Sunteți pe pagina 1din 16

CUPRINS:

Introducere.....................................................................................................................................3

Capitolul I. Sistemul fiscal al Spaniei, aspecte teoretice si analiza evolutiva a acestuia...............4

Capitolul II. Analiza indicatorilor fiscali ....................................................................................14

Concluzii.......................................................................................................................................15

1
INTRODUCERE

Sistemul fiscal este expresia voinţei politice a unei comunităţi umane organizate, fixată pe
un teritoriu determinat şi dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea, prin intermediul
organelor pe care le reprezintă, să se doteze cu o întreagă serie de reguli juridice şi, în special,
fiscale.

Deschiderea portilor Comunitatii Europene in ianuarie 1986 a insemnat completarea numarului


statelor membre cu inca doi membri: Portugalia si Spania. Odata devenita o tara cu regim
democratic, Spania si-a si depus cererea de admitere la Uniunea Europeana. Si Spania, la fel ca
Portugalia, a cunoscut insa un lung si complicat proces de aderare, in parte din cauza impotrivirii
Frantei, insa si deoarece aderarea acestei tari se considera ca putea produce mari probleme
statelor membre din acel moment. S-a ajuns insa, dupa multe negocieri, la un acord in mai 1985,
iar tratatul de aderare a fost semnat pe 12 iunie 1985, urmand sa intre in vigoare dupa ratificarea
lor de catre statele membre si evident, si de catre Spania, la 1 ianuarie 1986.
In continuare este analizat sistemul fiscal din Spania si evolutia recenta a acestuia. And o situatie
sociala si economica similara cu a altor state mediteraneene, Spania este si a fost considerata o
tara mai saraca in atie cu celelalte state membre. De aceea Spania a fost nevoita sa desfasoare o
grea si lunga reforma economica. In acelasi context s-a desfasurat si reforma fiscala din aceasta
tara urmarind la inceput modernizarea economica pentru a asigura un nivel de bunastarea sociala
ridicat (adica maximizarea cheltuielilor generale prin asigurarea acestora din resursele fiscale),
iar mai apoi alinierea la standardele comunitare, si dupa anii '90 imbunatatirea functionarii pietei
fortei de munca prin cresterea angajarilor.

2
Capitolul I.Sistemul fiscal al Spaniei
1.Impozitul pe profit a agentilor economici
Impozitul pe profitul societatilor comerciale inregistreaza o tendinta crescatoare a
indicatorului resurse din acest impozit in PIB: de la 1,9% in anul 1995 a crescut constant
atingand 3,4% in anul 2002 (la nivelul anului 2005 coboara la valoarea de 2,8% conform
modelului nr. 9) si se afla in continua crestere pina in prezent. Baza legala actuala este
reprezentata de numeroase acte normative, din care incercam sa le mentionez pe cele
semnificative: Legea nr. 43 din 27 decembrie 1995 privind impozitul societatilor(care a intrat in
vigoare la 1 ianuarie 1996); Legea nr. 10 din 18 decembrie 1996 pentru masuri urgente de
corectare a dublei impuneri a societatilor si pentru stimularea intemationalizarii afacerilor; Legea
nr. 13 din 30 decembrie 1999 privind impozitarea, administrarea si alte masuri sociale. Ca si
pentru impozitul pe venitul personal, beneficiarii profiturilor sunt guvernarea centrala si
comunitatile autonome Narra si Tinutului Basc. Platitorii acestui impozit sunt toate persoanele
rezidente legal cu exceptia parteneriatelor si a altor entitati fara statut legal, cum ar fi fondurile
de investitii, societatile cu capital mixt, fondurile cu risc de capital, etc.
Spania aplica un sistem partial de impozitare. Actionarii individuali rezidenti sunt
indreptatiti la un credit fiscal de impozitare. Pentru actionarii rezidenti de tip corporatii pozitia
este diferita. Lor nu li se acorda un asemenea credit fiscal de impozitare, dar primesc un credit
fiscal egal cu 50% sau 100% din impozitul pe dividendele brute. Aceasta suma nu este returnata
actionarului, dar este reportata pe sapte ani viitori.Impozitul pe profit se aseaza asupra tuturor
entitatilor legale rezidente, din sau care au un sediu permanent in Spania. In acest sens,
contribuabilii rezidenti corporatii includ toate tipurile de companii comerciale, cele mai
importante fiind societatile pe actiuni si cele cu raspundere limitata. Alti subiecti sunt fondurile
de investitii, fondurile de pensii si fondurile de capital speculativ.
Baza de impozitare o reprezinta cantitatea de venit generata in timpul anului fiscal, mai putin
orice baza fiscala negati reportata din anii precedenti si este calculata prin efectuarea unor
anumite ajustari fiscale asupra rezultatelor raportate in bilanturi. Exista doua tipuri de scutiri
automate: o scutire generala pentru guvernarea centrala, comunitatile autonome si pentru
anumite organisme ale Bancii Spaniei.
» o scutire partiala pentru unele venituri provenite de la partidele politice, uniunile comerciale,
asociatiile si subsidiile pentru politica agrara comunitara.In plus operatiile de restructurare a
companiilor ( fuzionare, diviziune si transferul de active si schimbul de actiuni ) se bucura de
neutralitate fiscala.

