Elemente de istoria comunicarii umane

Impresionanta noastra abilitate de astazi de a transmite mesaje instantaneu, la

distante uriase, si intelesuri similare unor milioane de oameni simultan, ne este atat de
familiara tuturor, incat ne vine usor sa privim acest lucru cu nonsalanta. Totusi, din
perspectiva vietii umane, asa cum exista ea din timpurile stravechi, ceea ce facem noi astazi
cand deschidem ziarul, deschidem radioul, mergem la un film sau privim la televizor
reprezinta o schimbare cu adevarat extraordinara in comportamentul legat de comunicarea
umana.

In pofida cercetarilor neobosite si a celor mai mari eforturi analitice ale cercetatorilor
care au studiat comunicarea in ultima jumatate de secol, nu suntem siguri ce inseamna
aceasta schimbare, cum ne influenteaza ea din punct de vedere individual sau colectiv, sau
cum va modela ea viitorul nostru. Cu alte cuvinte, implicatiile, influentele si consecintele
dezvoltarii impetuoase a mass-media sunt, pana in prezent, incomplet intelese. Totusi in
prezent este clar ca mass-media influenteaza publicul si intreaga societate. Ceea ce nu
intelegem pe deplin este cum si in ce masura. Cu alte cuvinte, cautam sa intelegem cum are
loc comunicarea de masa si ce consecinte are ea atat pentru indivizi, cat si pentru ordinea
sociala.

Una din modalitatile de a aborda o astfel de lucrare este sa oferim o perspectiva

istorica larga, in cadrul careia aparitia rapida a mass-media curente poate fi inteleasa ca
unul din cele mai radicale progrese ce au avut loc in cadrul abilitatii de a comunica a lui
homo sapiens. Dupa cum vom vedea, anumite schimbari revolutionare anterioare referitoare
la capacitatea oamenilor de a transmite anumite intelesuri catre altii au avut influente cu
adevarat puternice in dezvoltarea gandirii, comportamentului si culturii. Daca vom intelege
aceste schimbari si consecintele lor, vom putea evalua mai usor un aspect important al
mass-media contemporane; desi au aparut foarte recent, ele sunt deja atat de importante
pentru viata noastra zilnica, incat ar putea sa ajute la modelarea destinului speciei noastre,
in viitor.

Desi experienta anterioara nu este un ghid sigur pentru viitor, merita sa privim inapoi
pentru a vedea ce s-a intamplat in anumite perioade, cand oamenii au devenit capabili sa
comunice pe cai total diferite. Este potrivit asadar sa incepem cu inceputul si sa vedem pe
scurt unde si cind a aparut comunicarea umana, cums-a imbunatatit brusc in anumite
perioade in cursul indelungat al dezvoltarii preistorice si istorice si cum au afectat acele
schimbari cursul vietii oamenilor obisnuiti.

Inceputurile

Pe baza fragmentelor de fosile adunate cu multe eforturi de catre paleoantropologi

timp de mai bine de un secol, s-a constatat ca procesul evolutiv care, in cele din urma a avut
ca rezultat oamenii contemporani dateaza de aproximativ 70 de milioane de ani. Acestia au
identificat o creatura mica, asemanatoare sobolanului (proconsul), care a trait pe vremea
dinozaurilor, ca fiind stramosul nostru indepartat. Pornind de la acest inceput nefavorabil, a
evoluat ordinul primatelor – mamifere cu maini si picioare flexibile, fiecare avand cinci
degete. Totusi, au trebuit sa treaca milioane de ani inainte ca primele animale asemanatoare
maimutei sa populeze Africa sub-Sahariana, probabilul loc de origine al familiei umane.

Diferite forme de primate au evoluat in urmatoarele epoci. Majoritatea erau mici si

traiau in copaci. Dupa si mai multe epoci, o anumita specie, de marimea unei pisici
domestice, a inceput sa se adapteze la viata pe uscat, precum si la cea in paduri. Nu era
singura capabila sa se deplaseze pe uscat, dar avea o caracteristica importanta: raportul
sau corp-creier era mai mare decat acela al majoritatii contemporanilor sai. Acest tip de
capacitate a creierului, care este in principiu corelata cu abilitatea de invatare, va fi un factor
decisiv in evolutia fiintelor omenesti.

