală a farmacistului este ca fapta să fie săvârșită cu intenție.
Conform art. 16 cod penal32, fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul: prevede rezultatul faptei sale,
urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte, ori prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l
urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
Pentru aceste fapte, legea prevede pedeapsa închisorii, limitele speciale fiind de la un an la 5 ani
și interzicerea exercitării unor drepturi.
Beneficiarul infracțiunii săvârșite de subiecții activi ai infracțiunii, în modalitățile prevăzute de art
6 al. 1 și 2, respectiv persoana care obține drogurile, este sancționată cu o pedeapsă cu închisoarea a cărei
limită specială minimă este tot de 1 an, limita maximă specială fiind mai mică decît în cazul profesioniștilor,
respectiv 3 ani.
Legea mai are în vedere următoarele fapte:
- administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale, se pedepseşte cu închisoare
de la unu la 5 ani.art 8
- furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 2 ani. art.9
- finanţarea săvârşirii faptelor prevăzute la art. 2-5 se sancţionează cu pedepsele prevăzute de lege pentru
aceste fapte, limitele speciale ale acestora majorându-se cu o treime.
- îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace, se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani. art 10

32
Art. 16 Vinovăţia (1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie
cerută de legea penală.
(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat
mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta
comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.
10
Dacă faptele prevăzute la art. 2, 6-8 şi 10 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. art. 11.
Mai trebuie reținut faptul că:
1. Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 2, 3, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (2)-(3), art. 7 şi 9 se pedepseşte.
2. Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de
măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la alin. (1). art 12
Pe lângă situaţiile prevăzute în Codul penal33, constituie circumstanţe agravante următoarele
situaţii:
a) persoana care a comis infracţiunea îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, iar fapta
a fost comisă în exercitarea acestei funcţii;
b) fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuţii în lupta
împotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane
aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una
dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate medicală, de învăţământ,
militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de reeducare sau instituţie medical-educativă, locuri în
care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;
d) folosirea minorilor în săvârşirea faptelor prevăzute la art. 2-10;
e) drogurile au fost amestecate cu alte substanţe care le-au mărit pericolul pentru viaţa şi integritatea
persoanelor.
(2) În cazul circumstanţei agravante prevăzute la lit. c), referitoare la săvârşirea faptelor într-o instituţie de
învăţământ ori în locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale
sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate
depăşi 5 ani, în cazul închisorii, sau maximul general, în cazul amenzii. art. 13
Ca o concluzie a acestui capitol, foarte importantă, art. 22 ne arată la al. 1
Consumul de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală, este interzis pe
teritoriul României.
Legea 143 /2000 poate fi consultată aici

33
Art. 77 Circumstanţe agravante Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante:
a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b) săvârşirea infracţiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) săvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri;
d) săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;
e) săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei,
stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;
f) săvârşirea infracţiunii în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, când
a fost provocată în vederea comiterii infracţiunii;
g) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate, de starea
de asediu sau de starea de urgenţă;
h) săvârşirea infracţiunii pentru motive legate de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare
sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică
necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor
drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte.
11
5. Statistici 34
pentru informații detaliate vezi Raportul anual pe 2017 al Agenției Naționale Antidrog
Canabisul continuă să fie cel mai consumat drog în România. După canabis, pe poziţia a doua în
„topul” celor mai consumate droguri în România, se situează noile substanţe psihoactive (NSP) –2,5%.
Urmează: cocaină/crack şi LSD –câte 0,7%, ecstasy –0,5%, ciuperci halucinogene –0,4%, heroină,
amfetamine şi ketamină –câte 0,3%. Cea mai mică vârstă de debut declarată a fost 14 ani, iar media vârstei
de debut, 21,3 ani. Peste o treime dintre respondenţi (35%) au început acest tip de consum la vârsta
adolescenței (sub 19 ani), în timp ce, 43% dintre cei chestionaţi au declarat debut în consumul de canabis
la vârste tinere, 20-24 ani.

Grafic Caracteristici ale consumului de canabis în populația generală SURSA: ANA

În 2016, au fost raportate 543 cazuri de urgenţe medicale datorate consumului de canabis (consum
singular sau în combinație). În ansamblul cazuisticii înregistrate în unitățile de specialitate la nivel naţional,
canabisul a fost menționat în 17,7% dintre cazuri (consum singular sau în combinație).
Cea mai mare parte a cazurilor de urgență în care a fost raportat consumul de canabis (singular sau
în combinaţie) a fost diagnosticată cu intoxicație –65,9%. Acest diagnostic a fost urmat de dependență –
10,7%, utilizare nocivă –8,7%, tulburări mentale și de comportament –7,6%, sevraj –2,9%, alte diagnostice
–2,9%. De asemenea 1,3% din cazuri au apelat la serviciile de urgență în vederea testării toxicologice.