3
Deducerile se prezinta astfel:
» pentru a evita dubla impozitare nationala, dividendele si actiunile determinate de profiturile
primite de alte afaceri rezidente in Spania se califica pentru o deducere de 50 procente sau pentru
una de 100 procente daca societatea primitoare a detinut, direct sau indirect, 5 procente din
capitalul societatii distribuitoare pentru cel putin un an anterior distributiei.
» pentru a evita dubla impozitare directa sau indirecta la nivel international a fost introdus in
1996 un sistem de scutiri bazat pe o deducere de 100 procente pentru venitul obtinut peste
granita .
» pentru a asigura subventii permanente pentru anumite activitati cum ar fi cercetarea si
dezvoltarea, exportul (pentru investitii straine de 25 procente), investitii in bunuri culturale,
productia de filme si publicarea de carti, investitiile pentru imbunatatiri ecologice si pentru
controlul poluarii, ocuparea locurilor de munca si muncitorii cu dizabilitati.
Toate aceste deduceri nu pot depasi 35 procente din totalul responsabilitatii fiscale mai putin
deducerile pentru evitarea dublei impozitari nationale si internationale si pentru orice
indemnizatii,aplicabile.
Exista numeroase cote de impunere: o cota standard de 35%; o cota redusa de 30% pentru
intreprinderile mici, cu profituri de pana la 90.142 a‚¬; o cota de 25% pentru fondurile mutuale,
pentru societatile de asigurari, pentru organizatiile de asistenta sociala; pentru scheme mutuale
garantate; cooperative de credit si organizatii nonprofit; o cota de 20% se aplica cooperativelor
pentru rezultatul activitatii lor; o cota de 10% pentru fundatii si asociatii publice;
Bazele fiscale negative pot fi reportate pentru a compensa bazele fiscale pozitive pentru
urmatorii 10 ani fiscali.
O companie este rezidenta in Spania daca intruneste una din urmatoarele conditii: este
inregistrata sub legea spaniola, sediul social sau locul managementului este pe teritoriul acestei
tari.
Companiile rezidente sunt impuse asupra veniturilor obtinute din intreaga lume, precum
si asupra castigurilor de capital. Venitul impozabile este, in general, calculat folosind o metoda
directa de evaluare, bazata pe inregistrarile contabile ale contribuabilului, Altfel legea
autorizeaza utilizarea metodelor bazate pe estimatie (metode forfetare). De asemenea, cu titlu de
exceptie, se poate folosi de catre autoritatile fiscale si o metoda indirecta, bazata pe evidente
circumstantiale.
Anumite articole de venituri sunt exceptate de la impunere, in anumite situatii.
Cheltuielile in legatura cu afacerile sunt deductibile. Articolele nedeductibile includ:
dividendele si distributiile similare; impozitul pe profit; penalitatile, amenzile si dobanzile de

