Darius I cel Mare

- S -a născut în anul 550 î.Hr. și a devenit rege al perșilor în 522 î.Hr..

- A fost lăncier la curtea lui Cirus cel Mare și devine regele Persiei prin curajul de a-l ucide pe
uzurpatorul la tron, după moartea lui Cirus și a moștenitorului lui.
- În perioada sa, Imperiul Persan a cunoscut apogeul puterii și al întinderii teritoriale (20 de
provincii conduse de satrapi), devenind cel mai vast și cel mai puternic stat din Orientul
Mijlociu. Darius a mutat capitala Imperiului Persan la Persepolis.
- Pe plan intern:
=a refăcut canalul dintre Nil și Marea Roșie
=a poruncit învățaților să alcătuiască un cod de legi (a durat 16 ani). Astfel, Darius a evitat
certurile religioase și posibilitatea unor răscoale.
=a încurajat comerțul și a bătut o monedă proprie- dareicul (de aur –cu chipul regelui și de
argint-cu chipul generalilor). Era o monedă recunoscută în Europa. Tot pentru a înlesni
comerțul a construit un sistem de drumuri, chiar un drum regal, un sistem poștal și o rută
maritimă feniciană.
= a pus bazele unui sistem fiscal prin înregistrarea și colectarea taxelor în funcție de
suprafața terenurilor, dezvoltând astfel un sistem bancar de stat.

- Pe plan extern:
=Expediția în Sciția:
În 514-512 î.Hr. pornește împotriva sciților. El își extinde stăpânirea asupra unei părți
din Peninsula Balcanică. Cu dorința de a-i supune pe traci până la Dunăre, Darius se
pregătește 8 ani pentru această expediție. Dar popoarele de la sudul Dunării erau susținute de
cele de la nordul acesteia. Reușește să intre în Sciția și să ocupe partea de est a Peninsulei
Balcanice dominând-o timp de 15 ani.
=Războaiele medice:
Pretextul războaielor : Provinciile grecești din Ionia au fost anexate cu Libia într-o
singură satrapie (regiune), iar condițiile de stăpânire au fost înăsprite, de aceea popoarele
ionice s-au răsculat. Revolta a fost stinsă de armata persană, așa că ionienii au cerut ajutor de
la greci. Doar Atena și Eretria au trimis ajutoare, dar au fost învinși, ultima bătălie fiind dată
la Lade (494 î.H.). După această revoltă s-a instituit în Ionia un regim de teroare.
Campania de pedepsire a grecilor: În anul 492 î.H. Darius l-a numit pe fiul său
Mardonius la comanda unei expediții împotriva Greciei continentale, dar flota sa a fost
distrusă într-o furtună . În 490 î.H. trimite o flotă puternică și cucerește Eretria, dar este
înfrânt de atenieni la Marathon. Moare înainte de a porni în a doua expediție împotriva
grecilor, în anul 486 î.Hr., sarcina de a răzbuna onoarea persană fiindu-i transmisă fiului și
urmașului său la tron, Xerxes I.
Cirus cel Mare

Cirus s-a născut în perioada 600 - 580 î.Hr.[2] și a fost crescut de către bunicul său care era
rege. Când a devenit rege, în 559 î.Hr., el transformă în numai trei decenii Persia în cel mai
vast și puternic imperiu al Orientului.
El cucerește: Media, Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Asia Mică până la Marea Egee, cu
toate coloniile grecești ale Ioniei. În anii următori ocupă din Asia Centrală - Dragniana,
Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, ș.a., iar în 539 î.Hr. Babilonul, Siria, Fenicia,
Țara Israel, până la granițele Egiptului Faraonic.
-A fost adeptul federației: s-a impus prin amenințare și convingere și a unit într-o
federație pe nemulțumiții mezi, pe care îi cruță și pune bazele primului imperiu.
-S-a făcut cunoscut și s-a impus în provinciile cucerite prin acte de clemență:
eliberează evreii din Babilon, îl face pe regele Lidiei sfetnicul său, respectă zeitățile locale și
eliberează sute de triburi. Cirus cel Mare a lăsat o amintire durabilă în iudaism, unde,
datorită politicii sale din Babilonia, el este menționat de Biblia ebraică drept Mesia (lit.
„unsul Său”) (Isaia 45:1), și este singurul ne-evreu din Biblie numit astfel.
Organizarea imperiului:
Se dezvoltă un aparat administrativ complex: imensul teritoriu, împărțit în provincii federate,
trebuia să plătească impozite. În fiecare an veneau inspectori să controleze gestiunea
satrapilor, un fel de prefecți numiți de împărat. După ce a cucerit Imperiul Persan, Alexandru
cel Mare nu a făcut nici o schimbare în administrație, care era unanim apreciată de supușii
„Marelui Rege". Tot el a fost primul șef de stat care a abolit sclavia.