Stiluri

Manageriale
Masterand : Gogea Maria-Gabriela

Master: Managementul Instituțiilor și al servicilor medicale și farmaceutice 2018-2019 ,

Anul 1, Universitatea ”Ovidius” din Constanța , Facultatea de Medicină
 STILURI MANAGERIALE

Aspecte generale.Definiția Managementului

Managementul este un termen englezesc de origine franceză , provening din

termenul francez ”ménage” care înseamnă ”orgaizarea și dirijarea unei case”.

În limba română corescpondentul semantic al managementului este de ”conducere”.

Prin noțiunea de management se înțelege procesull de proiectare și de menținere al
unor condiții în care personae lucrând împreună în grupuri, îndeplinesc în mod eficace
anumite scopuri care sunt selectate și bine definite.

Managerul (liderul) este acea persoană dintr-o organizație căreia i s-a

încredințat responsabilitatea realizării unei activități,prin colaboratorii săi, în cadrul unei
unități ocupaționale.

Leadership-ul ( conducerea) reprezintă arta sau procesul de a influența

persoanele în ordine astfel încât să se străduiască să îndeplinească scopurile grupului.
Leadership-ul presupune să poți oferi angajaților, un ghid pentru ceea ce trebuie/nu
trebuie să facă/ Funcția de conducere se referă la reațiile existente între manager și
subordonați și include crearea unui mediu propice motivațional.

Din interacțiunea unui anumit tip de lider cu un anumit tip de grup rezultă un
anumit stil de conducere.

Un număr considerabil de studii desfășurate în trei universități americane(

University of Iowa, Ohio State University și University of Michigan) au vizat analiza
leadership-ului prin prisma comportamentului managerilor.

Studiile întreprinse în cele trei universități au determinat apariția a tot atâtea

maniere distincte de abordare a stilurilor de leadership în funcție de comportament:

1
 - Stiluri de leadership în funcție de modul de exercitare a autorității( University
of Iowa);
- Stiluri de leadership în funcție de comportamentul structural și considerație (
Ohio State University);
- Stiluri de leadership în funcție de comportamentul orientat spre sarcini sau
spre salariați/oameni ( University of Michigan) .

Stiluri de leadership în funcție de modul de exercitare a autorității

Conform uneia dintre cele mai cunoscute cercetări întreprinse de Kurt Lewin și
colaboratorii săi de la University of Iowa, în funcție de maniera de manifestare a
autorității,stilurile de leadership pot fi grupate în trei categorii conform figurii de mai jos :
autoritari,democrați sau permisivi ( laisser-faire). Ulterior,cercetările au fost extinse de
R. Lippit și R.K. White , N.Mayer, J. Brown și alții.

Figură: Stiluri de management în funcție de autoritatea liderilor

Stilul autoritar ( autocratic ) . Liderul stabilește singur întreaga activitate a

grupului;el o lansează,el dictează tehnicile și etapele de lucru , el fixează fiecarui
membru sarcinile și partenerii cu care va lucra, fără a se consulta cu membrii grupului.

2
 Liederul autoritar refuză orice sugestie din partea subalternilor.El este preocupat
de realizarea atribuțiilor și de controlul modului în care se execută sarcinile
repartizate.Acest manager acordă încredere nelimitată măsurilor organizatorice în
scopul îndeplinirii obiectivelor. Drept consecință,liderul autoritar declanșază rezistența
neexprimată a subalternilor , determină apariția și micșorarea interesului subordonaților.
În absența managerului ,randamentul grupului scade în mod simțitor.

Persoanele cu un astfel de stil sunt dinamice,active,generând în jurul lor un

climat căruia îi sunt specific tensiunile și conflictele. Ele sunt preocupate mai mult de
scoaterea în evidență a propriilor merite decât de performanțele propriu-zise ale
organizațiilor pe care le conduc.Pentru realizarea acestui scop acești lideri folosesc o
largă paletă de mijloace,printre care și formarea unor grupuri pentru a le promova
imaginea, atât în interiorul,cât și în afara organizației.

Acești lideri au în general păreri foarte bune despre ei înșiși,un grad ridicat al
încrederii în sine și convigerea fermă că posturile superioare de management le revin
de drept,ei și numai ei fiind apți și dotați să îndeplinească în mod exemplar aceste
responsabilități.Din convingerea propriei superiorități derivă și tendința acestor lideri de
a-și menține propria opinie pe care o impun în adoptarea deciziilor.În caz de
eșec,managerii cu un astfel de stil vor căuta explicații exterioare persoanei lor. Ei se vor
strădui să micșoreze propria răspundere,plasând responsabilitatea în sarcina
subalternilor. Evitarea recunoașterii propriei responsabilități într-o situație de eșec le
reduce șansele de a-și forma o imagine realist despre evenimente și de a identifica
măsurile de corecție reclamate de situațiile viitoare similare. Considerându-se perfecți,ei
nu acceptă idea că pot greși și nu vor fi preocupați de identificarea efectelor negative
ale propriului comportament.