4
intarziere; anumite cheltuieli platite rezidentilor in zonele considerate „paradis fiscal”; toate
cadourile, cu exceptia celor considerate donate.
Deprecierea este permisa in legatura cu toate activele fixe tangibile (cu exceptia
terenului) si a activelor fixe intangibile, in baza perioadei normale de folosinta. Amortizarea
poate fi calculata conform metodei liniare, metodei degresive (cu exceptia cladirilor,
mobilierului s.a.) sau metodei analizei numarului de ani („sum of the years’ digits method”).
Ratele pentru amortizare sunt precizate expres in legislatie. Deprecierea se aplica incepand cu
data in care activul intra efectiv in functiune si trebuie calculata separat pe fiecare activ si nu pe
grupuri de active, cu exceptia in care acestea sunt atasate in instalatii specializate complexe.
Prezentam in continuare cateva exemple de rate liniare, minime si maxime, de amortizare: intre
1,47% si 3%, pentru cladiri industriale si depozite; intre 1% si 2%, pentru cladirile comerciale si
rezidentiale; intre 4% si 8%, pentru retelele electrice; intre 5,55% si 12%, pentru instalatii de aer
conditionat, incalzire, racire, echipament de incarcare-descarcare s.a; intre 5% si 10%, pentru
elevatoare si lifturi, mobilierul de birou; intre 12,5% si 25%, pentru hardul computerelor; intre
12,5% si 30%, pentru uneltele obisnuite; intre 7,14% si 16%, pentru automobile si camioane.
Activele achizitionate second-hand pot fi amortizate la rate duble fata de cele stabilite pentru
activele similare noi. Activele care se utilizeaza intensiv (mai mult decat un schimb zilnic) se
depreciaza la rata maxima, crescuta cu 33%, pentru fiecare schimb suplimentar. Prin metoda
degresiva, ratele de depreciere anuale sunt crescute cu 50% (daca durata de viata este mai mica
de 5 ani), cu 100% (daca durata de viata este mai mica de 8 ani) sau cu 150% (la durate mai mari
de 8 ani). Autoritatile fiscale pot accepta planuri speciale de amortizare, cu rate anuale mai mari
pentru activele noi.
Profitul impozabile este impozitat la o rata generala procentuala proportionala de 35%.
Companiile cu un profit anual de pana la 5 milioane de euro sunt impuse cu o rata de 30%,
pentru prima portiune de 90 151,81 euro, iar ceea ce depaseste este supus ratei generale.
Holdingurile sunt impozitate cu o rata de 15% asupra castigurilor de capital pe termen lung (mai
mari de un an de zile) si cu o rata de 40% asupra tuturor celorlalte venituri si castiguri. Impozitul
pe profit este majorat de o suprataxa, cuprinsa intre 0,01% si 0,75%, deductibila, instituita de
Camera de Comert, Industrie si Navigatie. In perspectiva se urmareste reducerea ratei normale de
impunere a profiturilor in doua etape: in prima la 30%, iar in cea de-a doua la 25%.
Dividendele si alte distributii de profit sunt impuse la o rata de 15%. Pentru dobanzi, rata
standard este tot 15%. Sunt si unele categorii de dobanda, putine la numar, care sunt scutite (de
exemplu dobanda primita pentru bonurile de tezaur, certificate de trezorerie). Drepturile de autor
sunt impuse cu o rata similara de 15%.

5
Subiectii impozitului pe profit beneficiaza de o multitudine de credite de investitii si
deduceri, acordate in anumite conditii si limite, potrivit legislatiei in vigoare. Acestea sunt
pentru: investitii pentru export; cercetare, dezvoltare si inovatii tehnologice; costuri personale;
bunuri culturale; mediul inconjurator; Internet si comert electronic; reinvestirea castigului de
capital; promovarea investitiilor speculative; pentru investitii straine; pentru venitul provenit din
enclavele spaniole din nordul Africii, Ceuta si Melilla. Suma tuturor (cumulata) acestor credite si
deduceri este limitata la 35% (45% in cazuri exceptionale) din valoarea impozitului anual pe
profit. Orice credit nefolosit poate fi reportat pe o perioada de 10 ani.
Perioada impozabila este de regula anul calendaristic, dar companiile pot completa
declaratii de impunere pentru un an financiar diferit de cel calendaristic. Oricum, un an fiscal nu
trebuie sa depaseasca 12 luni. Impozitul pe profit trebuie calculat si platit de contribuabil prin
metoda autoevaluarii.
In timpul anului fiscal subiectii impozitului achita plati in avans, in trei rate, la datele de
20 aprilie, 20 octombrie si 20 decembrie. Fiecare plata anticipata se determina, in functie de
optiunea contribuabilului, fie in raport de obligatia fiscala finala din anul anterior (fiind un
procent din aceasta, respectiv 18%), fie pe baze reale, in raport de profitul impozabil realizat pe 3
luni, 6 luni si 9 luni din anul curent. Companiile cu un profit anual peste o suma data sunt
obligate sa utilizeze ultima varianta de calcul si sa efectueze platile prin Internet. Pentru
diferentele ramase de achitat, data platii este ziua in care se depune declaratia anuala de
impunere. Sumele platite in exces se restituie contribuabilului.
2 Impozitul pe venit
Un individ este rezident in Spania, in scopuri fiscale, daca sta in aceasta tara peste 183 de
zile dintr-un an calendaristic sau daca centrul sau de interese vitale (de exemplu interesul sau
economic sau activitatile de afaceri sau profesionale) este in acest stat. O persoana casatorita se
considera a fi rezident spaniol daca locuinta permanenta a sotului sau si copilul minor sunt in
aceasta tara.
Rezidentii sunt subiecti ai impunerii venitului realizai in intreaga lume. Nerezidentii sunt
impusi numai asupra venitului din surse spaniole. Venitul impozabil este clasificat in cinci
categorii, dupa sursa de origine, astfel:
◑ venitul din angajare;
◑ venitul din investitii (venitul din proprietatea mobila si imobila);
◑ venitul din afaceri;
◑ castigurile de capital;
◑ alte venituri impozabile.