Multe forme de primate antice au supravietuit un timp, dar in cele din urma au pierdut
batalia pentru hrana sau teritoriu si au disparut. Totusi, intr-un anumit moment, fiintele
umane contemporane si primatele moderne – ca cimpanzeii si gorilele – au avut un stramos
comun (dryopithecus). Animalul nu era mai mare decat un caine obisnuit, dar avea maini,
picioare, palme si talpi, asemanatoare cu cele a familiilor de maimute, asa cum le
cunoastem acum.

Au fost gasite unele ramasite in Cheile Olduvai din Africa a unei fiinte numite australopitecul
care a trait cu aproximativ 5,5 milioane de ani in urma si este acceptat ca fiind prima primata
clasificata ca un hominid – deci facand parte din famila umana. Termenul „australo”
inseamna „din sud” (cu referire la Africa) si nu are nici o legatura cu Australia.

Prea putin se cunoaste despre modul de viata de austrolopitec, dar concomitent cu

el au existat o serie de fiinte proto-umane, care mergeau in pozitie verticala si care au
ocupat diferite parti din Europa, Africa si Orientul Apropiat timp de mai multe milioane de ani.
Modul lor de comunicare, daca aveau unul , este total necunoscut. Totusi, pe masura ce
timpul trecea, capacitatea creierului la aceste fiinte se marea.

In cele din urma, cam acum doua milioane de ani, a aparut unul dintre primii nostri
stramosi (homo habilis). Acestea au fost foarte importanti pentru evolutia omului. Ei au
inceput sa confectioneze unelte, apoi a urmat stapanirea focului. Aceste inovatii timpurii –
unelte din piatra necioplita si imblanzirea focului – ar putea reprezenta ca primii pasi timizi in
evolutia culturii umane. Putem incerca sa definim cultura ca fiind transmiterea catre
generatiile urmatoare a solutiilor pentru rezolvarea unor probleme de viata. Confectionarea
uneltelor si folosirea focului de catre stramosii nostri primitivi i-a diferentiat definitiv de
celelalte animale ale timpului lor. In cele din urma, civilizatia umana se va naste din aceasta
baza elementara.

Mai tarziu a aparut un alt hominid (homo erectus), care folosea topoare cioplite, cu
doua muchii si alte unelte modelate din piatra si apoi chiar din cremene. Aceste fiinte umane
erau aproape de marimea noastra. Raportul corp-creier crescuse. Volumul creierului lui era
de 600 de cm cubi; al nostru este de aproximativ 1500 cm cubi. Cu toate acestea, ei evoluau
si transmiteau urmasilor moduri de supravietuire pe care nici o alta specie nu le stapanea.
Erau vanatori si culegatori foarte iscusiti.
 Procesul evolutiv al dezvoltarii omenirii a durat 70 milioane de ani. In acest timp omul
s-a dezvoltat pana la confectionarea hainelor, imblanzirea animalelor, pastrarea si
confectionarea hranei si altele.

O teorie a tranzitiilor

Toate aceste consideratii despre evolutia omenirii constituie un preludiu la anumite

intrebari grave care sunt esentiale pentru preocuparile din acest domeniu.

Dupa cum am observat mai sus, scopul nostru general este de a incerca sa
intelegem consecintele marilor schimbari din cadrul comunicarii, care au avut loc recent ca
rezultat al inventarii si raspandirii mass-media. Dupa cum am afirmat mai sus, o cale de a
evalua implicatiile revolutiei de astazi in comunicare este sa vedem ce s-a intimplat mai
demult cu omenirea, atunci cand au avut schimbari la fel de radicale in abilitatea de a
transmite intelesuri.

Experienta timpurie a speciei umane pe planeta noastra este adesea descrisa de catre
arheologi si alti invatati in termenii epocilor. De exemplu, in epoca pietrei, veche, mijlocie si
noua, sau epoca bronzului si cea a fierului. Acestea nume se refera la perioade – unele
scurte, iar altele de multe secole – in timpul carora oamenii antici au confectionat unelte din
diferite materiale sau au elaborat diferite tehnologii pentru a-si rezolva problemele in ceea ce
priveste producerea de alimente sau construirea armelor. Acele intervale si subdiviziunile lor
(paleolitic, mezolitic, neolitic etc.), sunt fara indoiala utile in urmarirea dezvoltarii tehnologiei
si al abilitatii de a confectiona unelte, dar nu reusesc sa se concentreze pe un aspect mult
mai important al existentei umane – abilitatea de a comunica.