34
Toate datele din acest capitol sunt preluate din Raportul Agenției Naționale Antidrog.
http://www.ana.gov.ro/
12
Din totalul cazurilor de urgenţă înregistrate pentru consum de canabis, în 57,1% acesta a fost
raportat ca și consum singular. În ceea ce privește consumul de droguri multiple canabisul a fost declarat,
în special, în combinație cu consumul de NSP, medicamente, alcool
În anul 2016, au fost admise la tratament 3544 persoane consumatoare de droguri,
înregistrându-se cu acest prilej cea mai mare valoare a acestui indicator. Totodată, valori maxime se observă
și pentru numărul persoanelor care au beneficiat de tratament în anul de referință (4690 persoane), cât și
pentru numărul celor care au urmat un tratament substitutiv de tip opioid (1480 persoane).
În funcție de drogul principal, se observă cea mai mare cerere de tratament înregistrată până în
prezent pentru probleme datorate consumului de canabis (1719 persoane, creștere cu 35,1%).
Am căutat date relevante referitoare la numărul infracțiunilor comise, ar fi fost interesant de văzut
câte persoane au fost trimise în judecată pentru încălcarea Legii 143/2000,o situație pe vârste situația din
penitenciare. Din păcate, aceste date nu pot fi găsite pe internet, nu în modalitatea de a putea realiza o
statistică. Am selectat din raportul ANA următoarele:
În anul 2016, au fost înregistrate 852 persoane condamnate pentru săvârşirea de infracţiuni la
regimul drogurilor35 şi NSP36, ceea ce reprezintă 17,64% din numărul total de condamnaţi definitiv la
nivelul tribunalelor, respectiv 2,73% la nivel naţional. Numărul persoanelor condamnate pentru comiterea
de infracţiuni la regimul juridic al drogurilor a înregistrat o scădere cu 21,9% faţă de anul 2015, fiind
condamnate 803 de persoane, dintre care 798 majore şi 5 minore.
Cel mai mare număr de persoane condamnate a fost înregistrat în Bucureşti (263), ceea ce
reprezintă aproximativ 32,8% din totalul persoanelor condamnate. În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic
de droguri37, au fost înregistrate 756 fapte penale având ca obiect, principal sau secundar, acest tip de
infracţiune. Numărul persoanelor condamnate din dosarele penale în care infracţiunea de trafic de droguri
a constituit obiect principal a scăzut, de la 780 în anul 2015, la 672 persoane în anul de referinţă, dar
proporţia acestuia prin raportare la numărul total al persoanelor condamnate pentru infracţiuni la regimul
drogurilor a înregistrat o creştere, de la 75,9% în anul 2015, la 83,7% în anul 2016. Pentru 84 de persoane,
infracţiunea de trafic de droguri a constituit obiect secundar cu raportare la obiectul principal al dosarului.
Pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu38, instanţele au dispus pedeapsa
închisorii cu executare în penitenciar pentru 24 persoane (30,8%) din cele 78 condamnate, ceea ce
reprezintă o scădere de 42,9% comparativ cu anul 2015, când au fost înregistrate 42 astfel de cazuri, dintr-
un total de 157 de persoane. Pentru 29 persoane (37%) a fost aplicată măsura suspendării executării
pedepsei sub supraveghere, în timp ce, pentru 19 persoane (24%) instanţa a hotărât amânarea executării
pedepsei. Totodată, se constată şi o scădere a numărului de amenzi penale aplicate, de la 22 amenzi în anul
2015, la 6 în anul de referinţă.
Tot în cursul anului 2016, la nivelul întregii ţări, au fost constatate 104 infracţiuni la regimul
conducerii unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive. Astfel, au fost depistate în trafic 103 de
persoane care au condus autovehicule sub influenţa unor substanţe sau produse stupefiante, valoare în
creştere (de 1,8 ori) comparativ cu valoarea înregistrată în anul 2015.

35
Prevăzute de Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
36
Prevăzute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea
efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată;
37
Art.3 din Legea nr.143/2000;
38
Art.4 din Legea 143/2000;
13
BIBLIOGRAFIE
Arthur W. Blume, Consumul, și dependența de droguri, Ghid practic de evaluare , diagnostic și
tratament, Ed. Polirom, Iași, 2011,
Nicoleta - Elena Buzatu, Traficul și consumul ilicit de droguri , Aspecte multidisciplinare , Ed Universul
Juridic, București 2012
Valentin Iftenie, Dan Demergiu, Medicină legală, Ed. Ch. H. Beck , București, 2014
Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II-a , Academia Română Ed. Univers Enciclopedic, București
1998;
Dicționar de drept penal, Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Mihaela Popescu , Ed C.H. Beck, București
2004;

Resurse internet
http://www.ana.gov.ro/
http://www.dreptonline.ro/
https://www.facebook.com/melissa.leematos
https://www.i-medic.ro/
https://legeaz.net/noul-cod-penal/
http://masterdroguri.ro/
http://www.viata-medicala.ro/
https://www.wikipedia.org/

14