6
Ca regula generala, venitul este impozabil si cheltuielile efectuate sunt deductibile in anul
realizarii lor, indiferent de momentul in care aceste operatiuni (incasarea si platile) se efectueaza.
Legea spaniola a impozitului pe venit prevede numeroase exceptii, din care mentionez:
indemnizatii exceptionale acordate din bugetul public pentru acte de terorism, sume achitate
persoanelor infectate cu HIV, sume achitate pentru persoane care beneficiaza de pensii de razboi
in urma Razboiului Civil din 1936-l939, compensatii acordate persoanelor cu handicap fizic si
psihic, beneficiilor de asigurari sociale, pensiile de inliditate, alocatii pentru copii, burse si
premii acordate in sistemul public de intamant, bonusurile speciale acordate de guvernul spaniol
pentru participarea la misiunile diplomatice si actiuni internationala privind pacea mondiala, etc.
Cotele de impunere sunt diferite, conform transelor de venit. De exemplu, cotele sunt
situate in interlul 14 si 39,9%, dar la acestea se adauga si cotele de impunere pentru Tara
Bascilor si Nara cuprinse intre 3 si 8.4%.In ceea ce priveste venitul din capital, sistemul fiscal
spaniol garanteaza o cota de impozitare de 18 sau 20 procente pentru unele activitati financiare
sau o scutire in alte cazuri, plus impozitarea bazata pe o rata fiscala marginala a impozitului pe
venitul personal a oricarui platitor de impozite. Trebuie subliniat ca unele produse financiare
detinute pentru mai mult de 2 ani ofera o impozitare la o rata de impunere a venitului personal
favorabila decat cotele de impunere prezute pentru transele normale de venit. Se poate obser aici
o caracteristica care evidentiaza sistemul spaniol fata de alte state europene. Interesant este
modul in care impozitarea economiilor si a activitatilor financiare este inclusa in impozitarea
personala (cu un cont de pornire, a carui rata depinde de tipul activitatii financiare ).
Cele mai importante tipuri de venit exceptat sunt: indemnizatiile platite pentru daune
fizice sau psihice, pana la suma maxima stabilita de lege sau de o sentinta judecatoreasca ori de
un contract de asigurare; compensatiile obligatorii primite ca plati separate pentru incheierea
perioadei de angajare, pana la maximul legal admis; pensiile platite de catre sistemul de asigurari
sociale contribuabililor cu dizabilitati severe; platile efectuate pentru copii pe baza unui ordin
judecatoresc.
Salariile castigate din munca efectuata intr-o tara straina, cu un regim de impunere
comparabil cu cel spaniol, sunt scutite pana la o anumita suma.
Venitul din angajare este subiect al impunerii la rate normale. Daca venitul a fost generat
pe o perioada mai mare de doi ani numai 60% din acesta este impozabil, cu anumite restrictii.
Cheltuielile in legatura cu angajarea sunt, in general, nedeductibile. Alocatiile de calatorie,
sumele platite de angajator angajatilor in compensatie pentru calatorii sau cheltuielile de
deplasare pot fi scutite, daca sunt intrunite anumite conditii.
Numai urmatoarele cheltuieli sunt deductibile: contributiile de asigurari sociale;
onorariile la organizatiile de comert; indemnizatiile obligatorii platite asociatiilor profesionale,
7
pana la o suma prestabilita; cheltuielile legale in legatura cu terminarea angajarii, pana la o
anumita suma.
Venitul din angajare este obiect al impunerii lunare, impozitul fiind retinut la sursa.
Beneficiile in natura sunt integral impozabile. Sunt evaluate la costul platit de angajator
(inclusiv taxele aferente, de exemplu TVA) sau la valoarea de piata, cu urmatoarele exceptii:
folosinta gratuita a rezidentei este evaluata la minimul dintre 10% din valoarea cadastrala si
10% din remuneratia salariatului; utilizarea gratuita a masinii companiei este evaluata la 20% din
valoarea de achizitie (daca angajatorul este proprietarul) sau la valoarea de piata anuala (daca e
concesionata); beneficiul unui imprumut purtator de dobanda sub rata pietei este evaluat ca
diferenta dintre rata pietei si rata practicata. Daca o companie acorda actiuni (ale sale sau ale
grupului mama) angajatilor, in mod gratuit sau la un pret redus, beneficiul angajatului este scutit
pana la o valoare anuala a actiunilor de 12 000 de euro, in anumite conditii.
De regula, pensiile sunt tratate ca venit din angajare. Oricum, pensiile platite de sistemul
de asigurari sociale contribuabililor cu dizabilitati severe sunt scutite. Anumitor sume globale de
pensii li se poate acorda o reducere de pana la 75%, daca unele conditii speciale sunt indeplinite.