O modalitate mult mai semnificativa prin care sa studiem dezvoltarea umana este sa
definim o serie de „epoci” in care stramosii nostri, atat primitivi cat si moderni, au inregistrat
progrese succesive in abilitatea de a schimba, inregistra, recupera si disemina informatii. La
urma urmei, chiar aceste abilitati au permis formelor hominide, care s-au succedat de-a
lungul erelor de evolutii sa gandeasca in mod progresiv, sa inventeze, sa acumuleze si sa
transmita unii altora solutii unice ale problemelor de viata.

Daca observam dezvoltarea omenirii din punct de vedere al epocilor de comunicare

din ce in ce mai sofisticate, aceasta nu inseamna ca alte chestiuni nu sunt importante. Este
util sa identificam epocile pe parcursul carora un anumit tip de oameni sau altul loveau
animalele cu pietre sau cremene, sau se loveau unul pe celalalt cu topoare facute din bronz
sau fier. Cu toate acestea, progresele semnificative si foarte rapide in ceea ce priveste
civilizatia facute de homo sapiens in timpul ultimilor 40000 de ani au deprins mai mult de
maiestria sistemelor de comunicare decat de materialele pe care le foloseau pentru a
construi unelte. Daca nu este usor sa facem deductii despre conditia culturala umana
pornind de la oase vechi si artefacte, este cu mult mai dificil sa reconstituim modalitatea in
care oamenii comunicau si ce insemna aceasta pentru modul lor de viata.Totusi stapanirea
sistemelor de comunicare, folosite la stocarea informatiilor, schimbul si transmiterea lor,
reprezinta punctele de rascruce in istoria si chiar preistoria umana. Abilitatea din ce in ce
mai mare de a comunica complet si precis a fost cea care a condus la dezvoltarea
progresiva a tehnologiei complexe, la crearea miturilor, legendelor, explicatiilor, logicii,
obiceiurilor si a regulilor complexe de comportament care fac posibila civilizatia.

In acest caz, istoria exisentei umane ar trebui explicata mai adecvat, printr-o teorie a
tranzitiilor – adica in termenii unor etape distinctive in dezvoltarea comunicarii umane,
fiecare dintre ele avand consecinte profunde asupra vietii sociale individuale si colective.

Epoca semnelor si a semnalelor

A inceput cu mult inainte ca stramosii nostri primitivi sa mearga in pozitie verticala.

La inceput aceste fiinte comunicau la fel ca si animalele, dar pe masura ce capacitatea
creierului se marea si comportamentul de comunicare era mai bine reprezentat. Pe masura
ce capacitatea de invatare a evoluat de-a lungul a milioane de ani de dezvoltare preumana,
sistemele de comunicare, bazate pe semne si semnale au devenit, fara indoiala, din ce in ce
mai elaborate, conventionale si intr-adevar mai eficiente.

Din dovezile putine de care dispunem se pare ca primele fiinte umane

comunicau printr-un numar limitat de sunete pe care erau capabile sa le produca fizic,
cum ar fi maraituri,mormaieli si tipete, si prin limbajul corpului, care includea probabil
semnale facute cu bratele sau mainile, precum si miscari si pozitii mai ample.Apoi,
dupa indelungate perioade de timp acele capacitati s-au dezvoltat si au devenit, in
mod avantajos moduri de comunicare din ce in ce mai complexe si relativ eficiente,
bazate pe reguli comune de interpretare. Totusi, acele moduri de comunicare nu s-au
transformat in sisteme de limba/vorbire de felul celor ce ne sunt familiare noua.

De exemplu, este absolut posibil sa comunici prin semnale facute cu bratele si

mainile, semnale care nu depind de cuvinte pronuntate. Vedem acest lucru tot timpul
la televiziune,atunci cand arbitrul de fotbal semnalizeaza cu mainile pentru a indica „off
side” , „placare” , „time out” etc. Ne putem imagina cu usurinta pe oamenii preistorici
folosind gesturi similare pentru a coordona o vanatoare sau pentru a-si indica planurile,
concluziile si parerile.

