Gaius Julius Caesar(n. 13 iulie 100îH –d.

15 martie 44îH)
Realizările semnificative ale lui Julius Caesar
 A fost ales Marele Preot al lui Jupiter, apoi preotul-șef ( Pontifex Maximus ),
apoi preotor și apoi profet .
 A primit consultarea pentru victoriile sale în Spania.
 A format primul Triumvirate, (alcătuit din Cezar, Pompei cel Mare- mort în Egipt,
Crassus- mort în luptele pentru invazia Marii Britanii) care a fost o alianță importantă în
ridicarea sa la putere.
 A câștigat multe bătălii și a fost foarte priceput în război, câștigând respect față de trupele
sale.
 A luat Egiptul și Roma și, ulterior, ia acordat autoritate substanțială.
 A avut mai multe birouri simultan, ceea ce nu a mai fost făcut vreodată.
 Înfrângerea fracțiunii politice opuse.
 A făcut numeroase reforme care au beneficiat de cei săraci.
 A stability o forță a poliției.
 A schimbat calendarul (iulian) și a eliminat sistemul fiscal.
 A devenit dictator pe viață dictator perpetuus ignorând voința Senatului și, în moarte, a
devenit un dumnezeu - Divinul Iulius. (după o cometă în timpul jocurilor cu gladiatorii
organizat în cinstea lui)
Temându-se că devine prea puternic și aproape de un rege, senatorii au asasinat pe Cezar pe 15
martie 44 î.en în porticul bazilicii Pompei cel Mare.

Nero
-a devenit împărat, sprijinit de garda pretoriană și ghidat de mama sa.
-s-a concentrat pe diplomație, comerț și pe transformarea Romei într-o capitală culturală.
-a ordonat construirea teatrelor și a promovat sporturile.
-a dus un război de succes cu Imperiul Part, încheiat printr-o pace negociată.
- a înăbușit revolta icenilor condusi de Boudica în Britania. –
-a îmbunătățit legăturile culturale cu Grecia.
A fost caracterizat ca fiind ego-maniac și influențat de mama să,Agrippina, care conducea
de facto imperiul prin intermediul fiului acesteia. După câteva tentative, a reușit să ordone
asasinarea acesteia. Nero a început să se declare zeu și să construiască un palat somptuos și
opulent pentru el, petrecând în orgii scumpe și pelerinaje în Grecia. A organizat spectacole cu
gladiatori. A stabilit că la odată 5 ani să aibă loc festivaluri de poezie, jocuri și teatru în întreg
imperiul. A construit Domus Aurea și un colos dedicat lui, nefinalizat însă. În urma incendiului
din anul 64, pentru care a fost învinuit de dușmanii săi politici, Nero a inițiat proiecte de
reconstruire a Romei. Însă costurile mari au dus la faliment și astfel, Nero a recurs la
confiscarea averilor și executarea patricienilor. Spre finalul domniei,i-a ordonat lui Seneca să se
sinucidă. A avut trei neveste, Octavia, ucisă pentru adulter, Poppaea Sabina, moartă în timp ce
era gravidă, Statilla Messalina, precum și un iubit, Sporus, pe care l-a castrat și l-a îmbrăcat în
haine feminine. A ajuns să învinuiască creștinii pentru problemele cauzate în imperiu prin a-i
persecuta și executa în public, căzând printre victime predicatorii creștini Petru și Pavel.
O lovitură de stat a fost organizată de Senatul Roman și l-a declarat pe împărat drept inamic al
statului. Lipsit de protecție, împăratul Nero a fost nevoit să se sinucidă în anul 68.
Marcus Aurelius Commodus Antoninus (n. 31 august 161 – d. 31 decembrie 192) a fost
împărat roman din 180 până în 192.
Fiu al lui Marcus Aurelius și al Faustinei, născut la Roma („primul moștenitor al tronului născut
în purpură”), Commodus este ridicat la rang de caesar în 166 iar la cel de augustus (și coregent)
în 177. Proclamat împărat la moartea tatălui său, Commodus renunță la politica ofensivă.
Instituie un regim absolutist, în formele teatrale ale monarhiilor orientale. Puterea este
exercitată de favoriții săi, Tigidius Perennius și M. Aurelius Cleander, apoi de Q. Aemilius
Laetus, prefecți ai pretoriului. Cultele orientale cunosc acum o largă răspândire. La 31
decembrie 192, cade victimă unei conspirații de gineceu, inițiată de Q. Aemilius Laetus,
Eclectus și de Marcia (amanta împăratului). Cu el se stinge dinastia Antoninilor (96-192).

Marcus Aurelius Antoninus (4 aprilie 188–8 aprilie 217), cunoscut sub numele Caracalla
sau Caracala, a fost împărat roman din dinastia Severilor (211 - 217). Porecla Caracalla derivă
de la denumirea celtică a unei mantale purtate în Galia. Fiu al lui Septimius Severus și al Iuliei
Domna, născut la Lugdunum (astăzi Lyon), Caracalla a fost desemnat ca caesar (196)
și augustus (198). La moartea tatălui său, survenită la 4 februarie 211, Caracalla a devenit
coîmpărat, alături de fratele său Geta.
Ura dintre cei doi frați a dus, în februarie 212, la asasinarea lui Geta în palatul din Roma,
urmată de uciderea a 20.000 de susținători ai acestuia. Caracalla a continuat politica
lui Septimius Severus de întărire a autorității imperiale, având ca principal sprijin armata.
Potrivit surselor istorice, Caracalla era un eretic și neglijent în cadrul atribuțiilor privind
conducerea imperiului. Cassius Dio a relatat că împăratul convoca curtea foarte rar și că în
timpul vizitei în Nicomedia (214/215) a delegat-o pe mama sa, Iulia Domna, să se ocupe de
câteva probleme administrative. Ca urmare a lungului proces de formare a statului, Caracalla a
emis în primul său an de domnie, 212, edictul Constitutio Antoniniana.
Pe plan militar, Caracalla a dus o politică externă ofensivă. La est de Rin a dus campanii
împotriva alemanilor (213), la Dunăre împotriva carpilor (214), iar în 215 a pornit un nou
război împotriva Imperiului Part. Bun comandant militar, Caracalla a efectuat în 213 o călătorie
în Dacia, în cadrul programului său militar de întărire a fruntariilor europene ale Imperiului
Roman. Prezența i-a fost atestată de inscripții numeroase și câteva fragmente statuare găsite
la Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj). Cele două fortificații romane de la Porolissum, castrele,
câte unul pe dealurile Pomet și Citera ale localității, împreună cu un sistem defensiv complex,
situat pe culmile sau la poalele Munților Meseșului, au reprezentat cheia de boltă a apărării
romane în regiunea nord-vestică a Daciei.
Caracalla și-a pus titlurile "pacator" și "nume praeseus", declarându-se un Alexandru al
Orientului. A fost asasinat în aprilie 217, în timpul campaniei militare din Mesopotamia, la
instigarea prefectului pretoriului, Marcus Opellius Macrinus, care s-a proclamat apoi împărat.
Echilibrul economic nu a putut fi restabilit sub Macrinus și urmașii săi. Din acest motiv, a urmat
o perioadă de dezordine și pe plan monetar.