Proprietarul unei rezidente, alta decat cea principala, este subiect al unui impozit de 2%
din valoarea cadastrala. In locul acestuia, cand locuinta este inchiriata, venitul obtinut sub forma
de renta este impus asupra valorii nete, calculata ca diferenta intre renta bruta si cheltuielile
efectuate (taxele locale, deprecierea etc.). Venitul net astfel determinat se reduce cu 50%.
Veniturile obtinute din politele de asigurare de viata sau dizabilitati sunt tratate ca si venit
din investitii, obiect al regulilor speciale de calcul, in functie de perioada in care primele au fost
platite. Regulile speciale pot reduce suma impozabila numai cu 25% din profit. Partea
impozabila determinata astfel este supusa unui impozit retinut la sursa. Anuitatile primite pentru
asigurarile de viata si pentru asigurarile la termen sunt, in general, impuse ca venit din investitii.
Oricum o parte din anuitatile amintite este exonerata. In cazul anuitatilor de viata venitul scutit
variaza intre 50% si 80% din total, in functie de varsta beneficiarului, iar in cazul anuitatilor la
termen scutirea cuprinde intre 58% si 85% din acestea, in functie de durata asigurarii.
Castigurile de capital (si pierderile) sunt clasificate ca si castiguri de capital pe termen
lung si pe termen scurt. Cele pe termen scurt includ; castigurile din transferul sau din darul intre
vii a proprietatii care a fost detinuta mai putin de un an; cresterile de valoare neta care ar fi
dificil de justificat prin prisma venitului declarat. Castigurile pe termen lung provin din
transferul proprietatii si drepturilor la subscrierea de actiuni detinute mai mult de un an.
Castigul de capital se calculeaza ca diferenta intre pretul de achizitie (care include si costul
imbunatatirilor aduse proprietatii) si pretul de transfer. Pretul de achizitie este ajustat, in functie
de rata inflatie, numai in cazul proprietatii imobile. Oricum, reguli speciale se pot aplica in unele
8
cazuri, ca de exemplu pentru castigurile provenite din dizolvarea unei companii. Reduceri totale
sau partiale se aplica asupra castigurilor 515f55f provenite de la locuinta principala si din
vanzarea participatiilor la institutii colective de investitii, cu conditia ca aceste reduceri sa fie
reinvestite in obiective similare. Scutiri de la impunere se acorda pentru castigurile de capital
provenind din daruri de la donatori calificati (Crucea Rosie Spaniola, universitati publice s.a.) si
pentru castigurile de capital obtinute de persoanele de peste 65 de ani din vanzarea rezidentei
principale.
Baza ordinara impozabila este redusa cu alocatiile personale si familiale, precum si de o
multitudine de deduceri. Aceste deduceri vizeaza contributiile la societatile mutuale de asigurare
pentru deces, vaduvie, pierderea unui parinte, pensionare, accidente, boala sau dizabilitate
profesionala, primele pentru casatorie, maternitate, nastere sau moarte si sunt acordate in
anumite conditii si pentru anumite categorii de contribuabili (de exemplu pentru avocatii ce nu
au ales sa fie acoperiti de sistemul de asigurari sociale). In completare, contributiile la schemele
private de pensii sunt deductibile limitat.
Contribuabilii primesc un credit fiscal pentru achizitionarea sau renovarea locuintei
principale, diferentiat in raport de sursa fondurilor utilizate pentru aceasta (proprii sau
imprumutate), dar intr-un cuantum limitat. De asemenea un credit fiscal se acorda pentru
donatiile efectuate catre donatori calificati, precum si pentru impozitul asupra veniturile obtinute
din enclavele spaniole din nordul Africii, Ceuta si Melilla.
Impozitul asezat asupra bazei impozabile ordinare este determinat prin aplicarea
urmatoarelor rate progresive:
Venitul Rata (%)
impozabil (EURO)
pana la 4 000 15
4 000 – 13 800 600 euro + 24% pentru ce depaseste 4 000 euro
13 800 – 25 800 2 952 euro + 28% pentru ce depaseste 13 800 euro
25 800 – 45 000 6 312 euro + 37% pentru ce depaseste 25 800 euro
peste 45 000 13 416 euro + 45% pentru ce depaseste 45 000 euro
Impozitul asezat asupra bazei impozabile speciale este stabilit prin aplicarea unei rate de
15% (9,06% pentru stat si 5,94% pentru regiunile autonome).
Venitul din surse spaniole din angajare, afaceri, investitii si castigurile de capital obtinute
de indivizii rezidenti pot fi obiect al unui impozit retinut la sursa. Aceste retineri sunt, in general,
tratate ca plati in avans si sunt regularizate la momentul determinarii impozitului anual.
Pentru contribuabilii persoane fizice, perioada impozabila este anul calendaristic.