Prin urmare,oamenii din Epoca semnelor si semnalelor erau nevoiti sa-si transmita
mesaje simple,cu un ritm lent de comunicare .Astfel,tot asa cum uneltele lor erau
primitive,asa si modurile lor de comunicare erau greoaie in comparatie cu sistemele de
limba.Aceasta limitare a avut implicatii foarte importante pentru natura vietii lor sociale si mai
ales pentru procesele lor de gandire.S-a stabilit foarte clar ca tehnicile pe care noi le folosim
in comunicarea cu altii sunt aceleasi cu cele pe care le folosim cand comunicam cu noi
insine.Cu alte cuvinte,regulile de gandire merg in paralel cu regulile de vorbire.Gandul si
rationamentul sunt manipulari interne ale limbii.

Epoca vorbirii si a limbajului

 Acum aproximativ 35.000 de ani, se folosea limbajul. Implicatiile traiului intr-o
societate in care procesul fundamental de comunicare este vorbirea nu reprezinta un mister
pentru noi. In prezent, exista inca societati analfabete si care raman la traditia orala. Evident,
toti oamenii traiesc astazi intr-o societate orala, dar cei mai multi au depasit limitele acestei
etape adaugand scrisul, tiparitul si mass-media moderne.

Abilitatea de a folosi limbajul nu a produs mari schimbari,dar a permis evolutia

conditiei umane.Cuvintele,numerele si alte simboluri,regulile de limba si logica au dat
posibilitatea fiintelor umane sa faca fata mediului inconjurator,fizic si social,folosind
modalitati care erau absolut de neconceput in erele precedente,cand se foloseau semne si
semnale.Utilizand sistemele de simboluri,indivizii au putut
clasifica,abstractiza,analiza,sintetiza si specula.Ei puteau memora,transmite si receptiona
mesaje mult mai lungi,mai complexe si mai subtile decat cele transmise cu ajutorul formelor
de comunicare anterioare.Pe scurt, evolutia catre vorbire si comunicare prin limbaj a permis
cateva modificari uluitoare in existenta umana,pe masura ce societatile din diferite parti ale
lumii au facut tranzitia de la un mod de viata bazat pe vanatoare si cules,la dezvoltare
marilor civilizatii clasice.Daca este adevarat ca limbajul singur nu a produs toate aceste
schimbari,ele ar fi fost imposibile in absenta lui.

Epoca scrisului

In urma cu numai 5000 de ani, fiintele umane au traversat Epoca scrisului.

In jurul anului 4000 i.H apar primele inscriptii carora li se pot asocia anumite semnificatii,in
Mesopotamia si Egipt majoritatea erau desene rudimentare pictate sau gravate peretii
constructiilor sau pe alte suprafete similare.Intr-un interval de timp relativ
scurt,standardizarea semnificatiilor a devenit o realitate.De exemplu un rasarit de soare
desenat simplu putea sa insemne o zi,un arc si o sageata-vanatoare,o forma umana-om,o
line curba-un lac sau un rau.Toate acestea constituiau primele simboluri grafice din care
apoi s-a putut dezvolta scrisul.Alaturate,alcatuiau o povestire:de exemplu intr-o dimineata un
om s-a dus la vanatoare pe malul unui rau.

Un alt popor,sumerienii,stabiliti in nordul Golfului Persic, au elaborat un alt sistem de

scriere.Initial,ideile erau reprezentate prin imagini desenate pe placute de lut
moale.Apoi,deoarece detaliile realiste erau dificil de surprins in imagini,reprezentarile lor
devin progresiv stilizate.Curand,pentru a trasa semne in lut,sumerienii au recurs la bete
slefuite la un capat.Desi un astfel de sistem nu permitea realizarea unor imagini clare,era un
mijloc rapid si simplu de a crea caractere specifice,carora le puteau fi atribuite semnificatii
particulare.Imaginile obiectelor nu erau necesare.Astazi reprezentarile cuneate astfel
obtinute poarta numele de scriere cuneiforma.