Stilul democratic ( participativ) . Problemele sunt discutate în comun , iar

deciziile sunt luate cu participarea întregului grup , cu încurajarea și ajutorul din partea
liderului care sugerează metodele de lucru, grupul având ocazia de a alege între ele.
Aici, liderul este ca un membru al grupului, obiectiv și realist în a aprecierea
subordonaților, iar membrii grupului sunt liberi să-și aleagă colegii de muncă.

3
 Liderul democratic caracterizează managerii care asigură participarea
subalternilor atât la stabilirea obiectivelor,cât și la repartizarea sarcinilor.Stilul
democratic determină reducerea tensiunilor intre-personale,participarea activă și cu
interes sporit a subalternilor la îndeplinirea sarcinilor.Randamentul grupului,în prezența
sau absența liderului,nu prezintă oscilații semnificative.

Stilul ”laissez faire„ . Grupul și membrii săi au întreaga libertate de decizie.

Liderul nu intervine prea mult în rezolvarea problemelor, nu ia parte la activitate și nu-și
impune autoritatea.El furnizează doar diferite material și informații dacă i se solicit, dă
unele amănunte suplimentare, fără să participle însă la discuții și fără să se intereseze
prea mult de mersul evenimentelor.

Liderul permisiv se caracterizează prin evitarea oricăror intervenții în organizarea

și coordonarea grupului, punând accentual pe intervenția spontană.

Necesitatea unuia sau altuia dintre aceste stiluri de conducere depinde de scopul
și natura grupului, de relațiile acestui grup,de condițiile activității grupului.etc. Există
situații de pericol , cum ar fi epidemiile, calamitățile natural,războaiele etc care impun
prin definiție disciplină și conformism.Deci,stilul de conducere trebuie să se modeleze în
funcție de condițiile economice,sociale și psihologice ale grupului.

În domeniul medical este de multe ori vorba de lupta cu pericolul ( viața umană),
de exemplu medicina de urgență sau în cadrul exhipei chirurgicale,în reanimare, ceea
ce impune necesitatea stilului autoritar.

Pe de altă parte, pentru a crește calitatea procedurilor medicale și reduceea

probabilității de eroare umană în actul diagnostic,therapeutic , este indicat climatul de
grup, adică stilul democratic ( consultul între specialist în cazuri dificile).

Pornind de la aceste trei stiluri, N.Mayer a realizat o clasificare, în care stilurile

de management se impart în trei tipuri de bază și trei tipuri intermediare.

Conform aprecierilor lui N.Mayer,efectele cele mai nefavorabile asupra grupului

sunt datorate liderilor paternaliști, care în funcție de situație au manifestări
autoritare,dar sunt și dezinteresați de rezultatele organizației.Liderul paternalist este mai

4
mult preocupat de avantajele obținute de un anume grup de interese.Din
păcate,prevederile legislative existente în present în România, prin care membrii
Consiliilor de administrație ale celor mai importante instituții publice sunt desemnați de
partied, govern etc. , fac ca aceștia să nu fie preocupați de performanțele organizțiilor
pe care le ”conduc”, ci de satisfacea intereselor grupului pe care îl prezintă.

Un alt cercetător, J.Brown, pornind de la stilul autoritar și cel democratic, a

identificat următoarele tipuri de lideri:

- Liderul autoritar,care la rândul său poate fi : absolut,binevoitor,incompetent.

Autoritarul absolut este tipul de lider sever,dur, violent , în fața căruia
subordonații nu au nici o șansă de replica.Autoritarul binevoitor ascultă
opiniile subalternilor,dar face numai ceea ce crede el de cuviință.Autoritarul
incompetent este despotic,inegal și nesigur.
- Liderul democratic poate fi și el democrat-consultativ și democrat-
participativ.Democratul-consultativ solicită opiniile subordonaților,dar ia
decizia de unui singur.Democratul-participativ implică grupul,în mod direct,în
adoptarea deciziilor.

În organizțiile cu un management efficient , stilul predominant este cel

participativ.

Stiluri de leadership în funcție de comportamentul orientat spre rezultate sau spre

salariați/oameni

În paralel cu studiile descries mai sus,cercetătorii de la University of

Michigan,conduși de Rensis Likert,și-au orientat cercetările asupra leadership-
ului,scoțând în evidență două tipuri de comportament: comportamentul orientat asupra
sarcinilor și comportamentul orientat asupra salariaților.În anul 1964,Robert Blake și
Jane Mouton publicau un studio în care stilurile de leadership erau evidențiate cu
ajutorul unei ”grille manageriale” , conform figurii de mai jos, care a devenit în present
una dintre cele mai commune abordări în domeniu.

5
 Figura ; Stiluri de management în funcție de interesul pentru oameni și pentru
rezultate

Caracterizarea stilurilor de management în funcție de interesul pentru oameni și

rezultate,permite ilustrarea unei varietăți de comportamente posibile. Dintre cele 81 de
situații oferite de rețeaua propusă,autorii au studiat și au interpretat cinci stiluri de bază.

