Creștinismul este o religie monoteistă, alături de iudaism și islam, care are la bază

credința în Iisus Hristos.

-este alcătuit din catolici, protestanți și ortodocși
-are 2,4 miliarde de adepți.
-își are originea în iudaism.
-prin tradițiile religioase orientale, creștinismul perpetuează până în zilele noastre credințe și
mituri născute pe malurile Eufratului acum mai bine de 5000 de ani.
-cuvântul "creștin" vine din limba latină populară, de la christianus, derivat de la Hristos (cel
uns), deoarece Iisus/Isus din Nazareth este considerat în religia creștină ca fiind Mesia și fiul
lui Dumnezeu.
-instituția specifică creștinismului este Biserica:
-este condusă de papă/ Magisteriul bisericesc (catolici)
patriarh (ortodocși);
-autoritatea doctrinală este Sfânta Scriptură sau Biblia (Vechiul Testament și Noul
Testament);
-creștinismul consider că Dumnezeu este creatorul universului și că este constituit în trei
persoane distincte în relație, dar egale în natură: Dumnezeu Tatăl (cel care decide), Fiul Iisus
(cel care ascultă de Tatăl) și Duhul Sfânt (care îl face cunoscut pe Fiul oamenilor-latura umană
a lui Iisus).
La baza religiei creștine stă relația dintre natura lui Dumnezeu, păcatul și omul. Pentru
creștini, omul se mântuie prin moartea și învierea lui Iisus Hristos. Potrivit teologiei temeliilor,
Iisus moare pe cruce pentru a plăti Tatălui prețul de răscumpărare a păcatelor omenirii, apoi
învie, urmând ca toți oamenii să învie la sfârșitul istoriei. Creștinismul mai poate fi definit ca
„religia cărții”, datorită importanței textelor sacre și a referinței la aceste texte ale revelației
adunate în Biblie, dar această etichetare („religia cărții”) a fost făcută de reprezentanți ai
islamului, creștinismul fiind religia lui Hristos, cel înviat.

Creștinismul primar -în Europa anului 600, în comunități creștine de origine ebraică
din mediul urban, ivite ca urmare a predicii lui Iisus Hristos și a apostolilor săi. Acest fenomen
n-a întârziat să provoace conflicte delicate în interiorul diferitelor comunități, conflicte despre
care vorbesc Faptele Apostolilor și chiar Scrisorile lui Pavel.
- caracter oral al transmiterii mesajului lui Hristos
-de amploarea numărului de scrieri care îi fixau spusele, îndemnurile și credințele.
Acestea au dus la înființarea bisericii și la apariția Canonului biblic și a Crezului.
-a apărut în zona mediterană, favorizând exprimarea mesajului atât în limba greacă, cât și în
limba latină.
- Antiohia, Corint, Efes, Alexandria și Roma-centre în care a apărut creștinismul.
atât în limba greacă, cât și în limba latină.
Creștinismul medieval: între secolul al III-lea și al IV-lea și-a făcut apariția
monahismul (părinții din deșert: Antonie Pustnicul, Pahomie, Vasile cel Mare, Ioan Cassian
ș.a.), care monahism s-a cristalizat în secolul al V-lea în Occident în monahismul Benedictin. Pe
fondul prelungitei căderi economice și politice produse de invaziile barbare, în Evul Mediu
târziu mănăstirile au devenit singurele centre de iradiere nu doar spiritual-religioasă, dar și a
tradiției culturale a Occidentului, deoarece au oferit structura economiei medievale, încadrând
populațiile în ferme agricole stabile și au contribuit la opera progresivă a defrișării și a cultivării
terenurilor agricole.
Divizarea bisericii: Diferitele dezvoltări istorice ale imperiului Oriental (bizantin) și-ale
celui Occidental (romano-barbar), cu trecerea timpului, au accelerat un proces de diferențiere
tot mai mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte
doctrinare, cât, mai ales, formule liturgice și criterii disciplinare interne.
Creștinismul în epoca modernă: După Pacea de la Westfalia dezvoltarea creștinismului
a fost tot mai puternic influențată de două elemente:
 expansiunea misionară (de creștinare) în America și Asia;
 afirmarea, în secolul al XVIII-lea, a curentelor culturale, precum iluminismul, care tindea
spre o reconsiderare critică a întregului fenomen religios creștin, independent de diferențele
dintre confesiunile religioase.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și în secolul al XX-lea creștinismul a trebuit să se
confrunte, în primul rând, cu fenomenele provocate de marile schimbări ale revoluției
industriale, cărora li s-au adăugat problemele anexe ale urbanizării și apariția societății de masă,
precum și ale introducerii noilor tehnologii de comunicare socială și de informare.

Noul Testament este a doua parte a Bibliei, ce are 27 de cărți.

-Prima parte a Bibliei este Biblia ebraică, denumită de creștini Vechiul Testament.
-Scrierea Noului Testament s-a încheiat în jur de 120 d.Hr. Modificarea sa a continuat până în
1522 d.Hr. La origini a avut cincisprezece sau șaisprezece autori.
-conține Evanghelii după: Matei, Marcu, Luca și Ioan.
-conține faptele apostolilor, epistolele apostolilor (învățături) și apocalipsa după Ioan Teologul
-a fost scris mai întâi în ebraică, apoi în greacă și latină.