9
3 Taxa pe valoarea adaugata si accizele
Baza legala este data de Legea nr. 37 din 28 decembrie 1992 privind TVA si Decretul
Regal nr. 1624 din 29 decembrie 1992 de aprobare a reglementarilor privind taxa pe loarea
adaugata. Ambele aceste instrumente legale au cunoscut modificari si completari. Amintim unele
dintre acestea: Decretul Lege nr. 7 din 21 mai 1993 care incorporeaza reglementarile comunitare
privind simplificarea tranzactiilor triunghiulare; Legea nr. 13 din 30 decembrie 1993 privind alte
masuri de impozitare; Legea nr. 50 din anul 1998 (Actul Financiar al Guvrenului Central pentru
1999), etc.
Beneficiarii acestui impozit sunt aceeasi ca in cazul impozitarii venitului personal si pe societati,
respectiv guvernarea centrala si de comunitatile autonome Tinutul Basc si Narra, unde impozitul
este colectat in conformitate cu legislatia guvernarii, cu exceptia utilizarii unor formulare diferite
pentru declaratiile fiscale ale partii de profituri care revine comunitatilor.
Spania impune o taxa pe valoarea adaugata in legatura cu oferta impozabila de bunuri si
servicii in teritoriul Spaniei si in Insulele Baleare, excluzandu-se astfel Insulele Canare si
enclavele spaniole Ceuta si Melilla din Nordul Africii, la fel ca si importul de bunuri in acele
teritorii.Insulele Canare aseaza o taxa pe valoarea adaugata proprie asupra ofertelor taxabile de
bunuri si servicii din aceste teritorii.
Persoanele impozabile sunt indivizii si antreprenorii corporationali care fac oferte
taxabile de bunuri si servicii. In legatura cu importurile de bunuri, persoanele taxabile sunt toti
subiectii care desfasoara importuri.
In categoria operatiunilor impozabile includem:
- oferta de bunuri taxabile sau servicii, in teritoriul de impozitare, achizitionate in scopul
afacerii;
- achizitionarea intra-comunitara de bunuri;
- importul de bunuri taxabile in teritoriul de impozitare de catre orice persoana.
Suma taxabila este intreaga consideratie (pretul) calculata. In legatura cu bunurile
importate, este valoare acestor bunuri pentru scopurile impunerii, majorata cu orice taxa
referitoare la import (altele decat TVA) si cu toate cheltuielile aferente acestuia.
In calcularea datoriei fiscale, TVA deductibila poate fi scazuta din TVA colectata astfel
incat in practica numai valoarea adaugata la ofertele antreprenorului este taxata.
Urmatoarele elemente sunt cele mai importante tranzactii scutite (fara deducerea TVA de
intrare):
=> serviciile medicale si sociale;
=> serviciile educationale si de sport;
=> operatiunile financiare si contractele de asigurare;
10
=> inchirierea proprietatii imobile.
Cotele taxei pe valoarea adaugata utilizate in teritoriul Spaniei si in Insulele Baleare sunt
urmatoarele:
Tipul de rata Rata (%)
Rata standard 16
Rata redusa
7
(alimente, locuinte, transport, turism, etc)
Rata redusa (necesitati de baza) 4
Rata zero
(numai bunurile in legatura cu exportul si 0
serviciile)
Cotele taxei pe valoarea adaugata la care aceasta este asezata in Insulele Canare,
considerate de teoria de specialitate ca fiind „oaze ale fiscalitatii” sau „paradisuri fiscale”, sunt:
Tipul de rata Rata (%)
Rata standard 5
Ratele crescute
(insemnand mijloace de transport cu motoare 9
de putere mica)
Ratele crescute
(bunurile de lux, vehiculele cu motor pentru
13
pasageri, anumite produse pentru placere,
filmele X)
Rate reduse
2
(energie, ulei, alimente, textile)
Rata zero
(apa, medicamente, carti, jurnale, transportul
in Insulele Canare, exportul catre o tara 0
straina sau catre teritoriul Spaniei, Insulele
Baleare, Ceuta si Melilla)
Antreprenorii non rezidenti, cu exceptia rezidentilor in state membre ale Uniunii
Europene, sunt obligati sa contacteze un reprezentant fiscal si sa comunice numele acestuia
autoritatii fiscale.
Antreprenorii straini care sunt subiecti ai taxei pe valoarea adaugata sub legea spaniola
pot aplica schema generala de rambursare pentru recuperarea TVA de intrare.