In jurul anilor 1700 i.H sumerienii au avut ideea sa creeze cate un simbol stilizat care
sa reprezinte un anumit sunet mai degraba decat o idee; aceasta a devenit marca sistemului
sumerian,iar avantajul era enorm.

Scrierea alfabetica a aparut in mai putin de o mie de ani si a prins destul de rapid.S-a
raspandit in toata lumea antica,si dupa cateva secole a patruns in Grecia.La acea
vreme,ideea de a folosi simboluri pentru consoane si apoi pentru vocale mai degraba decat
pentru silabe era deja cunoscuta.A fost un mare progres,deoarece erau necesare mai putin
de o suta de caractere.

Cu aproximativ 2500 de ani i.H,egiptenii au descoperit o metoda de a obtine un fel

de hartie rezistenta din papirus.In comparatie cu piatra papirusul era extrem de usor.Era
mult mai usor sa scrii pe papirus cu pensula si cerneala decat sa cioplesti glife
complicate in piatra.

Chinezii au dezvoltat scrisul in mod independent, dar cea mai timpurie tranzitie a avut loc
intre sumerieni si egipteni in vechea Semiluna Fertila, acolo unde azi sunt unele parti din
Turcia, Irak, Iran si Egipt. Impreuna cu uneltele , focul si limbajul insusi, scrierea pe baza
de alfabet a fost una din cele mai semnificative realizari din toate timpurile ale fiintelor
omenesti. Fara scriere, marea majoritate a popoarelor lumii ar fi inca analfabete.

Epoca tiparului

In afara scrisului, una dintre cele mai mari realizari umane ale tuturor timpurilor
a fost inventarea tiparului. Inainte de secolul al XV-lea, oamenii reproduceau cartile in
Europa pregatind manu scripti ,copii ale cartilor existente scrise in mod laborios, de
mana. Este adevarat ca multe dintre acestea erau adevarate opere de arta, totusi acest
proces introducea frecvente erori. Si mai important, numarul de carti disponibile era
foarte restrans iar ele puteau fi cumparate numai de catre persoane instarite.Tiparitul
a adus o schimbare fantastica. Sute sau chiar mii de exemplare puteau fi reproduse
cu mare precizie. A fost o inventie fabuloasa care a uimit lumea cu stiinta de carte din
acea vreme.

Tiparitul,asa cum il cunoastem noi,nu a fost posibil pana in momentul in care un oscur aurar
din Mainz(Germania),Johann Gutenberg, a descoperit un mod unic de a face
caractere.Dupa experimente indelungate,i-a venit ideea sa faca o stanta din otel pentru
fiecare litera,gravata scrupulos intr-un anumit mod.Apoi a putut stanta imaginea pe un patrat
mic dintr-un metal mai moale,cum ar fi alama.A facut o mica matrita din lut in jurul
imprimarii,astfel incat putea fi turnat plumb topit in ea pentru a face un mulaj pentru
litera.Aceasta matrita putea fi folosita la nesfarsit,pentru a turna oricate litere individuale
dorea imprimatorul.Odata terminat acest lucru,literele puteau fi aliniate intr-o tavita pentru a
forma cuvinte si propozitii.Legate strans,ele puteau fi date cu cerneala si putea fi presata
peste ele o bucata de pergament sau hartie.Rezulta o imagine foarte clara.Plumbul s-a
dovedit a fi prea moale,dar Gutenberg a descoperit in cele din urma o cale sa combine
plumbul cu alte metale si a facut un aliaj intr-adevar foarte bun.Gutenberg a facut rost de o
presa mare pentru vin si a modificat-o considerabil,aranjand o platforma pentru tavita de
caractere si o suprafata plata pentru presarea pergamentului sau hartiei.Deoarece totul
trebuia perfect aliniat,a fost nevoie de multe experimente.In cele din urma, dupa ce a dat
caracterele cu cerneala si a pus o bucata de pergament deasupra,si ecrane de protectie pe
parti pentru a mentine pergamentul curat,el a desurubat cu atentie presa si pagina era
tiparita.