Stilul 1.1. – un astfel de lider manifestă un interes minim atât pentru oameni ,cât
și pentru rezultate; efortul lui este minim, așa cum sunt și rezultatele.

Stilul 1.9. – acest lider este preopcupat îndeosebi de resursele umane, neglijând
rezultatele și performanțele. El asigură o atmosferă favorabilă,dar rezultatele obținute
nu sunt la nivelul potențialului.

Stilul 9.1. – acest lider este cel care umărește obținerea performanțelor maxime ,
dar neglijează latura umană,motivația personalului, ceea ce duce la un climat
nefavorabil de muncă, cu efecte negative asupra productivității și implicit asupra
rezultatelor.

Stilul 5.5 - un astfel de lider urmărește un echilibru între interesul pentru rezultate
și cel pentru oameni. Căutân să evite conflictele, este înclinat spre anumite
compromisiuni,iar rezultatele sunt la nivelul mediu.

Stilul 9.9 – este tipul de lider care combină în mod rațional interesul pentru cele
mai bune rezultate cu preocuparea pentru cât o mai bună satisfacere a cerințelor și

6
raporturilor umane. Un asemenea stil de management generează un climat
favorabil,ceea ce influențează pozitiv randamentul în muncă,evită conflictele și
compromisiunile.

Stiluri de Management

În funcție de atitudinea unui lider față de responsabilitatea sa , stilurile de

management se pot clasifica în : stil repulsiv, stil dominant și stil indiferent.

Stilul repulsiv corespunde acelor indivizi care refuză promovarea lor în funcții
de conducere.Acestea manifestă un respect exagerat față de independența celorlalți
membrii ai grupului. Tipul acesta de manager are complexe de inferioritate și o
încredere redusă în forțele proprii.

Stilul dominant se referă la managerii caracterizți printr-un comportament

orientat către ocuparea unor posture cât mai înalte în ierarhia organizației.Aceste
personae sunt dinamicce,active și generează în jurul lor un climat tensionat și
conflictual.

Stilul indiferent este specific acelor personae care nu manifestă un interes

deosebit față de evoluția lor în ierarhia organizației.Persoanele cu acest stil nu sunt
interesate de ocuparea unor funcții de conducere, dar odată promovate aceste posturi
au toate șansele să devină manageri eficienți.

Tipuri de Manageri

După criteriul comportamentului se descriu două tipuri de manageri :

- Tipul de manager care pune înainte de toate obligativitatea formală a

îndeplinirii obiectivelor, dă dispoziții și traseaza sarcini, supraveghind
îndeaproape rezultatul (comportament dictatorial);

7
- Tipul de manager care nu apare întotdeauna în poziția formală,oficială (cum
face primul tip), ci intr-o postură prietenoasă, apreciind eforturile și realizările
subordonaților într-un mod realist și mai puțin formal (comportament
prietenos).

Stiluri de conducere

Prin combinarea lor rezultă patru stiluri distincte de conducere:

- Stilul de comandă: comportament puternic dictatorial și foarte puțin prietenos;

- Stilul de negociere: comportament puternic dictatorial și foarte prietenos;
- Stilul participativ: comportament slab dictatorial și foarte prietenos;
- Delegarea autorității: comportament slab dictatorial și puțin prietenos.

Factorul major în alegerea stilului de conducere este maturitatea manifestată de

subordonați în îndeplinirea sarcinilor. Nivelul de maturitate este demonstrat de
competența și motivația membrilor gupului de a lucre bine fără a fi supervizați.
Prin urmare, stilul de conducere se poate modifica pe măsura schimbării gradului
de maturitate al subordonaților.Pe măsua creșterii performanțelor grupului,liderul
reduce componenta ”directivă” și crește component ”susținere, suport”.

8
Bibliografie

1. Androniceanu Armenia,”Management public”,Editura Econimică,

București,1999
2. Duda Rene Corneliu,”Sănătate publică și management”, UMF Iași 1996
3. Enăchescu D., Marcu M.Gr.”Sănătate publică și management sanitar”,Editura
Ed All București,1994
4. Enăchescu D., Marcu M.Gr.”Sănătate publică și management sanitar”,Editura
Ed All Educationall S.A. , București,1997
5. Georgeta Zanoschi, ”Sănătate publică și Management Sanitar”, Editura
DAN,Iași,2003
6. Marcu Gr.M. ”Sănătate publică și management- Partea I. Metode și practici”,
Editura Risoprint, Cluj-Napoca,2000
7. Marcu Gr.M. Mincă Dana Galieta ”Sănătate publică și Management Sanitar” ,
Editura universitară ”carol Davila ” ,București,2003
8. Panaite Nica, Aurelian Iftimescu,”Managementul Organizațiilor”,Editura
Universității ”Alexandru Ioan Cuza”,Iași,2014
9. Petrescu I., Domokos Erno ” Management general” , Editura Hyperion, XXI,
București,1993
10. Nica. P., Iftimescu A.,”Management”,Sedcom Libris,Iași,2008