11
Accizele sunt reglementate prin numeroase acte normative, din care amintim doar Legea nr. 38
din 28 decembrie 2992 privind accizele si Legea nr. 50 din 30 decembrie 1998 privind unele
masuri fiscale, administrative si sociale. Si aici beneficarii sunt guvernarea centrala, Tara
Bascilor si Nara.
Sistemul fiscal spaniol include mai multe accize. Cele importante vizeaza hidrocarburile,
tutunul,berea,vinul si anumite mijloace de transport
Accizele privind hidrocarburile sunt exigibile la manufacturarea si la importul produselor
petroliere. Baza de impozitare este reprezentata de volumul produselor impozabile sau in unele
cazuri,unitatea de masura sau gigajouli (GJ).
Accizele asupra tutunului vizeaza manufacturarea si importul mai multor produse pe baza de
tutun, cum ar fi tigarile, trabucurile, tigaretele, tutunul taiat pentru tigari rulate si alte tipuri de
tutun pentru fumat. Baza de calculare poate fi ad lorem (dupa loare) sau in unitati de masura.
Impozitul pe bere este platit de manufacturier si de importator pentru produsele impozabile. Baza
de calculare o constituie volumul produselor taxabile. impozitul fiind platibil atunci cand
bunurile parasesc fabricile de bere sau depozitele autorizate. Rata fiscala este calculata prin
divizarea tipului de bunuri in clase pe baza concentratiei de alcool si calculand impozitul per
hectolitru. Alte accize similare cu acesta vizeaza vinul, alte spirtoase si bauturi acoolice. in
utimul caz, rata este calculata in functie de cantitatile de alcool pur.
Accizele asupra anumitor mijloace de transport vizeaza prima inregistrare sau intrare definiti in
Spania a unui vehicul nou sau folosit autopropulsat actionat de un motor, pentru a fi folosite pe
drumurile sau pe terenurile publice, sele mici, poarele de agrement sau pentru sporturi actice,
aeronave actionate mecanic sau cele usoare. Impozitul este exigibil de catre persoana sau
entitatea in numele careia mij locul de transport este inregistrat initial si definitiv. Ratele fiscale
depind de capacitatea vehiculului si de tipul motorului care il actioneaza cu petrol sau diesel.
4 Contributiile de asigurari sociale
Exista, in Spania, un sistem general de asigurari sociale si sunt, in acelasi timp, scheme
generale; daca nu se aplica o schema speciala, angajatorul si angajati sunt subiecti ai sistemului
asigurarilor sociale generale. In cadrul acestui sistem contributiile suportate, atat de angajato, cat
si de angajati iau in considerare categoria profesionala a angajatului. Fiecare categorie are o baza
minima si maxima lunara pentru determinarea sumei contributiei. Acestea sunt indexate anual.
Baza lunara maxima este de 2 813,40 de euro. Baza lunara minima difera pe categorii de
salariati si ca exemple putem mentiona:
- pentru chelneri si mesageri: 526,50 de euro;
- pentru tehnicieni calificati si asistenti: 650,70 de euro;
- pentru ingineri si alti absolventi: 784,20 de euro.
12
Pentru determinarea contributiei angajatorului, cotele de impunere utilizate sunt
urmatoarele:
Contributia pentru Rata (%)
Risc general 23,6
Asigurarea de somaj 6,2
Fondul de garantare a salariilor 0,4
Educatia profesionala si training 0,6
Total 30,8
In completare, angajatorii trebuie sa plateasca o asigurare de accident (rata efectiva
variaza in functie de tipul afacerii; de exemplu 0,99% pentru munca de birou, 7,6% pentru
constructii, 13,5% pentru transporturi aeriene).
O rata aditionala de 14% sau 28,3% se aplica separat oricarei plati peste program, platita
de angajator pentru munca absolut necesara sau pentru munca suplimentara.
Reduceri ale contributiilor de asigurari sociale se acorda angajatorilor pentru incadrarea
in munca a femeilor neangajate pe termen lung, a persoanelor cu dizabilitate severa si pentru
transformarea contractelor de munca pe perioada determinata in contracte de munca pe perioada
nedeterminata.
La randul lor, toti angajatii rezidenti si indivizii profesionisti trebuie sa plateasca
contributii lunare sistemului de asigurari sociale, care constau din contributiile sistemului general
si special de scheme de impunere.
Contributiile de asigurari sociale obligatorii ale angajatilor sunt deductibile din venitul
impozabil.