Daca de-a lungul istoriei au mai existat unele incercari nedesavarsite, prima carte a
fost scoasa folosind o presa de tiparit cu caractere mobile turnate in metal, cu doar cateva
decenii inaintea faimoasei calatorii a lui Columb. Aproape peste noapte tehnologia s-a
raspandit in toata Europa. De acolo s-a extins in alte parti ale lumii si a revolutionat modul in
care noi ne dezvoltam si ne pastram cultura.

Ideea simpla a unui ziar a aparut destul de devreme pe continentul european,in

Anglia si in Lumea Noua.Ea distribuia elitei educate foi volante si pamflete.Continutul lor
dovedea un nivel de rafinament si gust mai presus de capacitatile cetatenilor de rand.Cand
s-a gasit mijlocul de a finanta un ziar ieftin pentru distributia pe scara larga si au fost
inventate tehnici rapide de tiparire si distributie,atunci s-au nascut primele mass-media
adevarate sub forma presei la un pret accesibil tuturor.Aceste evenimente aveau loc pe la
mijocul anilor 1830 in New York City.Ziarul pentru mase a fost un mare succes si peste
foarte putini ani s-a raspandit in foarte multe parti ale lumii.

Epoca mijloacelor comunicarii de masa

Aceasta a fost o tranzitie care intr-un fel s-a declansat la inceputul secolului al XIX-
lea, o data cu aparitia ziarelor adresate omului de rand si dispozitivelor electrice, cum ar fi
telegraful si telefonul.

O data cu aparitia si acceptarea presei de masa,ritmul activitatii umane de

comunicare s-a accelerat.Pe la mijlocul secolului,telegraful a devenit o realitate.Desi nu era
un mijloc de comunicare de masa,acest dispozitiv reprezenta un element al unei acumulari
tehnologice care avea sa duca in cele din urma la aparitia mass-media electronice.cateva
decenii mai tarziu,s-au realizat mai multe experimente,care au constituit premisele
cinematografiei si ale telegrafiei fara fir.La inceputul secolului XX,societatea occidentala a
cunoscut o dezvoltare a tehnicilor de comunicare care depasea imaginatia cea mai
inflacarata existenta cu numai un secol in urma.In timpul primului deceniu al noului
secol,filmele au devenit un mijloc de destindere.Ele au fost urmate prin anii 1920 de intrare a
radioului in casele oamenilor si prin anii 1940 de intrarea televiziunii in casele oamenilor.Prin
anii 1970,procesul era practic complet in Statele Unite si in evolutie in alte parti.Au aparut
mijloace noi-televiziunea prin cablu,videocasetofoanele si chiar videotex-ul
interactiv.Comunicarea de masa devenise unul dintre elementele semnificative si inevitabile
ale vietii moderne.

Epoca mijloacelor de comunicare computerizate

Dar evolutia umana si acumularea culturala continua. Noi am pasit recent, destul de
nepregatiti, in Epoca mijloacelor de comunicare computerizate. Nimeni nu stie ce inseamna
aceasta epoca pentru comunicare, dar computerele deja ne transforma in ceea ce poarta
numele de „societate a informatiilor”. Mai mult, computerele si tehnologiile aferente
remodeleaza si extind mijloacele noastre de comunicare de masa. Fara indoiala, ele vor
continua sa modifice practic toate procesele de comunicare, in anii ce vor urma.
Tebuie sa retinem ca aceasta teorie a tranzitiilor este una de acumulare, mai degraba decat
o relatare de perioade distincte, aranjate in serie. Adica stramosii nostri primitivi au invatat
sa foloseasca semne si semnale de timpuriu, si noi le folosim inca pe scara larga. S-au
adaugat vorbirea si limbajul. Apoi s-a adaugat scrisul, urmat de tiparit si de comunicarea de
masa. Acum se raspandeste folosirea computerului. Astfel, istoria comunicarii umane a fost
una a combinarii complexe a sistemelor de comunicare, mai degraba decat o trecere de la
un sistem la altul.

Astfel, un principiu pe care este important sa-l intelegem esta acela ca natura proceselor de
comunicare din cadrul unei societati este legata in mod semnificativ de fiecare aspect al
vietii zilnice a oamenilor care fac parte din ea. Acest principiu este tot atat de adevarat intr-o
epoca a televiziunii, precum era in timpurile cand stramosii nostri preistorici vanau maimute
cu sulite, la marginea marilor ghetari.