Poveste de Crăciun

Cîmpeanu Ianis Andrei, clasa a III-a B

A venit iarna geroasă, fulgii mari cad ușor din cer ca într-un dans elegant, formând

un covor argintiu și sclipitor. Acoperișurile caselor par decorate cu frișcă pufoasă, iar copacii

par niște acadele uriașe, stelele strălucesc pe cer și luminează orașul nostru.

Noaptea mult așteptată de Crăciun a poposit și în casa noastră. Eu și părinții mei am

terminat de împodobit bradul, casa strălucește de luminițe, totul este pregătit să îl primească

pe Moș Crăciun. În casă mirosea a brad și portocale, se auzeau colindătorii cântând Florile

Dalbe.

Copii au pornit și ei din ușă în ușă la colindat, aducând spiritul Crăciunului în casele

oamenilor. La fel am făcut și noi.

La întoarcerea acasă, așteptam cu nerăbdare să văd dacă a venit Moș Crăciun. Dar,

din păcate, Moșul se lăsa așteptat și m-am gândit că ar fi o idee bună să îl aștept cu biscuiți și

lapte cald. Zis și făcut! Și aștept, și aștept cu ochii ațintiți asupra bradului.......dar, în loc de

Moș Crăciun își face simțită prezența un alt moș, Moș Ene.

Când dimineața a sosit, primul lucru pe care l-am făcut a fost să alerg la brad să văd

dacă a venit Moș Crăciun. Și ce să vezi? Cadourile mă așteptau. Of! Nu se poate! L-am ratat

pe Moș Crăciun și anul acesta.