13
Capitolul II Analiza Indicatorilor fiscali (Spania)
Tabelul 1. Indicatorii fiscali ai Spaniei pe perioda (1995-2015)

Unitatea
Indicatori de 1995 2000 2005 2010 2015
masura
Ponderea
Veniturilor
fiscal în % 84,21 87,94 90,1 88,44 73,74
veniturile
bugetare.
Impozite 10,2 10,6 11,5 10 10,6
directe % din
a) Pe venitul 6,5 6,7 6,7 7,4 7,9
PIB
b) Pe profit 2,8 3,1 3,9 1,9 2,3
Impozite
12,2 12 12,7 10,7 11,2
indirect.
TVA % din 5,3 6,2 6,5 5,6 5,8
Accize și PIB
Taxe 2,2 2,6 2,4 2,3 2,2
Vamale
MLN
PIB 6129,4 5954,03 11570.3 14320,2 11990,6
USD
Ponderea
Imozit in
% 15,9 16,23 15,65 12,97 12,25
PIB

Venituri
7307,3 10490,1 14563,5 14024,3 12713,3
Fiscale MLN
USD
Venituri
8676,8 11928,5 16179,3 15856 17239,2
Bugetare

14
CONCLUZII
În urma analizei informații și indicatorilor fiscali pot spune ca sistemul fiscal în Spania este
unul mai dur si mai aspru de cît în Republica Moldova, în primul rind observam prin faptul cota
impozitelor pe venit în spania prevaliaza de la 15% pentru un venit de pina la 4000Euro pina la
45% pentru un venit ce depășește suma de 45000 Euro pe cind în RM cotele variaza de la 7%
pentru un venit ce nu depaseste 140 Euro lunar si 18% pentru venituri mai mari de 140 euro
lunar.
Pot spune ca sistemul fiscal al Spaniei aevoluat intr-un mod deosebit, acest lucru îl
observam din urmatoarele date: ponderae ipozitelor pe venit în PIB în anul 1995 a constituit
6,9%, în anul 2000= 7% , în 2010 = 7,4 si 2015 a constituit 8,6 la fel si cuantumul accizelor,
TVA a crescut semnificativ in PIB, deci observam o crestere semnificativa a veniturilor fiscale și
instalarea unei semnificative presiuni fiscale asupra subiectilor impozabili.
Un aspect important constă în faptu că sistemul fiscal a suportat numeroase schimbari și
modificări semnificative pînă în momentul actual și în mare parte a evoluat în asa mod ca pe de o
parte sa micșoreze presiunea fiscala prin diverse deduceri și scutiri și pe de altă parte pentru a
mări veniturile fiscale prin diverse politici fiscale, ca de exemplu accizele la produsele iportate
similare cu cele de productie nationale.
Sistemu fiscal al Spanie reprezinta un sistem complex similar cu sistemele altor țări
Europene, deci putem spune ca se bazeaza pe aceleași principii.
Analizănd indicatorii fiscali observăm ca veniturile fiscale în Spania sunt principalele surse
de venituri la buget, acești indicatori au evoluat într-un mod accelerat si in crestere cee ce a
permis Spanie sa se plaseze pe locul 19 în lista țăriolor UE ca pondere a veniturilor fiscale în
PIB.
În final pot spune ca sistemul fiscal al Spanie a trecut prin multe etape, modificări, până a
ajunge la un mod optimal și oportun de impozitare. La momentul actual sistemul fiscal Spaniol
are o presiune semnificativă asupra subiectilor impozabili, în schimb favorizeaza formarea
eficienta a bugetului statului si ulterior la bunastarea societatii.

15
16